CALATORII IN ASTRAL

[anuk]

Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu. Intrebarea care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelectual este o una implacabila:-Exista ceva “Dincolo”? Pentru a raspunde, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri “lumile nevazute” care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale.

Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu, ci una inrudita cu aceasta. Dilema care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelect este o una implacabila: "Exista ceva Dincolo?" Pentru a cauta raspunsuri, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri "lumile nevazute" care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale.



Omul, fiinta cu mai multe corpuri

Pentru a intelege mai bine controversatul fenomen si experientele ultime care insotesc procesul dedublarii fizice si al calatoriilor astrale, fiinta umana trebuie inteleasa in toata complexitatea ei. Daca te uiti in oglinda, te vezi cu un singur trup. Foarte adevarat, atat poate arata orice oglinda. Cand ne simtim fericiti sau tristi, resimtim totul in suflet. Cand ne rugam sau meditam, spiritul este acela care rezoneaza cu Divinul. Suntem indreptatiti, asadar, sa credem ca omul in deplinatatea lui este alcatuit din trup material, suflet si spirit? Da si nu, am putea spune. Asta pentru ca fiinta omeneasca are mai multe straturi invizibile ochiului neinitiat, nerezumandu-se triadei clasice existentiale.

Inca din cele mai vechi timpuri, samanismul, spiritualitatea yoghina, daoismul, tantrismul tibetan si hindus au descris mai multe invelisuri subtile sub care salasluieste spiritul. Cunoscute in sanscrita sub numele de Kosha, acestea reprezinta cele 6 invelisuri ale lui Atman, sinele divin din conceptia vedica. Dintre cele 6, Manomaya Kosha corespunde perfect cu acea parte invizibila a omului descris la randu-i de ezoterismul occidental sub denumirea de corp astral. In ultimele secole, aceste corpuri invizibile au fost consacrate in intreaga literatura de specialitate prin denumiri specifice, unii dintre termeni fiind preluati din vechile scrieri sancrite. Avem, prin urmare, corpul eteric - denumit uneori dublura eterica a omului, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior, corpul cauzal, corpul budic si corpul atmic.

IN multe religii, initiatii si maestrii spirituali din diverse cai, cad de acord asupra faptului ca trupul astral este intermediar intre trupul fizic si constiinta spirituala a fiecarui om. Potrivit acestora, corpul astral nu trebuie confundat cu sufletul decedatului care paraseste pentru totdeauna trupul lipsit de viata. Corpul astral este uneori vizibil sub forma aurei colorate in diverse nuante, aura care este vizibila doar pentru initiati sau oameni care in urma meritelor din alte vieti, s-au nascut cu Ajna, chakra mintii, sau cel de-al treilea ochi deschis. In urma acestei capacitati, anumite persoane, foarte rare ca numar, pot vedea uneori nu doar corpul astral al celorlalti omeni ci si crampeie din Universul Astral, dimensiunea imediat urmatoare celei vizibile, materiale sau terestre.

Universul astral este cel de-al doilea plan al Existentei, desupra sa fiind dimensiunea suprema, sau Planul Cauzal, de unde isi au originea fiintele divine si zeitatile. Planul astral este survolat de fiecare dintre noi, noapte de noapte, cand visam si contiinta noastra este decuplata. Ca rezultat direct, calatorim in multitudinea de lumi cuprinsa de planul astral

Universul astral si lumile sale

Planul astral nu are nicio legatura cu astrele cunoscute sub numele de corpuri ceresti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, data de ezoteristii antichitatii grecesti, trimite cu gandul la sferele celeste care adapostesc multitudinea de lumi cuprinse in ele. Planul astral este prezent in apropierea fiecarei planete, inconjurand-o precum o atmosfera vie, frematatoare dar invizibila pentru orice aparat de detectie. Mai mult decat atat, planul astral este omniprezent oriunde, la serviciu, acasa, la munte, la mare, in orice tara si in orice camera. Cu ochii mintii deschisi, unii pot vedea multitudinea de spirite si entitati bune sau rele care ne inconjoara...


epoca moderna, invataturile stravechi cu privire la investigarea “Lumilor de Dincolo” au fost intens cercetate in egala masura de catre o serie de cercetatori, initiati si oameni de stiinta. Se pare ca, in perioada Renasterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimentele si cercetarile cu privire la descoperirea unei cai de acces intre noi si realitatea invizibila. Mai aproape de zilele noastre, ezoteristi precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat in continuare secretele calatoriilor astrale, studiind vechi traditii, hinduse, ebraice, grecesti, islamice, rozicruciene si alchimice. Totul pentru a avea o imagine cat mai clara a planului astral si a imensitatii sale fara sfarsit. Aceasta deoarece la fel cum Universul galaxiilor si planetelor este infinit, tot asa se poate afirma si despre planul astral ca este, deopotriva, invizibil si infinit.


In linii mari, orice ezoterist crede ca planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neinchipuit pentru lumea in care traim, dar inferioare totusi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualitatii totale din Universul Cauzal. Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibila, aici intalnindu-se cele mai elevate paradisuri despartite definitiv de cele mai negre iaduri. Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existand milioane de paradisuri in functie de nivelul de vibratie al fiintelor care le populeaza. Milioanele de lumi paradisiace se confrunta insa cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langa care iadul din conceptia religioasa iudeo-islamico-crestina, pare un loc absolut banal.

Tot in planul astral exista asa numita Cronica Akasa, o forma de stocare a informatiilor cu toate existentele si faptele fiintelor din planul terestru si cel astral. Cunoscuta in crestinism sub numele de Cartea faptelor fiecarui om, Cronica Akasa serveste ca baza de informatii si punct de reper despre nivelul de evolutie sau involutie al fiecarui spirit.



