Adevar sau fictiune?

[anuk]

Extraterestrul Iisus şi Apocalipsa spaţială .


Din ce în ce mai mulţi oameni încep dea crezare teoriei "astronauţilor antici". Potrivit acestei teorii, descrisă în numeroase cărţi, extratereştrii au vizitat Pământul încă din paleolitic. Şocant, nu-i aşa? Asta nu e tot. Adepţii acestei teorii sugerează că Biblia ar fi un şir de povestiri legate de întâlnirile cu o altă specie inteligentă, venită din ceruri.

Asta ar însemna că îngerii, Iisus Hristos, chiar şi Dumnezeu, au origini extraterestre. Dar dacă aceste afirmaţii sunt adevărate, putem crede că Apocalipsa, prezisă atât în Biblie, cât şi în numeroase scrieri antice, ar putea fi, de fapt, o întâlnire devastatoare cu nişte verişori de-ai lui E.T.?

Sumerienii, Anunnaki şi planeta Nibiru

Zecharia Sitchin, un scriitor şi unul dintre traducătorii tăbliţelor atribuite culturii sumeriene (n. red. - Sumer - civilizaţie din sudul Mesopotamiei, formată aproximativ cu 5.000 de ani înantea lui Hristos.) Potrvit acelor scrieri antice, Sitchin ar fi dedus că Annunaki, zeii adulaţi de către sumerieni, ar fi, de fapt, o rasă extraterestră care au ajutat la clădirea unei dintre cele mai importante culturi din istorie, inventatoare a scrierii cuneiforme, a stratisifcării sociale şi a irigaţiilor in agricultură.

Sitchin susţine că extratereştrii au venit de pe o planetă aflată după Neptun, numită Nibiru. Această planetă, cea de a 12-a din sistemul solar, ar avea o orbită eliptică în jurul Soarelui, şi este menţionată în scrierile multor civilizaţii, inclusiv în ale mayaşilor. De obicei, existenţa ei este legată de venirea Apocalipsei.

Anunnaki ar fi venit pe Pământ acum 450.000 de ani, căutând aur şi alte minerale, pe care le extrăgeau din Africa. Aşadar, o serie de extratereştri specializaţi în minerit ar fi fost nemulţumiţi de condiţiile de muncă, aşa că i-ar fi "ajutat" pe homo erectus să evolueze, transformându-i în sclavi. Potrivit lui Sitchins, aşa ar putea fi explicată "veriga lipsă" a evoluţiei umane.

Încrucişând genele extraterestre cu cele ale omului primitiv, Anunnaki ar fi creat o rasă hibrid, mai avansată, care ar fi putut să le asculte ordinele. Berossus, un preot sumerian, a menţionat, potrivit tăbliţelor cu inscripţii sumeriene, că zeii i-ar fi învăţat pe oameni cum să depăşească pragul de animal, învăţându-i despre matematică, medicină şi astronomie, punând bazele marii civilizatii sumeriene.


Aşa să fi luat oare naştere Homo Sapiens - precursorul omului modern? Sitchin a vrut să-şi întărească spusele făcând referire la Vechiul Testament , în special la Geneză.

În Geneză, dar şi în Cartea Numerelor, sunt menţionate nişte creaturi, numite nefelimii care erau o "corcitură" dintre "fii lui Dumnezeu" şi "fiicele omului". În Vechiul Testament există numeroase mărturii legate de încrucişările dintre îngeri şi oameni. Aşadar, erau îngerii, de fapt, extratereştri?

Biblia - mărturii ale unei întâlniri cu extratereştrii?

Adepţii teoriei astronauţilor antici sunt de părere că toate culturile antice importante au fost influenţate de către extratereştri, descrişi sub formă de zei. Astfel, egiptenii, sumerienii, maiaşii, nordicii, japonezii, hinduşii, elenii şi romanii ar fi stat sub îndrumarea unor fiinţe venite din cosmos.

Similarităţile dintre zeităţile fiecărei culturi sunt multe. Majoritatea sunt fiinţe venite "din ceruri", în "caleşti de foc", "călare pe dragoni", sau care ajungeau pe această planetă "despicând norii".

De obicei, înainte de a se arăta, se auzeau zgomote puternice şi pe cer se vedeau lumini şi flăcări. Să fi fost acestea nave spaţiale? Zeii, întotdeauna avea puteri imense, putând să facă minuni, ar putea fi aceştia, de fapt, extratereştrii care foloseau tehnologii avansate? Cum rămâne cu creştinismul?

Religia creştină se bazează pe poveşti similare, transmise prin Biblie. Să fi fost cele 10 Porunci primite de Moise, instrucţiuni date de către extratereştri, şi nu de către Dumnezeu? Potrivit Vechiului Testament, cerul s-a deschis, iar Moise a simţit cum pământul tremura, după care o lumină puternică a apărut.

Un alt aspect important descris în Biblie, este chiar naştea lui Iisus Hristos. Un înger ar fi venit la Maria, care îşi dorea un copil, şi i-ar fi prezis că va da naştere, virgină fiind, Mântuitorului rasei umane. Adepţii teoriei extratereştrilor din antichitate sunt de părere că Fecioara Maria ar fi fost înseminată artificial de către extratereştri, şi că Iisus ar fi, de fapt, un hibrid dintre oameni şi "îngeri". Alte numeroase povestiri din Biblie pot fi legate de o întâlnire cu o rasă avansată, dar este acest lucru adevărat?

Apocalipsa, provocată de extratereştri?

De-a lungul istoriei, au existat oraşe antice distruse de către zei, pentru că oamenii i-ar fi mâniat. Dacă luăm în considerare faptul că zeii antici ar fi extratereştri, putem crede că oamenii au început să nu mai asculte de ei, aşa că au fost şterşi de pe faţa pământului.

Biblia conţine relatări de acelaşi gen. Distrugerea Sodomei şi a Gomorei, Marele Potop, Apocalipsa.. ar putea fi aceste acte de "furie divină", de fapt răzbunări de natură extraterestră? Prevestite de către îngeri, sau de către Dumnezeu însuşi, unor persoane alese, aceste dezastre sunt similare celor din antichitate. Unii adepţi ai acestor teorii sunt de părere că extratereştrii s-ar putea întoarce cândva, distrugând complet rasa umană.

O altă posibilitate ar fi aceea a unui război între extratereştri, care va avea loc pe Pământ, şi care ar avea umanitatea drept victimă colaterală.

