• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Alternative

Admin1

Administrator
Joined
Oct 28, 2009
Messages
24,552
Reaction score
0
Prolog
Daniel era obosit. A avut parte de 2 ani obositori, dar rodnici. Lucra ca si agent de bursa in vremuri tulburi. Majoritatea celor din jurul lui aveau pierdere dupa pierdere, dar el, datorita filosofiei de a avea intotdeauna cel putin doua alternative, facuse bani. Si facuse bani frumosi. Multi dintre clientii altor agenti plecasera de la acestia dupa ce pierdusera adevarate averi si isi adusera portofoliile la el. Datorita prevederii sale, nu numai ca a limitat pierderile, dar le si sporisera banii. Bineinteles ca nu gratuit. Facuse si el o avere. Si deloc mica. Insa, prevederea de a avea alternative nu o aplicase si in cazul vietii lui. Pana intr-un moment in care a devenit constient de volatilitatea a ceea ce facea, dar si de volatilitatea sistemului social in care traia.
Cautand alternative, a ajuns sa ia contact cu curentul de "survival". Gasea destul de multe referinte pe site-uri din strainatate, in special din SUA. In Romania, aceasta miscare nu exista pe comunitatile virtuale, facand abstractie de cateva site-uri ce dadeau doar cateva informatii. Dar astfel a ajuns sa ia contact cu persoane.
Pe un site gasise un om ce isi punea la dispozitie serviciile. A luat legatura cu el, s-au intalnit, si acesta i-a trasat cateva directii. In plus, datorita puterii financiare pe care o avea, l-a angajat pe acesta sa-i asigure o alternativa.
Intre timp, a inceput sa isi dezvolte abilitati noi. Incepuse sa pescuiasca, devenise vanator si incepuse sa iasa la vanatoare. Terminase chiar si cursuri de agronomie si horticultura.
Impreuna cu omul pe care il angajase in aceasta privinta, isi cumparase o suprafata destul de mare de pamant intr-o zona izolata. Avea acolo o adevarata ferma. Cateva hectare de livada, imbatranita si neingrijita, e drept, dar pe care a pus-o repede pe picioare. Mai avea aproape 100 de hectare de faneata si pasune, dar si putin peste 10 hectare de padure. A profitat de capitalul avut si a angajat o proaspata absolventa de agronomie si un proaspat absolvent de medicina veterinara. Le-a pus la dispozitie capitalurile necesare pentru inceperea unei ferme ecologice. In doi ani, avea deja o ferma prospera ce se extinsese foarte mult. Suplimentar, cumparase si putin peste 50 de hectare de padure in zona.
Totodata, langa ferma avea amenejat un lac maricel, plin cu peste si isi construise o casa.
Casa, ca si cladirile fermei, desi costase putin mai mult, le construise ingropate sub un strat consistent de pamant. Deasupra casei avea 2 metri de pamant. In ciuda acestui lucru, casa era foarte luminoasa, datorita unor captatori solari si a unor fibre optice ce transportau lumina in interiorul casei, unde era difuzata de niste lentile. Practic, chiar daca era la 2 metri sub pamant, ciclurile zi- noapte erau foarte prezente.
In afara de cei doi, care in treacat fie spus se si casatorisera, Daniel a mai angajat o femeie vaduva si fara rude care sa aibe grija de casa, dar si o familie tanara, care erau ajutoarele bune la orice. Ea lucra mai ales in sera si la prepararea conservelor, el ajuta la diversele munci din ferma.
Si uite cum, o ferma ce trebuia sa fie o alternativa, a devenit ea insasi o sursa consistenta de venituri. Vindea produse ecologice la cateva magazine exclusiviste din Bucuresti si castiga destul de multi bani.
O atentie deosebita Daniel a acordat-o masinilor si utilajelor agricole. Avea o intreaga colectie de masini si utilaje moderne, insa avea si alternative. Avea tractor modern dar avea si un tractor vechi. Avea masini si utilaje moderne, dar avea si utilaje de muzeu. La loc de cinste era un motor pe aburi ce putea angrena o multitudine de masini, dar avea si utilaje trase de cai. Si, bineinteles, o groaza de unelte manuale.
Fiind vanator, Daniel si-a cumparat si destule arme. Nu era vanatorul clasic, iubitor de traditie, lemn de nuc si arme "cu pedigree", era mai degraba un vanator pragmatic, pentru care arma era doar o unealta.
Si astfel si-a cumparat cateva arme, multa munitie (desi nu era legal, insa ce rau poti face cu 1000 de cartuse dar nu poti face cu 100?) si se antrena cat putea de mult. Totodata, tot personalul de la ferma erau vanatori si aveau arme, mentinandu-se in forma. Era, de altfel, atat un mod de a petrece timpul liber agreabil, dar si o conditie de angajare.
Incepuse sa-si petreaca din ce in ce mai mult timp la ferma si mai putin in Bucuresti. Putea lucra de acasa, deoarece avea conexiuni telefonice si de internet de banda larga, bineinteles, fiecare cu minim 2 alternative.
Acum era foarte obosit, dar satisfacut. In aceasta seara ii sosise ultimul transport de hrana deshidratata. Acesta, un container de 40 de picioare, facuse 4 saptamani de la fabrica, din Albany, Oregon, si costase o gramada de bani. Insa se merita. Era hrana deshidratata de cea mai buna calitate pe care banii o pot cumpara. In plus fata de aceasta, avea rezerve destul de mari din produsele fermei, conservate. Avea chiar o politica de a pastra recolta din anul curent, vanzand-o pe cea din anul trecut intai, rotind astfel stocurile.
Dupa ce terminase de descarcat containerul, desfacu o bere rece si s-a pus in fata televizorului sa vada stirile din lume. Aceleasi vechi povesti, aceleasi batalii pe ciolan, aceleasi "vedete" de doi lei. Pe plan international vestile erau din ce in ce mai rele. A adormit epuizat la televozor, incruntandu-se in somn.

Va urma?!
 
De ce sa nu urmeze?!? Felicitari ,ai "condei" :P
 
Capitolul I - Legionarul

- Buna ziua domnul Daniel. Numele meu este Paul si as dori sa investesc economiile mele in bursa. V-am sunat deoarece as dori sa fiti agentul meu.
- Buna ziua domnule Paul. Din pacate, in aceasta perioada programul meu este destul de incarcat. Va pot insa recomanda cativa colegi care va pot ajuta cu placere.
- Domnule Daniel, doresc sa lucrez cu cel mai bun in aceasta bransa, si dumneavoastra ati fost recomandat ca fiind acela. Va rog sa-mi dati sansa sa ne intalnim cateva minute, apoi, daca in continuare nu doriti, o sa recurg la un coleg de-al dumneavoastra.
Initial dorise sa-l refuze, insa ceva din vocea interlocutorului i-a provocat curiozitatea. Pana la urma, 15 minute nu erau un capat de tara, asa ca i-a spus
- Bine domnule Paul, luni seara la ora 19 este bine pentru dumneavoastra? La biroul meu din Bucuresti?
- Este perfect domnule Daniel.
- Notati, va rog, adresa...

