Despre familie

[magda]

Lectia de adevar despre partener: Barbatii zodiilor si cele 4 tipuri temperamentale

Nu este niciun secret pentru nimeni ca barbatul Capricorn este coleric si ca Fecioara are un temperament melancolic. Cele patru tipologii temperamentale arhiacunoscute: coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic sunt aplicabile si zodiilor horoscopului. Te intereseaza sa afli care este tipul temperamental dominant al partenerului tau? Esti curioasa sa afli daca partenerul tau este sangvinic, coleric, melancolic sau flegmatic?

Structura personalitatii umane se dezvolta in functie de anumite trasaturi predominante, cu care ne-am nascut si altele adiacente, pe care le dobandim pe parcursul existentei noastre. Personalitatea umana este complexa si imbina trasaturi atat de diverse si diversificate, incat ar fi eronat sa o reducem la trasaturile unui singur temperament. Cu toate acestea, un singur temperament este predominant. Iar acest temperament predominant are atat aspecte pozitive, cat si negative.

De asemenea, cele patru tipologii temperamentale arhiacunoscute: temperamentul coleric, sangvinic, flegmatic si melancolic, aduse pentru prima oara in discutie de medicii greci Hipocrate si Galenius sunt aplicabile si zodiilor horoscopului. Nu este niciun secret pentru nimeni ca un Capricorn este coleric si ca Fecioara are un temperament melancolic. Te intereseaza sa afli care este tipologia temperamentala dominanta a partenerului tau? Esti curioasa sa afli daca partenerul tau este sangvinic, coleric, melancolic sau flegmatic? In randurile de mai jos iti prezentam tipologia temperamentala a zodiilor masculine:
Barbatul Berbec = Sangvinic – De ce mai multe ori se intampla ca barbatul Berbec sa mosteneasca un temperament Sangvinic. Vorbeste mult, reuseste fara efort sa-ti intre pe sub piele, comunica de minune despre cate in luna si in stele si jongleaza de minune cu componentele realitatii. Stie sa profite de ceea ce i se ofera si nu rateaza nicio sansa care ii poate aduce fericirea prezenta. Pune suflet in tot ceea ce face chiar daca uneori uita scopul pentru care face. Poate fi nestatornic, dezinteresat de problemele partenerei sale si concentrat mai mult asupra propriilor satisfactii.

Barbatul Taur = Flegmatic – Chiar daca are si trasaturi asociate si celorlalte tipuri de temperamente, in nenumarate cazuri, barbatul Taur este un Flegmatic. Metodic si hotarat sa nu cedeze dusmancei sale de moarte- schimbarea, nu ar renunta nici in ruptul capului la tabieturile si principiile sale de-o viata. Onest, sincer, inteligent, baiat bun, baiat de casa, la locul lui, are propriile lui metode de seductie: rabdarea – e dispus sa te astepte oricat, perseverenta –nu s-ar da batut Doamne Fereste si trainicia sentimentelor sale – nu o sa-l prinzi inselandu-te vreodata. Ii place rutina la fel de mult precum uraste scandalurile si conflictele.

garbo.ro

am pus acest articol,considerand ca inainte de a intemeia o familie,e bine sa-ti cunosti,cat de cat,viitorul sot, si din punct de vedere al zodiei

 

[bodo]

Ce spui tu, Magduto? Daca stau sa-mi aleg sotul in functie de zodii ....cred ca iese un fiasco de toata frumusestea. Nici macar "cat de cat" nu intra in discutie . Dar asa, pentru divertisment , poate si pentru plictiseala, merge o lectura d-asta.

 

[magda]

hai mey bodo,ca am editat putin. am pus un "si" in commentul meu

 

[magda]

Echilibrul intre cariera si familie, intre viata profesionala si viata de familie. Influenta activitatilor profesionale in viata de cuplu!

Care sunt principalele reguli ce trebuie respectate pentru a beneficia de un echilibru permanent intre viata profesionala si viata de familie? Cu aceasta intrebare se confrunta majoritatea femeilor care vor sa aiba o familie unita, dar si o viata profesionala de invidiat. Exista numeroase metode care te ajuta sa inlaturi dezechilibrul ce ar putea sa apara la un moment dat intre activitatile profesionale, viata de cuplu si de familie, in general.
Cariera si familia: sfaturi utile pentru a profita de o viata personala armonioasa si de o implinire pe plan profesional
Pentru multe dintre femeile din Romania viata inseamna activitate si independenta materiala. De aici apar problemele legate de statutul femeii in societate, de rolul acesteia in viata de familie, dar si in viata profesionala. Cariera si familia iti cer, in egala masura, timp, implicare, atentie si energie. Cum nu toate femeile reusesc sa fie invingatoare in ambele domenii, ia nastere conflictul dintre responsabilitatile de la serviciu si cele familiale. Exista, insa, numeroase metode si tehnici de aplanare a conflictelor ce pot aparea in mod inconstient si care le ofera femeilor sansa de a excela atat in viata de familie, cat si in activitatile profesionale. Una dintre aceste metode si poate cea mai simpla face referire la incercarea de a renunta la sentimentele negative acumulate pe parcursul unei zile de munca atunci cand ajungem acasa, langa cei dragi. Aceeasi metoda sau tehnica poate fi aplicata si in cazul in care problemele de familie influenteaza activitatile profesionale. Chiar daca viata de familie si viata profesionala se influenteaza reciproc, trebuie inteles faptul ca fiecare dintre cele doua activitati merita atentia cuvenita. Capacitatea de a coopera cu stresul legat de profesie si familie depinde in totalitatea de atitudine, de nevoile personale si de resursele de care dispunem.
Activitatile profesionale si viata de cuplu: metode practice de pastrarea a armoniei si echilibrului intre viata personala si cariera
Fiecare dintre noi viseaza la o viata de cuplu fericita, lipsita de stres sau griji. Acest lucru devine putin mai dificil atunci cand ne confruntam zilnic cu activitati profesionale obositoare. Viata de cuplu presupune comunicare, insa orele petrecute la locul de munca pot constitui factori negativi, astfel ca timpul petrecut alaturi de partenerul de viata devine din ce in ce mai scurt. Metodele care vin in ajutor vietii de cuplu sunt diverse si depind in foarte mare masura de gradul de implicare al partenerilor in activitatile domestice si profesionale, de felul in care sunt impartite atributiile in cuplu, de resursele de care dispun in rezolvarea unor conflicte de interes familial sau profesional, de comunicarea pozitiva, dar si de gestionarea timpul liber. In cazul in care ambii parteneri lucreaza in acelasi domeniu, activitatile profesionale pot avea o influenta benefica, contribuind la dezvoltarea comunicarii in cuplu, la schimbul de idei si la ajutorul reciproc in rezolvarea unor sarcini dificile.
Sfaturi Info-ghid
Oricat de complexe sunt atributiile familiale, viata profesionala are un rol pozitiv, atat timp cat pot fi intelese nevoile celor dragi si atat timp cat atentia acordata carierei nu devine primordiala.

info-ghid.com

 

[magda]

Despre familie

Familie fara copii - gradina fara flori;

Familie fara copii - clopot fara glas;

Familie fara copii - pasare fara cantec;

Familie fara copii - pom fara rod;

Familie fara copii - cel mai mare paganism." (Pr. IosifTrifa)

"Totdeauna au existat crize in familie. Astazi insa familia naturala, traditionala, se afla in criza, in mutatie spre un viitor confuz si incert, in toata Europa, astfel incat criza familiei este perceputa ca simptom al crizei civilizatiei occidentale, o criza a societatii contemporane insasi. "Criza familiei devine mai devreme sau mai tarziu si o criza a Statului", remarca in 1998 presedinta Senatului Poloniei. Statisticile demografice arata ca in Europa scade numarul casatoriilor (in Uniunea Europeana: 5 casatorii la 1000 de persoane) si creste numarul divorturilor, mai ales in Europa Occidentala. Copii mai putini iar batrani mai multi; un continent care imbatraneste si care nu prezinta semne majore de dinamism demografic - aceasta este imaginea actuala a Europei.