Bătălii între zei au fost descrise încă din cele mai vechi timpuri, şi au fost povestite, prin petrogrifele multor culturi antice. Aceastea arată zeii, care stau pe nori şi care aruncă fulgere şi flăcări unul spre celălalt. Ar fi putut omul de atunci să confunde navele spaţiale şi arme avansate cu o bătălie între zei? Aceste concepte să găsesc şi în creştinism.

În Biblie se spune că a avut loc chiar un război în Rai, în urma căruia Lucifer a fost izgonit pe pământ. În Apocalipsa 12:7-9 scrie "Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.".

Se poate ca "îngerii" să se întoarcă şi să-l distrugă definitiv pe "diavol", odată cu rasa umană?

Altă teorie populară legată de apocalipsă este cea că planeta Nibiru, descrisă atât în textele mayaşe, cât şi în cele sumeriene, locul de baştină al Anunnaki, va ieşi de pe traiectoria sa, şi se va izbi de Pământ.

Adevăr sau ficţiune?

Considerând gradul mare de interpretabilitate a textelor antice, pietrogramelor, dar şi a Bibliei, dau naştere numeroaselor poveşti. Dar cât din cele transmise de strămoşii noştri este adevăr şi cât este ficţiune? Pe măsură ce ştiinţa evoluează, apar noi teorii legate de originile omului, dar până când nu vor putea fi prezentate dovezi concrete, acestea vor rămâne simple speculaţii care vor îmbogăţi şi mai mult folclorul rasei umane.

http://www.romanialibera.ro

 

[bodo]

Cum, nu ati auzit de Miscarea Raeliana? Realienii sunt convinsi ca am fost creati in laboratoare de istraterestrii Sunt cam 70.000 de adepti ai mis­carii in intreaga lume si asteapta cu imotie sa debarce pe pamant nu Iisus, ci elohimii, un fel de aia mici si verzi si rasuciti, pasnici, prietenosi şi mega-inte­ligenti. In asteptarea acestui moment istoric, raelienii fac sex la liber, sustin clo­na­rea si sarbatoresc Anul Nou Raelian pe 6 august. Pastele Raelian pica in aceeasi zi cu cel al ortodocsilor, cu singura deosebire ca ei nu papa miel. Si mai e o mare deosebire, ei sarbatoresc de Paste triumful iubirii si al tehnologiei clonarii avansate asupra barbaricului mod în care a fost omorat Iisus. El a fost inviat cu ajutorul acestei tehnologii avansate, care este cheia vietii vesnice . Ei cred cu tarie ca va fi ceva stiintific si practic foarte curand si pe Terra. Unii oameni de stiinta raelieni lucreaza in prezent la aceste tehnologii.
Dar ce zic ei ,mai izact? Iisus, la fel ca si Rael, a fost si este inca fiul unui istrate­restru, Yahweh, liderul celor care ne-au creat in laboratoare, Elohim (cel mai folosit termen din Vechiul Testament, care inseamna „cei care vin din cer“ în limba veche ebraica). Cei doi au mame pamantence diferite, dar acelasi tata. Deci Rael şi Iisus sunt semi-istraterestri. Dumnezeu este traducerea ero­nata a cuvantului Elohim. Elohimii tra­iesc pe o planeta aflata într-un sistem solar foarte apropiat de al nostru (care o fi ala?). Sunt oameni, exact ca si noi (da va zic io ca-s mai pitici ). Si au cam 25.000 de ani de avans stiintific si spiritual fata de noi.
Istraterestrii exista si adevarul va iesi la ivela, sustin adeptii acestei miscari. Mesajele rae­liene spun ca elohimii vor aparea pe cer din ce in ce mai des(de aceea, fenomenul OZN este intr-o crestere continua). Toate sunt facute cu un scop, acela de a ne trezi usureanu la realitate. Cica dovezi ar fii cu miile, poze şi de filmari autentice, la ora actuala. In afara de cele din epoca moderna, avem unele picturi, vechi de sute de ani. Interesanta e una din ele, denumita „The Baptism of Christ“, care se afla la Muzeul „Fitz­william“ din Cambridge, in care apare Iisus cand este botezat de Ioan Botezatorul. Deasupra lor se afla un obiect in forma de farfurie, care emite trei raze tip laser catre ei.
Bine, astia sunt nitel cu capu', insa ceva adevar o fi amestecat prin mesajele lor. Iar teoria conform careia am fi fost creati cu putin ajutor din partea "zelior" poate fi una luata in calcul .
La chestionar nu am raspuns, pentru ca ar fi mers si o a treia varianta si anume partial adevarat .

 

[magda]

mey...da tu chiar te-ai documentat despre istraterestri

 

[bodo]

Am stat la un spriz cu ei . si ai naibi, tin la beutura .

 

[magda]

ahaaa...da, e adevarat ,ai lipsit cam mult de aici ! nu vrei o ciorba de burta ? =))

 

[bodo]

Io sunt derect reparata. Astia mici au puteri , uai .

 

[Luna]

Numai despre OZN-uri!
De ceva timp aeroportul international Oslo-Gardermoen din Norvegia, a devenit tinta vizitelor unor ozn-uri. Pe data de 24 martie, la ora 16 zborul de pe ruta Frankfurt-Oslo in timp ce se afla in faza de apropiere, traiectoria sa a fost blocata de un obiect asemanator cu un delta-plan sau un planor de culoare verzuie la o inaltime de 3000 m. Obligat sa faca cale intoarsa, comandantul de bord a comunicat situatia turnului de control. Obiectul a ramas in zbor stationar timp de o ora blocand toata circulatia aeriana. Autoritatile au decis sa inchida toate pistele de aterizare, blocand la sol peste 150 000 de pasageri, in timp ce alte avioane erau deturnate catre Rygge (o baza Ryanair), Torp, iar alte avioane au fost deturnate catre aeroporturi foarte indepartate ca, Fagernes in Norvegia sau Stokholm in Suerdia, sau puse in asteptare. Cand a fost remis in faza de aterizare, pe o noua axa, pilotul confirma din nou prezenta ozn-ului care a ramas langa avion in jur de 20 de secunde inainte sa dispara.
Knut Morten Johansen, reprezentantul de la SAS Scandinavian a explcat ca intreruperea va costa "milioane" din cauza ca numarului mare de companii afectate.

 

[Admin1]

Bag io seama ca norvegienii astia nu au aviatie militara, si cum apare cate o balarie d'asta, ei muta traficul civil dar nu sunt in stare sa ridice de la sol o partaitoare in care un nene cu o mitraliera sa se duca sa-i "convinga" p'aia cu aripioara sa se dea mai incolo si sa-i lase si pe ei sa miste avioanele civile...