Lunea respectiva fusese o zi foarte grea. Un nou guvern ajunsese la putere, si neincrederea pietei catre acesta, recunoscut ca fiind cu afinitati spre Rusia, provocase furtuna in piata. Cotatiile valutare sarisera in aer, cotatiile actiunilor se duceau jos jos jos. Dar nu degeaba el era intre cei
mai buni agenti de bursa. Reusise nu numai sa nu piarda nimic, dar castigase destul de multi bani pentru el si pentru clientii lui. Dar era constient ca daca lucrurile mergeau in aceeasi directie, isi va sfatui clientii sa isi retraga banii din bursa de actiuni si sa-i investeasca in altceva. Poate chiar bursa aurului sau bursa de marfuri.
La 18:30, dupa inchiderea pietei structurate, a trimis secretarei starea portofoliului, si aceasta s-a si apucat sa trimeata clientilor informatii despre contul lor. A ramas in continuare sa observe evolutiile de pe bursele vestice si sa-si faca planurile pentru a doua zi. La 18:55 secretara l-a anuntat prin telefonul de interior
- Daniel, domnul Paul a sosit la intalnirea cu dumneavoastra.
- Roaga-l te rog sa astepte 5 minute apoi pofteste-l. Adu-mi un ceai verde rece si domnului ce doreste, te rog.
- Bineinteles.
In cele 5 minute isi facuse o idee despre ce se intampla in celelalte burse. Nu erau deloc semne imbucuratoare.
Un ciocanit discret la usa si parul cret si roscat al Mihaelei isi facu aparitia
- Daniel, se poate?
- Da Mihaela. Pofteste-l pe domnul Paul
- Imediat
Usa se deschise si un barbat de circa 40 de ani, cu o constitutie atletica, inta
- Buna ziua domnule Daniel. Eu sunt Paul.
- Buna ziua domnule Paul, bine ati venit. Daca nu va este cu suparare, as dori sa nu ne fomalizam, bine?
- Foarte bine Daniel. Oricum ma simteam stingherit cu atatea domnii.
- Perfect Paul. De ce ati dorit sa ne intalnim?
- Direct la subiect. Imi place. Daniel, am 40 de ani si pana acum am strans niste bani. Bani pe care as dori sa ii investesc cu ajutorul tau, astfel incat sa nu-mi fac foarte mari probleme, dar sa mi se si inmulteasca deoarece doresc sa ma retrag.
- Paul, despre ce suma discutam?
- Daniel, sunt dispus sa investesc in bursa in acest moment 200.000 de euro, cu posibilitatea ca aceasta suma sa fie dublata daca sunt multumit de riscul si de castigul oferite.
- Paul, este o suma frumoasa. Pot sa stiu daca sunt produsi pe cai legale sau nu? Stiu ca pare ciudat, dar incerc sa-mi mentin o moralitate in relatiile avute, chiar daca discutam despre bani si acestia nu au miros.
- Daniel, ceea ce discutam acum as dori sa ramana intre peretii acestui birou. De acord?
- Bineinteles, confidentialitatea discutiilor, chiar daca nu sunteti clientul meu, poate fi asigurata si printr-un contract, daca doriti.
- Nu este necesar Daniel. Esti cunoscut ca fiind foarte discret. Acum 20 de ani am plecat din Romania si am ajuns in Franta. M-am inscris in Legiunea Straina si am facut doua stagii de lupta. Apoi am mai facut doua stagii ca subofiter logistic. In aceasta calitate am avut acces, mai mult neoficial, la diverse marfuri si am facut putina contrabanda. De acolo provin banii, dar niciodata nu am facut contrabanda cu droguri sau cu oameni.
- Pare destul de OK pentru mine. Ce faci acum?
- Abia m-am intors in tara. As dori sa ma apuc de o mica afacere, dar inca prospectez piata. Ce stiu eu sa fac, nu prea are cautare in tara, iar ce as putea face nu mi se pare foarte moral.
- Simtul moralitatii la un legionar?
- Bineinteles! Chiar daca putem ucide un om cu mainile goale in peste 100 de feluri, asta nu inseamna ca nu exista o doza de moralitate.
- Are sens. Si de ce eu?
- Daniel, esti cel mai discret si se pare ca esti si cel mai bun. Semeni prea mult cu mine. Vreau sa lucrez cu tine si sunt dispus sa-ti ofer 5% peste pretul pietei daca accepti. Totodata, promit sa pastrez discretia in totalitate, daca doresti.
- Suna foarte interesant. Paul, nu stiu daca tu ai mancat ceva, dar eu mor de foame. Mergem sa luam cina si dupa cina iti raspund daca mergem mai departe sau nu?
- Suna foarte corect. sa mergem

Si uite cum o intalnire ce initial se gandise ca va dura maxim 15 minute, s-a transformat intr-o cina. Dar ceva de la Paul ii placea. Au mers impreuna intr-un restaurant unde aveau o foarte buna friptura de vita. Ferma lui era unul dintre furnizori si intotdeauna stia ca are o masa discreta disponibila si o buna friptura special pentru el. Au discutat la cina vrute si nevrute. Paul era foarte discret privind cei 20 de ani petrecuti in Legiune, dar se vedea ca avea o viata activa si vadea o atitudine de manager exceptionala. Daniel rareori se insela cand era vorba de evaluat oameni si personalitati.
Din vorba in vorba, Daniel i-a povestit despre ferma pe care o avea, in mod sumar. Paul era crecut intr-o familie de tarani, si nu uitase tot. Il intrebase chiar pe Daniel cateva lucruri ce vadeau faptul ca nu fusese un copil rasfatat, ci chiar muncise la ferma. Tarziu in acea seara, Daniel ii spuse
- Paul, dimineata ia te rog legatura cu Mihaela. Roscata din secretariat, daca o mai tii minte. Maine te va ajuta cu toate hartogaraia necesara iar de poimaine ai agent de bursa.
- Perfect!
- Am insa rugamintea la tine, daca poti, week-end-ul acesta sa mergi cu mine la ferma. Nu te speria, nu sunt homosexual, dar s-ar putea sa am o propunere interesanta pentru tine. Din pacate nu ti-o pot face pana nu vezi ferma, si din pacate saptamana aceasta trebuie sa raman in Bucuresti.
- Nu este nici o problema, Daniel. cand ne vedem si unde?
- Vineri seara la mine la birou? La ora 19?
- Perfect, ne vedem.

Va urma?!
 
Capitolul II - Ferma

- Bine ai venit, Paul. Doresti ceva de baut sau de mancat?
- Doar o apa plata, Mihaela, Multumesc. Daniel e gata?
- In cateva minute e gata. Te mai pot ajuta cu ceva?
- Da, da-mi si mie parola de la wireless, daca se poate.
- Bineinteles, parola este **********.

- Salut Paul si scuze de intarziere. Unii clienti sunt ingrijorati de situatia de la noi, asa ca m-au tot sunat sa stea de vorba cu mine. Mergem?
- Cand doresti, Daniel.
- Eu sunt gata. Sa mergem.
Si coborara in parcarea de la subsol. Au ajuns la masina lui Daniel, un Mercedes G300 diesel, model mai vechi, dar intr-o stare exceptionala.
- Frumoasa masina, Daniel, spuse Paul in timp ce isi arunca rucsacul pe bancheta din spate.
- Si practica. Pot merge cu ea in varf de munte sau la Opera fara probleme.
Intradevar, masina era si frumoasa si practica. Era un G300 modificat, cu un portbagaj superior inchis si cu un snorkel profesional la vedere. In momentul in care motorul a pornit, sunetul era unul de motor diesel clasic, fara prea multa electronica.
- Daniel, daca nu ma insel, motorul este unul vechi, nu unul din cele noi, nu?
- Asa este, este un diesel cu injectie mecanica, in care singura parte electrica este electromotorul. Alternatorul este schimbat cu un generator, are compresor, trolii pe aer comprimat si cateva alte mici modificari.
- Ce distanta de croaziera ai cu el?
- Fara aer conditionat si fara sa ma dau la ea, putin peste 1000 de kilometri.
- Rezervor marit?
- Da.

Pornira din Bucuresti, iesira spre autostrada A1 apoi, dupa o ora continuara drumul spre munti. Dupa inca o ora si jumatate, in timp ce afara era intuneric, ajunsera la o poarta ce s-a deschis prin telecomanda in timp ce Daniel comunica prin statia radio sa spuna ca a ajuns. Dupa cateva minute au intrat intr-un garaj luminat si au coborat.
- Paul, bine ai venit la mine la ferma. Avand in vedere ca este tarziu, propun sa mergem la culcare si maine dimineata sa incepem turul.
- Cum vrei, Daniel. Dimineata la ce ora?
- Cand vrei tu. Eu de obicei ma trezesc mai tarziu in week-end, pe la ora 7. Daca te trezesti mai devreme, mama Maria este in bucatarie incepand cu ora 4 si jumatate. Daca doresti, sala de fitness si piscina sunt aici (spuse in timp ce deschidea o usa). Sa nu te sperii ca nu ai ferestre la camera, dar casa este sub pamant. Aici este camera ta. Daca doresti ceva de mancare, bucataria este aici. Daca ai nevoie de ajutor, spune-mi.
- Nu este nici o problema, ma descurc. Ne vedem dimineata la 7 si jumatate?
- Perfect.

- Buna dimineata. Domnul Paul, nu?
- Da. Maria, nu?
- Da domnul Paul. Doriti ceva de mancare?
- Maria, orice doresti tu, dar sa fie consistent.
- O omleta de casa, cu branza, cascaval, sunca, carne de la oala si o cana de lapte?
- Este perfect Maria. Si, te rog frumos, spune-mi doar Paul.
- Da domnul Paul. Imediat e gata mancarea.
Dupa cateva minute, in timp ce Paul manca cu pofta, acesta o intreba
- Maria, toate sunt foarte bune. Si au un gust deosebit.
- Pai si normal, domnu' Paul. Toata mancarea vine de la noi, fara chimicale si fara nimic. Are alt gust decat mancarea aia de la oras, nu-i asa?
- Sa stii ca asa este. As putea manca fara sa ma opresc. Iar carnea asta este geniala. Ce carne este? Iar carnatii....
- Domnu' Paul, asta este carne afumata de vitel, porc si cerb, prajita mai apoi in untura de pirc si tinuta la oala. Acum, scoatem ce se nimereste din oala, dar toata este buna. Iar carnatii sunt facuti la noi din porc, porc mistret, oleaca de urs, oleaca de cerb, oleaca de oaie, ce sa mai, cate putin din fiecare. Apoi la fel, afumati, prajiti si tinuti la oala.
- Nu sunt numai bune, sunt geniale de-a dreptul Maria.
- Daca dumneavoastra spuneti, eu va multumesc.
- 'neatza, spuse o voce morocanoasa.
- Buna dimineata domnu' Daniel. Imediat este gata si masa dumneavoastra.
- Multumesc Maria. Te-ai inteles cu Paul?
- Bineinteles domnu' Daniel, pai se poate?
- Buna dimineata Daniel. Mancarea la tine este exceptionala.
- Ma bucur sa aud ca-ti place Paul. O cafea?
- Un ceai negru se poate?
- Bineinteles. Earl Grey sau english breakfast?
- English breakfast, multumesc.