Cauzele sunt multiple si complexe: mutatii de ordin cultural, tehnic, ideologico-pragmatice accelereaza fenomenul de secularizare ca pierdere a dimensiunii sacre a vietii si intensifica in mod alarmant mentalitatea individualista exacerbata, mercantila, narcisista si nihilista. Absenta idealului pe termen lung si a valorilor creeaza adesea in om sentimentul vidului, al singuratatii si al abandonului, determinand multi oameni sa se refugieze in practica dogului, violentei, in sectarism si suicid. La criza aceasta de ordin spiritual din Europa Occidentala se mai adauga in Europa Centrala si Orientala, in fostele tari cu regim comunist, si alti factori negativi care lovesc in familie. Saracia, somajul, sectele prozelitiste, violenta, nesiguranta zilei de maine, emigratia spre tari mai bogate. In Romania, criza familiei se manifesta si in abandonul copiilor, si in abandonul parintilor, in numarul mare de avorturi si chiar o crestere a numarului divorturilor, in cresterea violentei in familie si in cresterea delincventei juvenile. Cauzele economice si mutatiile specifice perioadei de tranzitie spre capitalism explica doar in parte acest fenomen.

Nu trebuie uitat ca, in parte, criza spirituala a familiei in Romania se datoreaza si secularizarii impuse de regimul comunist prin faptul ca educatia copiilor si tinerilor, adultii de azi, a fost un monopol al Statului, iar parintii n-au avut posibilitatea sa educe suficient copiii si tinerii in credinta crestina, ateismul fiind ideologia oficiala in toate institutiile de invatamant, iar dimensiunea crestina a familiei s-a mentinut mai mult in virtutea traditiei liturgice si sacramentale decat in virtutea educatiei sistematice crestine sau a unei pastorale elaborate." (Daniel, Patriarhul B.O.R)


crestinortodox.ro

 

[magda]

Sfaturile unei amante pentru o sotie

Stiu ce o sa spui. Ca nu stii cine sunt, ca nu sunt in masura sa dau sfaturi, ca ma urasti, ca ti-ai dorit sa dispar la fel de repede cum am venit, ca sunt ultima persoana din lume al carei sfat ti-ai dori sa-l primesti. Stiu si cum o sa procedezi. O sa inchizi ochii, o sa te faci ca nu ma vezi, o sa-ti spui ca sunt doar o fiinta imaginara. Pana cand o sa poti sa ma accepti. Atunci o sa ma vezi. O sa te sperii cand o sa-ti dai seama ca sunt o persoana in carne si oase, cu trasaturi care aduc mult, dar mult cu tine. La fel ca ceilalti, o sa-mi spui la inceput ca sunt un cuvant murdar, urat, apoi o sa incepi prin tertipuri sirete sa ma denigrezi, sa arunci cu noroi in mine si in ceea ce iubesc mai mult.

O sa-ti doresti sa ma anihilezi, stiu... In unele nopti visez la fel. Stiu ca nu-mi permit, ca nu-mi permiti sa te sfatuiesc… dar o sa o fac totusi. Poate ca semanam totusi, poate ca avem mai multe in comun decat iti imaginezi... decat as vrea sa accept. Si eu ma tem ca o alta femeie ar putea intr-o buna zi (oare de ce apari mereu tu in campul meu vizual) sa vina ca o pagana si sa distruga miseleste ceea ce am eu mai sfant.
Te sfatuiesc sa-l iubesti mult, mult si sa nu eziti sa-l asculti cand vezi cum se strang ridurile de pe frunte si da din mana nervos. Are nevoie sa fie incurajat, apreciat, magulit, are nevoie de afectiune… stii… uneori aduce atat de mult cu un copil, mai ales cand se simte coplesit. Iubeste-l mult, insa adu-ti aminte ca iubirea nu este de ajuns. Fa-l sa te iubeasca si fa-l sa-si doreasca sa se intoarca acasa cu drag, sa nu-si gaseasca refugiul in alte brate. Duceti-va departe, departe de mine, intr-o vacanta sublima, in care sa va reamintiti de pasiunea inceputului. Stiu ca exista, mi-a spus. Vad in ochii lui ca te iubeste, nu e nevoie sa confirme. Ii e drag trecutul, nu vorbeste niciodata urat de mama copiilor lui.

Tac si eu cand el tace prea mult. Nu stie cand s-a rupt ceva, daca si cum mai poate fi refacut. Si iubirea voastra nu cunoaste ascunzisuri si minciuni, nu se multumeste cu ore, minute si jumatati, are binecuvantarea si aprobarea celor din jur. Voi aveti ziua voastra sacra, albume de poze si amintiri, filme preferate, locuri pe care le vizitati in comun, prieteni care va indragesc fara sa va condamne. Eu in schimb cunosc oprobriul, blamarea, tristetea de a iubi urat. Nu o sa deranjez, nu o sa fac zgomot, nu o sa bat la usi, nu o sa trezesc mortii din mormant. Te rog mult, salveaza-ti mariajul. Pentru ca imi doresc prea mult sa fiu ceea ce esti, sa am ceea ce ai. Iubesc prea mult ceea ce iubesti.

garbo.ro

 

[magda]

Leapsa pentru parinti: Cum il motivezi pe copil sa citeasca?

Parintii impartasesc din experienta lor in blogosfera. Unul dintre acesti parinti este un blogger celebru. Poate ati auzit de Chinezu. El a initiat o leapsa care are deja succes in randul parintilor: Cum va motivati copiii sa citeasca mai mult?, intreaba Chinezu.

Leapsa este chiar nimerita, mai ales in perioada vacantei de vara, atunci cand copiii au "timp berechet" pentru o astfel de activitate ce le poate stimula creativitatea, imaginatia si cunosterea. Cum ii pot ajuta parintii?

“Ce vreau eu cu lepsa asta este doar sa scrieti fiecare pe blog despre cum va motivati copilul sa citeasca si sa dati lepsa mai departe, sa ajunga la toata lumea, cum ar veni )”, indeamna Chinezu, pe blogul lui , inspirat de articolele citite pe site-ul suntparinte.ro. Asa ca noi, la randul nostru, ne-am hotarat sa dam leapsa mai departe si sa va intrebam: Cum va mobilizati copiii pentru lectura?

“Hai sa incercam si prin leapsa asta sa incurajam lectura printre piticii nostri, sa scriem despre experienta noastra ca parinti de copii-cititori ”, spune acelasi Chinezu.


Iata cum au raspuns pe blogurile lor, cativa parinti, lepsei initiate de Chinezu:

Metoda lui Corvinash:

"Am copii. Doi la numar. Fii-mea e inca mica, nu citeste, desi, culmea, ea chiar ar vrea! Ala mare, care tocmai a terminat clasa 1, cand il pun sa citeasca ceva, fuge mai tare decat cei doi motani pe care-i am, cand vine vorba de baie.