 

[bodo]

=))=))=)) Uai, nu erau aia mici . Ei nu se ocupa cu chestii de-astea.

 

[emerem]

Pentagonul stia de 7 ani ce o sa ni se intample azi

Luni, 11 iulie 2011 09:45
|
2416 vizualizari
|
Teoria Conspiratiei

Comentariu Facebook Ym Print email
Pentagonul stia de 7 ani ce o sa ni se intample azi

Foarte interesant, daca e sa ne uitam cu sapte ani in urma, la un articol aparut in 2004, in The Observer si citat acum de The Guardian, asupra unui raport al serviciilor secrete militare si care a starnit ceva valva la vremea lui, dar care, mai apoi, ca atatea altele, a fost dat uitarii. In fapt, articolul cu pricina prezinta la acea vreme ceea ce e pe cale sa se intample azi, sau un mecanism care s-a declansat deja. Va invitam sa-l cititi in cele ce urmeaza si sa comentati acest raport al US Defence & Intelligence, ce a intrat in posesia presei britanice cu sapte ani in urma:

"Climatul se va schimba peste 20 de ani, putand genera o catastrofa globala, traducandu-se in milioane de vieti pierdute datorita razboaielor si, mai ales, dezastrelor naturale. Un raport secret al US Defence & Intelligence, obtinut de The Observer, atrage atentia asupra faptului ca majoritatea oraselor importante europene se vor scufunda sub nivelul mariilor, iar Marea Britanie va fi la randul ei transformata intr-o a doua Siberie, pana in 2020. Conflicte nucleare si amenintari de conflicte nucleare, ca si revolte populare masive vor eupe in toate colturile lumii. Documentul prezice ca schimbarea abrupta a climatului va duce planeta pe marginea anarhiei. (...) Tratatul de stabilitate globala, care va aparea in aceste circumstante, il va inlocui pe cel de combatere a terorismului. Tratatul va fi o masura de forta a tarilor care detin arma nucleara si numai in acest fel, prin forta, se va putea opri mega-revolta planetara impotriva puterilor mondiale, pe fondul foametei, lipsei de bani, de resurse, inclusiv de apa. Pe acest fond, cred analistii Pentagonului, omenirea se va confrunta cu o noua criza a razboaielor, pe o puternica criza economica si alimentara. Inca o data omenirea va ajunge la nivelul legilor junglei, va castiga cel care e mai puternic, iar sute de razboaie vor invrajbi natiulie, ca in epoca primitiva si ca in antichitate. Vor renaste noi imperii si se vor prabusi altele, atrag atentia analistii Pentagonului in raportul obtinut de The Observer si care a fost supervizat de expertul Andrew Marshall. Acest scenariu bazat pe schimbarile climatice si pe declansarea revoltelor ar putea, in maximum 20 de ani, sa instaureze un guvern mondial, bazat pe cele mai puternice natiuni militare, cu arsenal nuclear, dar si un sef planetar, un presedinte care va dicta unamitatii. numai in acest fel, prin forta si prin teroarea armelor, natiunile vor putea fi tinute sub control, mai spune raportul US Defence & Intelligence. Deja, in 2004, conform Randall and Schwartz, planeta ducea o populatie umana mai mare decat o putea sustine din punt de vedere alimentar si al climatului mondial. Randall a explicat pentru The Observer ca viteza cu care se schimba climatul global, cutremurele masive ce vor aparea, eruptiile vulcanice, tornadele, tsunamiurile, vor fi reactii normale ale unui organism terestru ranit si in urma carora vor muri milioane si zeci de milioane de oameni, asupra caror catastrofe naturale, noi oamenii, nu vom avea niciun control." (The Observer, februarie 2004)

---

http://www.google.ro/url?sa=t&sourc...sg=AFQjCNELWNOYiWRbVFblKK3m1ETYkk-ZOQ&cad=rja

 

[anuk]

He,He,"previziuni " facute cu 7 ani in urma(de oameni logici care au facut niste legaturi intre cauza si efect, tot ce se poate ) dar ce ziceti de urmatoarea "scrisoare" : trimisa din "viitor "


O SCRISOARE DIN VIITOR.

Richard Heinberg


Salutări oameni ai anului 2005. Voi trăiţi în anul în care m-am născut eu. Eu am 100 de ani acum şi vă scriu din anul 2105. Folosesc ultimele rămăşiţe ale fizicii avansate pe care oamenii de ştiinţă au dezvoltat-o în timpul erei voastre, pentru a trimite acest mesaj electronic înapoi în timp în reţeaua voastră de calculatoare. Sper să-l primiţi şi să vă dau un motiv pentru a reflecta la lumea în care trăiţi şi la acţiunile care ar trebui să le întreprindeţi.


Despre mine vă voi spune doar ceea ce e necesar de spus: Sunt un supravieţuitor. Am fost extrem de norocos în multe ocazii şi în multe moduri, şi consider că e un miracol faptul că sunt aici şi pot scrie acest mesaj. Mi-am dedicat mult timp de-a lungul vieţii în încercarea de a avea o carieră de istoric, dar circumstanţele m-au forţat să învăţ de asemenea şi să practic numeroase meserii: cea de fermier, de bandit, de luptător de gherilă, de inginer, iar acum de fizician. Viaţa mea a fost lungă şi plină de evenimente... dar nu pentru a-mi povesti viaţa am folosit aceste mijloace extraordinare, ci ca să vă scriu despre lucrurile la care am fost martor de-a lungul acestui secol.

Voi trăiţi la sfârşitul unui ere. Poate că nu înţelegeţi asta. Sper însă că atunci când veţi termina de citit această scrisoare veţi înţelege.

Vreau să vă spun ceea ce e important să aflaţi, dar s-ar putea să acceptaţi cu greu lucrurile pe care vi le spun. Vă rog să aveţi răbdare cu mine. Sunt un om bătrân şi nu am mult timp pentru "drăgălăşenii". Dacă ceea ce vă spun vi se pare incredibil, gândiţi-vă că citiţi o carte de science-fiction. Dar vă rog să fiţi atenţi! Şi vă rog să trimiteţi şi altora acest mesaj. Va fi probabil singurul mesaj de acest fel pe care îl primiţi.