Pasi spre cealalta lume…

Mesmeristii primei jumatati a secolului al XIX-lea mentionau deseori cazuri de “clarviziune calatoare” dar intr-un sens incomplet si nelamurit. Ei rugau un subiect hipnotizat sa viziteze o alta incapere in aceeasi cladire sau o casa din alt oras, pentru a o descrie in detaliu. Odata cu crearea Societatii pentru Cercetari Metapsihice in preajma anilor 1880, a urmat o perioada de experimente febrile in cadrul carora sute de cercetatori metapsihici (multi amatori sau sarlatani printre ei…), incercau sa calatoreasca prin intermediul corpului astral pentru a-si vizita rude decedate sau mari personalitati din istorie. Asa a intrat omenirea in contact cu ceea ce astazi se cunoaste a fi dedublarea astrala, momentul in care constiinta paraseste la comanda corpul fizic, pentru a calatori mai apoi prin multitudinea de “usi” care dau spre lumile planului astral.
Intr-un studiu din anul 1954 asupra proiectiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a facut distinctia din punct de vedere stiintific, intre experientele simple de evadare accidentala sau in joaca, in afara trupului si cazurile serioase care prezentau dovezi ca persoanele in cauza au calatorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment in care si-au contemplat pentru prima data trupul fizic. Insa prima relatare amanuntita referitoare la folosirea calatoriilor astrale apartine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, “Journeys Out of the Body”, lucrare care si astazi este considerata de multi pasionati ai fenomenului drept un veritabil varf de lance in domeniu. Monroe a fost la inceput infricosat de calatoriile in afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odata, de exemplu, si-a propus sa afle ce face un angajat al sau care motivase ca era bolnav si a fost surprins sa isi vada angajatul bine sanatos, in timp ce isi cheltuia fericit banii intr-un club de streap-tease. Experientele sale au fost reluate si de Karlis Osis care a studiat indeosebi legatura intre relatarile pesoanelor cu capacitate de medium si cele expuse de persoanele initiate care cunosc pasii dedublarilor si calatoriilor astrale constiente.

Orice fel de initiat provenit din orice cale spirituala autentica avertizeaza impotriva riscurilor mari la care se supune un neofit in momentul in care se lanseaza in prima sa experienta de dedublare constienta. Exista bineinteles si exceptii reprezentate de persoane care se nasc cu aceasta capacitate si carora dedublarea li se pare un act fluent si natural. In general s-a constatat ca femeile au aptitudini mai pronuntate pentru calatoriile astrale, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptiva prin definitie.


In final, relatarile celor care calatoresc frecvent in afara corpului descriu cu o precizie uimitoare aceleasi etape inainte de a parasi trupul. In primul rand omul intra intr-o stare indermediara celei de somn, vis sau veghe, in care isi observa sistemul chakrelor si corpul astral de consistenta eteric-stravezie, care se ridica incepand cu regiunea picioarelor pentru a iesi prin chakrele din zona fruntii sau a crestetului capului. In momentul in care se iese din trup la propriu, se resimte o usoara senzatie de raceala concomitent cu observarea propriului corp asezat inert pe pat. Una dintre primele observatii ale celui proaspat iesit din trup este cea a asa numitului “cordon de argint” o legatura de lumina argintie care palpaie usor. Cordonul de argint este permanent legat intre ombilicul corpului astral si cel al corpului aflat in planul fizic. Daca cordonul de argint este rupt, constiinta nu se mai poate intoarce niciodata in trup. Trup care ramane in stare de coma, spiritul nesabuitului calator astral ramanand prins “intre lumi” cum se zice popular.

http://www.descopera.ro/maratoanele...0-calatoriile-astrale-drumuri-catre-alte-lumi

 

[mariusvalentin]

Fiecare dintre noi facem aceasta calatorie in astral de fiecare data cand dormim,dar sunt putini cei care fac aceasta calatorie controlat...

 

[anuk]

Calatoriile astrale - Drumuri catre alte lumi



Cea mai importanta intrebare pe care si-a pus-o omenirea de alungul existentei sale nu este aceea daca exista sau nu Dumnezeu, ci una inrudita cu aceasta. Dilema care fascineaza, inspaimanta si macina pe orice om indiferent de rasa credinta, varsta, nivel financiar sau intelect este o una implacabila: "Exista ceva Dincolo?" Pentru a cauta raspunsuri, oamenii au cercetat din cele mai vechi timpuri "lumile nevazute" care ne inconjoara. Iar una dintre cele mai folosite metode a fost aceea a dedublarilor astrale.



Omul, fiinta cu mai multe corpuri

Pentru a intelege mai bine controversatul fenomen si experientele ultime care insotesc procesul dedublarii fizice si al calatoriilor astrale, fiinta umana trebuie inteleasa in toata complexitatea ei. Daca te uiti in oglinda, te vezi cu un singur trup. Foarte adevarat, atat poate arata orice oglinda. Cand ne simtim fericiti sau tristi, resimtim totul in suflet. Cand ne rugam sau meditam, spiritul este acela care rezoneaza cu Divinul. Suntem indreptatiti, asadar, sa credem ca omul in deplinatatea lui este alcatuit din trup material, suflet si spirit? Da si nu, am putea spune. Asta pentru ca fiinta omeneasca are mai multe straturi invizibile ochiului neinitiat, nerezumandu-se triadei clasice existentiale.
Inca din cele mai vechi timpuri, samanismul, spiritualitatea yoghina, daoismul, tantrismul tibetan si hindus au descris mai multe invelisuri subtile sub care salasluieste spiritul. Cunoscute in sanscrita sub numele de Kosha, acestea reprezinta cele 6 invelisuri ale lui Atman, sinele divin din conceptia vedica. Dintre cele 6, Manomaya Kosha corespunde perfect cu acea parte invizibila a omului descris la randu-i de ezoterismul occidental sub denumirea de corp astral. In ultimele secole, aceste corpuri invizibile au fost consacrate in intreaga literatura de specialitate prin denumiri specifice, unii dintre termeni fiind preluati din vechile scrieri sancrite. Avem, prin urmare, corpul eteric - denumit uneori dublura eterica a omului, corpul astral, corpul mental inferior, corpul mental superior, corpul cauzal, corpul budic si corpul atmic.

In multe religii, initiatii si maestrii spirituali din diverse cai, cad de acord asupra faptului ca trupul astral este intermediar intre trupul fizic si constiinta spirituala a fiecarui om. Potrivit acestora, corpul astral nu trebuie confundat cu sufletul decedatului care paraseste pentru totdeauna trupul lipsit de viata. Corpul astral este uneori vizibil sub forma aurei colorate in diverse nuante, aura care este vizibila doar pentru initiati sau oameni care in urma meritelor din alte vieti, s-au nascut cu Ajna, chakra mintii, sau cel de-al treilea ochi deschis. In urma acestei capacitati, anumite persoane, foarte rare ca numar, pot vedea uneori nu doar corpul astral al celorlalti omeni ci si crampeie din Universul Astral, dimensiunea imediat urmatoare celei vizibile, materiale sau terestre.

Universul astral este cel de-al doilea plan al Existentei, desupra sa fiind dimensiunea suprema, sau Planul Cauzal, de unde isi au originea fiintele divine si zeitatile. Planul astral este survolat de fiecare dintre noi, noapte de noapte, cand visam si contiinta noastra este decuplata. Ca rezultat direct, calatorim in multitudinea de lumi cuprinsa de planul astral.