Nu stiu de ce este asa de refractar, eu la varsta lui citisem deja o gramada din ce scrisese Jules Verne. Erau si alte timpuri… Chinezu’ Stie, ca suntem de un leat.

Revenind la plozi: cred si o fac intr-un mod obiectiv, ca unica solutie pentru a-i determina sa citeasca este sa nu mai aiba acces la calculator, Playstation, Nintendo, Wii, iar televizorul din camera sa functioneze numai in urma a mminim 2 pagini citite pe zi.

Recunosc ca mi-am rasfatat copiii, chiar mai mult decat era cazul. Acum va fi si mai greu sa-i fac sa deschida o carte. Poate o idee buna ar fi sa ne mai vada si pe noi cu cate o carte in mana, dar cum timpul si societatea nu ne lasa acest ragaz, probabil ca nu vom putea fi exemple demne de urmat.

Tot ce am vrut a fost sa nu simta nicio lipsa, asa ca i-am imbuibat. Am trait vremuri mai grele si asta si-a pus amprenta pe deciziile pe care le iau asazi.

Un lucru a fost insa bun in copilaria mea, si il recomand acum, la randu-mi, tuturor parintilor. O sa aplic si eu aceasta regula, am inceput deja: Copiii vor primi orice, dar numai sub forma de recompensa. Eu am primit prima bicicleta cand am reusit un maxim de 3 medii de 9, langa restul de 10 la sfarsit de trimestru".

garbo.ro

 

[magda]

Psihologia cuplului: Limbajul trupului in timpul somnului

Pozitia corpului, gesturile, distantarea sau apropierea fata de partener din timpul somnului vin sa sprijine sau sa contrazica identitatea si legatura emotionala a cuplului din starea de veghe. Daca esti curioasa sa descoperi ce spune despre cuplul tau felul in care dormiti, te invitam sa citesti care sunt cele mai uzuale interpretari psihologice ale pozitiilor cuplurilor in timpul somnului:

Limbajul trupului este una din formele cele mai importante de comunicare chiar si atunci cand acesta are loc la un nivel subconstient, in timpul somnului. Pozitia corpului, gesturile, distantarea sau apropierea fata de partener din timpul somnului vin sa sprijine sau sa contrazica identitatea si legatura emotionala a cuplului din starea de veghe. In psihologie, se considera ca felul in care dorm impreuna partenerii unui cuplu dezvaluie multe despre relatia existenta intre acestia. Nu exista vreo dovada stiintifica care sa certifice acest lucru, insa in cultura psihologica populara faimoasa teorie nu isi pierde deloc din popularitate. Daca esti curioasa sa descoperi ce spune despre cuplul tau felul in care dormiti, te invitam sa citesti care sunt cele mai uzuale interpretari psihologice ale pozitiilor cuplurilor in timpul somnului:

"Imbratisarea cu piciorul" (Ambii parteneri dorm fie pe spate, fie pe burta, fie intr-o parte si unul dintre ei isi intinde piciorul peste piciorul celuilalt). Aceasta pozitie se intalneste mai ales la cuplurile care tocmai au incheiat o cearta. Este mai mult decat evidenta in cadrul acestui cuplu incercarea de cenzurare a emotiilor sau dorinta de a le controla, insa piciorul care atinge piciorul partenerului este un semn pozitiv in sensul impacarii si al restabilirii echilibrului initial. Practic, este o incercare la nivel subconstient de a-l asigura pe celalalt ca in ciuda micilor neintelegeri afectiunea unuia pentru celalalt este neschimbata. Teoretic, cel care initiaza imbratisarea este oarecum dependent de prezenta celuilalt si simte nevoia sa-si manifeste dorinta de a fi iertat, acceptat si iubit.

Cand partenerii dorm fiecare intr-o alta parte a patului, iar singurul punct de contact il reprezinta mainile si unirea lor, in acest cuplu individualitatea fiecarui partener este foarte bine exprimata.Cei doi sunt persoane sigure pe ele, cu o vointa puternica, incercand totusi sa gaseasca o cale de compromis pentru a face relatia sa mearga. Atingerea mainilor denota totodata incredere in celalalt si apropiere emotionala, dar si dorinta de a-l asigura pe celalalt de validitatea sentimentelor sale. Psihologia cuplului: Limbajul trupului in timpul somnului

Pozitia Lingura (Ambii parteneri dorm intr-o parte, atingandu-se si imbratisandu-se si avand corpul indreptat in aceeasi directie). Este important in aceasta pozitie sa tineti cont cine este cel care imbratiseaza si cine este cel care se lasa imbratisat. Despre cel care imbratiseaza (de obicei barbatul sau figura autoritara a cuplului), psihologii spun ca este personalitatea mai puternica din cuplu, cea care protejeaza si asigura securitatea, iar cel care se lasa imbratisat este partenerul mai putin sigur pe el si cu o nevoie mai mare de protectie, securitate si afectiune. Exista insa si o exceptie: cand partenerul care imbratiseaza, o face foarte strans. Contrar a ceea ce ne-am astepta sa aflam, NU este cel care are personalitatea mai puternica in cuplu si NU cel care detine controlul, oferind suport emotional. El este in schimb cel care il cere.

garbo.ro

 

[magda]

Cand copilul tau fumeaza...

Fumatul a devenit tot mai frecvent in randul copiilor, motivele acestui viciu fiind multiple.

Fie cei din anturaj fumeaza, fie parintii lor sunt fumatori ori un “erou” al lor fumeaza, asadar vor incerca si ei tigara in dorinta de a parea mai maturi, de a se impune in cercul de prieteni cu noua lor preocupare de “om mare” ori pur si simplu din curiozitate.

Daca sunteti parinti fumatori
Daca sunteti fumatori, vorbiti cu copiii vostri despre acest viciu. Primul lor model in viata sunteti voi, insa ei trebuie sa inteleaga ca nu sunteti perfecti, ca faceti si voi greselile voastre, ca le regretati si ca sperati ca ei sa invete din greselile voastre, sa evolueze mai mult ca voi atat spiritual, cat si ca sanatate si stil de viata.

Copiii pot fura din tigarile pe care voi le uitati pe masa, de aceea este bine sa le spuneti ca subjuga omul, ca il fac dependent si ca cel mai bine ar fi sa le evite. Ca stiti ca vor avea curiozitatea sa vada cum sunt si ca preferati ca acel prim fum sa-l traga in fata voastra, pentru a-l putea influenta, spunandu-i cat e de neplacut, ca ineaca, miroase urat si mai strica si sanatatea. Este important ca micutul sa se simta apropiat de voi si sa stie ca poate fi sicer, caci si voi va asteptati la anumite reactii ale lui.

Explicati-i ca poate decide singur daca doreste sau nu sa se apuce de fumat, dar undeva dupa 25 de ani cand va avea independenta financiara si mai ales cand va avea un sistem de valori format. Invatati-l ca are multe calitati si valori proprii, ca atare nu are nevoie de fumat pentru a parea mai “cool” si pentru a se integra mai bine in grupul de prieteni. Cei care il vor dori fumator pentru a-l avea prieten nu ii sunt cu adevarat prieteni, caci altfel i-ar pasa de el si de sanatatea lui.