Cum nu ştiu cât de multă informaţie vă pot trimite, voi începe cu lucrurile cele mai importante, cele care vă vor fi de cel mai mare ajutor pentru a înţelege încotro se îndreaptă lumea voastră. Energia a fost principiul fundamental de organizare - sau mai bine zis de dezorganizare - în acest secol. Acum, privind în retrospectivă, aş putea spune că energia a fost de asemenea principiul de organizare în secolele 19 şi 20. Omenirea a descoperit noi surse energetice - cărbune, apoi petrol - în secolul 19, şi a inventat tot felul de tehnologii care să folosească aceste surse proaspete de energie. Transportul, metodele de fabricaţie, agricultura, iluminatul, încălzirea - toate au fost revoluţionate, iar rezultatele au schimbat profund vieţile oamenilor din lumea industrializată. Toţi oamenii au devenit total dependenţi de aceste noi mecanisme: de mâncarea produsă într-o agricultură intensivă care utilizează fertilizanţi, de medicamente obţinute din produse derivate ale petrolului, şi mai ales de ideea unei creşteri economice la nesfârşit (căci, nu-i aşa, întotdeauna va fi posibil să produci mai multă energie, să alimentezi cu combustibil tot mai multe vehicule de transport, să construieşti tot mai multe fabrici?). Ei bine, dacă secolele 19 şi 20 au reprezentat partea crescătoare a curbei de creştere, secolul care a trecut, al 21-lea, a reprezentat partea descrescătoare - prăbuşirea. Ar fi trebuit să fie cât se poate de evident pentru oricine că sursele de energie pe care vă bazaţi sunt limitate. Însă dintr-un motiv sau altul, acest gând nu a fost aprofundat. Presupun că asta s-a întâmplat din cauza tendinţei generale de a te obişnui cu un anumit mod de viaţă, despre care nu îţi pui prea multe probleme. Acest lucru e valabil şi în prezentul meu. Tinerii de acum nu au cunoscut niciodată ceva diferit, şi iau de bun modul nostru de viaţă - scormonind prin rămăşiţele civilizaţiei industriale după lucruri folositoare - gândind că oamenii au trăit întotdeauna aşa, şi că aşa ar trebui oamenii să trăiască. Din acest motiv am fost mereu atras de istorie, pentru a putea înţelege perspectiva societăţilor umane aşa cum s-a schimbat aceasta în timp. Dar cred că m-am îndepărtat de subiect. Unde rămăsesem?


Da - criza energetică.

Ei bine, a început cam pe când mă născusem. Oamenii credeau că va fi ceva de scurtă durată, că era doar o problema politică sau tehnică, şi că în curând totul va reveni la normal. Ei nu se gândeau că "normal", în sens istoric de lungă durată, înseamnă să a trăi din energia oferită de soare şi din creşterea vegetaţiei. În mod pervers, ei credeau că "normal" înseamnă că foloseşti energie fosilă ca şi când nu ar exista viitor. Şi, presupun, că aproape că nu mai există viitor: încă un exemplu clasic de profeţiei care se autoconfirmă - şi încă repede.

La început, muţi oameni credeau că penuriile pot fi rezolvate de "tehnologie". Totuşi, privind în retrospectivă, asta pare ridicol. Căci la urma urmei, toată tehnologia modernă a fost inventată pentru a folosi o abundenţă temporară de energie. Tehnologia nu produce energie. Da, mai aveaţi nişte reactoare nucleare (care s-au transformat în coşmaruri!), dar costa atât de multă energie pentru a le construi şi dezafecta încât energia pe care o produceau abia se recupera în durata lor de funcţionare. Acelaşi lucru şi cu panourile solare: se pare că nimeni nu a stat să calculeze cât de multă energie e nevoie pentru a le construi, începând cu tabletele de silicon produse de industria electronică, şi incluzând construcţia şi montarea acestor panouri. S-a dovedit că fabricarea acestor panouri a consumat aproape la fel de multă energie pe cât au generat ele în durata lor de viaţă. Totuşi, puţine astfel de panouri au fost construite - aş fi vrut să fie mai multe! - şi multe dintre ele încă funcţionează (cu energia electrică produsă de aşa ceva se alimentează dispozitivul care-mi permită să vă trimit acest mesaj). Energia solară a fost o idee bună; principalul ei dezavantaj a fost acela că pur şi simplu nu putea satisface pofta voastră nesăţioasă de energie. Odată cu terminarea combustibililor fosili, nici o tehnologie nu a mai putut să menţină modul de viaţă cu care oamenii erau obişnuiţi. Dar a fost nevoie de ceva vreme pentru mulţi să înţeleagă acest lucru. Credinţa lor patetică în tehnologie aproape religioasă aş putea spune, îi făcea să creadă că minunăţiile lor tehnologice sunt conectate de un zeu invizibil dar atotputernic, capabil să răstoarne legile termodinamicii.


În mod firesc, printre primele efecte ale penuriilor de energie s-au numărat crizele economice periodice, urmate de o recesiune fără sfârşit. Economiştii au reacţionat în baza propriei lor religii - credinţa absolută, de neclintit în Piaţa - privită ca Dumnezeu; în legea cererii şi a ofertei. Ei îşi închipuiau că dacă petrolul începe să se termine, preţul va creşte, oferind stimulente pentru cercetarea şi producerea energiilor alternative. Dar economiştii nu s-au obosit niciodată să privească lucrurile mai în adânc. Dacă ar fi făcut-o, ar fi înţeles că restructurarea întregii infrastructuri energetice a lumii ar lua zeci de ani, în timp ce semnalul dat de creşterea preţurilor în cazul penuriilor resurselor vine doar cu câteva săptămâni, sau cel mult luni, înaintea ca schimbarea surselor de energie să devină necesară. Mai mult, ar fi înţeles că nu există nici un înlocuitori pentru aceste resurse energetice de bază.

Economiştii pot gândi doar în termeni de bani; necesităţile fundamentale cum ar fi apa şi energia apar în calculele lor doar în termeni de preţ de cost, ceea ce le face interschimbabile cu orice alt lucru căruia i se poate pune un preţ - portocale, bilete de avion, diamante, calculatoare, în fine, absolut orice. Dar, la o analiză mai profundă, constaţi că resursele fundamentale nu pot fi schimbate cu alte bunuri economice: nu poţi bea sau mânca un calculator, oricât de valoros ar fi procesorul său, odată ce apa şi mâncarea devin problematice. Cu atât mai puţin nu poţi mânca bani, dacă nimeni nu are mâncare pe care să o vândă. Şi astfel că, după un anumit punct, oamenii au început să-şi piardă încrederea în banii lor. Şi când au făcut acest lucru, şi-au dat seama că de fapt credinţa lor era singurul lucru care dădea valoare banilor de la bun început. Valoarea banilor s-a prăbuşit - la început într-o ţară, apoi în alta. A fost o perioadă de inflaţie, deflaţie, schimburi în natură, hoţie - fără precedent.