- Acum, ca am terminat, putem merge?
- Daniel, spune-mi intai ce doresti de la mine.
- Paul, vreau sa vezi ferma pentru ca am o propunere pentru tine. Bun, sa iesim.
- Paul, dupa cum vezi, ferma mea este aproape in totalitate ingropata. Ma ajuta foarte multe la costurile de racire vara si de incalzire iarna. In plus, nu am probleme mari cu intemperiile. Dupa cum vezi, singura cladire ce se vee este turnul de apa. Are o inaltime de 10 metri deoarece cu el irig in toate colturile fermei, asa ca este nevoie de presiune. Subteran sunt 12 semisfere cu raza de 6 metri fiecare, o suprafata la baza de 113 mp si un volum de 450 mc fiecare. Mai este loc pentru inca 15 domuri de acest gen, dar momentan nu ma grabesc. Toate domurile sunt legate intre ele printr-o retea de tuneluri. In plus, avem cateva bazine de GPL de 50 mc si cateva pentru motorina si benzina. Bazinul de apa este alimentat de 3 puturi de adancime, din care 1 este artezian. Sa urcam pe bazinul de apa, este mai usor sa-ti arat imprejurimile.
Urcara treptele pana in varf, unde erau puse doua statii meteo profesionale si cateva camere video de inalta rezolutie.
- Sistemul meteo si de supraveghere a imprejurimilor. Asa, dupa cum vezi, domurile sunt dispuse oarecum in semicerc. daca doresti amanunte, iti pot spune ce tinem in fiecare, dar nu cred ca este cazul. Intre ele este o retea de tuneluri ce le leaga atat unul cu altul cat si cu bazinul de apa. In plus, fiecare are cate o iesire de urgenta in partea opusa bazinului de apa.
- De ce atat de multe iesiri?
- Imi place sa am alternative, Paul. Este un principiu pe care il aplic oriunde in jurul meu. Inclusiv ferma asta o am datorita acestui principiu.
- Foarte intelept. Mai departe?
- Mai departe, pot sa-ti spun ca spre sud, dincolo de domuri, sunt serele. Si acestea sunt ingropate, dar au peste 1/3 din exterior expusa la soare. Apoi, livezile din partea aia (si spuse aratand spre un punct) sunt ale fermei, la fel si padurile alea 2 si campurile alea cultivate. In rest, pasunea si fanurile acestea sunt ale noastre. Ti-ai facut o idee?
- Da, foarte clara. Daca ai avea un conac, ai putea fi numit boier.
- M-am gandit la asta, dar inca nu este timpul. Coboram sa ne intalnim cu oamenii?
- Abia astept. Cel mai bun capital sunt de parere ca sunt oamenii.
- Total de acord. Ne asteapta la bucatarie.

- Buna ziua, el este Paul, prietenul meu. Iar ei sunt Ioana, agronomul nostru, Mircea, veterinarul cel mai bun din zona, pe mama Maria o stii, iar cei doi frumosi din colt sunt Eliza si Florin.
- Incantat de cunostinta.
- Dragilor, va las sa va acomodati putin unii cu altii, intre timp eu dispar cateva minute pana la toaleta. Aerul de aici, micul dejun si cafeaua determina natura sa-si ceara drepturile.
I-a lasat circa 15 minute sa se acomodeze, suficient timp pentru prima impresie. Cand s-a intors, ceilalti isi cerura scuze si se retrasara catre locurile unde datoria ii chema, iar Daniel a ramas singur cu Paul
- Ei, ce spui Paul?
- O afacere interesanta si o familie. Lucreaza si sambata?
- Paul, animalele si plantele nu stiu ca este sambata sau duminica. In plus, sunt si motivati, toata lumea avand o parte din profiturile fermei.
- Suna interesant. Acum ca am vazut ferma, care era propunerea ta?
- Te grabesti? Doream sa mergi cu mine sa tragem putin la talere deoarece mi-am iesit din mana. Ce spui?
- Nu am arma si nici dreptul de a folosi una in Romania.
- Nu este o problema. A durat ceva vreme si m-a costat destul de mult, dar am poligon autorizat. Implicit, pot trage la mine prietenii cu varsta minima de 18 ani, chiar daca nu au permis. Iar depsre arma, sa mergem sa vedem ce-ti place.
Au ajuns intr-o camera blindata, si au inceput sa treaca in revista armele.
- Daniel, de ce camera este blindata?
- Cerinte legale. Am peste 15 arme, asa ca imi trebuie camera blindata, monitorizata direct la postul de politie.
- Habar nu aveam. Ai vreo semiautomata in calibrul 12?
- Mai multe. Ce preferi?
- Sunt familiarizat cu Benelli. Ai?
- Am un Black Eagle. Bun?
- Minunat. Munitie?
- Mai multe tipuri. Vreau astazi sa testez munitia asta noua de la Baschelli, tu alege ce vrei si ce gasesti pe aici.
- Daniele, ai aici munitie sa deschizi al treilea razboi mondial.
- Paul, am poligon autorizat. este necesar, nu?
- Corect.

Dupa cateva ore in care au tras diverse tipuri de munitie la talere, la masa de pranz, Daniel a spus.
- Paul, acum ai vazut ce si cum. Am nevoie de un manager de ferma. Munca multa, dar cota parte din profit. Ce spui, te intereseaza?
- Daniel, nu stiu ce sa spun. Nu am mai facut asa ceva pana acum, si nu as vrea sa dezamagesc.
- Nici o problema Paul. Daca vrei, facem perioada de proba. Eu sunt convins ca te vei descurca.
- OK, 3 luni perioada de proba. Cand incep?
- Cand vrei?
- Astazi.
- Bun, de astazi esti manager. Dupa masa, anuntam oamenii si incepem munca. Astazi si maine stau aici, asa ca putem sa te indopam cu multe. Da?
- Bine.

Si uite cum, la nici o saptamana de cand se cunosteau, Paul avea un agent de bursa iar Daniel avea un nou manager la ferma. Restul week-end-ului a fost aglomerat, cu Paul incercand sa inteleaga cat mai multe si cu Daniel incercand sa-l tempereze. Pana la urma, pana atunci ferma functionase fara un manager in adevaratul sens al cuvantului, asa ca nu era graba mare. Dar daca un om vrea sa faca treaba, acesta o face cum trebuie. Si ia in calcul mai mult decat alternativele evidente.
 
