Prolog
Daniel era obosit. A avut parte de 2 ani obositori, dar rodnici. Lucra ca si agent de bursa in vremuri tulburi. Majoritatea celor din jurul lui aveau pierdere dupa pierdere, dar el, datorita filosofiei de a avea intotdeauna cel putin doua alternative, facuse bani. Si facuse bani frumosi. Multi dintre clientii altor agenti plecasera de la acestia dupa ce pierdusera adevarate averi si isi adusera portofoliile la el. Datorita prevederii sale, nu numai ca a limitat pierderile, dar le si sporisera banii. Bineinteles ca nu gratuit. Facuse si el o avere. Si deloc mica. Insa, prevederea de a avea alternative nu o aplicase si in cazul vietii lui. Pana intr-un moment in care a devenit constient de volatilitatea a ceea ce facea, dar si de volatilitatea sistemului social in care traia.
Cautand alternative, a ajuns sa ia contact cu curentul de "survival". Gasea destul de multe referinte pe site-uri din strainatate, in special din SUA. In Romania, aceasta miscare nu exista pe comunitatile virtuale, facand abstractie de cateva site-uri ce dadeau doar cateva informatii. Dar astfel a ajuns sa ia contact cu persoane.
Pe un site gasise un om ce isi punea la dispozitie serviciile. A luat legatura cu el, s-au intalnit, si acesta i-a trasat cateva directii. In plus, datorita puterii financiare pe care o avea, l-a angajat pe acesta sa-i asigure o alternativa.
Intre timp, a inceput sa isi dezvolte abilitati noi. Incepuse sa pescuiasca, devenise vanator si incepuse sa iasa la vanatoare. Terminase chiar si cursuri de agronomie si horticultura.
Impreuna cu omul pe care il angajase in aceasta privinta, isi cumparase o suprafata destul de mare de pamant intr-o zona izolata. Avea acolo o adevarata ferma. Cateva hectare de livada, imbatranita si neingrijita, e drept, dar pe care a pus-o repede pe picioare. Mai avea aproape 100 de hectare de faneata si pasune, dar si putin peste 10 hectare de padure. A profitat de capitalul avut si a angajat o proaspata absolventa de agronomie si un proaspat absolvent de medicina veterinara. Le-a pus la dispozitie capitalurile necesare pentru inceperea unei ferme ecologice. In doi ani, avea deja o ferma prospera ce se extinsese foarte mult. Suplimentar, cumparase si putin peste 50 de hectare de padure in zona.
Totodata, langa ferma avea amenejat un lac maricel, plin cu peste si isi construise o casa.
Casa, ca si cladirile fermei, desi costase putin mai mult, le construise ingropate sub un strat consistent de pamant. Deasupra casei avea 2 metri de pamant. In ciuda acestui lucru, casa era foarte luminoasa, datorita unor captatori solari si a unor fibre optice ce transportau lumina in interiorul casei, unde era difuzata de niste lentile. Practic, chiar daca era la 2 metri sub pamant, ciclurile zi- noapte erau foarte prezente.
In afara de cei doi, care in treacat fie spus se si casatorisera, Daniel a mai angajat o femeie vaduva si fara rude care sa aibe grija de casa, dar si o familie tanara, care erau ajutoarele bune la orice. Ea lucra mai ales in sera si la prepararea conservelor, el ajuta la diversele munci din ferma.
Si uite cum, o ferma ce trebuia sa fie o alternativa, a devenit ea insasi o sursa consistenta de venituri. Vindea produse ecologice la cateva magazine exclusiviste din Bucuresti si castiga destul de multi bani.
O atentie deosebita Daniel a acordat-o masinilor si utilajelor agricole. Avea o intreaga colectie de masini si utilaje moderne, insa avea si alternative. Avea tractor modern dar avea si un tractor vechi. Avea masini si utilaje moderne, dar avea si utilaje de muzeu. La loc de cinste era un motor pe aburi ce putea angrena o multitudine de masini, dar avea si utilaje trase de cai. Si, bineinteles, o groaza de unelte manuale.