În epoca în care m-am născut, analiştii comparau adeseori economia globală cu un cazino, în care un grup restrâns de oameni făceau averi de mii de miliarde de dolari, euro sau yeni vânzând şi cumpărând bani, companii şi mărfuri. Nici unul dintre aceşti oameni nu făceau ceva folositor societăţii; ei pur şi simplu punea nişte mize şi, în multe cazuri, câştigau profituri colosale. Dacă urmăriţi lanţul economic, veţi constata uşor că toţi aceşti bani vin de fapt din buzunarele oamenilor de rând . . . dar asta e altă poveste. Oricum: toată această activitate economică depindea de energie, de transport global, de comunicaţii globale şi nu în ultimul rând de încrederea în valoarea banilor. Undeva la începutul secolului 21, cazinoul global a dat faliment. Treptat, o nouă metaforă a intrat în uz: am trecut de la cazinoul global la târgul sătesc..

Cu mai puţină energie disponibilă an de an, cu fluctuaţii valutare incontrolabile, fabricarea şi transportul şi-au redus ordinul de mărime. Nu mai conta cât de mici sunt salariile pe care le plăteşte o corporaţie lucrătorilor dintr-o ţară din lumea a treia: odată ce transportul maritim a devenit prohibitiv ca preţ, toate profiturile aduse de globalizare au dispărut. Dar acele mari corporaţii nu şi-a putut pur şi simplu muta fabricile din nou în SUA sau în Europa occidentală, fabrici pe care le închiseseră de peste 20 de ani. Toată infrastructura industrială locală fusese distrusă pentru a face loc globalizări, pentru bunuri de consum mai ieftine şi pentru profituri mai mari. Şi atunci, pentru a recrea acea infrastructură ar fi fost nevoie de o investiţie uriaşă, financiară şi energetică - tocmai când banii şi energia erau în cantităţi tot mai mici.

Magazinele erau goale iar oamenii rămaseră fără slujbe. Cum puteau să supravieţuiască? Singurul mod pentru a o face a fost acela de a recicla fără sfârşit toate lucrurile folositoare care fuseseră fabricate înainte de criza energetică. La început, după şocurile economice iniţiale, oamenii îşi vindeau lucrurile pe internet (NT:fireşte, în SUA şi în ţările dezvoltate), asta cât timp a mai fost electricitate. Atunci, când a devenit clar că transportul bunurilor de consum e problematic, oamenii au început să-şi vândă lucrurile la colţul străzii (NT:ceea ce oamenii din ţările mai sărace au făcut de la bun început) pentru a-şi putea plăti datoriile şi pentru a putea cumpăra mâncare. Dar după ce monezile naţionale s-au prăbuşit, oamenii au început să facă pur şi simplu trocuri. Ironia sorţii a făcut ca cele mai multe din aceste lucruri pe care le avea pentru schimb să conste în maşini şi dispozitive electronice pe care aproape nimeni nu-şi mai permitea să le folosească; adică lucruri fără valoare! Oricine avea unelte manuale (sape, cazmale, ciocane, fierăstraie etc.) pe care ştia să le folosească era valoros. Şi este încă.

Civilizaţia industrială cu siguranţă a produs o grămadă de gunoaie în scurta ei existenţă! În ultimii 50 sau 60 de ani, oamenii au săpat în toate gropile de gunoi pentru a găsi lucruri care le pot fi de folos (NT:mulţi oameni fac deja acest lucru în România...). Ce mizerie! Cu tot respectul, eu nu am înţeles niciodată de ce şi cum voi oamenii aţi putut lua miliarde de tone de resurse fosile, de nepreţuit, pe care le-aţi transformat în munţi de gunoaie împuţite, cu perioadă atât de scurtă de utilizare practică! Nu aţi fi putut face măcar lucruri mai durabile, proiectate să reziste mai mult? Pot să vă spun că uneltele, mobila, casele şi tot ce ne-aţi lăsat moştenire - toate lucrurile pe care suntem forţaţi să le utilizăm, şi pe care puţini dintre noi suntem capabili să le înlocuim - sunt extrem de proaste!


Îmi cer scuze pentru aceste ultime observaţii. Nu vreau să fiu nesuferit sau nepoliticos. De fapt, multe dintre uneltele manuale rămase în urma voastră sunt chiar bune. Dar trebuie să înţelegeţi: stilul de viaţă industrial cu care v-aţi obişnuit va avea consecinţe oribile pentru copii şi nepoţii voştri. Îmi amintesc vag să am văzut - când eram foarte tânăr, poate de 5 sau 6 ani - un film de epocă, din anii 1950: el prezenta o lume inocentă în care copii creşteau în comunităţi mici înconjuraţi de prieteni şi familie. Toate problemele erau rezolvate uşor de adulţi care erau aproape toţi înţelepţi şi de treabă. Toate păreau bune şi frumoase.

Atunci când m-am născut, acea epocă, dacă a existat cu adevărat, era de mult apusă. Până când am crescut suficient ca să înţeleg ce se întâmplă în jurul meu, societate începuse să se destrame. A început cu întreruperile de curent - la început doar pentru câteva ore. Apoi au urmat penuriile de gaze naturale. Nu doar că iernile tremuram de frig, dar şi întreruperile de curent deveniseră mult mai frecvente pentru că energia electrică era produsă în mare parte în centrale care consumau gaze naturale. Apoi au urmat penuriile de petrol şi de benzină. La acest punct - cred că aveam vreo 12 ani - economia era la pământ şi era un haos politic.

Când eram adolescent, deja se dezvoltase o anume atitudine printre tineri. Era un sentiment de ură pentru orice persoană de o anumită vârstă - poate 30 sau 40 de ani. Adulţii au consumat atât de multe resurse, încât nu a mai rămas nimic pentru copii lor. Desigur, atunci când adulţii fuseseră tineri ei au făcut ceea ce făcea toată lumea. Li se părea normal să taie păduri seculare pentru a irosi tone de hârtie, să ardă tone de benzină ca să se plimbe cu maşinile lor de teren, sau să lase aparatele de aer condiţionat la maxim atunci când era ceva mai cald. Pentru copii din generaţia mea, toate acestea erau doar amintiri înceţoşate. Ceea ce ştiam noi era complet diferit. Trăiam în întuneric, cu lipsuri de apă şi mâncare, cu lupte de stradă, cu cerşetori la fiecare colţ, cu o vreme impredictibilă, cu gunoi în spatele blocului (sau al caselor) pe care nu-l mai lua nimeni. Pentru noi, adulţii erau duşmanul!