Capitolul III - Prima recolta a primaverii

- Buna dimineata Paul.
- Buna dimineata Ioana. Unde e Mircea?
- Avem cateva oi care au intarziat fatarea. Incearca sa le provoace fatarea si a plecat de dimineata la grajd. Esti pregatit sa incepi?
- Bineinteles, dar nu prea stiu cu ce sa incep.
- Nu e mare lucru, sa stii. In plus, noi stim ce avem de facut iar Daniel este mereu informat. Maine vroiam sa incepem recoltatul cireselor. Ce spui?
- Suna bine, dar nu e cam devreme?
- Avem la ferma cateva zeci de ciresi din diverse soiuri. Facem exclusiv agricultura ecologica, asa ca avem soiuri vechi, cu o foarte mare plasticitate. Incepem cu ciresele timpurii. Acestea sunt mici si nu prea gustoase, dar sunt primele cirese ale sezonului. Astazi reparam scarile, daca este cazul, cosurile de culos si laditele iar eu ma duc arvunesc oameni pentru cules. Nu putem sa facem fata singuri. Vrei sa vezi?
- Bineinteles.
Peste cateva minute au ajuns langa turnul de apa unde Florin intinsese deja un cort militar.
- Buna dimineata.
- 'neata. Ati ajuns.
- Da. Florine, ii explici tu lui Paul ce si cum, pana dau eu o tura pe teren?
- Da Ioana. Paul, acestea sunt scarile. Sunt scari vechi, facute din lemn de pin, cufusuri din salcam. Nu sunt foarte usoare, dar sunt foarte rezistente si au deja cativa ani buni. Asta de lucrez acum cred ca are peste 40 de ani, dar Daniel a cumparat-o de unde numai el stie. Trebuie sa-i inlocuiesc cateva fusuri. Iau bucatile astea de salcam uscat, le cioplesc in barda ( si in timp ce spunea, cu o mana sigura rotunjea cu barda o bucata de salcam lunga de cam 60 de centimetri) apoi le pun la strungul asta (si in timp ce vorbea puse bucata de lemn intr-un strung primitiv, ce avea o axa unde puse bucata de lemn, o sfoara ce o infasurase in jurul lemnului, sfoara ce era legata cu capetele de o bucata flexibila de lemn, ca un arc). Apoi cu mana stanga misc arcul iar cu dreapta, cu dalta asta, in timp ce fusul se invarte, cu dalta asta il rotunjesc. O unealta primitiva dar foarte eficienta si care nu consuma curent electric. Gata primul fus! Cand terminam, scoatem fusul vechi, departam putin picioarele, bagam fusul nou in gauri, apoi la capete batem pene si gata scara. Usor, nu?
- Pare usor cand o faci tu, dar cred ca e destul de greu.
- Nu e greu, trebuie numai putin exercitiu. Ma ajuti sa ridic scara asta si sa o verificam pe urmatoarea?
Si timp de doua ore, Paul l-a ajutat pe Florin sa repare scarile, timp in care incercase si el sa lucreze cu barda si cu strungul, reusindu-i cateva fusuri.
- Florine, am vazut ca ai dat deoparte cateva bucati de lemn. De ce?
- Aveau noduri. Iar daca au noduri, in locurile alea se rupe usor, si nu vrem sa avem accidente la livada.
- Am inteles. Dar de ce nu aveti scari de aluminiu?
- Paul, alea sunt si scumpe, si mai putin rezistene la bruscari, in plus, nu prea pot fi reparate. Pe cand astea rezista fara probleme si sute de ani, daca nu le ploua.
- Foarte interesant. Dar de ce sunt atat de lungi?
- Nu ai vazut livada, nu-i asa?
- Nu, de ce intrebi?
- Pomii sunt foarte mari, nu sunt in sistem intensiv. Nu folosim chimicale, nu folosim nimic. Singurele operatiuni sunt curatirea de primavara si culesul. In rest, pomii cresc fara interventii.
- Si cum tineti sub control insectele?
- Intreab-o pe Ioana, iti poate da detalii, dar iti spun ca totul este natural. Uite ca vine.
- Paul, stii sa calaresti?
- Da, am calarit de cateva ori.
- Foarte bine, hai cu mine la grajduri sa luam si pentru tine un cal si sa-ti arat ferma. Apoi mergem sa tocmim oameni pentru maine.
Ajunsi la grajduri, Ioana a descalecat de pe calul ei, i-a dat o bucatica de morcov, apoi a intrat in grajd impreuna cu Paul si s-a dus la o boxa.
- Ea este Princes. O iapa foarte blanda. Hai sa faci cunostinta cu ea, sa te miroasa. Te rog sa vorbesti bland cu ea si mangaie-o pe bot, sa se deprinda cu vocea ta si cu mirosul. Asa, acum scoate-o afara, asa, acum pune-i patura pe spate, bun, apoi saua. Perfect, ai mai facut asta de cateva ori. Acum hai sa o scoatem afara si sa mergem.
- Ioana, spunea Florin ca nu folositi chimicale la culturi. Asa este?
- Da, asa este. Folosim ca ingrasamant doar compost, balegar si amendamente minerale naturale.
- Si bolile si insectele?
- Simplu. Fiecare boala are o cauza. Inlaturand cauza, inlaturi si boala. In plus, daca inlaturi vectorii de inmultire, limitezi la maxim boala. Spre exemplu, anul acesta am observat o virulenta deosebita a focului bacterian la gutui in zona. La noi avem asa ceva pentru ca nu am creat conditii de transmitere si pentru ca, cum apare in livada, cum elimin ramurile infectate. De acee trec zilnic prin livada, uneori si de 2-3 ori prin anumite zone. Sau, viermele cireselor il combatem eficient folosind niste viepi din familia icheumonidelor, viespi care paraziteaza mustele ce depun ouale din care ies viermii.
- Pare complicat.
- Nu e foarte complicat. Greu e de gasit un echilibru, pentru ca sunt diversi daunatori, unii combatuti de alte insecte, altii combaturi de pasari. Avem in livada si in zonele limitrofe foarte multe pasari de diverse tipuri, unele migratoare, altele sedentare. De cele sedentare avem grija iarna ajutandu-le cu hrana. De asemenea, o sa vezi in livada casute pentru pasari puse in pomi si tufarisuri. Am insa o mare problema cu graurii care ataca ciresele si alte fructe, dar tragem tare sa aducem aproape o familie de hereti. Alta solutie nu avem decat sa stam de paza si sa mai tragem cu pusca.
- Cand organizezi astfel de treburi, sa ma bagi si pe mine la serviciu.
- Foarte bine. Si asa nu avem destui oameni de incredere. Asa, aici avem o parte de livada. Dupa cum vezi, este livada mixta, in care pomii sunt plantati relativ aleator. Nu stiu cine a plantat-o asa, dar ma ajuta foarte mult la combaterea bolilor si daunatorilor. Dupa cum vezi, ciresii sunt gata.
- Acum inteleg de ce sunt scarile atat de mari. Si pomii sunt inalti.
- Da, este stilul clasic. Nu foarte eficient economic, dar cu o foarte buna plasticitate a recolterol. Practic, fara investitii mari, produc an de an, constant.
- Se merita?
- Cred ca da. Initial am vrut sa pun plantatie superintensiva, insa Daniel nu avrut. A spus ca pretul la cultura ecologica acopera cu prisos diferenta de productie. Asa ca l-am ascultat.
- Se poate. Acolo ce e?
- Acolo, sub plasele alea avem capsunile. Cam peste o saptamana o sa incepem recoltatul.
- Si plasele pentru ce sunt?
- Daunatori. E mai usor sa acoper cu plase capsunul decat pomii astia inalti, nu?
- Categoric. Ce e plantat in jurul lor?
- Urzici. Tin daunatorii mici departe de plase.
- Interesant. Randurile alea ce sunt?
- Cartofii.
- Si pasarile alea? Bibilici cumva?
- Da, bibilici. Sunt singurele pe care le-am convins ca gandacul de colorado este bun de mancat. In plus, seara dorm in pomii de colo, iar de ouat s-au invatat sa oua in paiele alea. Cam la doua zile trecem si culegem ouale. Iar daca esti atent, vezi si fazani.
- Pasarile alea? Daaa. Domestici?
- Semi. Noi i-am adus aici dar i-am lasat in libertate. Nu se sperie de om, mai ales ca la noi in ferma nu lasam vanatorii sa vina. Avem gard de jur imprejur.
- La toata ferma? Cred ca a fost scump.
- Deloc. Este gard natural, facut din catina rosie. Are cam un metru si jumatate latime, si nu prea trece nimic prin el. In plus, e si o sursa de venit.
Si astfel trecura in revista toata ferma. Paul era uimit. Intr-un tarziu s-au dus la masa. Dupa ce mancara, tot calare, dar de data aceasta Ioana isi lasase arma la ferma, au mers catre un sat. Ajunsi acolo, pareau picati din alta lume. Ei calare, ceilalti cu scutere, ATV-uri, masini. S-au indreptat agale catre ceva ce parea carciuma. Ajunsi acolo au descalecat si au intrat.
- Buna ziua nea Vali, spuse Ioana.
- Ziua buna, domnisoara. Ce vant te aduce?
- Nea Vali, el este Paul, noul sef de la ferma. Veniram sa-i arat locurile si sa arvunim oameni pentru maine la cirese.
- Gata? S-au facut?
- Au inceput nea Vali. Gasim oameni?
- Pai, gasim. Stati numai oleaca aici si luati o bere rece si dau de stire.
Carciumarul, un om trecut de varsta a doua, rotunjor la obraz si cu mustata rasucita le aduse doua beri reci si doua pahare curate, apoi disparu. Nu se stie ce facuse, dar peste 10 minute incepura sa se stranga la carciuma cativa oameni, mai multe femei si multi copii. Dupa ce bau berea, Ioana iesi afara si spuse.
- Buna ziua, oameni buni. Maine incepem sa culegem la cirese. Avem nevoie de 10 oameni buni.
- Si plata cat e anul asta?
- Pai, anul nu e grozav. 5 lei la ladita.
- E ieftin, cucoana.
- Ietin, scump, voi hotarati daca vreti sa veniti.
- Copii luati? intreba un mucos de vreo 12 ani din margine.
- Luam si copii. La fel, 5 lei de ladita culeasa si mananca cirese cat pot. Dar nu rup craci si nu culeg pentru acasa.
- Cati copii?
- Pe toti care vin.
- Putem sa mancam cat putem cirese? intreba o fetita ca o papusa.
- Parca e primul an asta. Voi nu stiti din anii trecuti?
- Asa e.
- Dimineata la cinci vine caruta sa va ia. Luati galetuse cu voi. Nea Vali va da la fiecare un pachet de tutun pe cheltuiala noastra, dar nu la copii. Primii 10 oameni ce ajung, aia raman. Aveti 3 mese, dar munciti pana seara sau pana nu mai raman cirese de cules.
- Bine cucoana.
Si multimea incepu sa se imprastie. Copii pareau veseli, iar Paul incepea sa-si aminteasca bucuria primelor cirese mancate primavara, la el la tara. Intotdeauna erau galbene, nu rosii, dar ce bune erau.

