• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Citate celebre ale unor autori cunoscuti

Old DG

New member
Joined
Jan 2, 2010
Messages
5,244
Reaction score
0
Grigore Constantin Moisil (1906-1973)
Academician (adevarat!), Profesor (real!), MARE Matematician, iar restul, mai jos...
"Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil." - Motto!

O anecdotă în care nici ascultătorii, nici povestitorii, nu înţeleg ce se întâmplă, se numeşte roman psihologic.
Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţământului va fi atunci când nu se va schimba nimic.
Dragostea e o poveste în care femeile cinstite se comportă precum cocotele, iar cocotele se comportă ca femeile cinstite.
Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.
Duşmanii se recrutează dintre prieteni.
Când îmbătrâneşti, nu mai ai inimă, ai cord.
Un lucru improvizat trebuie foarte bine regizat.
Ni se cere să facem ştiinţă productivă şi producţie ştiinţifică. Ar fi mai bine dacă am reuşi să facem ştiinţă ştiinţifică şi producţie productivă.
La o şedinţă la Academie:
Un geolog: Eu am făcut nu ştiu câţi km toată vara şi am făcut două lucrări.
Un chimist: Eu am stat toată vara închis în cei 40 m2 ai laboratorului şi am făcut 4 lucrări.
Moisil: Eu am stat toată vara întins pe pat şi am elaborat Teoria mecanismelor automate.
Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.
– Domnule profesor, credeţi în vise?
- Sigur, dragă! Să vezi: acu’ câtăva vreme am visat că devenisem academician, că eram în aulă şi prezidam o şedinţă. Şi când m-am trezit, într-adevăr eram academician, eram în aulă şi prezidam o şedinţă.
– Îl cunosc bine pe cutare. Moisil: E bine să cunoşti bine pe cineva. Dacă-l cunoşti foarte bine, e rău.
Despre un matematician: Este mare în matematică, prin erorile pe care le face.
Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.
Profesorul Moisil, la 65 de ani, după ce şi-a scrântit piciorul: Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.
La şedinţa de Consiliu profesoral în vederea titularizării, prof. Ştefan Procopiu a votat contra numirii lui Moisil, „candidatul fiind prea tânăr" pentru a ocupa postul de profesor. - E un defect de care mă corectez în fiecare zi, a replicat Moisil.
Moisil, către un meteorolog:
- Cu ce probabilitate daţi prognoza timpului?
- Cu cel mult 40%, domnule profesor.
- Atunci de ce nu spuneţi pe dos, că aveţi şanse de 60%!

Un prieten îi spune într-o zi:
- Matematica asta pe care o predici tu, m-am săturat de ea până la gât.
Moisil:
– Dar matematica se face de la gât în sus!
In timpul unui curs profesorul începe să caute printre hârtiile pe care le avea pe masă. Nu găseşte însemnările de care are nevoie, se opreşte şi spune: - Lăutarii cântă după ureche, muzicanţii, după note. Eu mi-am uitat notele acasă.
Explicând principiul recursivităţii:
- Eşti de acord că orice om are dreptul la un pahar de cognac?
- Da.
- Bei paharul, îl pui jos. Eşti alt om. Şi cum orice om are dreptul la un pahar de cognac... şi aşa mai departe.

O reporteră spune la un moment dat, în cursul unui interviu:
- Ştiţi că adevărul supără!
Moisil:
– Pe mine o teoremă de matematică nu m-a supărat niciodată.
Cugetări

O teoremă e o scrisoare de dragoste către un necunoscut, către acela care îi prinde nu numai înţelesul, ci şi toate subînţelesurile.

Un matematician face matematică fiindcă vede în matematică ceva frumos, ceva interesant, ceva care îi place, ceva care îi e drag, ceva care îl tulbură, îl face să gândească, să mediteze, să viseze.

Poate singura superioritate a calculatorului este că se corectează când greşeşte. Om s-o facă, mai rar!


Cineva l-a întrebat: “Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?”. Profesorul Moisil a răspuns: “Ştiinţa nu e tristă, decât pentru unii.”

Ştiinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.

Ştiinţa merge astăzi mai repede ca omul de ştiinţă; ai pornit împreună şi ţi-o ia înainte. Ar fi de scris o dată povestea celor ce şi-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Şi tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Şi comedia amară a celor ce neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Şi dramele provocate de cei ce, neînţelegând noul, îi prigonesc pe cei ce-l practică.

Sunt pentru lucruri noi; dar mai mult decât lucrurile care sunt astăzi noi, eu apreciez lucrurile care vor fi noi abia mâine.