În unele locuri, războaiele între generaţii rămâneau la stadiul de resentiment. În altele, aveau loc atacuri întâmplătoare asupra persoanelor în vârstă. În altele, adulţii erau atacaţi sistematic. Mi-e ruşine să spun că, deşi nu am participat la atacuri fizice împotriva oamenilor în vârstă, i-am urât la rândul meu şi i-am înjurat împreună cu prietenii mei. Acei bieţi oameni - unii foarte tineri, din perspectiva mea de acum! - se simţeau la fel de confuz şi de trădaţi pe cât ne simţeam şi noi, copii. Mă pot imagina în locul lor. Încercaţi să faceţi şi voi acest lucru: Încercaţi să vă amintiţi ultima oară când aţi fost la un magazin şi nu aţi găsit ce căutaţi. (Acest scurt exerciţiu de imaginaţie e puţin exagerat pentru mine, devreme ce nu am mai fost într-un "magazin" în sensul pe care-l înţelegeţi, din copilărie, dar am încercat să exprim lucrurile în termeni pe care să-i pricepeţi.). Vă simţiţi frustraţi? Vă simţiţi furioşi, gândindu-vă "am mers cu maşina tot drumul până aici şi acum va trebui să traversez iar oraşul până la următorul magazin?" (NT:situaţia face aluzie la sistemul suburbiilor americane... pe care şi noi românii îl importăm cu drag...). Ei bine, înmulţiţi această frustrare şi furie cu 1000, apoi cu 10000. Prin asta treceau oamenii în fiecare zi, văzând cum fiecare bun de consum, fiecare serviciu, fiecare hârţoagă pe care trebuiau să o depună - erau din ce în ce mai scumpe, sau pur şi simplu dispăreau. Mai mult, acei adulţi şi-au pierdut aproape tot ce aveau în timpul crahului economic. Şi în plus, bande de tineri furau tot ce mai era de furat şi le aruncau dispreţul în faţă. A fost cu siguranţă foarte dureros pentru adulţii de atunci. Insuportabil.

Acum când eu însumi sunt bătrân, am devenit mai tolerant faţă de oameni. Cu toţii încercăm să trecem prin lume, făcând ce putem mai bine.


Presupun că sunteţi curioşi să aflaţi mai mult despre ce s-a întâmplat în secolul care a trecut - politica, războaiele, revoluţiile. Ei bine, vă voi povesti ceea ce ştiu, dar sunt multe lucruri pe care nu l e cunosc. De vreo 60 de ani nu mai avem nimic de genul unei reţele globale de comunicaţii. Despre cea mai mare parte din lume nu pot să vă spun aproape nimic. Dar vă voi împărtăşi ceea ce pot.

Aşa cum vă puteţi imagina, când penuria de resurse energetice a lovit SUA iar economia a intrat în picaj (e ciudat că mai folosesc acest cuvânt: doar cei mai bătrâni dintre noi au mai văzut vreun avion) oamenii au devenit furioşi şi au început să cute pe cineva pe care să dea vina. Fireşte, guvernul nu a vrut să cadă vina pe el, aşa că acei ticăloşi care erau la putere (regret, dar nu pot să am nici un fel de simpatie pentru ei) au făcut ceea ce conducătorii fac întotdeauna - au creat un inamic străin. Au trimis nave de luptă, bombardiere, rachete şi tancuri de-a lungul oceanelor pe Dumnezeu ştie ce scopuri sinistre. Oamenilor li s-a spus că acest lucru s-a făcut pentru a proteja "modul de viaţă american", "lumea civilizată" etc. Ei bine, nu era nimic pe Pământ care să realizeze aşa ceva. Tocmai modul de viaţă american, lumea "civilizată" în general era adevărata problemă!

Generalii au reuşit să omoare câteva milioane de oameni. De fapt, s-ar putea să fi fost zeci sau sute de milioane din câte ştiu: ştirile de la televizor nu erau niciodată prea clare în această privinţă, devreme ce erau cenzurate de armată. Au fost proteste stradale împotriva războiului, şi persecuţii - mulţi au fost trimişi în lagăre de concentrare. Guvernul a devenit fascist până la sfârşit. Aveau loc revolte locale înăbuşite cu brutalitate. Dar nu a ajutat cu nimic. Războaiele nu au făcut decât să termine şi mai repede puţinele resurse disponibile, şi după cinci ani oribili, guvernul central s-a prăbuşit. A rămas fără benzină!

Că veni vorba despre evenimente politice. În primi ani de penurie, doctrinele politice au avut foarte puţin de oferit ceva folositor. Conservatorii erau devotaţi liberalismului şi încercau să arunce vina pentru ceea ce se întâmplă pe diverşi ţapi ispăşitori - arabii, nord coreenii şi aşa mai departe. În acelaşi timp, stângiştii (i.e. socialiştii) se obişnuiseră să condamne marile corporaţii fără a putea înţelege faptul că problemele cu care se confrunta societatea nu puteau fi rezolvate printr-o redistribuţie economică. Personal, ca istoric, tind să simpatizez cu socialiştii deoarece consider că acumulările de averi de la începutul secolului 21 erau pur şi simplu obscene! Şi cred că multă suferinţă ar fi putut fi evitată dacă acumulările materiale ar fi fost mai echitabil distribuite, atunci când banii mai aveau valoare. Dar când îi auzi pe unii lideri stângişti vorbind, ai crede că odată ce marile corporaţii sunt desfiinţate iar miliardarii sunt deposedaţi de averea lor, totul va fi minunat. Ei bine, nici vorbă de aşa ceva în realitate!

Şi în timp ce aceste facţiuni politice se lupta pe viaţă şi pe moarte, toată lumea în jurul lor începuse să flămânzească şi să o ia razna. Ceea ce oamenii aveau nevoie cu adevărat era ca cineva să le spună lucruri de bun simţ, să le spună adevărul că modul lor de viaţă a ajuns la un sfârşit - şi să le ofere metode colective de supravieţuire.