A doua zi, Paul a ajuns direct la livada. Acolo era un camion frigorific langa o stiva de ladite. Tot acolo era o masa unde Ioana era instalata langa o stiva de etichete si un laptop.
- Buna dimineata Paul. Bine ca ai ajuns. Vrei sa pontezi tu astazi? Incerc sa stau mai mult printre oameni.
- Bineinteles, ce trebuie sa fac?
- Notezi in laptop aici (si in cateva miscari i-a aratat un software intuitiv de evidenta) cine umple ladita si salvezi. Se tipareste eticheta de ladita cu toate cele, inclusiv numele celui ce a cules-o, apoi o pui pe palet, acolo. Cand e gata paletul, ma chemi si il punem amandoi in camion.
- Voi tipariti pe eticheta cine culege ciresele?
- Bineinteles. Transabilitatea produsului este mandria noastra. Uite o eticheta. Cirese timpurii, de la ferma noastra, culese de X-ulescu pe data de.
- Foarte frumos. Nu aveam habar ca se poate asa ceva.
- Se poate si asta este unul din atuurile fermei noastre.
In curand ajunse si caruta cu oameni, femei si foarte multi copii. Acestia se imprastiara ca potarnichile prin livada, si in cantece, ciripituri de pasari si voci de copii, trecu ziua. La sfarsitul zilei, Ioana facu centralizarea, platii oamenii si copii si i-a trimis inapoi cu caruta. Camionul era plin, asa ca chemara soferul. Dimineata trebuia sa fie la Bucuresti. Practic, fusese prima zi cu adevarat de munca pentru Paul, care a ajuns acasa frant de oboseala. Odata ajuns, a facut un dus, l-a sunat pe Daniel sa-i spuna ce s-a intamplat in ziua aceea si a adormit bustean. A doua zi o lua de la capat.

Ciresele timpurii au fost un succes. Desi nu erau primii din piata, aveau cea mai buna calitate si au vandut totul la un pret foarte bun. Daca ar mai fi avut de trei ori pe atata marfa si tot ar fi vandut-o. La sfarsitul a cinci zile de cules, Daniel s-a renintors la ferma si i-a felicitat pe toti. Totodata, le-a virat in conturi partea lor de profit. Totusi, parea ingrijorat.
- Ce te framanta Daniel?
- Paul, nu e bine. Pietele se duc repede in cap la Bucuresti. Cursul valutar o ia razna. Nu sunt semne bune.
- Sa-mi retrag banii?
- Nu e cazul inca. Daca va fi, te voi suna. Si pregatesc pentru banii tai aceeasi solutie ca si pentru banii mei. E bine?
- Care este solutia?
- Aur. Fizic. Fara date de identificare.
- Poti?
- Orice se poate. Stii doar. In plus, mereu am alternative.
- Sa fie de bine.
 
"Alternative", un titlul corect , suntem privilegiati sa fim primii tai cititori si sper sa nu uiti sa ne inviti la "lansarea cartii" . :P
Cum spunem "ai condei " . Felicitari !!
 
Capitolul IV - Pe la Agrozooboomu

- Buna Paul.
- Salve Mircea. Ce faci?
- Exceptional. Veneam sa vorbesc cu tine. Dimineata esti ocupat?
- Nu prea. Ia spune.
- Maine as vrea sa scopesc niste vieri tineri, si as avea nevoie de ajutor. Daca nu poti, vorbesc cu Florin, dar el cam are de lucru.
- Bineinteles Mircea. Ce trebuie sa fac?
- Dimineata la 7 ne vedem la grajduri, bine? Si imbraca-te cu o salopeta, ca ne vom tavali putin.
A doua zi la 7, Paul ajungea la grajduri cu o cana mare de Earl Grey. Dormise prost in noaptea aceea, si se trezise greu. Mircea il astepta, cu armasarul lui si cu Princes inseuati.
- Am vazut ca va intelegeti, asa ca vei merge tot cu Princes, OK?
- Minunat. Ce avem de facut?
- Sa mergem si iti spun pe drum.
Incalecara si pornira usor spre poala padurii.
- De dimineata am despartit porcii si am tras vierii tineri spre poala, intr-un tarc cu gard electric. Dupa cum stii, crestem in special Mangalita si Bazna.
- De ce nu Landrace sau Marele Alb?
- Ai vazut ca sistemul nostru de crestere este in stabulatie libera. Adica lasam porcii liberi pe camp de cand se topeste zapada pana cand vine urmatoarea zapada. Ii ajutam cu mancare, dar in principal, ei se hranesc liber. Avem pentru aceasta toata padurea lui Daniel, cateva poieni si

cateva colturi de sub padure. Marele Alb sau Landrace-ul nu ar suporta acest regim, sau, daca l-ar suporta, nu ar fi atat de eficienti economic. In al doilea rand, carnea este incomparabil mai buna la Mangalita si la Bazna.
- Pai si cine are grija de ei?
- In principal, ei au grija singuri. Sunt pe jumatate salbaticiti si nu prea au dusmani naturali. Mai apare cate un lup dar care renunta repede, sau cate un caine hoinar, dar pe aia ii impuscam. Am avut si cazuri de hoti, dar ne ocupam si de aia. Asta este unul din motivele pentru care sunt mai

mereu plecat. Desi nu e munca grea, imi ocupa mult timp sa am grija de animale.
- Si astazi ce facem?
- In general, oprim doar cativa vieri in ciurda. Pe cei cu potential genetic ridicat. Pe toti ceilalti ii scopim, pentru ca daca nu o facem, carnea capata un miros ciudat, de la hormonii porcului.
- Ca cea de mistret?
- Exact! Daca stam sa ne gandim, porcul este cel mai putin domesticit animal. Orice rasa de porc ai lua si ai lasa-o in salbaticie, fara interventia porcului mistret, urmatoarea generatie prezinta caracteristicile mistretului. I se lungeste ratul, ii cresc coltii, creste agresivitatea.
- Si tu cum faci?
- Incerc, prin genetica, sa scot caracteristicile astea. In plus, nu uita ca iarna porcii stau intrunul din domuri, asa ca nu sunt salbatici in totalitate. se pare ca exact iarna determina acea modificare in structura porcului.
- Am inteles. Si cum ii scopim?
- Simplu. Ii prindem, tu tii vierul pe spate si eu il scopesc.
- Sunt mari?
- Acum au vreo 30 de kilograme.
- Nu ar trebui sa fie probleme. Cum ii prindem?
- Folosim o unealta primitiva. Un bolas.
- Lasso-ul ala cu pietre?
- Ala. Ai mai folosit asa ceva?
- Am vazut cum se foloseste, dar nu am incercat niciodata.
- Vrei sa incerci?
- Sa vedem cum se pune problema.
Tot discutand, au ajuns in poala padurii, unde, intr-un tarc stateau cam 25 de porci.
- Paul, sa nu te atingi de fire. Este gard electric si senzatia este neplacuta.
- Incerc. Cum facem?
- Eu prind vierul, vii repede si ii iei picioarele din fata, il intorci pe spate si il tii cu picioarele din fata in sus. Eu apoi ii tai scrotul, folosesc clestele si bisturiul sa-i tai testicolele, punem praf din tubul asta, unde am un amestec de hemostatic, cicatrizant si antiseptic, si gata.
- Si nu sangereaza, nu trebuie sa-l cosi, nimic?
- Nimic altceva. Vin mai tarziu si ii verific, si daca este cazul mai lucrez. Dar pana acum am avut probleme la mai putin de 1%.
- Foarte bine. Incepem?
Si incepura. Mircea a avut dreptate, cand au terminat, amandoi erau plini de noroi din cap pana in picioare. Dar vierii isi revenira repede, asa ca ei s-au retras catre grajduri.
- Mircea, cine a ales animalele de la ferma?
- Le-am ales impreuna cu Daniel. Rasele, ca animalele le aleg singur. Dupa cum probabil ti-ai dat seama, crestem in principal rase de carne. Si in principal rase vechi, cu o mare plasticitate. Nu am optat pentru rase moderne, deoarece, sporurile de productie vin cu fel de fel de complicatii,

nu vin singure. De aceea am ales vaci Angus in principal, dar avem si Scottish Highland si Sura. Sura o avem de la ferme din Romania, ceva Sura de stepa, dar fac acum experimente si cu sura de Ungaria. Pentru ca nu prea mai exista nuclee independente de Sura si riscam