Universul astral si lumile sale
Planul astral nu are nicio legatura cu astrele cunoscute sub numele de corpuri ceresti, stele, planete sau meteori. Denumirea sa, data de ezoteristii antichitatii grecesti, trimite cu gandul la sferele celeste care adapostesc multitudinea de lumi cuprinse in ele. Planul astral este prezent in apropierea fiecarei planete, inconjurand-o precum o atmosfera vie, frematatoare dar invizibila pentru orice aparat de detectie. Mai mult decat atat, planul astral este omniprezent oriunde, la serviciu, acasa, la munte, la mare, in orice tara si in orice camera. Cu ochii mintii deschisi, unii pot vedea multitudinea de spirite si entitati bune sau rele care ne inconjoara...

In epoca moderna, invataturile stravechi cu privire la investigarea “Lumilor de Dincolo” au fost intens cercetate in egala masura de catre o serie de cercetatori, initiati si oameni de stiinta. Se pare ca, in perioada Renasterii, personaje precum Paracelsus, Contele de Saint Germain sau Servetus au continuat eperimentele si cercetarile cu privire la descoperirea unei cai de acces intre noi si realitatea invizibila. Mai aproape de zilele noastre, ezoteristi precum Franz Anton Mesmer, Elena Blavatsky, Eliphas Levi, Alice Bailey, C.W. Leadbeater sau Gurdjieff au descifrat in continuare secretele calatoriilor astrale, studiind vechi traditii, hinduse, ebraice, grecesti, islamice, rozicruciene si alchimice. Totul pentru a avea o imagine cat mai clara a planului astral si a imensitatii sale fara sfarsit. Aceasta deoarece la fel cum Universul galaxiilor si planetelor este infinit, tot asa se poate afirma si despre planul astral ca este, deopotriva, invizibil si infinit.

In linii mari, orice ezoterist crede ca planul astral este o dimensiune unde spiritualitatea atinge culmi de neinchipuit pentru lumea in care traim, dar inferioare totusi, nivelurilor indescriptibile ale spiritualitatii totale din Universul Cauzal. Subdimensiunile planului astral au o varietate incredibila, aici intalnindu-se cele mai elevate paradisuri despartite definitiv de cele mai negre iaduri. Scripturile hinduse vorbesc despre extreme incredibile, existand milioane de paradisuri in functie de nivelul de vibratie al fiintelor care le populeaza. Milioanele de lumi paradisiace se confrunta insa cu contraponderea milioanelor de infernuri, cumplitele Maharaurava, pe langa care iadul din conceptia religioasa iudeo-islamico-crestina, pare un loc absolut banal.
Tot in planul astral exista asa numita Cronica Akasa, o forma de stocare a informatiilor cu toate existentele si faptele fiintelor din planul terestru si cel astral. Cunoscuta in crestinism sub numele de Cartea faptelor fiecarui om, Cronica Akasa serveste ca baza de informatii si punct de reper despre nivelul de evolutie sau involutie al fiecarui spirit.

Pasi spre cealalta lume…
Mesmeristii primei jumatati a secolului al XIX-lea mentionau deseori cazuri de “clarviziune calatoare” dar intr-un sens incomplet si nelamurit. Ei rugau un subiect hipnotizat sa viziteze o alta incapere in aceeasi cladire sau o casa din alt oras, pentru a o descrie in detaliu. Odata cu crearea Societatii pentru Cercetari Metapsihice in preajma anilor 1880, a urmat o perioada de experimente febrile in cadrul carora sute de cercetatori metapsihici (multi amatori sau sarlatani printre ei…), incercau sa calatoreasca prin intermediul corpului astral pentru a-si vizita rude decedate sau mari personalitati din istorie. Asa a intrat omenirea in contact cu ceea ce astazi se cunoaste a fi dedublarea astrala, momentul in care constiinta paraseste la comanda corpul fizic, pentru a calatori mai apoi prin multitudinea de “usi” care dau spre lumile planului astral.

Intr-un studiu din anul 1954 asupra proiectiei astrale, Hornell Hart, profesor de sociologie la universitatea Duke, a facut distinctia din punct de vedere stiintific, intre experientele simple de evadare accidentala sau in joaca, in afara trupului si cazurile serioase care prezentau dovezi ca persoanele in cauza au calatorit mai departe de propriul dormitor sau camera de experiment in care si-au contemplat pentru prima data trupul fizic. Insa prima relatare amanuntita referitoare la folosirea calatoriilor astrale apartine lui Robert Monroe, un om de afaceri american care a publicat in anul 1971, “Journeys Out of the Body”, lucrare care si astazi este considerata de multi pasionati ai fenomenului drept un veritabil varf de lance in domeniu. Monroe a fost la inceput infricosat de calatoriile in afara corpului, dar apoi a ajuns aproape dependent de extracorporalizari. Odata, de exemplu, si-a propus sa afle ce face un angajat al sau care motivase ca era bolnav si a fost surprins sa isi vada angajatul bine sanatos, in timp ce isi cheltuia fericit banii intr-un club de streap-tease. Experientele sale au fost reluate si de Karlis Osis care a studiat indeosebi legatura intre relatarile pesoanelor cu capacitate de medium si cele expuse de persoanele initiate care cunosc pasii dedublarilor si calatoriilor astrale constiente.
Orice fel de initiat provenit din orice cale spirituala autentica avertizeaza impotriva riscurilor mari la care se supune un neofit in momentul in care se lanseaza in prima sa experienta de dedublare constienta. Exista bineinteles si exceptii reprezentate de persoane care se nasc cu aceasta capacitate si carora dedublarea li se pare un act fluent si natural. In general s-a constatat ca femeile au aptitudini mai pronuntate pentru calatoriile astrale, fapt pus pe seama naturii feminine Yin, receptiva prin definitie.