Daca nu fumati, dar banuiti ca micutul o face

Copiii se pot apuca de fumat mai devreme de adolescenta, fiind curiosi. In adolescenta riscul de a se apuca de fumat este si mai mare fiindca doresc sa se simta independenti si mai ales sa cucereasca. Au nevoie de multa afectiune si mai ales apreciere din partea celor din jur, de aceea se recomanda ca tocmai in aceasta perioada sa aveti o relatie foarte stransa cu ei, sa ii luati in excursii (inclusiv prietena/prietenul despre care este musai sa aflati), sa ii duceti la film, la teatru, in parc si asa mai departe.
Este important sa le cunoasteti prietenii din anturaj, sa ii invitati chiar la voi acasa, pentru ca astfel il vor respecta mai mult si vor intelege ca vor dezamagi daca incep sa aiba vicii. Ba chiar fiti prieteni si confidenti pentru ei, sfatuiti-i in tot ceea ce inseamna viata lor de tanar, dragostea inocenta din adolescenta etc. Astfel vor prinde incredere in voi si vor aprecia mult mai mult sfaturile voastre de a evita tigarile, alcoolul, drogurile etc.

Daca simtiti ca lucrrile nu merg pe fagasul dorit, este indicat sa vorbiti cu un psiholog specializat pe psihologia copilului si a adolescentului, astfel veti reusi sa preveniti din timp atitudinile dezastruale ale copiilor.

kudika.ro

 

[magda]

«S.O.S.,partenerul meu nu mai comunică!»

Ştim cu toţii că este esenţială comunicarea în cuplu şi că tăcerea aduce cu sine numai probleme. Totuşi, care sunt motivele lipsei de comunicare şi ce poţi face dacă aţi ajuns până în acest punct?

Întreruperea comunicării arată întotdeauna că ceva este în neregulă. Poate fi vorba despre o perioadă mai dificilă prin care trece unul dintre voi şi care a dus la instalarea unei tăceri temporare. Dar poate fi vorba şi de probleme în cuplu, ignorate multă vreme, despre care credeţi că nu pot fi rezolvate prin dialog. În aceste cazuri, tăcerea este o formă de aşteptare, care doar amână un deznodământ de care vă temeţi.

Vrea să evite cearta

Dacă atunci când vorbiţi vă contraziceţi în permanenţă şi schimbul de informaţii nu este util nimănui, ci doar conduce la tensiuni, nu este de mirare că, în încercarea de a evita certurile, în primă instanţă, alegeţi tăcerea. Dar este numai o soluţie temporară. Specia­liştii vă sfătuiesc să găsiţi motivele care vă împing să vă contraziceţi şi să vă certaţi în permenanţă. Poate fi vorba de faptul că aveţi viziuni total diferite asupra lucrurilor şi, de aceea, nu puteţi ajunge la „pace". Dacă însă este exclusă incompatibilitatea, poate sunteţi în competiţie pentru puterea în relaţie. În ambele cazuri, este bine să vă gândiţi la motivele care vă ţin împreună şi, dacă simţiţi că este nevoie, apelaţi la sfatul unui psiholog de cuplu. Acesta vă va ajuta să înţelegeţi ce perspective are relaţia voastră.

Învaţă să-l asculţi

În mod normal, comunicarea în cuplu presupune să vă povestiţi ce aţi făcut peste zi, să faceţi planuri, să stabiliţi obiective pe care să le atingeţi împreună, dar şi să vă împărtăşiţi simplele idei care vă vin în minte la un moment dat sau emoţiile şi stările. În lipsa acestui tip de comunicare, nu ai cum să înţelegi sistemul de gândire al celuilalt şi, dacă ratezi acest tip de comunicare afectivă şi te limitezi doar la a transmite şi la a primi informaţii utilitare, relaţia va ajunge în impas. Aşadar, învaţă să-i povesteşti celuilalt ce lucruri te emoţionează şi vorbeşte-i despre gândurile tale, încurajându-l să facă la fel. Deşi fără o utilitate imediată, împărtăşirea acestor stări şi interesul pe care îl arăţi faţă de ceea ce simte şi ce ceea ce gândeşte partenerul tău de cuplu asigură coerenţa relaţiei şi cunoaşterea reciprocă, sporind încrederea pe care o puteţi avea unul în celălalt.

Tăcerea, o manifestare a supărării

Dacă ai făcut ceva greşit, dacă ţi-ai rănit sau dacă ţi-ai dezamăgit partenerul de cuplu, atunci una dintre formele prin care acesta alege să-şi manifeste supărarea poate fi tăcerea. Cel rănit poate folosi lipsa de comunicare pentru a te pedepsi sau tăcerea poate fi pentru el un refugiu, fiindcă se simte neînţeles ori neascultat în relaţie. Prin urmare, este necesar să corectezi situaţiile care au dus la tăcere. Primul pas este să-ţi ceri iertare dacă ştii că ai greşit.

Cauze: Oboseala şi stresul pot determina, pe termen scurt, lipsa comunicării.

Vă înţelegeţi fără cuvinte

Dacă sunteţi de multă vreme împreună, luaţi toate deciziile la comun, aveţi aceiaşi prieteni şi ai ajuns să-i cunoşti chiar şi pe colegii de serviciu ai partenerului tău, atunci este firesc să vorbiţi mai puţin, pentru că vă puteţi înţelege şi fără prea multe cuvinte. Nu este motiv de îngrijorare, ci doar un semn că relaţia voastră este matură şi că ştiţi totul sau aproape totul despre celălalt.

Teama că ar putea fi prost înţeleşi îi face pe foarte mulţi dintre noi să aleagă tăcerea în locul comunicării .

Specialistul nostru

Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Cauzele absenţei comunicării pot fi diferite: unul dintre parteneri şi-a inhibat nevoia de comunicare, cei doi simt nevoia de a comunica, dar nu ştiu cum să o facă şi încercările sunt un eşec sau partenerii îşi satisfac nevoia de comunicare în alte forme de interacţiune şi nu mai sunt motivaţi să o facă în cuplu. În oricare dintre aceste situaţii însă, lipsa comunicării este ca o rană ce se întinde şi distruge în timp fundamentul unei relaţii. Situaţia se poate remedia prin crearea unor momente în care comunicarea este prielnică şi prin adaptarea la nevoile partenerului pe care trebuie să înveţi să-l asculţi şi să-l observi. În plus, trebuie să nu ne exprimăm doar frustrările, ci şi mulţumirea faţă de lucrurile care ne bucură la partener.
http://http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping
[img]http://http://www.adevarul.ro/bbtcontent/clipping/ADVIMA20100903_0502/1.jpg

adevarul.ro

 

[magda]

Pregăteşte- ţi copilul pentru încep erea şcolii!

ată cum poţi transforma începerea anului şcolar într-o amintire frumoasă pentru copilul tău.

Potrivit psihologilor, un copil, indiferent că intră în clasa întâi sau este un şcolar mai mare, trebuie pregătit pentru intrarea la şcoală din punct de vedere psihic, deoarece trecerea bruscă de la mediul de acasă la cel de la şcoală poate fi traumatizantă. De aceea, se recomandă să începi să-i vorbeşti de­spre şcoală, pentru a se reobişnui din timp cu ideea reluării cursurilor.