Fiind vanator, Daniel si-a cumparat si destule arme. Nu era vanatorul clasic, iubitor de traditie, lemn de nuc si arme "cu pedigree", era mai degraba un vanator pragmatic, pentru care arma era doar o unealta.
Si astfel si-a cumparat cateva arme, multa munitie (desi nu era legal, insa ce rau poti face cu 1000 de cartuse dar nu poti face cu 100?) si se antrena cat putea de mult. Totodata, tot personalul de la ferma erau vanatori si aveau arme, mentinandu-se in forma. Era, de altfel, atat un mod de a petrece timpul liber agreabil, dar si o conditie de angajare.
Incepuse sa-si petreaca din ce in ce mai mult timp la ferma si mai putin in Bucuresti. Putea lucra de acasa, deoarece avea conexiuni telefonice si de internet de banda larga, bineinteles, fiecare cu minim 2 alternative.
Acum era foarte obosit, dar satisfacut. In aceasta seara ii sosise ultimul transport de hrana deshidratata. Acesta, un container de 40 de picioare, facuse 4 saptamani de la fabrica, din Albany, Oregon, si costase o gramada de bani. Insa se merita. Era hrana deshidratata de cea mai buna calitate pe care banii o pot cumpara. In plus fata de aceasta, avea rezerve destul de mari din produsele fermei, conservate. Avea chiar o politica de a pastra recolta din anul curent, vanzand-o pe cea din anul trecut intai, rotind astfel stocurile.
Dupa ce terminase de descarcat containerul, desfacu o bere rece si s-a pus in fata televizorului sa vada stirile din lume. Aceleasi vechi povesti, aceleasi batalii pe ciolan, aceleasi "vedete" de doi lei. Pe plan international vestile erau din ce in ce mai rele. A adormit epuizat la televozor, incruntandu-se in somn.
Va urma?!
Daniel era obosit. A avut parte de 2 ani obositori, dar rodnici. Lucra ca si agent de bursa in vremuri tulburi. Majoritatea celor din jurul lui aveau pierdere dupa pierdere, dar el, datorita filosofiei de a avea intotdeauna cel putin doua alternative, facuse bani. Si facuse bani frumosi. Multi dintre clientii altor agenti plecasera de la acestia dupa ce pierdusera adevarate averi si isi adusera portofoliile la el. Datorita prevederii sale, nu numai ca a limitat pierderile, dar le si sporisera banii. Bineinteles ca nu gratuit. Facuse si el o avere. Si deloc mica. Insa, prevederea de a avea alternative nu o aplicase si in cazul vietii lui. Pana intr-un moment in care a devenit constient de volatilitatea a ceea ce facea, dar si de volatilitatea sistemului social in care traia.
Cautand alternative, a ajuns sa ia contact cu curentul de "survival". Gasea destul de multe referinte pe site-uri din strainatate, in special din SUA. In Romania, aceasta miscare nu exista pe comunitatile virtuale, facand abstractie de cateva site-uri ce dadeau doar cateva informatii. Dar astfel a ajuns sa ia contact cu persoane.
Pe un site gasise un om ce isi punea la dispozitie serviciile. A luat legatura cu el, s-au intalnit, si acesta i-a trasat cateva directii. In plus, datorita puterii financiare pe care o avea, l-a angajat pe acesta sa-i asigure o alternativa.
Intre timp, a inceput sa isi dezvolte abilitati noi. Incepuse sa pescuiasca, devenise vanator si incepuse sa iasa la vanatoare. Terminase chiar si cursuri de agronomie si horticultura.
