• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Despre zonele seismice din Romania

GeoX

Administrator
Joined
Jan 21, 2010
Messages
5,961
Reaction score
0
In cele ce urmeaza, voi face o mica sinteza despre seismicitatea Romaniei, cu enumerarea principalelor zone generatoare de cutremure de pe intreg teritoriul tarii.
Multa lume s-a mirat in 1991 dupa seria de cutremure din Banat. Chiar s-a facut un repros seismologilor, cum ca n-ar fi observat zona seismica de acolo, sau s-a vehiculat ideea ca ar fi aparut o noua zona seismica. Nimic mai fals. De-a lungul timpului, in Romania s-au produs cutremure de diferite magnitudini in toate zonele tarii, nu se poate vorbi despre aparitia de noi zone seismice. Sigur ca oamenii fiind obisnuiti sa auda numai despre activitatea zonei Vrancea, pe buna dreptate se mira in urma producerii de cutremure in alte zone ale tarii. Pe de alta parte, Vrancea are activitatea seismica cea mai importanta din tara, iar cutremurele vrancene fiind de adancime mare, afecteaza toata tara (desi efectele cele mai intense sunt in Moldova si Muntenia), ba chiar si tarile vecine, pana departe, "bat" chiar pana dincolo de St. Petersburg, iar in sud aria lor de manifestare ajunge pana in insulele grecesti din Marea Egee. Cutremurele care se produc in celelalte zone ale tarii sunt de suprafata, de tip crustal, deci de mica adancime, si din aceasta cauza ele se fac simtite pe arii limitate, mai reduse ca intindere, intensitatea lor scazand repede cu distanta fata de epicentru; in plus, cutremurele crustale sunt mai slabe decat cele adanci din Vrancea, energia eliberata de ele fiind considerabil mai redusa.

Dar, inainte de a trece la punctarea catorva caracteristici ale seismelor din diverse zone ale tarii, cu exemple de seisme mai importante, sa punctam, de la bun inceput, un aspect.
Anume, faptul ca luam in discutie doar cutremurele tectonice, adica acele seisme generate prin rupturi ale materiei litosferice (stratelor de roci) de la diverse nivele de adancime; astfel de rupturi apar ca urmare a acumularii unor tensiuni elastice, a unor forte care deformeaza rocile (prin dilatare sau compresie). In Romania nu se produc cutremure vulcanice, dar putem totusi sa avem seisme de prabusire (generate de prabusirea tavanelor unor pesteri sau in galerii miniere), seisme induse in zonele unor lacuri de acumulare, sau miscari din alte cauze, explozii locale etc. In aceste cutremure sunt foarte slabe, si se resimt in zone foarte mici, de ordinul a cateva sute de metri pana la cativa km.

Deci in prezentarea sintetica a zonelor seismice din Romania vcm considera doar cutremurele tectonice, generate prin fracturarea, ruperea, dislocarea rocilor la diferite adancimi.

(Va urma)
 
Multumim GeoX ! Destula lume astepta o opinie "avizata".
 