In final, relatarile celor care calatoresc frecvent in afara corpului descriu cu o precizie uimitoare aceleasi etape inainte de a parasi trupul. In primul rand omul intra intr-o stare indermediara celei de somn, vis sau veghe, in care isi observa sistemul chakrelor si corpul astral de consistenta eteric-stravezie, care se ridica incepand cu regiunea picioarelor pentru a iesi prin chakrele din zona fruntii sau a crestetului capului. In momentul in care se iese din trup la propriu, se resimte o usoara senzatie de raceala concomitent cu observarea propriului corp asezat inert pe pat. Una dintre primele observatii ale celui proaspat iesit din trup este cea a asa numitului “cordon de argint” o legatura de lumina argintie care palpaie usor. Cordonul de argint este permanent legat intre ombilicul corpului astral si cel al corpului aflat in planul fizic. Daca cordonul de argint este rupt, constiinta nu se mai poate intoarce niciodata in trup. Trup care ramane in stare de coma, spiritul nesabuitului calator astral ramanand prins “intre lumi” cum se zice popula

material primit pe e_mail, fara sursa precizata..
__________________

http://www.descopera.ro/maratoanele-desc...-alte-lumi

 

[mariusvalentin]

http://www.descopera.ro/maratoanele...0-calatoriile-astrale-drumuri-catre-alte-lumi
Pentru articolul postat mai sus

 

[anuk]

http://www.descopera.ro/maratoanele...0-calatoriile-astrale-drumuri-catre-alte-lumi
Pentru articolul postat mai sus

Ai sa razi ; materialul din link este postat pe aceasi pagina.

 

[mariusvalentin]

http://www.descopera.ro/maratoanele...0-calatoriile-astrale-drumuri-catre-alte-lumi
Pentru articolul postat mai sus

Ai sa razi ; materialul din link este postat pe aceasi pagina.

=))=))=)) uita-te ce am scris sub link...:tongue:
OFF-topic

 

[anuk]

JUst :

 

[mariusvalentin]

Si acum sa trecem la lucruri serioase...putem avea beneficii de pe urma dedublarii?
Dar dezavantaje!?
Daca prin aceasta tehnica putem obtine bani,putere,respect si alte beneficii materiale,exista si reversul medaliei,putem pierde prieteni,sanatate si altele...
Cei care stapanesc foarte bine aceasta tehnica,stiu foarte bine ce sa faca cu ea pentru o evolutie spirituala cat mai inalta...

 

[anuk]

Calatoria in timp

De multe ori, atunci cand gresim, ne-am dori sa “putem da timpul inapoi” pentru a ne indrepta viata. In alte imprejurari, ne-ar placea sa aruncam o privire catre viitor, pentru a sti ce decizii sa luam in anumite privinte. Fie inapoi, fie inainte, fiecare dintre noi a visat cu ardoare, cel putin o data, sa calatoreasca in timp. Unii sustin chiar ca ar fi reusit, dovada stand numeroasele marturii ale acestui fenomen, dintre care unele sunt foarte greu de contestat. Cu adevarat surprinzator, insa, este tocmai faptul ca la ora actuala, stiinta insasi valideaza posibilitatea acestor translatii temporale.

De multe ori, atunci cand gresim, ne-am dori sa “putem da timpul inapoi” pentru a ne indrepta viata. In alte imprejurari, ne-ar placea sa aruncam o privire catre viitor, pentru a sti ce decizii sa luam in anumite privinte. Fie inapoi, fie inainte, fiecare dintre noi a visat cu ardoare, cel putin o data, sa calatoreasca in timp. Unii sustin chiar ca ar fi reusit, dovada stand numeroasele marturii ale acestui fenomen, dintre care unele sunt foarte greu de contestat. Cu adevarat surprinzator, insa, este tocmai faptul ca la ora actuala, stiinta insasi valideaza posibilitatea acestor translatii temporale.



Liniaritate - Simultaneitate

Natura timpului este un subiect care i-a preocupat deopotriva pe oamenii de stiinta si pe filosofi. Fiecare comunitate a cautat prin mijloace specifice sa inteleaga si sa dezlege aceasta enigma. In esenta, stiinta admite doua teorii fundamentale care incearca sa clarifice natura timpului. Prima il privesteca pe un fenomen liniar, in care doar momentul „acum” exista cu adevarat si poate fi experimentat. Trecutul s-a incheiat si nu mai poate fi „vizitat” decat, poate, in imaginatie, iar viitorul nu exista inca si atunci cand il traim deja a devenit prezent. Ipoteza timpului liniar este cu usurinta adoptata de cei mai multi dintre noi, intrucat avem nevoie de o anumita cronologie a evenimentelor, avem nevoie de calendar si de ceas pentru a ne raporta activitatile la un sistem de referinta. Daca aceasta ipoteza este corecta, atunci calatoria temporala devine imposibila. Totusi, timpul obiectiv se lupta pentru a scapa acestei constrangeri impuse de mintea umana.

In cea de-a doua teorie, toate dimensiunile timpului, asa cum sunt ele catalogate de om, exista in simultaneitate. Trecut, prezent si viitor devin simpli termeni relativi ce depind de momentul de timp la care noi ne raportam. Prin anii 1920, J.W. Dunne a scris lucrarea Un experiment asupra timpului, ce contine analiza viselor sale pe o lunga perioada (vezi si episodul despre Precognitie). Adesea, acestea erau precognitive, prezicand evenimente din viata personala a lui Dunne sau de interes general. El considera constiinta drept un factor important in intelegerea notiunii de timp. Visele sale erau un amestec de evenimente trecute, prezente si viitoare, ceea ce l-a condus la ideea coexistentei tuturor momentelor de timp in simultaneitate. Aceasta a doua ipoteza poate parea de domeniul fantasticului, dar exista deja numeroase dovezi care o sprijina, precum si un cadru teoretic in fizica relativista.
Albert Einstein a demonstrat, in cadrul teoriei relativitatii, ca pentru un observator ce se deplaseaza cu o viteza apropiata de viteza luminii se petrece un fenomen straniu. Un astfel de observator, daca pleaca intr-o calatorie in spatiul extraterestru timp de 20 de ani, cu o viteza egala cu 90% din viteza luminii, la intoarcerea pe Pamant va descoperi ca aici au trecut deja 45 de ani! Marind viteza la 99,9% din viteza luminii, o calatorie de 20 de ani in spatiul cosmic ar insemna trecerea a aproape 450 de ani terestri… de fapt, el ar ajunge astfel sa calatoreasca in viitor. Inseamna ca timpul isi incetineste scurgerea pentru un observator ce calatoreste cu viteze apropiate de viteza luminii. Numai intre masa de la micul dejun si cea de la pranz a presupusului nostru calator prin spatiu ar trece decenii, raportat la masurarea pamanteana a timpului!



“Masina timpului”

Revenind la experientele de „alunecare” in timp pe care le-au avut in mod spontan diverse persoane, vom constata ca ipoteza benzii lui Möbius explica existenta unor discontinuitati (sau falii spatio-temporale, cum li se mai spune), adevarate „porti energetice” ce fac legatura intre doua momente distantate din punct de vedere al cronologiei liniare si uneori chiar intre doua locuri diferite.