Multe dintre cele ce s-au întâmplat în secolul care a trecut a fost în concordanţă cu previziunile oamenilor voştri de ştiinţă: am avut parte de schimbări climatice dramatice, de extincţii de specii, de epidemii oribile, aşa cum ecologiştii din secolul 20 au avertizat că va fi. Nu cred că acest lucru e un motiv de satisfacţie pentru urmaşii acelor ecologişti. Ajungând să spun "V-am spus eu că aşa va fi" e o măruntă vanitate în situaţia actuală. Tigri şi balenele au dispărut, şi probabil zeci de mii de alte specii; dar lipsa unei sistem de comunicaţii globale face aproape imposibil să ştim cu precizie câte. Pentru mine, cântecele păsărilor sunt doar palide amintiri. Presupun că şi contemporanii mei din Europa, China sau Africa au propriile liste. Schimbarea climei a fost o problemă gravă pentru agricultură, o problemă de supravieţuire. Nu puteai şti de la an la an ce roiuri de insecte necunoscute pot apărea. Timp de un an, sau doi sau trei, ploua mai tot timpul. După care era secetă următorii 5 sau 6 ani. Era mai rău decât o pacoste, era o problemă de viaţă şi de moarte. Acesta a fost doar unul dintre factorii care au dus la o scădere dramatică a populaţiei în secolul care a trecut.

Mulţi oameni au numit-o "die-off". Alţii au numit-o "apocalipsa" sau "purificarea". Unii termeni sunt mai acceptabili decât alţii, dar nu există moduri plăcute de a descrie evenimentele petrecute - războaiele, epidemiile şi foametea.

Mâncarea şi apa au fost cei mai importanţi factori dintre toţi. Apa proaspătă şi curată a devenit o raritate de zeci de ani. Un mod de a-i scoate din sărite pe tinerii de azi este să le povestesc cum oamenii de pe vremuri foloseau mii şi mii de metri cubi de apă pentru a spăla străzile, sau pentru a-şi stropi gazonul din faţa casei. Când ajung să le vorbesc despre cum funcţionau toaletele... ei bine, asta e deja prea mult pentru ei! În zilele noastre, apa e o treabă foarte serioasă, Dacă o risipeşti, cineva s-ar putea să moară de sete.

De multe decenii, oamenii au început - de nevoie - să înveţe să-şi crească singuri hrana. Nu toţi au reuşit, iar foamete făcea ravagii. Unul dintre cele mai supărătoare lucruri era lipsa de seminţe bune. Foarte puţini oameni ştiau să păstreze seminţe de la un an la altul, aşa că stocurile existente de seminţe s-au epuizat rapid. A fost de asemenea o problemă mare cu toate plantele hibrid - puţine grădini produceau seminţe care putea fi folosite şi anul următor. Plantele modificate genetic erau chiar mai rele, cauzând toată gama de probleme ecologice - cu care încă ne confruntăm, de exemplu ucigând toate albinele şi alte insecte folositoare. Seminţele plantelor polenizate sunt ca aurul pentru noi.


Am călătorit ceva pe jos sau călare când eram mai tânăr, între 50 şi 60 de ani, şi am adunat ştiri din lume. Din ce am văzut şi auzit, se pare că oamenii din diferite locuri a făcut faţă în moduri diferite şi cu diverse grade de succes. În mod ironic, oamenii din ţările sărace, care au fost cei mai persecutaţi de civilizaţie, se descurcă probabil cel mai bine. Ei ştiau cum să trăiască din munca pământului. În unele locuri, oamenii au dezvoltat comunităţi rurale, în alte locuri, oamenii încearcă să trăiască în ruinele marilor centre urbane de odinioară, ripping up concrete şi crescând ceea ce pot, în timp ce reciclează şi vând toate resturile lăsate în urmă de oamenii care au părăsit masiv oraşele în anii 20. Ca istoric, una dintre frustrările mele cele mai mari este rapida dispariţie a cunoştinţelor ştiinţifice. Voi oamenii de atunci aveaţi o manie să puneţi cele mai valoroase informaţii pe suport electronic sau pe hârtie acidă - care se dezintegrează foarte repede. În cea mai mare parte, tot ce mai găsim sunt fotografii îngălbenite, unele cărţi şi reviste roase.

Puţini dintre tinerii noştri se uită pe acele reviste vechi şi se minunează cum era să trăieşti într-o lume cu avioane cu reacţie, electricitate şi maşini sport. Trebuie să fi fost ca în paradis! Alţii dintre noi nu sunt chiar atât de încântaţi despre trecut. Presupun că asta face parte din treaba mea de istoric: să amintesc oricui că acele imagini reprezintă doar o faţă a medaliei, cealaltă faţă e - exploatarea nemiloasă a naturii şi a oamenilor, orbirea în faţa consecinţelor - ceea ce adus de altfel la ororile secolului care a trecut.

Probabil că v-aţi mira dacă aş avea şi veşti bune, ceva încurajator să vă spun despre viitorul lumii voastre! Ei bine, ca multe lucruri, depinde din perspectiva în care le priveşti. Mulţi dintre supravieţuitori au învăţat lecţii valoroase. Au învăţat ceea ce e important în viaţă şi ceea ce nu e. Au învăţat să preţuiască pământul bun, seminţele de valoare, apa proaspătă, aerul nepoluat şi prietenii pe care poţi să de bazezi. Au învăţat să-şi poate singuri de grijă, mai degrabă decât să aştepte ca acest lucru să-l facă vreun guvern sau vreo corporaţie. Nu există "slujbe" acum, aşa că timpul oamenilor le aparţine. Oamenii se gândesc mai mult la ei înşişi. În parte datorită acestui lucru, multe dintre religiile vechi au dispărut, dar oamenii au redescoperit spiritualitatea în natură în în comunităţile lor. Copii de azi nerăbdători să înveţe şi să-şi creeze propria cultură. Traumele colapsului civilizaţiei industriale au rămas în trecut; asta e deja istorie. Acum e o nouă eră.

Puteţi schimba viitorul? Nu ştiu. Sunt o grămadă de contradicţii logice inerente acestei întrebări. Eu aproape că nici nu înţelef principiile fizici care mi-au permis să vă transmit acest mesaj. Posibil, ca rezultat al citirii acestei scrisori, aţi putea face ceva care să schimbe lumea mea. Poate veţi putea salva o pădure sau o specie, sau să păstraţi nişte seminţe valoroase, sau să vă pregătiţi voi înşivă şi restul populaţiei pentru crizele energetice care vor veni. Viaţa mea s-ar putea schimba în consecinţă. Atunci, presupun această scrisoare s-ar schimba, ca rezultat al faptului că aţi citit-o. Şi ca rezultat al acestui lucru, veţi adopta acţiuni diferite. Am putea crea un vel de buclă temporală între trecut şi viitor. E destul de interesant să te gândeşti la asta.