Spuneam ca luam in considerare doar cutremurele tectonice, cauzare de rupturi bruste care se produc in interiorul scoartei terestre, la adancimi de ordinul kilometrilor sau zecilor de kilometru, dar uneori si sub scoarta, in partea superioara a mantalei (al doilea invelis al Pamantului). Imaginati-va Pamantul, planeta noastra, ca un ou; primul invelis al oului, coaja subtire, corespunde scoartei terestre; scoarta sau crusta terestra este mai groasa sub continente si mai subtire sub oceane. Al doilea invelis al Pamantului, mantaua, ar corespunde foarte bine celui de-al doilea invelis al oului, albusul. Iar nucleul Terrei este echivalentul galbenusului oului. Cred ca aceasta comparatie este sugestiva, si nici nu are detalii savante din literatura stiintifica, tehnica.
E, cutremurele tectonice de la noi din tara se produc in scoarta terestra, in anumite structuri geologice, asociate fiind cu fracturi, fisuri in crusta; aceste seisme sunt generate prin alunecarea unor blocuri de scoarta in lungul fracturilor; tensiunile acumulate pe falii depasesc uneori limita de rezistenta, si pe neasteptste se produc deplasari, alunecari pe orizontala sau pe verticala, la adancimi de ordinul 5-10 km pana la 40-60 km adancime. Acestea sunt cutremurele crustale sau normale, de mica adancime, cu originea in crusta sau scoarta terestra; cutremurele crustale din Romania au o mare raspandire geografica, intrucat surse generatoare de astfel de miscari seismice se afla in multe regiuni, in centrul tarii (Fagaras), in sud-vestul Romaniei (Banat), in nord-vestul Romaniei (Crisana si Maramures), in Dobrogea (inclusiv in zona litorala de peste granita cu Bulgaria pana in domeniul continental al Marii Negre, dar si in partea de nord, la marginea Deltei Dunarii), in Transilvania, Bucovina, Oltenia, sudul Moldovei, in Campia Romana s.a. Ceea ce este caracteristic cutremurelor superficiale sau crustale este faptul ca ating intensitati destul de mari in epicentru, dar aria afectata este restransa, ele fiind resimtite pe zone limitate ca intindere.
Fara indoiala, cele mai importante cutremure din Romania sunt cele de adancime mare, asa-numitele cutremure subcrustale sau intermediare. Zona lor epicentrala este foarte redusa ca intindere, incluzand Carpatii de Curbura (Muntii Vrancei si ai Buzaului), precum si zonele subcarpatice din judetele Vrancea si Buzau. Aceasta regiune este referita sub numele de zona Vrancea si reprezinta cea mai activa zona seismogena din Romania, sursa a celor mai puternice cutremure din tara, produse la adancimile cele mai mari (60-200 km), cu efecte distructive puternice manifestate pe arii foarte largi; marile cutremure vrancene adanci afecteaza si tarile vecine, si ele sunt resimtite pe arii largi in centrul si estul Europei, din Rusia pana in insulele grecesti din Marea Egee. Ca mod de generare, seismele adanci vrancene sunt total diferite de cutremurele crustale, deci ele au cu totul alt mecanism de producere. Nu mai e vorba de falii in scoarta terestra, ci de ruperi generate intr-o veche placa tectonica, fragment care a ramas, se pare, "prins" ca un fel de corp strain scufundat in zona Curburii carpatice. Ca idee, e un fel de caramida asupra careia "apasa", din directii diferite, niste microplaci tectonice, placi mai mici, dar mai rapide, mai dinamice. "Caramida" de sub Vrancea e prinsa ca intr-o menghina si supusa unei comprimari. Acest proces conduce, in timp, la acumularea si concentrarea unor tensiuni in anumite portiuni sau "felii" din "caramida"; cand tensiunile se acumuleaza in portiuni mai mari, se produc cutremure majore; daca acumularea de tensiune se produce in volum mic, cutremurul este de mai mica magnitudine. Aceste cutremure sunt de interes pentru cea mai mare parte a tarii, precum si pentru tarile vecine, spre deosebire de cutremurele crustale, de mica adancime, care prezinta numai efecte strict locale.
Vom continua cu unele detalii despre fiecare zona seismica in parte.

(Va urma)
 
Vrancea este regiunea seismogena cu rolul cel mai important in seismicitatea tarii noastre. Cutremurele adanci vrancene reprezinta 90% din totalul seismelor din Romania, eliberand circa 95% din totalul energiei acestora. Din punct de vedere geografic, regiunea Vrancea inglobeaza toata Curbura Carpatilor, din Muntii Vrancei pana in partea de sud-vest a Muntilor Buzaului, Subcarpatii Buzaului si ai Vrancei, precum si zona de campie din fata acestora, Campia Siretului Inferior, aliniamentul Marasesti-Focsani-Ramnicu Sarat.
In Vrancea se produc ambele tipuri de cutremure: cele crustale, de mica adancime (0-60 km) si cele subcrustale, de mare adancime (60-220 km). Cutremurele crustale se produc in toata regiunea Vrancea, atat in zona de munte, cat mai ales in cea de campie (cu o frecventa mai mare in zona Focsani -Ramnicu Sarat). Ele se produc mai frecvent la adancimi de 10-40 km, dar magnitudinile lor nu depasesc 5,2 grade. Ca mod de producere, ele sunt legate de o serie de falii din scoarta terestra, in special de prelungiri ale faliilor principale din regiunea Dobrogei; o serie de fracturi care traverseaza Dobrogea de la est spre vest se prelungesc prin estul Munteniei si ajung in fata Curburii Carpatilor, in zona Ramnicu Sarat. De asemenea, exista alte falii locale in sudul Moldovei, cum ar fi falia Trotusului, implicate in producerea acestor cutremure de mica adancime. Cutremurele vrancene de adancime mica se resimt pe arii limitate din judetele Buzau, Vrancea si Galati (si asta numai cand ating magnitudini de ordinul 4,5-5,2). Ele sunt urmate, de regula, de multe replici in interval scurt de timp, foarte adesea aparand sub forma de secventa seismica. Recent, in seara zilei de 6 decembrie 2009, o astfel de secventa seismica s-a manifestat in zona Ramnicu Sarat, cu soc principal de magnitudine 4,4-4,5 la 21 km adancime (intensitate maxima IV-V in epicentru). Alte secvente seismice generate de focarul Ramnicu Sarat au mai fost consemnate in noiembrie 2007 (magnitudine maxima 3,9), la 1 septembrie 1991 (maxim 4,8 grade), la 27 aprilie 1986 (doua socuri de 5,1 si 4,5 grade la 15 km adancime), la 21-22 februarie 1983 (doua socuri de 4,7 si 4,2 grade), in mai 1975 (4,1 grade), la 21 decembrie 1969 (4,6 grade), la 1 octombrie 1954 (magnitudine 5,2), 16 ianuarie 1952 (4,7) s.a.m.d. La 30 aprilie 2004, in zona Focsani-Rm. Sarat s-a produs, se asemenea, o secventa seismica de evenimente de adancime mica, cu soc principal de 4,1 grade magnitudine. Un alt focar seismic activ se afla la Marasesti, focar care in iunie 1979 a generat un seism de magnitudine 4,6. Cutremure de mica adancime se mai produc si in Muntii Vrancei si ai Buzaului; un astfel de cutremur s-a inregistrat la 6 septembie 2008, la nord de Vrancioaia, cu magnitudine 4,6 pe scara Richter si la o adancime de 25 km.
Desi seismele vrancene crustale sunt nesemnificative ca magnitudine, ele par a fi legate de procesele geodinamice adanci din zona Curburii Carpatice, procese implicate si in producerea cutremurelor vrancene majore de mare adancime.