Charlotte Warburton, o pensionara care traia impreuna cu sotul ei langa Tunbridge Wells in Kent, sustine ca ar fi intreprins o calatorie inapoi in timp, intr-o zi de marti, 18 iunie 1968. Cei doi soti fusesera in oras la cumparaturi, apoi s-au despartit si urmau sa se reintalneasca mai tarziu, la o cafea. Doamna Warburton si-a facut cumparaturile ca de obicei si apoi a cautat turta dulce in cateva magazine. La un moment dat a intrat intr-o micuta autoservire care nu-i era cunoscuta. Nu aveau nici acolo turta dulce, dar in timp ce se uita prin magazin, a observat o intrare in peretele din stanga si curiozitatea a impins-o sa o cerceteze. Era intrarea intr-o camera cu labirinturi de mahon, care contrasta puternic cu peretii de culoare crem ai magazinului. „Nu avea ferestre, dar era iluminat de cateva becuri. Am vazut doua cupluri imbracate in haine din anii ‛50 si imi amintesc foarte clar vestimentatia uneia dintre femei. Avea o palarie bej de fetru, cu boruri inclinate. Paltonul ei era de asemenea bej si fusese la moda intr-o perioada destul de indepartata de 1968.”

Ea a mai observat cativa barbati in costume demodate si o casa de bani cu geam de sticla. Oamenii beau cafea si discutau, ceea ce nu ar fi parut deplasat, avand in vedere ca era deja jumatatea diminetii. Oricum, parea ciudat ca ea nu stia despre existenta acelei cafenele, iar mai tarziu si-a dat seama ca nu simtise nici un miros de cafea. Cand s-a intalnit cu sotul ei, doamna Warburton i-a spus despre descoperirea facuta si i-a propus sa mearga la noua cafenea martea viitoare.

O saptamana mai tarziu, dupa ce si-au facut cumparaturile ca de obicei, sotii Warburton au intrat in micul magazin si s-au indreptat spre locul unde era intrarea in cafenea. Dar, uimire, in locul acelei intrari era acum o vitrina frigorifica, asezata langa perete. Gandindu-se ca au gresit magazinul, cei doi soti au mai cautat cafeneaua in doua alte magazine asemanatoare, dar fara nici un rezultat. Experienta ei era insa atat de vie, incat s-a gandit ca poate a fost o „alunecare” temporala intr-o perioada in care lambriurile de mahon erau la moda. De aceea Charlotte Warburton a intreprins cercetari pentru a se lamuri.

A contactat o femeie cu calitati extrasenzoriale, i-a descris cladirea si a intrebat-o daca isi aminteste de asa ceva. I s-a spus ca, pana nu demult fusese acolo, langa acel magazin, o sala de cinema. Deasupra acesteia, in stanga magazinului, se gasea Clubul „Constitutional” din Tunbridge Wells. Femeia vizitase acel club in perioada celui de-al doilea razboi mondial si isi amintea de peretii cu lambriuri de mahon.

Mai departe, doamna Warburton a cautat locatia actuala a clubului si l-a contactat pe administrator, care ocupa aceasta functie din 1919. Acesta i-a spus ca intrarea in vechia cladire a clubului se facea printr-o usa care dadea direct in strada si cateva trepte, prin stanga magazinului. La etajul al doilea se afla un bufet care corespundea exact descrierii doamnei Warburton.



Inainte

In 1974, scriitorul Andrew Thomas a publicat o carte numita Dincolo de bariera timpului. Aici el vorbea despre posibilitatea existentei unei „televiziuni a timpului” – prin care imagini din viitor ar putea fi captate pe ecranele televizoarelor. In acelasi an al publicarii cartii, in mod sincron s-a produs un eveniment care a demonstrat ca un astfel de fenomen este perfect posibil. La 1 iunie 1974, intr-o zi de sambata, la combinatul chimic din Flixborough (Anglia) s-a produs o explozie devastatoare. In acest accident cea mai mare parte din combinat a fost distrusa si 29 de oameni au murit. Imprejurimile au fost evacuate in timp ce uriasi nori negri continand gaze toxice acopereau cerul. Si totusi, o femeie, Leslie Castleton, a auzit de aceasta tragedie cu 6 ore inainte ca ea sa aiba loc.

„Sambata dimineata ma uitam la televizor la un film”, povesteste doamna Castleton, „cand, brusc acesta a fost intrerupt de o transmisie de stiri. O voce de barbat dadea detalii despre o teribila explozie la Flixborough. A spus cate persoane au murit si au fost ranite, precum si numele substantei chimice din cauza careia avusese loc explozia. Dupa aceasta interventie rapida, filmul a continuat.”

Doamna Castleton a relatat apoi, la pranz, unor prieteni veniti in vizita, despre tragicul eveniment. Dar la stirile de seara, ora anuntata a producerii exploziei a fost 16:30, astfel ca ea s-a gandit ca reporterii au gresit. Citind editia de duminica a ziarului local, in care ora de producere a accidentului (16:30) era confirmata, doamna Castleton a realizat ca ceva nu este in regula. Ea a telefonat prietenilor ei care au asigurat-o ca ea intr-adevar le spusese de explozie la ora pranzului, in acea zi de sambata. „Mi s-a facut frig dintr-o data. Am inteles ca vazusem ceva inainte de a se petrece efectiv.”

Sa fie aceste transmisii din viitor percepute printr-o bresa temporala? Daca e asa, de ce a fost captat tocmai acest eveniment si de ce nu a aparut pe televizoarele din intreaga lume? Sa fie oare o premonitie care a aparut sub forma unei transmisii TV, tocmai pentru a putea fi acceptata de cineva ca doamna Castleton?




Nici timpul nu este absolut

In inimile lor, oamenii au simtit intotdeauna ca valul ce acopera viitorul ajunge sa fie uneori foarte transparent, astfel incat evenimentele ce urmeaza sa se produca devin mai mult niste umbre abia intrezarite. De ce cred unii oameni cu abnegatie acest lucru, ramane un mister in sine. Aceasta credinta a fost baza existentei a mii de generatii de prooroci. Cel mai adesea ei nu erau decat niste simpli escroci si in acest caz singurul lor echipament necesar a fost o roba, un turban si o aversiune imensa fata de munca fizica. Dar au existat totusi unii, desi foarte rar, care au avut intr-adevar puterea de a se juca cu lucrul pe care noi il numim Timp.
Conceptia despre un timp unic, absolut, aflat intr-o directie continua catre viitor si venind dinspre trecut, a fost subiectul a numeroase polemici pe parcursul secolelor XIX si XX. Aceasta viziune nu mai are acum nici pe departe un caracter atat de categoric. Si nici prea multi sustinatori. Albert Einstein a redus timpul la conditia unei "simple" dimensiuni, care poate fi manipulata in functie de diversi factori. De atunci, in numeroase lucrari stiintifice, fizicienii trateaza timpul ca pe ceva relativ si variabil. Prin urmare, nu este exclus ca in viitorul apropiat calatoria in timp sa iasa cu totul de sub umbrela fenomenelor paranormale si sa fie acceptata si studiata precum orice experiment stiintific.