consagvinizarea. Apoi, avem oi romanesti, Turcana si Tigaie dar si Dorper. Capre avem din mixaje din zona, dar si Boier.
- Si doar carne luam de la ele? Dar branza si laptele?
- Pai mulgem si animalele de carne, insa productiile sunt mici. Daca o sa fie cazul, o sa incerc niste rase mixte, insa momentan nu a fost cazul.
- Am inteles. Caii?
- Cu caii e poveste lunga. Avem o Lipitan, Hutul dar si pur sange arab. Si o sa avem si cel putin o rasa dedicata pentru tractiune, dar inca nu ne-am hotarat.
- Pai de ce rasa de tractiune? Nu este sunt destule tractoarele?
- Ba sunt, dar lui Daniel ii place sa aibe alternative. Iar cand ramai fara motorina si fara piese...
- Adevarat, animalele au fost folosite in toata istoria omului.
- Pai vezi?
- Mircea, m-am lamurit cu multe. Dar spune-mi si mie, cand se sacrifica un animal, o faceti aici?
- Avem posibilitatea s-o facem si aici, dar preferam sa lucram cu abatorul din satul invecinat. E vorba de actele necesare pentru vanzare, si noi nu ne-am acreditat.. Dar animalele sacrificate pentru consumul propriu le sacrificam si le procesam la ferma. Eu le sacrific si le prelucrez, iar mama Maria le prelucreaza. Ea este artista cand e vorba de bucatarie si de conserve.
- Eu zic sa mergem sa vedem ce are pregatit, ca mi s-a facut foame.
- Pai, deseuam caii, ne spalam si mancam.

Capitolul V - De ce?

Dupa masa, Mircea si-a cerut scuze ca are treaba si a plecat la treburile lui. Paul s-a bagat in birou si a inceput sa sorteze hartiile necesare contabilitatii fermei. Pe seara a aparut si Daniel.
- Buna Paul. Hartoage?
- Hartoage, 'ar mama lor. Daca il prind pe ala de a inventat hartia, cred ca-l schimgiui pana moare.
- Ha ha ha, izbucni Daniel intr-un hohot de ras. Cum merge? Te-ai acomodat?
- M-am acomodat si imi place. E multa munca si putina distractie, dar ma tine in priza. Cum sunt treburile pe la Bucuresti?
- Incurcate. Tampitii astia de la guvernare nu sunt in stare sa-si adune rahatul la un loc si sa faca ceva pentru tara asta si pentru economie. Treburile merg din ce in ce mai prost, si ei se tin de cioace.
- Ce mai vor acum?
- Vor sa dea pe Basescu jos. Nu am inteles de ce, dar tin cu tot dinadinsul. Iar bursa si cursul leului se duc in cap ceva de speriat.
- Tampiti. Altceva?
- Nu prea sunt semne bune. Pe plan international Israelul tine mortis sa atace Iran-ul, China isi arata fortele aeriene si muschii iar Rusia face dovada ca are infanterie marina in coasta Siriei. In Siria cateva companii din SUA investesc puternic intr-o revolutie. Si ONU face presiuni din ce in ce mai mari pe dezarmarea civililor.
- Ceva vesti bune?
- Sunt si vesti oarecum bune. Creste pretul alimentelor. Marii producatori sunt afectati ba de secete, ba de inundatii, industria combustibililor bio face si ea presiuni foarte mari pe agricultura, asa ca pretul graului, porumbului si orezului au crescut cu un sfert, iar pe alocuri cu o treime. Am pariat bine pe asta si acum avem cateva mii de tone de cereale in silozuri ce le putem face bani oricand. Problema este ca nu vad ce putem face profitabil cu acei bani.
- In vicii si in alimente.
- In vicii este destul de greu. Peste tot se suprataxeaza si se regulamenteaza din ce in ce mai greu.
- Apropo, am vazut ca avem doar o sera. De ce nu ne extindem?
- Este in plan, dar putin mai tarziu. Insa dupa cum evolueaza vremea, poate punem mai in fata pe lista de prioritati extinderea serelor. Dar sa vorbim cu totii diseara despre asta.
- OK. Aici toate merg foarte bine. Din cate imi dau seama, nu aveai neaparat nevoie de un manager, pentru ca oamenii stiu ce au de facut.
- Intradevar, dar daca eu sunt indisponibil, cineva trebuie sa-i coordoneze. Toti sunt foarte buni pe ceea ce fac, dar niciunul nu este capabil sa preia decizia generala.
- Poate ai dreptate. Ia spune-mi, de ce ai ales forma de semisfera pentru cladiri?
- Simplu. este forma optima pentru a distribui greutatea pamantului de deasupra. Se putea folosi si cubul sau prisma, insa trebuiau ziduri mai groase si beton mai mult. Implicit, erau mai scumpe. Bine, puteam folosi si baza ca prisma si plafonul ca bolta, insa asa cladirile erau vulnerabile la forte laterale.
- Cum adica?
- In caz de cutremur, undele seismice tind sa rupa astfel de structuri. Pentru asta, trebuiau peretii ingrosati.
- Implicit mai mult beton si fier, implicit mai scumpe, nu?
- Exact. Astfel, am ajuns la forma de semisfera.
- Am inteles. Are sens. Dar de ce inaltime de 6 metri?
- Asa mi-a recomandat arhitectul. Am dorit cel mai bun raport intre spatiu, costuri si inaltime. Sunt putin claustrofob, asa ca am nevoie macar de impresia de spatiu. Si arhitectul el stie ce a calculat, de a iesit aceasta inaltime. Am construit-o pe prima, am testat-o o vreme, a fost OK pentru mine, apoi le-am facut pe restul.
- Cu cine ai facut constructiile?
- Am angajat un om ce s-a ocupat de asta. Oricum, toti constructorii au fost de la cel putin 250 de kilometri de locatie. In plus, pe durata constructiei, niciunul nu a parasit proprietatea. A fost o conditie clara. Astfel, nimeni in afara de noi nu stie ce este sub pamant.
- Paranoic?
- Oarecum. Insa, chiar daca sunt paranoic, asta nu inseamna ca nu sunt cu ochii pe mine.
- Ha ha ha, acum tu m-ai facut sa rad, Daniel. Dar ai dreptate. Intregul loc mi se pare foarte bine ascuns si destul de... ocultat, ca sa spun asa.
- Asta este si ideea. Se vede bazinul de apa, se vad constructii temporare si cam atat. Din aer se mai poate vedea si sera, insa nu e o problema.
- Apropo, cum se face ventilatia cladirilor?
- Asta a fost o adevarata provocare. Fara o ventilatie corespunzatoare, aerul devine viciat si umed. Asa ca au fost montate instalatii de ventilare pe fiecare dom. Undeva in laterala domului, deasupra, s-a facut o groapa de vreo 2 metri cubi plina cu straturi de carbune, pietris si nisip. Aerul intra prin nisip, trece prin pietris si carbune si ajunge la tevile de aspiratie. Din tevile de aspiratie un ventilator trage aerul si il baga in domuri. In toate domurile este suprapresiune, aerul viciat iesind pe alte tevi, in gropi similare. Toate tevile, atat cele de aspiratie cat si cele de evacuare, au supape de suprapresiune si sisteme de back-up manuale pentru pompe. In plus, domul principal are si o rezerva de oxigen lichid la indemana si destul carbonat de calciu pentru eliminarea dioxidului de carbon, astfel incat se poate sta inauntru, izolat de exterior, destul de mult timp.
- Te gandesti la vreo catastrofa?
- Toata ferma este gandita sa reziste la o catastrofa destul de importanta.
- De ce asta?
- Pentru ca lucrurile rele vin intotdeauna cate trei si pentru ca imi place sa am alternative.
- The Old Man?
- Da. De unde stii?
- Il citesc. Pe el si pe Jerry D Young.
- No shit! Atunci intelegi multe.
- Da. De ce nu mi-ai spus de la inceput?
- Si sa ma crezi un nebun paranoic?
- Si dreptate. Acum, daca stim amandoi, poate mergem mai departe.
- Poate. La ce te gandesti, Paul?
- Apararea proprietatii?
- Sunt cateva masuri implementate, dar nu cred ca sunt destule.
- Exact! O sa fac un plan, il discutam si vedem ce e de facut.
- Foarte bine. Pana una- alta, hai sa si dormim. Maine vine un transport de motorina si benzina si unul de GPL.
- Chiar vroiam sa te intreb cum faci alimentarea.
- Vezi maine, spuse Daniel enigmatic, apoi s-a retras la somn.
Paul s-a retras la el in dormitor, s-a uitat la un film si a adormit in timpul lui. Avusese, din nou, o zi grea.

Va urma!?
 