Reobişnuieşte-l cu programul şcolar

Pentru un copil care este deja şcolar, începerea noului an nu este întotdeauna un motiv de bucurie, deoarece trebuie să renunţe la programul lejer din timpul vacanţei. Potrivit psihologilor, trecerea de la programul de vacanţă la cel din timpul şcolii ar trebui să se facă treptat. De aceea, este bine să începi să-l pregăteşti pentru reînceperea şcolii cu cel puţin două săptămâni înainte. În acest sens, obişnuieşte-l să se culce şi să se trezească la aceleaşi ore ca în timpul şcolii. În caz contrar, în primele zile, îi va fi foarte greu să se trezească de dimineaţă pentru a ajunge la timp la cursuri. De asemenea, interesează-te ce autori va studia în acest an şcolar şi cumpără-i cărţile necesare. Însă, nu trebuie exagerat cu lecturile pentru şcoală, deoarece vacanţa este pentru relaxare.

Emoţiile negative îl pot îmbolnăvi!

Unii copii nu se pot acomoda cu gândul că vor reîncepe şcoala, iar lucrul acesta se poate manifesta sub forma unor simptome fizice. Durerile de cap, constipaţia sau diareea, starea de apatie şi de greaţă sunt doar câteva dintre simptomele care ar trebui să ridice semne de întrebare mai ales dacă apar în zilele premergătoare începerii noului an şcolar. Potrivit medicilor, astfel de stări sunt normale, deoarece apar pe fondul unor emoţii puternice. Nu este cazul însă să recurgi la medicamente. Mai bine, spune-i că este normal să se simtă astfel, deoarece şi ţie îţi este greu când trebuie să te întorci la serviciu după concediu, dar că te bucuri atunci când ajungi la birou şi te reîntâlneşti cu colegii. Astfel, reuşeşti să te acomodezi rapid.

Recomandare: Asigură-l că învăţătorul sau profesorul îl poate ajuta în orice problemă legată de şcoală.

Dacă e stresat, aminteşte-i că peste câteva săptămâni va avea din nou vacanţă.

Specialistul nostru

Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

În mare parte, imaginea copilului de­spre începerea şcolii este formată de modul în care părinţii le-o prezintă. Unii părinţi prezintă şcoala ca pe un bau-bau (un loc în care nu te poţi juca), iar acest lucru măreşte copilului starea de anxietate. În ciuda acestei atitudini, părinţii îşi doresc un copil entuziasmat şi nerăbdător să înceapă şcoala. Pregătirea copilului pentru şcoală implică discuţii în prealabil cu acesta, pentru a afla dacă are temeri şi care sunt acestea.

 

[magda]

Echilibrul intre cariera si familie, intre viata profesionala si viata de familie. Influenta activitatilor profesionale in viata de cuplu!

Care sunt principalele reguli ce trebuie respectate pentru a beneficia de un echilibru permanent intre viata profesionala si viata de familie? Cu aceasta intrebare se confrunta majoritatea femeilor care vor sa aiba o familie unita, dar si o viata profesionala de invidiat. Exista numeroase metode care te ajuta sa inlaturi dezechilibrul ce ar putea sa apara la un moment dat intre activitatile profesionale, viata de cuplu si de familie, in general.

Cariera si familia: sfaturi utile pentru a profita de o viata personala armonioasa si de o implinire pe plan profesional

Pentru multe dintre femeile din Romania viata inseamna activitate si independenta materiala. De aici apar problemele legate de statutul femeii in societate, de rolul acesteia in viata de familie, dar si in viata profesionala. Cariera si familia iti cer, in egala masura, timp, implicare, atentie si energie. Cum nu toate femeile reusesc sa fie invingatoare in ambele domenii, ia nastere conflictul dintre responsabilitatile de la serviciu si cele familiale. Exista, insa, numeroase metode si tehnici de aplanare a conflictelor ce pot aparea in mod inconstient si care le ofera femeilor sansa de a excela atat in viata de familie, cat si in activitatile profesionale. Una dintre aceste metode si poate cea mai simpla face referire la incercarea de a renunta la sentimentele negative acumulate pe parcursul unei zile de munca atunci cand ajungem acasa, langa cei dragi. Aceeasi metoda sau tehnica poate fi aplicata si in cazul in care problemele de familie influenteaza activitatile profesionale. Chiar daca viata de familie si viata profesionala se influenteaza reciproc, trebuie inteles faptul ca fiecare dintre cele doua activitati merita atentia cuvenita. Capacitatea de a coopera cu stresul legat de profesie si familie depinde in totalitatea de atitudine, de nevoile personale si de resursele de care dispunem.
Activitatile profesionale si viata de cuplu: metode practice de pastrarea a armoniei si echilibrului intre viata personala si cariera!

Fiecare dintre noi viseaza la o viata de cuplu fericita, lipsita de stres sau griji. Acest lucru devine putin mai dificil atunci cand ne confruntam zilnic cu activitati profesionale obositoare. Viata de cuplu presupune comunicare, insa orele petrecute la locul de munca pot constitui factori negativi, astfel ca timpul petrecut alaturi de partenerul de viata devine din ce in ce mai scurt. Metodele care vin in ajutor vietii de cuplu sunt diverse si depind in foarte mare masura de gradul de implicare al partenerilor in activitatile domestice si profesionale, de felul in care sunt impartite atributiile in cuplu, de resursele de care dispun in rezolvarea unor conflicte de interes familial sau profesional, de comunicarea pozitiva, dar si de gestionarea timpul liber. In cazul in care ambii parteneri lucreaza in acelasi domeniu, activitatile profesionale pot avea o influenta benefica, contribuind la dezvoltarea comunicarii in cuplu, la schimbul de idei si la ajutorul reciproc in rezolvarea unor sarcini dificile.
Sfaturi Info-ghid :

Oricat de complexe sunt atributiile familiale, viata profesionala are un rol pozitiv, atat timp cat pot fi intelese nevoile celor dragi si atat timp cat atentia acordata carierei nu devine primordiala.
info-ghid.com

 

[magda]

Cum sa pregatesti acomodarea animalului de casa cu bebelusul

Venirea pe lume a unui copil necesita foarte multe pregatiri si planuri. Daca ai insa si un animal de casa, in special un caine sau o pisica, va trebui sa mai adaugi si acomodarea acestuia la lista de pregatiri.

Tlc.howstuffworks.com te ajuta cu cateva sfaturi prin care sa faci mai usoara si mai sigura interactiunea dintre animal si copil.

1. Asigura-te ca iti asculta intocmai comenzile

Daca pana acum s-a mai intamplat ca tu sa spui cainelui tau sa se dea jos de pe canapea, iar el sa nu indeplineasca aceasta comanda, dupa ce vei afla ca esti insarcinata ar trebui sa faci mai multe exercitii de acest gen pentru a te asigura ca patrupedul asculta tot ce ii spui si nu mai face exceptii. Asta pentru ca, atunci cand va fi vorba de copil, cerintele sunt mult mai serioase.

2. Fa-i examenele medicale necesare

Ai grija sa-i faci animalului de casa toate deparazitarile inainte ca bebelusul sa vina pe lume, mai ales ca nou-nascutii sunt mult mai sensibili, avand sistemul imunitar inca fragil.

3. Obisnuieste-l cu cateva schimbari ce vor veni

Incearca sa iti obisnuiesti cainele sau pisica cu mirosuri care vor deveni permanente odata cu aparitia bebelusului, cum ar fi servetelele umede speciale pentru sugari, si ia in considerare chiar familiarizarea animalului de companie cu scancetele unui nou-nascut (poti sa pui din cand in cand un CD care sa aiba inregistrate astfel de sunete).