Filozoful trebuie să fie în stare să înţeleagă lumea de astăzi, ştiinţa contemporană şi să se bazeze pe cele mai noi date ale ştiinţei, pentru a dezvolta concepţia noastră despre lume.

Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi.

Libertate totală, ai impresia că e un joc de cuvinte; cel puţin pentru mine pare o expresie corectă din punct de vedere gramatical, dar de fapt nu are sens, căci fiecare trebuie să se încadreze în legile societăţii.

Problema morţii este vie (la o anumită vârstă).

Tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare.

Un om e uman nu numai prin defectele lui, ci şi prin calităţile lui.

Nici o problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe.

Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.

Nu sunt destul de sigur de excelenţa metodelor mele, pentru a deveni martir susţinându-le.

Ştiinţa nu e bună azi, dacă ieri nu s-a gândit la mâine.

Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.

Ştiinţa e formată numai din afirmaţii şi negaţii, dar trăirea unei ştiinţe e formată din întrebări şi răspunsuri, din bănuieli şi îndoieli.

Măsura legislativă, o indicaţie administrativă este una din componentele vieţii unei societăţi; opinia publică e o altă componentă. Nu trebuie crezut că dacă se decretează o lege, ea se va şi aplica. Nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei ce le aplică.

Pe omul cu adevărat capabil, limitele îl stimulează. Evident, morala nu e “puneţi fraţilor piedici!”, ci “dacă daţi de piedici, depăşiţi-le!”.

Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă, numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place.

Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli…

Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească…

Noi, matematicienii, facem activitate fără planuri, nu de alta, dar ca să ne deosebim de alţii, care fac planuri, fără activitate.

Evident, practicarea ştiinţei e muncă grea; sunt unii care, plictisindu-se să gândească ştiinţa, cred că e mai uşor să gândească despre ştiinţă. Mare păcăleală: e mai greu. Atunci să ne mulţumim să vorbim despre ştiinţă. Asta da. E mai uşor? Este.

Greu nu e să ai dreptate, greu e să convingi pe alţii. Nu întotdeauna e greu, ci numai când ai dreptate. Şi mai ales e greu să convingi pe cei care spun că s-au convins.

Sunt oameni care spun: există şi greşeli fecunde. Nu greşeala e fecundă, ci îndreptarea ei.

Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.

Să nu se teamă nimeni de lucrurile abstracte şi foarte abstracte, mai ales în matematică; matematica, tocmai pentru că este matematică, este abstractă. Cu cât un lucru este mai abstract, cu atât el îmbrăţişează domenii mai vaste şi deci este aplicabil în mai multe cazuri concrete.

Unii concep ştiinţa ca pe o mare arhivă de poliţie în care sunt îndosariate toate cancanurile naturii.

Eu sunt omul care demonstrează. Nu conving.

Cărţile bune nu mor niciodată.

Un matematician de obicei e întrebat la ce serveşte matematica şi abia dacă găseşte o ocazie să spună că e frumoasă şi că lui îi serveşte în primul rând, fiindcă îi e dragă. Înţelegerea unui fenomen îţi schimbă modul de a vedea întreaga lume şi matematica îţi serveşte şi ţie, să ai un plus de cunoştinţe.

Aici e sarcina cea mai mare a profesorilor, care trebuie să ştie să preia ce se ştie pe lume, pentru a-i învăţa pe alţii. Şi aici e rolul mare al oamenilor de ştiinţă, care trebuie să inventeze lucruri noi ce nu se ştiu încă. Prima condiţie e de a învăţa ceea ce se ştie.

Imaginaţia e şi ea o sursă de informare.

Într-adevăr, dacă este ceva cu care trebuie să rămână absolventul unor cursuri liceale, acel ceva este învăţul de a gândi just.

Explozivul cel mai puternic nu este tri-nitro-toluenul, nici bomba atomică, ci ideea omenească.

Omul nu progresează decât atunci când ştie că nu poate să facă ce vrea.

Fireşte, nu orice lucru ieşit din comun are neapărat şi valoare, dar orice lucru de autentică valoare e, neapărat, ieşit din comun.

Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.

Întrebările la care trebuie să răspunzi cel mai sincer sunt cele pe care ţi le pui singur.

Nu cred că există graniţă între ştiinţă şi filozofie, după cum nu cred că există graniţă între ştiinţă şi tehnică.

Învăţând matematica, înveţi să gândeşti.

Pentru elev este esenţial cum rezolvă problemele; pentru profesor cum le pune.

Numai prostia poate să aibă intermitenţe.

Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.

Nu e de părerea ta cel ce te aprobă, ci cel ce te imită.

E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.
Marele regret al vieţii mele este de a nu fi avut nici unul.
 
