Cum rezolvi conflictul între generaţii ?

[anuk]

Întotdeauna vor exista conflicte şi discuţii între persoane aflate la diferenţă mare de vârstă - între cei tineri şi cei bătrâni, între părinţi şi copii, între copii şi bunici, între noul angajat şi cel aflat în pragul pensionării.
Ce faci când intri în conflict cu o persoană care crede că ştie ce trebuie să faci tu mai bine decât tine? Vrea să te ajute, să demonstreze că deţine cheia rezolvării oricărei situaţii prin prisma experienţelor proprii şi că trebuie să-i acorzi respectul cuvenit. Uneori e bine să ai un astfel de sfătuitor pentru că, ştii, se spune că „cine nu are bătrâni să-i cumpere”, dar alteori un astfel de binevoitor nu face altceva decât să te încurce ?Şi atunci începe conflictul.


Ce faci când te apropii de pensionare, ai ajuns la o anumită vârstă şi vezi că tinerii nu-ţi mai acordă respectul cuvenit? Vrei să le împărtăşeşti din experienţa ta, fie că vor sau nu, şi ei nu văd în tine decât un om bătrân, depăşit de vremuri. Doreşti să te aprecieze la adevărata valoare şi nu reuşeşti decât să citeşti dezaprobarea în ochii celor tineri.

Cunoşti această luptă între generaţii?

Sigur în diferite contexte te-ai întâlnit cu o astfel de confruntare. Cum rezolvi situaţia fie ca esti tanar sau trecut de varsta tineretii ?



O tema interesant de dezbatut din care ambele parti au de invatat :

 

[bodo]

Conflictul ntre generatii

Tu cum te întelegi cu parintii, cu profesorii, cu oamenii mai în vârsta în general? Se vorbeste de o eternitate despre conflictul între generatii si tot de atunci se cauta solutii pentru a-l aplana, nu doar fara succes dar si cu posibilitatea de agravare.

Este trist ca, pe masura ce se maturizeaza, oamenii uita de unde au plecat, uita ca au fost adolescenti rebeli, uita ca si pentru ei erau mai importante iesirile cu prietenii decât notele mari la scoala, ca toti au facut la un moment dat câte o nebunie, ca toate actiunile lor erau spontane si nu premeditate cu scopul precis de a le face rau parintilor.
De asemenea, este urât faptul ca tinerii nu-i respecta pe cei în vârsta, ca nu înteleg ca le este greu sa se tot adapteze la o lume în continua evolutie, ca uneori nu au rabdare si nu suporta ifosele noastre, când locul de munca le este amenintat, sau când nu mai stiu cum sa împarta banii, ca tu sa nu simti ca sunt probleme, etc.

Si unii si altii suntem oameni, avem probleme si suntem victimele stresului, dar între noi nu ar trebui sa existe o lupta permanenta ca între doua tabere dornice de suprematie si de avantajul „ultimului cuvânt”.
Si noi si ei ar trebui sa fim mai toleranti si sa avem rabdare sa ascultam si punctul de vedere al celuilalt. Respectul reciproc este cheia pentru a nu ajunge la drame.
Nu ma întelegeam deloc cu mama în perioada adolescentei. Simteam ca nu vrea sa ma lase sa traiesc, ca nu are încredere în mine, ca ma trateaza ca pe un bebelus. Ma deranja ca nu are rabdare sa vorbeasca cu mine, ca îmi închide mereu gura, ca nu întelege. Dar acum, când am propriile responsabilitati, când trebuie sa muncesc foarte mult ca sa îmi câstig existenta, o compatimesc si îmi pare rau ca am fost asa o povara pentru ea.

La fel am patit si cu parerea despre profesori. Credeam ca multi sunt nerezonabili, nebuni, rai, isterici. Dar dupa ce am trecut prin facultate, dupa ce am facut practica în scoli, dupa ce am aflat cât trebuie sa munceasca sa ajunga acolo, în fata unei clase care nu-l respecta, am înteles ca de multe ori profesorul este justificat sa-si iasa din minti.

Concluzia este simpla, trebuie sa ne acceptam unii pe altii asa cum suntem si sa cautam, prin cooperare, cele mai bune moduri de comunicare intergenerationala pentru a atenua conflictul dintre generatii (pentru ca nu-l vom putea anihila de tot) si pentru ca respectul si bunul simt sa nu-si piarda de tot valoarea. Puterea este în noi cei mai tineri. Trebuie sa-i respectam pe ceilalti si sa le câstigam respectul (nu prin forta, agresivitate, vulgaritate) ci prin a le dovedi ca si noi suntem valorosi.

http://www.egirl.ro/