• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Cum trebuie sa-l vedem pe Dumnezeu, si cine este El?

mobius said:
Nu vorbesc atit de mult despre Dumnezeu. Dar probabil ca subiectul intra in tematica unor sectiuni ale forumului.
Chiar si cind am timp fizic la dispozitie, incerc sa ma adresez mie insami. Nu neaparat vorbind cu mine :D ci facind ceva util pt omul care sunt. Mi-a fost data aceasta viata pt a o trai util, frumos, pentru a-mi depasi mereu limitele fara ca aceasta sa-mi ia tot timpul :D. Caut modele pe care le respect, poate voi fi si eu intr-o zi, propriul meu model :P . Daca in viata pe care o am - si la care sunt atenta sa o traiesc utilizindu-mi tot ceea ce am si tot ceea ce incerc sa dobindesc in fiecare zi - exista si DUmnezeu, inseamna ca incercarile mele sunt cu folos.
Omului ii este data si optiunea de a gresi. Uneori o foloseste voluntar, alteori nu. Sunt o fiinta sociala care ma raportez la cei din jur si care imi manifest dupa caz propria-mi personalitate.
Cred ca omului i s-a dar un timp relativ scurt pt a se vedea/cauta pe sine si cu toate invatamintele sale care se adauga pina la ultima zi a vietii. Eu sunt mai involuata, asa (), ma caut pe mine, omul trimis de Dumnezeu printre ceilalti oameni. Dar repet, aceste cautari nu trebuie sa-mi ia tot timpul :P .
Click to expand...

Esti de mare belea...:D
 
tren-deraiat-craiova2-580x-tibi-bologh.jpg

Acest topic a deraiat. Hai sa ne intoarcem la felul cum il vedem pe Dumnezeu :P
 
In fiecare generatie se nasc 36 de suflete drepte care, prin simplul fapt ca exista, asigura continuitatea lumii.
Conform fagaduintei facute lui Abraham, Dumnezeu va cobori pe pamant odata la fiecare mileniu, ca sa-i aleaga dintre cei multi, pe cei drepti.
Ei se numesc "tzaddik(tzaddikim,pl.) si sunt inocenti, nestiind unul de altul, cu exceptia unuia singur.
Numai lui i se comunica cine este, caci el trebuie sa indeplineasca cea mai sfanta dintre indatoriri.
 
M-am intrebat deseori care este calea ce trebuie urmata pentru a ajunge la desavarsire ?
Si am ales asa :
- calea cumpatarii, calea echilibrului. Urmandu-le, omul trebuie sa ajunga la daruire, la iertare, iubire, cunoastere, adevar si intelepciune. DAR !!!!! - mai inainte de a-si insusi aceste vibratii (pozitive) omul trebuie sa fi cunoscut decaderea, sa fi trecut prin toate pacatele lumii, prin deznadejde si extaz, ura, manie si pasiune, prin saracie si abundenta. Omul trebuie sa ajunga sa cunoasca toate laturile creatiei si sa isi insuseasca toate caracteristicile si trairile specifice. Diamantul desavarsirii se afla ascuns in mocirla si trebuie sa bagi mana adanc in namol, sa te murdaresti pentru a-l aduce la Lumina si, odata scos este al tau, reprezentand stradania de veacuri. Nimeni si nimic nu ni-l mai poate lua.

Noi trebuie sa ajungem sa constientizam propria Divinitate, sa ajungem in acel punct in care Duhul Sfant intrat in inima prin Taina Sfantului Botez, sa se poata manifesta. Noi trebuie sa intelegem ca nu suntem un capriciu al naturii ci suntem (ma repet) fii si fiice de Dumnezeu. In matricea noastra astrala straluceste Duhul Sfant si ne asteapta sa ajungem langa Iisus :
LUCA : CAP 23
39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.
43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.