---

http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/fenomenele-paranormale/4685462-calatoria-in-timp

 

[anuk]

Experientele de dupa moarte – Amintiri din casa mortilor



Ne-am obisnuit sa privim experientele din pragul mortii drept fenomene paranormale care se intampla in cazuri speciale, extrem de rare, si carora cu greu le putem gasi o explicatie. Nu realizam ca sunt atat de comune si de des intalnite incat au intrat practic in vocabularul nostru de zi cu zi. Expresii ca „intreaga viata mi-a trecut prin fata ochilor” sau „nu te indrepta spre lumina” au devenit deja de notorietate. Ce anume insa reprezinta aceste fenomene? Sunt experiente spirituale? Halucinatii? Modificari chimice la nivel cerebral in momentul mortii? Sau sunt ele dovada clara a existentei vietii de dupa moarte?



Intunericul, tunelul si lumina

„Ati auzit probabil, de multe ori, ca moartea este o experienta terifianta. Sa nu credeti asta! Moartea este cea mai dulce, tandra si senzuala senzatie pe care am trait-o vreodata. Moartea vine deghizata intr-un prieten foarte foarte bun... Este usor sa mori... Ca sa traiesti, insa, trebuie sa lupti” - Edward V. Rickenbacker, pilot din timpul Primului Razboi Mondial, care a fost la un pas de moarte dupa ce avionul sau a fost doborat de inamici.

In 1975, Dr. Raymond Moody lansa pentru prima data o ipoteza tulburatoare, cea a existentei unui set de experiente comune tuturor persoanelor care s-au aflat in pragul mortii. Cartea sa, „Viata de dupa viata”, s-a dovedit un succes de proportii si a impamantenit, atat in mediul stiintific cat si in viata de zi cu zi, notiunile tunelului intunecat, a luminii, a senzatiilor de parasire a corpului si toate celelalte experiente care insotesc momentul mortii. Nu va ganditi insa ca astfel de fenomene au inceput cu Dr. Moody. In realitate, ele sunt cunoscute de cand lumea. Platon, in celebra sa „Republica”, din anul 360 i.Hr., povesteste experienta unui soldat pe nume Er, dupa ce acesta a fost ucis intr-o lupta. Er descrie momentul in care spiritul ii paraseste trupul, pentru ca apoi sa fie judecat alaturi de sufletele altor persoane decedate si, intr-un final, sa vada un loc minunat... paradisul
Ne-am obisnuit sa privim experientele din pragul mortii drept fenomene paranormale care se intampla in cazuri speciale, extrem de rare, si carora cu greu le putem gasi o explicatie. Nu realizam ca sunt atat de comune si de des intalnite incat au intrat practic in vocabularul nostru de zi cu zi. Expresii ca „intreaga viata mi-a trecut prin fata ochilor” sau „nu te indrepta spre lumina” au devenit deja de notorietate. Ce anume insa reprezinta aceste fenomene? Sunt experiente spirituale? Halucinatii? Modificari chimice la nivel cerebral in momentul mortii? Sau sunt ele dovada clara a existentei vietii de dupa moarte?



Intunericul, tunelul si lumina

„Ati auzit probabil, de multe ori, ca moartea este o experienta terifianta. Sa nu credeti asta! Moartea este cea mai dulce, tandra si senzuala senzatie pe care am trait-o vreodata. Moartea vine deghizata intr-un prieten foarte foarte bun... Este usor sa mori... Ca sa traiesti, insa, trebuie sa lupti” - Edward V. Rickenbacker, pilot din timpul Primului Razboi Mondial, care a fost la un pas de moarte dupa ce avionul sau a fost doborat de inamici.

In 1975, Dr. Raymond Moody lansa pentru prima data o ipoteza tulburatoare, cea a existentei unui set de experiente comune tuturor persoanelor care s-au aflat in pragul mortii. Cartea sa, „Viata de dupa viata”, s-a dovedit un succes de proportii si a impamantenit, atat in mediul stiintific cat si in viata de zi cu zi, notiunile tunelului intunecat, a luminii, a senzatiilor de parasire a corpului si toate celelalte experiente care insotesc momentul mortii. Nu va ganditi insa ca astfel de fenomene au inceput cu Dr. Moody. In realitate, ele sunt cunoscute de cand lumea. Platon, in celebra sa „Republica”, din anul 360 i.Hr., povesteste experienta unui soldat pe nume Er, dupa ce acesta a fost ucis intr-o lupta. Er descrie momentul in care spiritul ii paraseste trupul, pentru ca apoi sa fie judecat alaturi de sufletele altor persoane decedate si, intr-un final, sa vada un loc minunat... paradisul

Succesul inregistrat de tratatul medical al lui Raymond Moody a dus ca in 1978, la numai trei ani dupa lansarea cartii, sa ia nastere International Association for Near-Death Studies (IANDS), o asociatia ce trebuia sa largeasca in mod considerabil aria cercetarilor in domeniu. Astazi, aceeasi asociatie se bucura de ajutorul unora dintre cei mai prestigiosi medici, specialisti si oameni de stiinta. Daca la inceput, in mediul stiintific, problema experientelor din pragul mortii a fost privita cu scepticism, in prezent nu mai exista niciun dubiu cu privire la autenticitatea lor, adevarata provocare a oamenilor de stiinta fiind elucidarea originilor acestora. Nu mai departe de anul trecut, mai precis in septembrie 2008, experti din 25 de spitale din Marea Britanie si SUA, coordonati de specialistii Universitatii Southampton, au anuntat ca au demarat un proiect amplu, care va dura trei ani si care va include observatii atente pe 1.500 de pacienti. Scopul? Aflarea unei explicatii plauzibile privind experientele din pragul mortii

Studiile efectuate inca din 1980 au aratat o realitate socanta. Peste 15% dintre cetatenii americani au trait astfel de senzatii. In Germania, numai 4%, dar daca raportam acest procent la populatia de peste 82 de milioane de locuitori a tarii, numarul celor care au trecut prin experienta mortii iminente este unul extrem de mare.

Despre ce fel de experiente vorbim insa? Intr-o lista a trairilor paranormale de acest gen, specialistii au enumerat nu mai putin de opt stari corelate, desi extrem de putini oameni ajung sa le traiasca pe absolut toate.