(Va urma)
 
Spuneam ca in Vrancea se produc atat cutremure crustale, de mica adancime, cu originea in scoarta terestra (primul invelis al Terrei), cat si seism subcrustale sau intermediare, de adancime mare. Cutremurele crustale se produc prin dislocari si deplasari pe falii, rupturi in scoarta care o segmenteaza in blocuri deplasate vertical sau orizontal. Seismele crustale sunt de energie joasa si se resimt doar loca.
Cele mai importante cutremure vrancene sunt cele de adancime mare, cu focare la 60-220 km. Cel mai adanc seism vranean a avut loc la 16 mai 1982 (magnitudine ML=4,5 si adancime 218 km). In general, insa, seismele intermediare vrancene mai importante (cu magnitudini ML mai mari de 5,5-6,0) se produc la adancimi de 70-170 km, cu frecvente de aparitie mai mari in urmatoarele intervale de adancime: 95+/-5 km, 120-125 km, 133-135 km, 145-155 km.
Seismele subcrustale sunt diferite, ca mecanism de producere si arie de manifestare, de cele de mica adancime. In primul rand, ele nu se produc pe falii ale crustei terestre, ci prin ruperi in interiorul unui bloc litosferic scufundat in zona curburii, bloc desprins partial dintr-o veche placa tectonica ce s-a ciocnit de placa de dincolo de carpati (transilvano-panonica). Asupra acestui bloc se exercita forte de apasare din mai multe directii, in plus materia litosferica sufera procese fizico-chimice asociate cu "digerarea" corpului "strain" litosferic in mantaua fierbinte (al doilea invelis al Pamantului). De altfel, Carpatii s-au format in urma coliziunii unor placi si subplaci tectonice, proces asociat cu inchiderea vechiului Ocean Thethys, care acoperea mare parte din teritoriul nostru cu milioane de ani in urma. Dupa ce procesul de subductie (in care o placa se indoaie si coboara sub alta placa) s-a oprit in partea superioara a placii subduse, partea inferioara a acesteia s-a desprins partial de cea superioara si a ramas prinsa ca un"corp strain", aproape la verticala, in zona Curburii carpatice. Imaginati-va un fel de caramida, asupra careia se apasa din mai multe directii. Cam asta se intampla, in prezent, in Vrancea.