Vorbind de fizică, poate că ar trebui să menţionez că am ajuns să cred într-o viziune a istoriei bazată pe ceea ce am citit despre teoria haosului. Conform acestei teorii, în sistemele haotice, schimbări mici în condiţiile iniţiale pot duce la schimbări mari în rezultate. Ei bine, societatea umană şi istoria sunt sisteme haotice. Chiar dacă aproape tot ceea ce oameni fac e determinat de condiţii materiale, ei tot mai au un spaţiu de manevră, şi ceea ce fac cu acest lucru poate reprezenta o schimbare importantă în viitor. În retrospectivă, se pare că supravieţuirea umanităţii în secolul 21 s-a datorat eforturilor ale unor grupuri mici şi marginalizate de oameni din secolul 20. Mişcările ecologiste, mişcările împotriva bioterhnologiilor, mişcări de rezistenţă ale indigenilor, mici organizaţii dedicate salvării seminţelor - toate acestea au avut un impact pozitiv profund în evenimentele ulterioare.


Presupun că, logic vorbind, dacă veţi modifica lanţul cauzal care a dus la existenţa mea prezentă, este posibil ca evenimentele ce vor urma să facă să nici nu mai exist! În acest caz, această scrisoare ar constitui cea mai bizară notă sinucigaşă! Dar acesta e un risc pe care doresc să-l iau! Faceţi tot ceea ce puteţi. Schimbaţi istoria! Şi în primul rând, fiţi buni faţă de aproapele vostru. Nu luaţi nimic drept bun.

SURSA: http://www.museletter.com/archive/110.html

 

[Angela74]

Nu conteaza, de fapt, daca este adevarat sau nu ca mesajul este venit din viitor, cu siguranta nu este, ecologistii incearca sa deschida ochii lumii cu astfel de mesaje.

Asta spune ca in anul 2070 are 50 de ani si e cea mai batrana persoana din societatea(comunitatea) ei, oricum scenariul este oribil

 

[bodo]

Uai nene, se inmultesc dusii. E grav! Oricum , trecand peste mesajele cu iz ecologist, cum bine spune Angela, trebuie sa ne bucuram ca mai e pana la apocalipsa, maica . Totusi, inclin sa-l cred pe nenea ala de zicea ca are suta de ani, ca asa zic si specialistii, ca omu va bate suta lejer .

 

[adrian_nicolae]

Cu ajutorul etnobotanicelor putem avea si cateva mii de ani =)))

 

[anuk]

Eu cred ca nici ingerii pazitori si nici instinctul nu te salveaza de la o catastrofa feroviata sau aeriana cum pretind matematicienii ruşi. Spaniolii , ca de la ei s-a preluat stirea, sunt cu siguranta superstitiosi si cred in vrajitori si magi .


Concluzie surprinzătoare a matematicienilor ruşi: îngerii păzitori există.



Un grup de matematicieni ruşi au analizat următoarea anomalie statistică: în avioanele, trenurile sau vapoarele implicate în accidente tragice călătoresc mai puţini pasageri decât în mod normal, scrie Agerpres, citând cotidianul spaniol La Razon.
O echipă de matematicieni ruşi care au analizat datele statistice arată că, în trenurile, avioanele, vapoarele in care se produce o catastrofă se află mai puţini pasageri decât în mod normal

Grupul de matematicieni ruşi, în frunte cu Valeri Isakov, asigură că o simplă analiză statistică arată că îngerul păzitor îşi face bine treaba.
În ultimii 20 de ani, numărul pasagerilor care au renunţat la bilet într-o călătorie soldată cu un accident, a fost cu 18% mai mare decât în traseele realizate în mod curent. Prin această concluzie, Isakov reafirmă teoria sociologului american James Staunton care, în 1958, a analizat peste 200 de catastrofe feroviare survenite timp de 30 de ani.

I-a salvat intuiţia sau altceva

Staunton a descoperit că trenurile implicate într-un accident aveau un nivel mediu de ocupare a locurilor de 61%, iar cele care nu fuseseră implicate în vreun accident de minimum 76%. Altfel spus, 15% dintre pasageri, din intuiţie sau ori alte motive, s-au salvat de la o moarte sigură.

Ipoteza lui Stephen King

Pentru a explica această anomalie statistică, autorul romanelor de groază Stephen King a emis propria ipoteză. Potrivit lui King, în anumite ocazii oamenii activează aşa-numitul "sistem subconştient de alarmă", care la strămoşii noştri era foarte bine dezvoltat şi care le permitea să se salveze de la pericole iminente. Pe măsură ce numărul pericolelor a scăzut, acest sistem s-a atrofiat.
Stephen King a emis această teorie când a aflat că 16 persoane care ar fi trebuit să urce într-un avion ce ulterior s-a prăbuşit au renunţat la bilet sau au ajuns prea târziu la aeroport.

Totuşi, în mod obişnuit, media călătorilor care restituie biletul nu depăşeste în general zece, iar numărul călătorilor care ajung prea târziu să ia avionul este practic inexistent, conform datelor La Razon.


http://www.evz.ro

 

[bodo]

Mai Anuk, sunt momente cand nici macar ingerii pazitori nu te mai pot salva. Tu crezi ca ei sunt mereu pe faza? Sau poate sunt chestiuni care pur si simplu ii " depaseste" Cum sa nu existe ingeri pazitori. Sunt unii care se jura ca i-au si vazut. Poi se poate?

 

[Admin1]

Eu as vrea niste diavolite pazitoare... Va dati seama ce plictisitor tre' sa fie sa ai un inger pazitor? Tu sa bagi la ramadam "porcarii afumate", vinoase, alea, alea, iar ala, saracu' sa bage numa' borsh de shtevie si lapte?

 

[bodo]

Poi daca ar fi sa alegem, vreau si io, nene, unu cu pachetzele, pachetzele , obligatoriu in jur de 1,90m (hai, merje si 1,85 ), ten masliniu, chestii de-astea si sa fie bun de munci tata, ca daca tot e injer pazitor, sa nu stea degeaba, sa se plictiseasca . Si las', ca-i bun daca nu baga la burdihan.

 

[Admin1]

Mey Bodo, ca' sa aibe randament, tre' si nitzica fruptura si o busuioaca, ca numai redbull, redbull.... clacheaza dreaq...

 

[bodo]

Poi sa manace , tata, nu-l las io? Da sa faca rost, ca de-aia- i injer pazitor. Astia "are" neste puteri mai speciale, asa. Deci uitasem sa spun, sa fie si descurcaret.