Capitolul VI - Caldura mare, mon cher

- Paul, esti gata?
- Gata. Cu ce te ajut?
- Haide sa luam tractorul mare si sa legam cisternele de el.
Au mers la garaje si Daniel s-a urcat pe un tractor Hoyo. Apoi au mers si au legat de el o cisterna pe patru roti, galbena, si una pe doua roti. Paul a urcat langa Daniel in cabina si eu pornit.
- Ce tractor e asta, Daniel?
- Hoyo. Sunt facute in Romania, la Rasnov. Este un tractor destul de modern, foarte fiabil si, foarte important, e produs in Romania.
- Are importanta?
- Are. In primul rand ajut la economia locala atat cat pot, iar in al doilea rand nu depind de importatori pentru piese de schimb. Majoritatea sunt produse in Romania, in plus piese compatibile se produc in China.
- Am inteles. Cisterna pe 2 roti e pentru GPL?
- Da. Poate ai vazut ca in satul de peste deal este o mica statie ce vinde benzina, motorina si GPL. Acolo mergem.
- De ce acolo?
- Simplu. Sunt actionar majoritar. Baiatul ce vinde acolo a venit cu propunerea la mine, eu am platit leasing-ul cateva luni pentru echipamente, el se ocupa cu vanzarea. Eu iau toata motorina, benzina si GPL-ul pe care le vreau la pret de dealer, el ia profitul pe care il face din vanzarea normala.
- Nu e mai profitabil pentru el?
- Si ce daca? Atata timp cat eu am tot combustibilul pe care il vreau fara multe intrebari si la un pret mai mic, mie imi convine.
Au ajuns la statia de combustibil. Era practic un container naval in care erau cateva bazine de un metru cub si 2 pompe. Una pentru benzina, cealalta pentru motorina. La o distanta sigura, era si un bazin pentru GPL. In timp ce asteptau ei si Daniel se intretinea cu baiatul de la pompe, o masina de la rafinarie sosi. Daniel incarca atunci cisterna galbena pe 2 guri separate, una de motorina si alta de benzina. Dupa ce terminara de incarcat cisterna, trasera camionul de la rafinarie langa container si acesta umplu si bazinele statiei. Semnara actele si camionul pleca. Dupa vreu jumatate de ceas, sosi si un camion cu GPL. La fel, intai incarcara bazinul legat de tractor, abia apoi incarcara bazinul statiei. La sfarsit, Daniel ii spuse baiatului de la pompe ca Paul este managerul de la ferma si ca va veni si el sa ia combustibil, si plecara spre casa. De data aceasta au mers mai incet. Ajunsi la ferma, Daniel trase cisternele langa bazinele cu benzina, motorina si GPL. Le-a descarcat continutul apoi le-a parcat la locul lor. curios, Paul l-a intrebat
- Daniel, inteleg de ce ai stocuri, dar cum le mentii proaspete? Stiu ca atat benzina cat si motorina au o durata de viata de vreo 6 luni, nu mai mult.
- Paul, principalii factori ce distrug combustibilii sunt unele bacterii si evaporarea. In bazinele nostre evaporarea este aproape inexistenta, iar pentru bacterii si pentru mentinerea stabilitatii, pun aditivi. Megasel si PriD pentru motorina, Megasel si PriG pentru benzina. GPL-ul nu are durata de depozitare.
- Foarte interesant, nu stiam.
- Da. In plus, PriG si PriD imbunatatesc chiar si combustibilii ce nu au fost depozitati in conditii optime. Din pacate nu se gasesc la noi in tara, insa am un prieten vaporean ce-mi aduce cat poate, de fiecare data cand vine in tara. Momentan, avem destul cat sa tratam toata motorina si benzina de care avem nevoie. Ai vazut butoaiele din domul cu uleiuri si filtre, alea sunt aditivii.
- Chiar ma intrebam ce sunt alea.
Dupa ce terminara, mancara si apoi Daniel l-a pus pe Paul sa faca singur o cursa. A mers si el, dar Paul a manipulat pompele, tractorul si cisternele. Pe seara terminasera de transportat combustibilul si s-au retras la somn.

A doua zi, de dimineata, Daniel l-a luat iar pe Paul cu el. Astazi Daniel nu arata foarte bucuros.
- Ce este Daniel? Ce te framanta?
- M-am uitat aseara pe datele meteo. Seceta mare, caldura mare si un indice UV destul de mare. Din fericire, nu avem probleme mari pentru ca irigam mult. Dar animalele sunt afectate destul de mult de caldura. Chiar si in padure sau la poala padurii este cald. Nu stiu ce putem face.
- Daniel, la culturi cum controlati asta?
- Cu aripile de irigat cu ceata. De ce?
- Daca incercam sa facem ceata si in locurile cu animale?
- O idee buna. Sa-l intrebam pe Mircea daca poate afecta si pe Ioana daca ne poate imprumuta o aripa de ceata.
Mircea le-a spus ca la porci ar putea fi o problema, dar in rest nu ar trebui. Ioana le-a spus ca Florin terminase de reparat o aripa de ceata de care nu avea nevoie. Asa ca au remorcat aripa cu tractorul si au dus-o intr-un loc de odihna pentru vaci. Au conectat-o la coloana de apa ce aducea apa la jgheaburi si in curand o ceata racoritoare si-a facut simtita prezenta. Instantaneu, temperatura scazuse cu 10 grade celsius. Animalele pareau ca se bucura, chiar iesisera din letargie si incepusera sa manance cu pofta. Primul pas era facut, acum asteptau urmarile.
A doua zi, Paul impreuna cu Mircea au observat din nou animalele din zona unde era aripa de ceata si, bucurosi, l-au sunat pe Daniel, ce plecase iar la Bucuresti.
- Daniel, aripa de ceata isi face treaba asa cum trebuie. Ce ar insemna sa mai cumparam inca cateva?
- Daca voi vreti, faceti-o. Cred ca va prinde bine si la pasune. In birou, in rolodex, gasesti cartea de vizita a reprezentantului firmei ce le vinde in Romania. Suna-l, spune-i din partea cui suni, si nu te invoi fara sa-ti dea un discound de 25%.
- Multumesc. Spor!

- Buna ziua, numele meu este Paul si sunt noul manager ai fermei organice. Daniel m-a rugat sa va sun, deoarece avem nevoie de cateva aripi de irigat.
- Buna ziua Paul si sunt incantat. Banuies ca doriti acelasi model de aripa, nu?
- Asa ar fi minunat, deoarece ar fi mai simplu cu intretinerea si cu programarea lor. Nu se poate?
- Din pacate, acest model a fost inlocuit de un model mai nou si mai performant. Va pot trimite specificatiile pe e-mail, si intre timp incerc sa gasesc modelul vechi la dealerii nostrii in stocuri. Este bine asa?
- Foarte bine. Am avea nevoie de 6 noi aripi de irigat cu ceata.
- 6? Sa vad ce pot face, Paul.
- Multumesc, o zi buna!
Paul a chemat-o pe Ioana si au studiat impreuna caracteristicile tehnice. Intradevar, noile aripi erau mai performante, insa Ioana nu a fost de acord cu ele. Intrebata de ce, ea a aratat ca tot controlul era computerizat. Si intotdeauna controalele computerizate se stricau exact cand aveai mai multa nevoie de aripa, intotdeauna acestea nu erau pe stoc si intotdeauna era nevoie de un inginer din Germania ce trebuia sa le inlocuiasca si sa le regleze. Paul i-a dat dreptate si a sunat iar reprezentantul
- Buna ziua, tot Paul sunt. V-am sunat sa va spun ca nu ne avantajeaza noul model, chiar daca este mai performant. Am dori modelul vechi.
- Paul, aveti noroc. Am gasit 6 bucati din modelul vechi aproape noi la un fermier din Romania. Acesta are datorii la stat si statul si le-a scos la licitatie. Au doar un sezon la activ. Va intereseaza sau caut noi?
- Ma intereseaza. Da-ne si noua datele de contact ale fermierului, sa mergem sa le vedem.
- Notati, va rog.