Ştiu că Dumnezeu m-a aşezat în focul suferinţelor. Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viaţa şi uneori mă simt la fel de rece şi nesimţitor ca apa care provoacă suferinţă oţelului. Dar nu cer dacât un lucru: "Dumnezeule, nu mă lăsa până ce nu voi fi reuşit să iau forma pe care o aştepţi de la mine. Încearcă cum crezi că e mai bine, câtă vreme ai să doreşti, dar nu mă arunca în grămada de fier vechi a sufletelor."

Paulo Coelho în Vrăjitoarea din Portobello
 
" Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii." Gabriel Garcia Marquez
 
" Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren..." Octavian Paler in "Viata pe un peron"
 
" Sunt uneori stări care parcă îşi pierd durata. Nu ştii - sau nu-ţi aduci aminte - când au început, ce le-a dezlănţuit, cum se transformă. Şi totuşi, din beatitudinea aceea turbure se desprinde uneori un cuvânt, un strigăt, o melodie sau măcar o singură notă muzicală, care îţi rămâne necontenit prezentă, fără să te mire precaritatea sau chiar nesemnificaţia ei."

Mircea Eliade în " Nuntă în cer "
 
" Prin sentimente, oricare: bune sau rele, atârni de oameni. Prin inteligenţă ii domini."

Garabet Ibrăileanu
 
" Pentru ca raul sa triumfe, este suficient ca cei buni sa nu faca nimic. "

Edmund Burke
 
" Despre cei de-aproape e bine sa te informezi de departe. "

Hortensia Papadat-Bengescu
 
" N-am avut nici o iubită atât de exotică încât să aibă altă culoare a pielii decât a mea, deşi multe au avut altă culoare a minţii, a vocii, a zâmbetului."

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
 
" Fiecare om pe care il întâlnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea
incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare. "

Sigmund Freud
 
" Aşadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze-n diapozitive subţiri. În momente diferite, după ele, am personalităţi diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc; faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit."

Mircea Cărtărescu în " De ce iubim femeile"
 
"Eu, îndată ce iau contact real cu trecutul, îndată ce mă las prins în amintiri - mă simt atât de copleşit, atât de năruit, încât aş risca să mă dizolv de disperare şi tristeţe. Încă din prima tinereţe aveam groază de năvala amintirilor, care mă făceau să sufăr de teribile melancolii... Credeam, pe atunci, că melancolia mea este rămăşiţă încă neconsumată a adolescenţei, sau influenţa eredităţii mele moldoveneşti. Numai în ultimii ani am înţeles că melancolia este singura experienţă religioasă pe care mi-a îngăduit-o Dumnezeu. Şi ea poate izvorî din orice; dar mai cu seamă din amintirea celor ce au fost."
Mircea Eliade în "Jurnalul portughez"
 
" De multe ori, privind în sufletul tău ţi se pare că stai în faţa unei case cu obloanele trase şi cu uşile încuiate. O mâna necunoscută a scris pe o hârtie în colţ de poartă: "Plecat fără adresă..." Octavian Goga
 
" Accept viaţa din politeţe: veşnica revoltă este de prost gust, ca şi sublimul sinuciderii. La douăzeci de ani tunăm şi fulgerăm împotriva cerului şi a murdăriei pe care o acoperă, apoi obosim. Atitudinea tragică nu-i stă bine decât unei prelungite şi ridicole pubertăţi, dar trebuie să treci prin nenumărate încercări ca să ajungi la histrionismul detaşării." Emil Cioran
 
"Daca credeti ca banii sunt sursa tuturor relelor, v-ati intrebat vreodata care este sursa tuturor banilor ? "

Ayn Rand
 
" Marea reautate a pasiunilor nu consta in zbuciumul pe care-l pricinuiesc, ci in greselile, in faptele josnice pe care ne fac sa le comitem si care ne injosesc. Fara aceste inconveniente, ele ar avea superioritate asupra ratiunii reci care nu ne face fericiti defel. Pasiunile fac pe om sa traiasca, intelepciunea il face doar sa existe. " Nicolas Chamfort
 
,,Oare mâna morţii trebuie să coboare din când în când deasupra vârtejului vieţii ca nu cumva să ne nimicească? Oare suntem astfel plămădiţi încât trebuie să sorbim zilnic mici doze de moarte, fiindcă altfel n-am putea s-o scoatem la capăt cu treburile vieţii?"

Virginia Woolf - ,,Orlando"
 
" Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit… " Octavian Paller
 
" Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari." Octavian Paller
 
Paulo Coelho: “Nu lăsa ceea ce nu poţi face să interfereze cu ceea ce poţi face.”
 
Back
Top