Sentimentul de liniste – Prima senzatie pe care o au cei aflati in pragul mortii, este cea de pace interioara, de liniste sufleteasca, acceptarea mortii si confortul fizic si emotional. Uneori, aceasta stare poate fi precedata de un zgomot extrem de neplacut.
Lumina intensa si pura – Cateodata, aceasta lumina intensa ( deloc dureroasa) pare sa umple camera in care se afla subiectul. In alte cazuri, pacientii mentioneaza o lumina neobisnuita, care pare sa vina dintr-un colt al camerei, si pe care o asociaza cu Dumnezeu sau cu Paradisul.
Parasirea propriului corp – Cel de al treilea pas este cel in care persoana in cauza simte ca isi paraseste propriul corp. Exista numeroase mentiuni in care pacientii sustin ca levitau si ca puteau vedea si auzi persoanele din jurul lor, la fel de bine cum isi puteau vedea trupul inert. Uneori, „spiritul” poate zbura in afara camerei, catre cer sau catre ceea ce pare a fi Raiul.
Intrarea in alte dimensiuni - Indiferent de orientarile religioase ale celui afectat, exista aceleasi mentiuni cu privire la natura locului in care „spiritul” poate ajunge. In marea majoritate a cazurilor, cei aflati in pragul mortii vorbesc de Rai, desi exista si situatii in care oamenii vorbesc de locuri reci, intunecoase, si de voci disperate care se aud in jurul lor, o imagine pe care nu au putut sa o asocieze decat cu Infernul.
Entitati luminoase – Una dintre cele mai intalnite si ma des relatate experiente este cea a entitatilor luminoase care insotesc sufletul celui aflat in pragul mortii. Majoritatea relatarilor fac referire la un glob de lumina, a carui voce este calda si prietenoasa. Acesta este perceput ca Dumnezeu, un inger, un sfant sau chiar o persoana apropiata care a decedat.
Tunelul – La fel de cunoscuta este si prezenta tunelului intunecat, pe care spiritul este nevoit sa il traverseze. In unele relatari, la capatul acestuia se afla o lumina, in timp ce altele sustin ca singura sursa de lumina este cea a entitatii care insoteste sufletul celui aflat in pragul mortii. In tunel este mentionata prezenta a numeroase alte spirite, unele ratacite, in timp ce altele isi urmeaza drumul catre aceeasi sursa de lumina.
Comunicarea cu spiritele – Inainte ca experienta sa ia sfarsit, pacientii afirma ca au comunicat cu o alta entitate. Aceasta a fost descrisa sub forma unei puternice voci masculine, care ii spune celui afectat ca inca nu a sosit timpul sau si ca trebuie sa se intoarca. Unii subiecti pretind ca li s-a dat posibilitatea alegerii intre lumina divina si intoarcerea in propriul corp, in timp ce altii sustin ca li s-a ordonat, pur si simplu sa se intoarca.
Vizualizarea propriei vieti – Aceasta experienta mai este numita si „vederea panoramica a vietii” si poate fi intalnita atat la inceputul starii propriu-zise cat si la finele trairilor paranormale. Modul in care ea se produce difera de la persoana la persoana. Daca unii pacientii sustin ca imaginile erau extrem de detaliate, altii sustin ca au vazut doar franturi din propria viata. Subiectii aud uneori voci apropiate care le judeca faptele.
Asa cum mentionam si mai devreme, aceste opt experiente ajung doar rareori sa fie traite in totalitate. Unele dintre ele, asa cum este senzatia de parasire a propriului corp, pot fi percepute in situatii care nu au nimic de a face cu experientele din pragul mortii. In acelasi timp, trairile difera la o persoana la alta, relatarile care sa se incadreze exact in tiparul de mai sus fiind extrem de putine.
Teorii supranaturale

Este evident ca teoriile care incearca explicarea experientelor din pragul mortii intra inevitabil intr-una din cele doua categorii: stiintifice sau supranaturale. Ambele variante pot fi acceptate la fel de bine cum pot fi si combatute. Important insa de mentionat este ca teoriile supranaturale au la baza substratul cultural si religios al celor implicati. Sa urmarim insa cateva dintre acestea.

Cea mai simpla explicatie este aceea ca subiectii care experimenteaza senzatiile de mai sus isi amintesc, de fapt, ceea ce se intampla cu propria lor constiinta dupa parasirea corpului. Mai exact, atunci cand sunt pe moarte, oamenii isi simt sufletul disociat de trup si incep sa perceapa stari si trairi pe care nu le-ar putea percepe in mod normal. Sufletul merge pana la granita dintre lumea noastra si cea a mortilor, de obicei reprezentata prin acel tunel. Odata ajuns, spiritul intalneste sufletele altor decedati si chiar o entitate divina, asociata uneori chiar cu Dumnezeu. Pacientului, sau spiritului acestuia, i se prezinta cealalta lume, Raiul sau Iadul, dupa care este trimis inapoi in propriul corp.

Credinta in proiectiile astrale leaga experientele din pragul mortii cu alte forme de parasire ale propriului corp. In cazul de fata, eul astral se elibereaza spontan de trup si calatoreste liber catre alte dimensiuni. Ceea ce ii socheaza pe oamenii de stiinta este dovada irefutabila a acestor parasiri ale corpului. Exista numeroase marturii despre persoane inconstiente sau aflate in moarte clinica care, atunci cand si-au revenit, au dat detalii uluitoare despre procedurile medicale care s-au efectuat asupra lor sau despre persoanele prezente in apropiere. Si mai uluitoare sunt declaratiile unor persoane oarbe care au identificat cu precizie culorile hainelor celor care s-au aflat in camera de spital, in preajma lor.

Pentru iudeo-crestini, astfel de experiente reprezinta dovada clara ca exista viata dupa moarte si ca oamenii continua sa existe intr-o alta dimensiune, in genere, Raiul sau Iadul. Nu mai putin importanta este si convingerea unora ca senzatiile din pragul mortii nu sunt altceva decat lucrarea diavolului, cel care incearca sa profite de vulnerabilitatea oamenilor si care apare ca un „inger de lumina”. In ce mod profita Satana de oameni reprezinta inca un subiect de discutie.

Anumite teorii tind mai degraba spre ezoterism. Unii oameni sunt convinsi ca experientele din pragul mortii reprezinta o conexiune la nivel psihic intre entitati cu o evolutie superioara, din alte dimensiuni. Acestea pot fi chiar oameni care au depasit ciclul nastere-moarte-reincarnare, si care au capacitatea de a oferi neinitiatilor imagini din viitor. Da, este adevarat ca anumiti subiecti au facut previziuni extrem de detaliate dupa iesirea din starile mentionate mai sus.