Iisus, prin jertfa Sa, a aratat lumii cum fiecare om isi poate schimba viata, ca moartea nu este o piedica in calea Invierii.
Matei 3-2 :Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor !
Cu alte cuvinte, Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Nu trebuie decat SA VREM sa intram cu totii in ea. Poarta Imparatiei ne este deschisa, trebuie doar sa gasim calea de a ajunge la ea. Drumul nu este usor. Este lung si anevoios (Post, Rugaciune, fapte bune, ganduri bune, milostenie.......) insa rasplata va fi pe masura stradaniei.

Cum ? - In primul rand trebuie sa ne schimbam principiile de viata.
Primul pas ar fi intelegerea si constientizarea fsptului ca Dumnezeu este GANDIRE PURA. Atunci cand apare un bruiaj, o dizarmonie in gandurile noastre, sa ne indreptam inima imediat catre aceasta si sa ne intrebam ce ar fi facut Dumnezeu in respectiva situatie (cum ar fi reactionat EL ) ? Vom constata cu uimire ca sufletul ne va fi invadat de o mare pace si intelepciune. Vom sti instinctiv ce avem de facut.

Sa nu uitam ca, pentru a ni se da, trebuie sa cerem caci, a primi fara a cere inseamna incalcare de liber arbitru (adica nerespectarea legii).
Apoi, fiecare activitate ar trebui facuta ca si cum Dumnezeu insusi o face. Spre exmplu : cand gatim, sa o facem ca si cum Dumnezeu se manifesta prin noi. Gatind, sa punem in oala nu numai alimente ci si sanatate, liniste si iubire. Sa gatim gandind ca mancarea trebuie sa contina atatea elemente cate ii sunt necesare fiecaruia in parte, pentru un organism echilibrat.

Cand facem curatenie sa ne gandim ca scoatem afara din casa nu numai praful ci si tot raul, vrajba, ura, boala si introducem pace, buna-intelegere, armonie.
Evitati florile taiate pentru ca ele sunt sisteme vii aflate pe moarte.

Cand facem dush - imaginati-va ca toate trasaturile noastre negative de caracter se sterg si devenim mai buni, mai intelegatori, mai plini de Duh Sfant. Spalarea cu apa reprezinta spalarea cu elementul apa in stare pura. Prin apa, adica prin Botez, pacatele lumii au fost sterse, deci apa inmagazineaza in ea noul - renasterea. Trebuie vizualizat cu simt de raspundere intreg procesul : sa simti cum iese din tine si cum intra ce ai programat ...............
 
M-am intrebat deseori care este calea ce trebuie urmata pentru a ajunge la desavarsire ?
Si am ales asa :
- calea cumpatarii, calea echilibrului. Urmandu-le, omul trebuie sa ajunga la daruire, la iertare, iubire, cunoastere, adevar si intelepciune. DAR !!!!! - mai inainte de a-si insusi aceste vibratii (pozitive) omul trebuie sa fi cunoscut decaderea, sa fi trecut prin toate pacatele lumii, prin deznadejde si extaz, ura, manie si pasiune, prin saracie si abundenta. Omul trebuie sa ajunga sa cunoasca toate laturile creatiei si sa isi insuseasca toate caracteristicile si trairile specifice. Diamantul desavarsirii se afla ascuns in mocirla si trebuie sa bagi mana adanc in namol, sa te murdaresti pentru a-l aduce la Lumina si, odata scos este al tau, reprezentand stradania de veacuri. Nimeni si nimic nu ni-l mai poate lua.
PE ASTEA DE UNDE LE-AI SCOS???
 
Personal, cred ca inainte de toate trebuie sa fim intelepti si sa judecam cu mintea noastra lumea ce ne inconjoara.
 
De ce există Dumnezeu?