4. Fa repetitie cu prieteni care au copii

Daca ai prieteni care deja au un copil nu ezita sa ii chemi mai des pe la tine. In timpul in care vor fi in vizita vei avea ocazia sa observi comportamentul patrupedului. Mustra-l vehement si chiar pedepseste-l in cazul in care observi o manifestare agresiva, si recompenseaza-l atunci cand are o atitudine pasnica sau chiar protectoare fata de copil.

5. Fii precauta atunci cand vor face cunostinta

In ziua in care bebelusul va fi adus acasa, si mult timp dupa, animalul nu trebuie lasat sa stea in preajma acestuia. De asemenea, va trebui sa fii extrem de atenta in ce priveste igiena, mai ales ca, cel mai probabil, patrupedul isi va manifesta bucuria ca ai revenit acasa.

Un membru al familiei poate sa aduca o hainuta purtata de copil la spital, dupa ce acesta a venit pe lume (inainte de a-l aduce acasa), pentru ca pisica sau cainele sa ii recunoasca mirosul.

6. Fii extrem de riguroasa in ce priveste igiena

Asa cum probabil ai aflat deja, femeile insarcinate si mamele de copii mici trebuie sa evite contactul direct cu fecalele de pisica. Acestea pot contine un parazit numit toxoplasma gondi, care provoaca toxoplasmoza. Pentru adulti, aceasta boala nu reprezinta un pericol major, deoarece acestia au sistemul imunitar dezvoltat, insa la copiii mici mai ales poate provoca mari probleme cum ar fi pierdere de auz, retard mintal, orbire.

7. Acorda animalului de companie macar 15 minute pe zi

Pentru a atenua gelozia acestuia si implicit pentru a reduce riscul aparitiei unui comportament violent, petrece macar 15 minute cu el pe zi.

ziare.com

 

[magda]

Iubirea dintre un introvertit si un extravertit in psihologie: magia contrariilor sau blestemul lor?

Ce se intampla atunci cand un extravertit iubeste un introvertit? Contrariile se atrag puternic la inceput... este adevarat, da. Dar se tolereaza reciproc pana la adanci batraneti, pana la sfarsit? Iubirea dintre un introvertit si un extravertit... este ea magie, o magie a diferentelor sau un blestem, blestemul extremelor care se resping urat, iremediabil?



Rade cat il tin plamanii, vorbeste intr-una, isi face prieteni cat ai zice peste, se crede centrul pamantului si buricul petrecerilor. Categoric, este un extravertit. Este retras, cam linistit si pierdut in lumea lui, nu-i prea plac distractiile si nici compania celor din jur. Fara indoiala, este un introvertit. Obisnuim sa catalogam oamenii din jurul nostru inca de la prima vedere, aruncand asupra lor eticheta de introvertiti si extravertiti. Daca este extravertit, atunci este un norocos. Sansele lui de a reusi in viata se maresc considerabil. Daca este introvertit, atunci lucrurile se complica putin: ghinionul lui a fost de a se fi nascut sub auspiciile unui astfel de temperament. De unde insa aceasta discriminare temperamentala? Este unul din cele doua temperamente mai presus de celalalt? Si ce se intampla atunci cand un extravertit se indragosteste sau iubeste un introvertit? Este adevarat ca extremele se atrag puternic la inceput... dar se si tolereaza reciproc pana la adanci batraneti, pana la sfarsit? Iubirea dintre un introvertit si un extravertit… este ea magie, o magie frumoasa a diferentelor, sau un blestem, blestemul diferentelor care se resping urat, iremediabil?Iubirea dintre un introvertit si un extravertit in psihologie: magia contrariilor sau blestemul lor?

A fi introvertit intr-o lume predominant extravertita

Carl Jung este psihanalistul caruia ii datoram termenii de introvertit si extravertit si cel care le-a atribuit anumite trasaturi. Niciunul din cele doua tipuri temperamentale nu este superior celuilalt si niciunul nu este mai bun decat celalalt. Este adevarat ca extravertitii formeaza 70% din populatia lumii si ca in ziua de astazi, cand indubitabil suprematia le apartine, a fi introvertit poate fi un real impediment, insa avem nevoie de diversitate, de varietate. Imaginati-va cum ar arata lumea alcatuita exclusiv din extravertiti sau exclusiv din introvertiti… Nu-i asa ca imaginea va face sa strambati din nas? Nu-i asa ca fara introvertiti am fi pierdut multe din marile si genialele descoperiri si frumuseti ale vietii, ale lumii?…. Nu-i asa ca fara extravertiti lumea ar fi prea linistita, prea banala, prea lipsita de culoare si viata?... Completarea si compatibilitate vin tocmai pe fondul acestor diferente. Introvertitii, la fel ca si extravertitii, la fel ca toate fiintele umane, au propriile slabiciuni, propriile defecte, propriile provocari pe care trebuie sa le accepte, sa le depaseasca.

garbo.ro

 

[magda]

Cum intaresti imunitatea copilului

Pe timpul rece si ploios copiii sunt foarte vulnerabili in fata infectiilor respiratorii. Pentru ca sistemul lor imunitar nu este inca suficient de maturizat si puternic, ei sunt vulnerabili in fata bolilor.

Cum poti stimula imunitatea micutului?

imunitate copilAlimentatia
Micutul tau trebuie sa manance in fiecare zi un iaurt, doua fructe, cateva legume (o salata), putina carne. Indiferent de modul in care le prepari, trebuie sa eviti mancarurile prajite, mezelurile, margarina sau excesul de cafeina (cacao, ciocolata) ori dulciuri. Fructele si legumele sunt cei mai buni aliati ai imunitatii, insa dulciurile au efecte tocmai opuse. Ceaiurile in schimbul sucurilor din comert, cu multa lamaie, sunt o alegere foarte buna pentru intarirea imunitatii copilului.

Echinaceea
Echinaceea este o planta cunoscuta din timpuri stravechi pentru beneficiile aduse asupra sistemului respirator, crescand foarte mult imunitatea la nivelul cailor respiratorii. Astfel un ceai de echinaceea pe zi iti tine copilul departe de raceli! Aceleasi efecte benefice le are si asupra adultului, asa ca nu strica daca beti acest ceai si voi, parintii.

Baile fierbinti

Cand timpul este foarte racoros atat imunitatea cat si circulatia micutului este afectata. El poate avea urechile, nasul si manutele foarte reci, mai ales daca este fetita. Baile fierbinti din fiecare seara ajuta copilul foarte mult in mentinerea imunitatii si totodata ii pastreaza o igiena foarte buna. Aburul care se evapora la suprafata apei din baita ii intareste plamanii.

Miscarea
Miscarea este foarte importanta pentru copii, atat datorita roluli esential in crestere, dezvoltare osoasa si motrica, cat si in dezvoltarea sistemului cardio-vascular si cresterea imunitatii. Miscarea zilnica, mai ales in aer liber, ajuta copilul sa se dezvolte armonios si sa isi pastreze o sanatate de fier. Lasati-l la joaca cu alti copii cateva ore in fiecare zi.