Impreuna cu omul pe care il angajase in aceasta privinta, isi cumparase o suprafata destul de mare de pamant intr-o zona izolata. Avea acolo o adevarata ferma. Cateva hectare de livada, imbatranita si neingrijita, e drept, dar pe care a pus-o repede pe picioare. Mai avea aproape 100 de hectare de faneata si pasune, dar si putin peste 10 hectare de padure. A profitat de capitalul avut si a angajat o proaspata absolventa de agronomie si un proaspat absolvent de medicina veterinara. Le-a pus la dispozitie capitalurile necesare pentru inceperea unei ferme ecologice. In doi ani, avea deja o ferma prospera ce se extinsese foarte mult. Suplimentar, cumparase si putin peste 50 de hectare de padure in zona.
Totodata, langa ferma avea amenejat un lac maricel, plin cu peste si isi construise o casa.
Casa, ca si cladirile fermei, desi costase putin mai mult, le construise ingropate sub un strat consistent de pamant. Deasupra casei avea 2 metri de pamant. In ciuda acestui lucru, casa era foarte luminoasa, datorita unor captatori solari si a unor fibre optice ce transportau lumina in interiorul casei, unde era difuzata de niste lentile. Practic, chiar daca era la 2 metri sub pamant, ciclurile zi- noapte erau foarte prezente.
In afara de cei doi, care in treacat fie spus se si casatorisera, Daniel a mai angajat o femeie vaduva si fara rude care sa aibe grija de casa, dar si o familie tanara, care erau ajutoarele bune la orice. Ea lucra mai ales in sera si la prepararea conservelor, el ajuta la diversele munci din ferma.
Si uite cum, o ferma ce trebuia sa fie o alternativa, a devenit ea insasi o sursa consistenta de venituri. Vindea produse ecologice la cateva magazine exclusiviste din Bucuresti si castiga destul de multi bani.
O atentie deosebita Daniel a acordat-o masinilor si utilajelor agricole. Avea o intreaga colectie de masini si utilaje moderne, insa avea si alternative. Avea tractor modern dar avea si un tractor vechi. Avea masini si utilaje moderne, dar avea si utilaje de muzeu. La loc de cinste era un motor pe aburi ce putea angrena o multitudine de masini, dar avea si utilaje trase de cai. Si, bineinteles, o groaza de unelte manuale.
Fiind vanator, Daniel si-a cumparat si destule arme. Nu era vanatorul clasic, iubitor de traditie, lemn de nuc si arme "cu pedigree", era mai degraba un vanator pragmatic, pentru care arma era doar o unealta.
Si astfel si-a cumparat cateva arme, multa munitie (desi nu era legal, insa ce rau poti face cu 1000 de cartuse dar nu poti face cu 100?) si se antrena cat putea de mult. Totodata, tot personalul de la ferma erau vanatori si aveau arme, mentinandu-se in forma. Era, de altfel, atat un mod de a petrece timpul liber agreabil, dar si o conditie de angajare.
Incepuse sa-si petreaca din ce in ce mai mult timp la ferma si mai putin in Bucuresti. Putea lucra de acasa, deoarece avea conexiuni telefonice si de internet de banda larga, bineinteles, fiecare cu minim 2 alternative.
Acum era foarte obosit, dar satisfacut. In aceasta seara ii sosise ultimul transport de hrana deshidratata. Acesta, un container de 40 de picioare, facuse 4 saptamani de la fabrica, din Albany, Oregon, si costase o gramada de bani. Insa se merita. Era hrana deshidratata de cea mai buna calitate pe care banii o pot cumpara. In plus fata de aceasta, avea rezerve destul de mari din produsele fermei, conservate. Avea chiar o politica de a pastra recolta din anul curent, vanzand-o pe cea din anul trecut intai, rotind astfel stocurile.
Dupa ce terminase de descarcat containerul, desfacu o bere rece si s-a pus in fata televizorului sa vada stirile din lume. Aceleasi vechi povesti, aceleasi batalii pe ciolan, aceleasi "vedete" de doi lei. Pe plan international vestile erau din ce in ce mai rele. A adormit epuizat la televozor, incruntandu-se in somn.
Va urma?!