Cred că, în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu, întrebarea şi cercetarea sunt sterile intelectual şi inutile pragmatic, pentru omul obişnuit. Intelectual vorbind, căutarea răspunsului îmi pare un exerciţiu de dragul exerciţiului : nu există nicio şansă ca cineva să ofere vreodată probe sau argumente "clare" - cum promite site-ul care m-a provocat să scriu -, irefutabile, într-un sens sau altul. Pe de altă parte, pentru nevoile practice nu avem nevoie de întrebare şi de raţionamente lungi şi sofisticate, de multe ori sofistice, avem nevoie doar de credinţa simplă.

Privind în jur, mie mi-e tot mai greu să cred că Dumnezeu i-a creat pe oameni după chipul şi asemănarea Lui. Mi se pare mult mai probabilă ipoteza că fiecare dintre noi reconfigurează continuu un Dumnezeu după chipul şi asemănarea sa. În viaţa noastră cotidiană, Dumnezeu există pentru fiecare şi în fiecare dintre noi numai în măsura şi în ipostazele în care fiecare are nevoie de el.

Dacă dorim neapărat să căutăm un "Dumnezeu Adevărat", e mai profitabil să căutăm Dumnezeul în a cărui credinţă devenim mai buni. A căuta să devii mai bun stimulând în tine Respectul, Iubirea şi Corectitudinea - faţă de sine şi faţă de ceilalţi - îmi pare a constitui esenţa oricărei credinţe, oricum s-ar numi cel căruia i te închini.

http://elisabetastanciulescu.blogspot.com
 
Lui Gogu
Dragul meu, eu am altfel de cunoştinţe despre omnipotenţa lui Dumnezeu.
Îţi voi răspunde în felul următor: Dumnezeu este omnipotent dar, nu în ceea ce înseamnă POVESTEA CU SATAN. Pe acesta Dumnezeu nu îl poate omori. Rău este că nici nu trebuie omorât... spune Cuvântul lui Dumnezeu, prin noua Lui Evanghelie. Satan face parte din Creaţia divină... Este prea greu pentru mine. Poate înţelegi tu ceva. Eu, îmi mărturisesc limitele.

Lui Roby copistul sau fratelui Ciprian
Mulţumesc Frate dragă!
Frumos articol, frumoase cuvinte, adevărate şi minunate, de scris şi de ascultat.
Îmi voi permite, totuşi, câteva mici abateri de la Biblie, conform Cuvântului "Evangheliei tainice a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor", consemnată de Ioan Suciu în Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca.
Dumneavoastră scrieţi, conform cuvântului biblic, "Dumnezeu s-a răzbunat pe poporul Israel". Cu aceste cuvinte nici eu, ca om, nici sus-amintita Evanghelie, nu suntem de acord.
DOMNUL DUMNEZEU NU SE RĂZBUNĂ PE NIMENI, NICIODATĂ!!! CEL CU RĂZBUNAREA SE NUMEŞTE SATAN!
Mai departe scrieţi, tot conform Bibliei: "Să facem om după chipul şi asemănarea noastră". Stimate Domn şi Frate, Chipul lui Dumnezeu nu este din lut. Să facem OM după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi a Sfintei Maria, înseamnă ca Dumnezeu să-l facă pe OM NĂSCÂNDU-L pe Pământ.
Mai multe detalii găsiţi în sus-menţionata Evanghelie.
Cât despre inspiraţie, aţi scris cuvinte minunate, mulţumesc pentru ele. Ceea ce pot adăuga este doar că există o inspiraţie dumnezeiască, în care, cel care-l umple pe artist de o adevărată comoară de idei şi talente este Duhul Sfânt.

Lui Roby Copistul
Iertaţi-mă, am uitat să vă scriu adresa unde puteţi găsi "Evanghelia tainică a Împărăţiei Cerurilor şi Pământurilor":
http://www.piata-cartii.ro/index.php?page=detalii&id=27702,
sau la Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca.
 