Homeopatia
Homeopatia reprezinta o ramura a medicinei alternatice foarte utila in preventie si imunitate, dar si in tratarea anumitor boli. Functioneaza pe principii ce alerteaza organsimul si ii dezvolta metodele de aparare si sustinere, astfel incat lupta mai bine impotriva bolilor sau in procesele de vindecare. Exista tratamente de imunizare homeopata care se pot administra copiilor, fara a avea contraindicatii, astfel ca puteti merge cu micutul la un consult homeopat pentru a afla mai multe detalii si pentru a avea un tratament individualizat.

garbo.ro

 

[magda]

Tips-uri pentru o comunicare eficienta parinte – copil

A asculta si a discuta este cheia catre o legatura sanatoasa intre parinti si copii. Este foarte greu sa fii parinte iar sa mentii o legatura buna cu copilul cand acesta se afla la varsta adolescentei este de-a dreptul o provocare, mai ales cand parintii se confrunta si cu alte probleme.

Fii disponibil pentru copilul tau.

* Fii atent la momentele in care copilul tau este dispus sa stea de vorba - inainte de cina, la culcare, in masina - si fii disponibil
* Deschide discutia, astfel copilul tau va realiza ca-ti pasa de ceea ce i se intampla
* Gaseste-ti timp, macar o data pe saptamana, pentru a petrece timp doar tu cu copilul tau, facand una dintre activitatile lui preferate
* Observa interesele copilului tau si documenteaza-te astfel incat sa aveti subiecte comune de discutie - muzica lui preferata sau activitatile care ii fac placere
* *nitiaza conservatiile impartasindu-i lucrurile la care te-ai gandit mai degraba decat sa ii adresezi intrebari

Arata-i copilului tau ca este ascultat

* Cand copilul tau iti vorbeste opreste orice alta activitate si asculta-l
* Arata-te interesat de ceea ce spune fara sa fi intruziv
* Asculta-i punctul de vedere chiar daca este foarte diferit de al tau
* Lasa-l sa termine tot ce are de spus inainte de a-i raspunde
* Repeta ceea ce ai auzit de la el pentru a fi sigur ca ai inteles corect punctul lui de vedere

Raspunde-i in asa fel incat sa te auda

* Copilul se va departa de tine daca vei deveni manios sau defensiv
* Exprima-ti parerea fara a i-o respinge pe a lui, admitand ca este in regula sa te contrazici
* Rezista tentatiei de a crea dispute pe margine a ceea ce este corect. In schimb spune-i "stiu ca nu esti de acord cu mine dar asta este ceea ce cred eu"
* Concentreaza-te pe sentimentele copilului, in timpul conversatiei, mai degraba decat pe ceea ce simti tu

Aminteste-ti

* Intreaba-ti copilul care sunt nevoile lui de la conversatia pe care o purtati - doreste un sfat, doreste sa fie doar ascultat, doreste ajutor in a-si intelege sentimentele sau doreste sa rezolve problema
* Copiii invata prin imitatie. De cele mai multe ori, te va imita in modul in care va rezolva o problema sau va face fata emotiilor cu care se va confrunta
* Vorbeste cu copilul tau - nu-i tine predici, nu-l critica, nu-i spune lucruri care l-ar putea rani
* Copiii invata din propriile greseli. Atat vreme cat consecintele actelor lor nu sunt periculoase, este mai bine sa nu te amesteci
* Este posibil ca, copilul tau sa-ti spuna doar o mica parte din ceea ce il supara. Asculta cu atentie ceea ce spune, incurajeaza-l sa vorbeasca si astfel poate iti va spune toata povestea

A asculta si a discuta este cheia catre o legatura sanatoasa intre parinti si copii. Este foarte greu sa fii parinte iar sa mentii o legatura buna cu copilul cand acesta se afla la varsta adolescentei este de-a dreptul o provocare, mai ales cand parintii se confrunta si cu alte probleme.

garbo.ro

 

[anuk]

Familia - "celulă" de criză: mama, tata şi un singur copil



Statistica arată că familia optimă în România, din punct de vedere economic, implică un singur urmaş. Specialiştii atrag însă atenţia asupra dramei generaţiilor de "copii unici".

"Cele mai bune condiţii materiale de creştere şi dezvoltare a copilului există în gospodăriile cu un singur copil" - e ideea susţinută de cercetătorii Academiei Române. Cu alte cuvinte, un copil are cele mai mari şanse să ducă o viaţă bună, economic vorbind, dacă este singur la părinţi. Concluzia cercetătorilor vine în urma unor evaluări comparative, bazate pe statisticile privind bugetele familiilor din România.


"Prezenţa unui copil în gospodăriile care au în componenţă doi adulţi nu conduce la creşterea riscului de sărăcie. În schimb, prezenţa a doi copii sporeşte riscul de sărăcie cu aproape 50%, iar prezenţa a trei sau mai multor copii îl multiplică de patru ori", arătau specialiştii Academiei, în 2008.

Iar situaţia a rămas neschimbată şi anul trecut, când o analiză asupra bugetelor familiilor din România, realizată de Institutul Naţional de Statistică, a arătat că se păstrează aceleaşi discrepanţe.

Pericol social şi psihologic

Specialiştii în Protecţia Copilului nu sunt însă de acord cu cercetătorii. În opinia acestora, un copil singur la părinţi nu se va putea dezvolta echilibrat. Iar în cazul în care teoria celor de la Academie ar fi pusă în practică de toate familiile din România, ar exista riscul ca întregul sistem social bazat pe solidaritatea între generaţii să se prăbuşească în următorii 30-40 de ani.

"Pericolul este că se va crea un dezechilibru demografic major. Noi nu ne putem compara cu China, unde s-a impus restricţia de a avea maximum un copil pe familie, pentru că acea ţară e deja suprapopulată", spune Daniela Gheorghe, psiholog şi coordonator de proiecte în cadrul Federaţiei ONG-urilor din Protecţia Copilului. Ea adaugă rolul esenţial al instituţiilor statului în remedierea acestor situaţii, în special prin crearea acelor servicii de îngrijire a copilului pe timpul zilei.

"La finalul concediului de creştere a copilului, de doi ani, părinţii nu au în grija cui să-i lase pe cei mici pentru a se întoarce la muncă, nu există servicii. Mai mult, când micuţii împlinesc 3 ani, se chinuiesc să prindă un loc într-o grădiniţă de stat", explică Gheorghe.

Iar efectele negative ale unei politici de natalitate limitate din considerente economice la un singur copil nu se opresc aici. Psihoterapeuţii atrag atenţia asupra riscului de înmulţire a generaţiilor de "copii unici", aşa cum sunt numiţi de specialişti, dar şi asupra posibilei destrămări a cuplurilor care nu vor urmaşi.

"Când există un singur copil, se creează un triunghi conjugal şi se pierde balanţa. Atenţia e foarte mare asupra copilului, care resimte aşteptări foarte mari de la părinţi. Când sunt mai mulţi fraţi, se influenţează reciproc şi personalitatea lor se dezvoltă diferit. Un copil îşi dezvoltă personalitatea interacţionând cu alţi copii, nu cu părinţii. Relaţia copil-părinte este una de putere, nu e pe acelaşi plan, cum se întâmplă cu ceilalţi copii", explică psihoterapeutul Anda Păcurar.

Destin dificil

"Marea dramă constă în faptul că există multe generaţii de copii unici. Sunt copii singuri, de 9-10 ani, care au obiceiuri ale adulţilor, sunt aroganţi şi au universul lor aparte. De aceea, dacă părinţii decid să aibă un singur copil, el trebuie crescut cât de mult posibil într-o lume a copiilor: să se joace în faţa blocului, să meargă la grădiniţă, la petreceri cu alţi copii, să socializeze cât mai mult cu cei de vârsta lui", susţine psihoterapeutul. Asta pentru că, dacă sunt crescuţi izolat, "le va fi mai greu să relaţioneze mai târziu, ca adulţi, şi vor încerca constant să-i manipuleze pe cei din jur pentru a obţine ceea ce vor, aşa cum au fost obişnuiţi în familie", adaugă Păcurar.