Interesant este si punctul de vedere al reprezentantilor altor religii decat cea iudaica sau cea crestina. In budism, spre exemplu, „lumina mortii” nu este altceva decat dovada decaderii morale a celui in cauza. Un suflet curat ar trebui sa fie capabil sa recunoasca atat natura luminii cat pe cea a propriului suflet detasat de corp. In situatia in care cel aflat pe patul de moarte este capabil sa identifice aceste trairi, se poate spune ca a depasit ciclul reincarnarilor si ca este gata sa atinga starea de nirvana.



Moartea sub lupa cercetatorilor

Nu mai este un secret pentru nimeni, ca stiinta nu poate explica experientele paranormale din pragul mortii. Nu putem spune ca explicatiile medicilor sau psihologilor sunt incorecte dar, categoric, multe dintre aspectele acestor trairi nu pot fi testate. Oare cum ai putea elabora un test prin care sa dovedesti ca cineva se duce, literalmente, in Rai sau in Iad; ca cIl intalneste pe Dumnezeu, si apoi sa il resuscitezi pentru a dovedi stiintific toate acestea?

In orice caz, stiinta poate dovedi ca numeroase aspecte ale trairilor din momentul mortii au, de fapt, o natura psihologica si fiziologica. Cercetatorii au descoperit ca anumite droguri, asa cum este ketamina, pot crea senzatii identice cu cele descrise mai sus. Mai mult, anumiti pacienti chiar sunt convinsi ca mor sub efectul acestor droguri. Mecanismul care se afla insa in spatele unor atari senzatii nu este altul decat propriul nostru creier. Ceea ce noi percepem ca o realitate, poate fi, de fapt, o suma a informatiilor pe care creierul le transmite in acel moment. Sa luam, spre exemplu un test simplu. Inchideti ochii si ridicati mana dreapta pana in momentul in care va atingeti crestetul capului. De unde stiti unde se afla mana voastra atata timp cat tineti ochii inchisi? Evident, senzorii cerebrali au capacitatea de a prelucra informatii privind spatiul si timpul, chiar si in lipsa stimulilor vizuali. De aceea, acest test nu va da gres niciodata.

Acum, imaginati-va ca tot acel sistem neuronal a luat-o razna si ca functiile sale se afla in degringolada. In locul senzatiilor reale, creierul poate transmite o multitudine de informatii eronate, dandu-va impresia ca va aflati in cu totul alte locuri decat cele in care va aflati de fapt, si ca traiti experiente care nu au nimic in comun cu realitatea. Aceste senzatii pot fi atinse sub efectul drogurilor sau, spre exemplu, sub cel al unor traume cerebrale puternice. Creierul incearca sa interpreteze toti stimulii pe care ii primeste, dar senzatiile pe care noi le simtim reale nu sunt nimic altceva decat stradaniile acestuia de a-si reveni la normalitate. Suprasaturarea cu informatii false a creierului da celui in cauza senzatia, ati ghicit, unei lumini puternice. Pe masura ce aceasta se amplifica, o alta reactie normala a creierului este cea a crearii imaginii unui tunel intunecat.

Senzatia de plutire si de parasire a corpului are, la randul ei, o explicatie logica. Din nou, creierul incearca sa „traduca” informatiile privitoare la spatiu si timp. Rezultatul? Pacientul are impresia ca leviteaza si ca isi paraseste trupul. Lipsa de oxigen, combinata cu o trauma puternica, poate duce la aceasta senzatie. Calmul, pacea, linistea interioara se explica prin nivelul ridicat de endorfina secretat in corpul nostru in momentul unei traume cerebrale. Exista numerosi pacienti care au declarat ca s-au simtit lipsiti de orice emotii in timpul unor momente traumatice (vezi aici chiar si experientele din pragul mortii). Nimic paranormal pana aici.
Inexplicabile pentru medici raman insa bizarele experiente in care apar entitati divine, spirite sau chiar Dumnezeu. Nu se poate explica nici modul in care oameni inconstienti relateaza in detaliu, evenimente si lucruri despre care nu ar trebui sa aiba nici cea mai mica idee. O teorie cat de cat plauzibila este aceea ca, inclusiv in momente de inconstienta, creierul nostru continua sa inregistreze informatiile transmise de stimuli externi, si sa le depositeze la un anumit nivel, astfel incat ele sa ajunga din subconstient in memoria pacientilor. Da, dar aceasta este doar o ipoteza, iar demonstrarea ei ramane inca un deziderat al medicilor si specialistilor in neurologie.

Desigur, exista o explicatie pentru fiecare moment din experientele din momentul mortii. Dar oamenii de stiinta sunt constienti ca ipotezele lor nu au ajuns decat la un nivel infim fata de ceea ce se doreste. Oamenii prefera sa creada in teoriile supranaturale si este evident de ce fac acest lucru. Lor li se ofera speranta ca dincolo de moarte vor continua sa existe si ca moartea nu este un capat macabru de drum. Singurul lucru cert este acela ca exista o teorie stiintifica pentru absolut fiecare pas din experientele de mai sus. La fel de cert este insa ca pentru fiecare ipoteza a specialistilor exista cel putin cinci cazuri de senzatii din pragul mortii care sfideaza logica si, implicit, stiinta.

http://www.descopera.ro/maratoanele...ele-de-dupa-moarte-amintiri-din-casa-mortilor
__________________________________________________________

 

[mariusvalentin]

Cum putem sa vedem o aura...

---

 

[mariusvalentin]

Calatoria astrala este o experienta care este descrisa adesea ca o calatorie a esentei, a spiritului in afara corpului uman. Viteza calatoriei spiritului este practic comparabila cu cea a luminii si poti atinge cele mai indepartate destinatii intr-o fractiune de secunda.
Este o experienta extraordinara. Toti cei care ai experimentat-o pot vorbi despre calitatea magica si luciditatea acesteia.
Este interesant ca o Calatorie constienta in Astral este tot atit de clara ca si viata noastra de zi cu zi. De fapt, este mult mai clara: simturile noastre par mai ascutite si ceea ce se intimpla pare cumva si mai real.
Adesea este considerat ca o calatorie in astral (numita OBE- out of body experience – experienta in afara corpului) se poate intilni doar de catre oameni care au avut o experienta linga pragul mortii dupa un accident sau pe o masa de operatie. Dar o calatorie in astral este o posibilitate naturala pe care oricine o poate dezvolta prin practica.