SFÂNTA TRADITIE SAU PREDANIA

Sfintele Evanghelii si toate celelalte părti ale Noului Testament nu cuprind decât o parte din descoperirea dumnezeiască pe care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, făcut om pentru a noastră mântuire, ne-a făcut-o prin viu grai in timpul petrecerii Sale pe pământ. Acest lucru ni-l spune sfântul apostol si evanghelist Ioan prin cuvinitele: «sunt si alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred — scrie el — ca în lumea aceasta nu ar incăpea cărtile ce s-ar fi scris» (Ioan XXI, 25).

Acelasi sfânt apostol mai arată în una din epistolele sale : «Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hirtie si cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin si sa vă vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină» (2 Ioan I, 12).

Mărturisirile acestea ne incredintează că multe din faptele si învătăturile Mintuitorului Iisus Hristos nu ni s-au păstrat In scris, ci că ele au fost însusite si duse mai departe prin viu grai, de sfintii apostoli si de urmasii acestora, din veac in veac până la noi. De asemenea, că acestea vor fi duse, cu intelesul lor adevărat, de adevăratii credinciosi crestini, până la sfârsitul veacurilor. Adică ni s-au păstrat si ni se fac cunoscute, în scopul mântuirii noastre, prin Sfânta Traditie.

Din cele arătate mai sus, întelegem că Sfânta Traditie este a doua cale sau formă principală, cu nimic mai prejos decât Sfânta Scriptură, egală cu ea, prin care ni s-a transmis Descoperirea dumnezeiască. Numai că această descoperire de la Dumnezeu a fost cuprinsă in scris mai târziu decât cea arătată în Sfânta Scriptură. Iar Sfânta Traditie este viata Bisericii in Duhul Sfânt, este suflul viu al vietii Bisericii.

Intre Sfânta Scriptură si Sfânta Traditie este o legătură atât de stransă, incât nici nu se poate face deosebire între adevărul cuprins în una si în cealaltă. Mărturiile lor despre adevărul dumneizeiesc se sprijină unele pe altele. Sfânta Scriptură si Sfânta Traditie sunt cele două căi de transmitere a Revelatiei dumnezeiesti supranaturale. Ele transmit adevărul dumnezeiesc încredintat Bisericii spre păstrare si propovăduire.

După cum am arătat, Sfânta Scriptură este asezarea în scris numai a unei părti din toată învătătura dată de Mântuitorul Iisus Hristos prin viu grai, iar cealaltă parte ni se face cunoscută în Sfânta Traditie.

In ttmp, a fost mai întâi Sfânta Traditie si apoi Sfânta Scriptură, fiindcă Dumnezeu în întelepciuneia Sa a voit ca adevărurile Descoperirii dumnezeiesti să fie date întâi prin viu grai, spre a fi usor întelese si primite. Dacă învătătura dumnezeiască s-ar fi dat de la început în scris, credinta nu s-ar fi răspândit cu aceeasi usurintă si putere ca prin viul grai cu care e înzestrat tot omul. Credinta se dobândeste si se întăreste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai, cum limpede ne grăieste apostolul: «Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos» (Rom. X, 17).

Insusi Mântuitorul Iisus Hristos nu a împărtăsit învătătura Sa prin scris ; El nici n-a lăsat nimic scris si nu a poruncit sfintilor apostoli să scrie, ci să propovăduiască prin viu grai cele ce au auzit si au văzut trăind. Trimitându-i la propovăduire, le-a grăit: «Mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, învătându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă, si iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârsitul veacului» (Matei XXVIII, 19—20).http://www.sfaturiortodoxe.ro/invatatura-crestina-ortodoxa/catehism-invatatura-credinta-crestina-ortodoxa-sfanta-traditie-predania.htm
 
Old DG said:
Asta o spune laicul!
Si de aici intram in interminabilele discutii intre laici si crestini!
Logica si un pic de filozofie sunt apanajele altui topic!
Click to expand...

A se intelege ca un laic nu este crestin ?
 
Unde-l gasim pe Dumnezeu ?


Taxi și prietenii - Despre smerenie

Merita ascultat
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top