Cât despre cuplurile care aleg să nu aibă niciun copil, psihoterapeutul susţine că toate studiile efectuate până acum indică rolul pozitiv al unui copil în viaţa unei familii.

"Lipsa unui copil are efecte negative în primul rând asupra cuplului. Partenerii se obişnuiesc singuri, dar relaţia lor nu creşte, în cel mai bun caz stagnează", explică Păcurar.

"E nevoie de curaj la început, pentru că sunt cheltuieli foarte mari şi neprevăzute. Până la 1-2 ani poate fi o provocare pentru cuplu, însă pe măsură ce creşte copilul, cheltuielile devin din ce în ce mai previzibile", conchide psihoterapeutul, în opinia căruia toate eforturile reprezintă, în fapt, o "investiţie sentimentală pe termen lung".

STATISTICI

Doar o treime dintre gospodării au copii

* Ultima analiză realizată, anul trecut, de Institutul Naţional de Statistică (INS) asupra bugetelor familiilor autohtone arată că în peste 70% dintre gospodăriile din ţară nu există niciun copil.

* Din treimea de familii care au în grijă copii sub 18 ani, peste 56% au un singur copil, 9% au doi copii, 2% au trei copii şi doar 1,1% dintre gospodării au în întreţinere patru şi mai mulţi copii, mai arată cercetarea INS. Asta, mai ales pe fondul crizei economice, care a destabilizat din multe puncte de vedere societatea românească.

"E foarte greu să mai ai o familie numeroasă, iar cu toate problemele sociale din perioada aceasta, cred că va fi un număr mare de dezastre sociale. Asistenţii maternali îşi aduc copiii la direcţie, familiile biologice nu sunt susţinute de stat şi ajung să-i abandoneze, o să fie foarte greu. Aşa că nu-i putem condamna pe cei care aleg să nu facă copii", crede psihologul Daniela Gheorghe.

"În ultimii ani, cuplurile din România amână foarte mult decizia de a avea un copil, ca şi ideea de căsnicie, bărbaţii având rolul decisiv."
ANDA PĂCURAR, psihoterapeut

 

[magda]

Cum vă sincronizaţi libidourile

Fii atent la dorinţele partenerului şi descoperă momentele în care sexualitatea lui atinge cote maxime .Dacă intensitatea dorinţei voastre sexuale atinge cote maxime în momente diferite, nu este cazul să disperaţi. Există destule soluţii care să vă mulţumească pe amândoi.

Natura a înzestrat bărbaţii şi femeile cu bioritmuri sexuale diferite. Astfel, libidoul bărbaţilor este influenţat de nivelul testosteronului (hormonul dorinţei sexuale), ce are în general un ciclu zilnic, pe când apetitul sexual al femeilor este influenţat de perioada ovulaţiei,
care se produce o dată pe lună. În plus, mai ales după ani de căsnicie, dorinţa sexuală a fiecăruia dintre parteneri poate fi afectată de rutină, de stres, de grijile zilnice sau de anumite nemulţumiri din relaţie. Iar acest lucru poate duce la frustrări şi poate accentua neînţelegerile dintre parteneri, îndepărtându-i unul de celălalt. Totuşi, puteţi aduce armonia în aşternut dacă învăţaţi cum să vă sincronizaţi.

Nu faceţi din dezacord o tragedie

Dacă vei întreba un sexolog, acesta probabil îţi va spune că diferenţe în ceea ce priveşte dorinţa sexuală apar chiar şi în cazul celor mai pasionale cupluri şi că este o problemă frecvent întâlnită în relaţiile de lungă durată. Iată de ce, într-o astfel de situaţie, nu este cazul să începeţi să aruncaţi vina unul pe altul. Este posibil ca cel refuzat să se simtă dezamăgit şi jignit şi să-şi acuze partenerul că are un libido prea scăzut, pe când celălalt îl poate acuza că se gândeşte numai la sex. Şi aşa pot apărea certuri nesfârşite, iar relaţia dintre voi se poate deteriora. Cel mai indicat ar fi să discutaţi şi să încercaţi să înţelegeţi că sunteţi diferiţi şi că apetitul sexual poate avea fluctuaţii. Acest lucru nu înseamnă neapărat că au dispărut sentimentele.

«Cu răbdarea se trece marea»

Pentru a depăşi un decalaj de apetit sexual este important ca, atât tu, cât şi partenerul tău să fiţi atenţi la nevoile şi la dorinţele celuilalt. Astfel, dacă persoana iubită are momente când te refuză în intimitate, încearcă să fii răbdător şi atent cu ea şi să afli care este momentul în care sexualitatea ei atinge cote maxime. Pe de altă parte, cel al cărui libido este mai scăzut ar trebui să încerce ca măcar din când în când să dea curs avansurilor partenerului şi chiar să ia iniţiativa, pentru că dorinţa sexuală poate apărea pe par­cursul preludiului.

Descoperiţi momentele de dorinţă maximă

Pentru a vă sincroniza libidourile, ar putea fi de folos să ştiţi şi care sunt momentele din zi în care apetitul sexual al partenerului atinge cote maxime. Astfel, dacă bărbatul are cea mai aprinsă dorinţă sexuală dimineaţa, nu la fel se întâmplă şi în cazul femeii. Sexualitatea ei începe să-şi ceară drepturile mai spre după-amiază, cam între orele 16.00 şi 18.00, aceasta fiind perioada în care şi dorinţa bărbatului atinge un alt punct culminant. De asemenea, apetitul sexual al femeii este mai intens în jurul orei 22.00.

Încercaţi să aveţi aşteptări realiste

Este bine să faceţi o evaluare a vieţii voastre sexuale şi să descoperiţi care sunt acele aspecte care au nevoie de îmbunătăţiri. Puteţi să vă întrebaţi reciproc dacă fiecare dintre voi consideră că face suficient sex sau dacă simte că viaţa sexuală a devenit plictisitoare şi să luaţi măsuri în acest sens. Totuşi, nu uitaţi că numărul de partide sexuale în cadrul unei relaţii variază şi că o viaţă intimă mai bună nu înseamnă neapărat mai mult sex, ci mai multă plăcere.

Nu ezitaţi să cereţi ajutor specializat

Dacă totuşi consideraţi că viaţa voastră sexuală se află într-un impas pe care nu îl puteţi depăşi, consultaţi un sexolog. Acesta vă va ajuta să descoperiţi punctele slabe ale sexualităţii voastre şi să depăşiţi frustrările acumulate, care pot duce la deteriorarea relaţiei.

Partenerul cu un libido mai scăzut ar trebui să încerce ca măcar din când în când să dea curs avansurilor persoanei iubite.

 

[anuk]

Sa-ti zic... sa nu-ti zic.....

 

[magda]

pentru lamurirea ta ...uite aici

Familie

Ultimele știri despre acest subiect
Cum vă sincronizaţi libidourile

Fii atent la dorinţele partenerului şi descoperă momentele în care sexualitatea lui atinge cote maxime

17:18FamilieDacă intensitatea dorinţei voastre sexuale atinge cote maxime în momente diferite, nu este cazul să disperaţi. Există destule soluţii care să vă mulţumească pe amândoi. Articol complet

adevarul.ro