- Buna ziua, sunt Paul de la ferma organica. Am inteles ca aveti scoase la licitatie cateva aripi de ceata, modelul XC. Pot sa trec sa le vedem?
- Bineinteles Paul. Notati va rog adresa si coordonatele.
Dupa ce le-a notat, Paul l-a luat pe Florin in masina de interventie a fermei, o Toyota Hilux, si au plecat spre fermier. Au ajuns dupa cateva ore, au vazut aripile, au convenit asupra pretului si transportului, apoi s-au intors. Dupa doua zile, cateva camioane soseau in sat aducand aripile de irigat. Paul a inchiriat un om cu o macara si le-a descarcat la fostul SMA din sat. Apoi impreuna cu Florin au inceput sa le care la ferma, unde Florin s-a si apucat de verificarea si repararea lor. Peste o saptamana aveau 6 aripi de irigat cu ceata ce udau pasunile si totodata mentineau animalele active. Daniel i-a felicitat pentru idei si pentru operativitate, dar ei nu aveau timp de felicitari. Incepuse sezonul fanului.
In plin sezon de recoltatul fanului, Florin si cu Ioana l-au invatat pe Paul sa mearga cu cositoarea. Timp de o zi, toti trei au mers cu tractoarele cu cositori in fanete. A doua zi, Paul a continuat sa coseasca, pe cand Ioana mergea cu un tractor cu o grebla ca facea brazde iar Florin cu o presa de balotat. Paul i-a intrebat daca nu cunva fanul este prea umed, insa Ioana i-a spus ca fac siloz de fan, sau semifan. Cum venea asta? Simplu, fanul jilav era balotat in baloti rotunzi, mari, inveliti in folie si vidati. Inauntru incepea o fermentatie anaeroba, aceeasi ce are loc in stomacul animalelor. Produsul astfel obtinut, semifanul, este mai ieftin de produs si este de o calitate net superioara fanurilor simple. Au muncit astfel o saptamana incheiata. La sfarsitul saptamanii, Paul si cu Ioana au strans balotii de semifan de pe camp si i-au depozitat in domurile pentru furaje. Dupa o saptamana incheiata, Ioana le-a spus ca aveau suficient fan pentru iarna, dar nu se opreau aici. Aveau furaje si din anul trecut si mai aveam anul acesta o recolta de fan. In plus, mai aveau si 3 recolte de trifoi. Intrigat, Paul a intrebat ce fac cu atatea furaje. Ioana i-a spus ca intotdeauna in ferma exista furaje pentru a hrani toate animalele timp de 2 ani, iar surplusul se vinde. Insa intotdeauna vand semifan vechi, care este mai scump, rotind astfel stocurile. In plus, pentru a avea un siloz foarte bun calitativ, si totodata ecologic, ei nu folosesc inoculanti industriali ci folosesc zerul de la branza. Acesta este sarat si vine cu culturi de bacterii benefice digestiei animalelor. Paul era din ce in ce mai surprins de complexitatea fermei al carei manager era, dar era si mandru de asta.

Va urma?!
 
Capitolul VII Lucrurile rele vin intotdeauna cate 3

Trecuse de mult vara. Si toamna, asa calda si lunga cum era, nu anunta lucruri bune. Guvernantii erau innebuniti pentru lupta pe ciolan. Nimeni nu facea nimic, doar se certau pe la televiziuni, dar in culise isi strangeau mainile si se pupau unii pe altii. Venea campania electorala, dar guvernantii isi dadura arama pe fata, pentru cine stia sa priveasca. Principalele partide isi impartisera intre ele colegiile electorale astfel incat persoanele ce platisera bani buni sau erau importante pentru partide aveau locurile asigurate, indiferent de la ce partide erau.
Pe plan international situatia era tensionata. Razboiul civil din Siria, unde rebelii erau sustinuti aproape fatis de catre SUA si o parte din tarile UE castigau teren. Israelul ameninta permanent Iranul. Coreea de Nord ameninta Coreea de Sud. Turcia amenintase ca va invada Siria daca mai sunt atacuri asupra teritoriilor proprii. Rusia ameninta Turcia sa nu invadeze Siria. SUA isi mutase peste 70 de focoase nucleare in Turcia.
Seceta prelungita din emisfera nordica daduse peste cap piata alimentelor. Aceasta seceta ameninta sa se termine cu inundatii. Uraganele amenintau coastele SUA si ale Europei. Activitatea solara era din ce in ce mai curioasa.
Daniel avea probleme mari cu postofoliile clientilor sai. Bursa din Bucuresti mergea mai mereu pe rosu, dar clientii lui Daniel, chiar daca nu castiugau mult, cel putin nu pierdeau. Unul din marii dealeri de pe bursa disparuse cu banii clientilor, iar acest lucru se vedea si in portofoliu lui Daniel. In schimb, ferma mergea exceptional. Daniel a luat decizia de a inchide biroul de tranzactii bursiere, deoarece avea un presentiment. Si-a sunat clientii si i-a anuntat. Pe cei ce doreau, i-a redirectionat portofoliile spre alti agenti. Altora le-a lichidat portofoliile, virandu-le banii.
Mihaelei, secretara lui, i-a virat in cont salariul pe un an si i-a facut propunerea de a ramane in continuare secretara lui, dar cu conditia sa se mute la ferma.
Aceasta l-a refuzat, spunandu-i ca o sa se descurce. Apoi, Daniel l-a chemat pe Nicu, informaticianul genial cu care lucra, si i-a trasat sarcina sa mute toate informatiile si softurile folosite la tranzactionare pe suporturi externe si sa mute serverele la ferma. Acesta a terminat totul in mai putin de o zi.
Biroul si apartamentul pe care le avea, Daniel, le-a inchiriat destul de rapid, mutandu-se definitiv la ferma. Acolo a inceput asiduu sa descarce de pe internet manuale, carti, softuri si site-uri intregi. Descarca in special carti de pe gutemberg.org dar nu numai. In scurt timp, avea o biblioteca virtuala de invidiat.
Totodata, salva aceste carti electronice pe diverse suporturi externe. Era si un avid cumparator de carti, astfel ca in cateva saptamani avea o biblioteca de carti, in special enciclopedii si DYI, de invidiat.
Munca la ferma nu se termina niciodata, dupa recoltat au urmat pregatirea conservelor si restul. In acel an, Daniel a scazut foarte mult cantitatile de produse scoase in piata, insa a cumparat foarte mult. Au mai facut cateva sere, au cumparat tehnologii si utilaje vechi (Paul descoperise chiar un motor pe aburi functional), a mai cumparat pamant si padure. In plus, profitand de faptul ca avea poligon autorizat si era autorizat sa faca operatiuni cu arme si munitie, a cumparat cata munitie a putut, dar si cateva arme noi. A reusit sa cumpere chiar 2 arme in calibrul .50BMG si 2 arme in .338 Lapua Magnum pana sa inceapa scandalurile si tendinta de a le interzice pentru vanatoare. Acestea erau Barrett 82A1 pentru calibrul .50BMG si Arctic Warfare pentru .338 Lapua Magnum. Dotase cu lunete Zeiss Diarange o carabina in .50BMG si una in .338 Lapua si cu ATS 6000M pe celelalte doua. Era acum capabil sa aibe o platforma de zi si o platforma de noapte pentru protectie la distanta. Paul le folosea cu bucurie si era, de departe, cel mai bun.
Daniel statea tarziu, in noapte, si naviga pe internet. Pe la 12 noaptea, pe ecranul laptopului a aparut o alerta. deschizand-o, Daniel a vazut ca este o alerta de furtuna solara de marime X24 ce va intersecta orbita Pamantului. Calculele si estimarile aratau ca mai avea exact 3 zile pana cand furtuna va intersecta Pamantul. Agitat, a dat alarma trezindu-i pe toti si convocand o intalnire de urgenta in sufragerie.
Spunandu-le despre ce este vorba, i-a trimis pe toti la culcare si le-a spus ca a doua zi de dimineata vor revizui planurile.
A doua zi de dimineata, la micul dejun, au stabilit ce aveau de facut. Aveau planuri facute din timp, dar le-au trecut pe toate in revista. Astfel, timp de trei zile, si-au lichidat toate investitiile in afara fermei, au scos toti banii din banci, au cumparat camioane intregi de cereale, de combustibili, de GPL, piese de schimb, cauciucuri... Ce sa mai, au cumparat tot ce puteau si presupunea curent electric ca sa fie produse. Cu o zi inainte de impactul previzionat, au decuplat antenele radio, panourile solare le-au inchis in custi farraday si au facut tot ce le statea in putere sa minimizeze riscurile.
A venit si ziua respectiva si, dupa ce au avut grija de animale, au inceput sa astepte cu sufletul la gura. Pe seara, o aurora boreala ireal de frumoasa si-a facut aparitia pe cer. Si locuiau aproape de paralela de 45 de grade nord. Aproape instantaneu au picat legaturile cu retelele mobile, internetul, televiziunea si radioul.
"Oare ce o mai fi?" se intreba Daniel in sinea lui? Stia ca lucrurile rele vin intotdeauna cate 3.
Spre dimineata s-a cutremurat pamantul. Sistemul propriu de monitorizare al cutremurelor a aratat ca a fost un seism de magnitudine 7,8, cel putin. Distanta estimata arata spre Vrancea "A venit si cutremurul cel mare". La ferma, atat aurora cat si cutremurul nu facusera pagube. Doar animalele erau mai agitate.
Si au asteptat in continuare, izolati de lumea exterioara. Insa, desi nu erau semne ingrijoratoare, Paul organizase un punct de alerta in varful turnului de apa. Acolo era in permanenta un om, dotat cu telescop puternic si un monoclu FLIR, dar si cu o carabina puternica cu luneta.
Sase zile mai tarziu cerul era intunecat. Putin mai tarziu incepuse sa cada cenusa, ca o ninsoare serioasa.
Stransi impreuna, s-au gandit ca cel mai probabil unul din supervulcanii Europei erupsesera. Au decis sa nu mai tina santinela in varful turnului de apa si sa se inchida in interior. Filtre de particole au fost instalate la fiecare gura de acces a aerului. Acum nu puteau decat sa astepte.

Va urma?!
 
Back
Top