(Va urma)
 
Toate cutremurele vrancene moderate si puternice (cu magnitudini de la 5,5 in sus) sunt de adancime mare, producandu-se de regula la adancimi cuprinse intre 70-170 km. Spre deosebire de seismele crustale, de mica adancime, cutremurele subcrustale (adanci) se resimt puternic pe arii foarte intinse, dar efectele maxime pot sa nu corespunda cu epicentrul cutremurului (determinat pe baza inregistrarilor instrumentale). Astfel, in 1940, efectele cele mai grave s-au observat la Focsani si Panciu, desi epicentrul a fost situat in nordul Muntilor Vrancei. In 1977, localitatile din Vrancea au fost, de asemenea, mai putin afectate decat cele din sudul tarii. Dar aria pe care se resimt aceste cutremure este foarte larga, cuprinzand nu numai teritoriul Romaniei, ci si tarile vecine, la nord-est pana departe in Campia Rusa, dincolo de St. Petersburg, iar in sud-vest pana in Grecia, chiar in insulele grecesti din Marea Egee. Spre deosebire de aceste cutremure (care au epicentrele in Carpatii de Curbura, de la marginea nordica a Muntilor Vrancei pana la capatul sud-vestic, la marginea Muntilor Buzaului, precum si in Subcarpatii Vrancei si ai Buzaului), cutremurele de adancime mica din zone precum Ramnicu Sarat, Focsani sau Marasesti se resimt doar local, oricum pe suprafete limitate ca intindere. De asemenea, difera si originea cutremurelor. Daca seismele crustale (de adancimi cuprinse intre 0-60 km) sunt legate de fracturi, rupturi ale scoartei terestre (si sunt generate prin deplasari ale blocurilor de scoarta delimitate de faliile respective), cutremurele subcrustale (de mare adancime) se produc prin ruperi in interiorul unui bloc de litosfera (invelis solid al Pamantului), bloc aflat in pozitie cvasiverticala la Curbura Carpatilor. Aceste ruperi sunt cauzate de tensiuni care se acumuleaza lent, in timp, in interiorul blocului litosferic, la diferite adancimi. Cand tensiunile se concentreaza intr-un volum mare din acel bloc, se produce un cutremur foarte puternic (magnitudinea maxima posibila pentru seismele adanci vrancene fiind de 7,6-7,8 pe scara Richter, corespunzand la o magnitudine Mw=7,9 pe scara de magnitudine moment, diferita de scara Richter), altfel se produc doar cutremure mici si moderate; mai des apar cutremure de magnitudini 6-6,5-6,8 grade, care desi se resimt destul de puternic pe arii intinse, din cauza ca se produc la adancimi mari nu provoaca pagube insemnate.
Ceea ce este demn de remarcat in cazul cutremurelor vrancene de adancime mare este propagarea preferentiala a undelor seismice pe directia nord-est-> sud-vest, cu accentuari fie catre NE, fie catre SV, in functie de mecanismul de focar, de localizarea ruperii, de adancimea focarului. De regula, cutremurele foarte adanci, de la 150 km, asa, au directivitatea catre nord-est. Seismele produse la adancimi de circa 90 km si cu epicentrele situate in nord-estul Muntilor Vrancei, la nord de Vrancioaia, au de regula o directivitate predominanta catre sud-vest, ele "bat" mai tare spre Muntenia, Bucurestiul fiind cel mai grav afectat.

(Va urma)
 
Cutremurele intermediare (subcrustale) din Vrancea sunt cele mai importante din tara noastra, atat prin frecventa de producere, cat si prin magnitudine, energia eliberata si marimea ariei afectate de efecte distructive. Epicentrele lor se afla in zona Carpatilor de Curbura, incepand de la partea de nord si nord-est a Muntilor Vrancei si pana la marginea de sud-vest a ariei epicentrale, la capatul Muntilor Buzaului, precum si in zonele subcarpatice din fata Curburii. Adancimile la care se produc aceste cutremure merg de la circa 60 km pana la 200-220 km. In regiunea Curburii, discontinuitatea Moho (separatia dintre scoarta terestra si al doilea invelis al Pamantului, mantaua) se afla la o adancime de circa 55-60 km. Cutremurele intermediare sau subcrustale sunt cele care au focarele (hipocentrele) mai jos de 60 km. Adancimea cea mai mare observata in cazul unui cutremur vrancean apartine seismului de la 16 mai 1982; acest eveniment s-a produs in sud-vestul Vrancei, in Muntii Buzaului, la 210-218 km adancime, si a avut magnitudinea ML=4,5. Cutremurul din 1982 a fost, se pare, singurul seism vrancean cunoscut a se fi produs la o adancime mai mare de 200 km. In rest, adancimile nu par a fi depasit 180-200 km. Pentru cutremurele moderate si puternice (de magnitudini egale sau mai mari de 5,0 si respectiv peste 6,0), adancimile focarelor variaza intre 70-174 km; astfel, la 23 octombrie 1973 s-a produs un cutremur vrancean de magnitudine ML=5,1 la o adancime de 174 km. Daca luam insa in considerate seismele vrancene puternice (de magnitudine Gutenberg-Richter MGR > 6,5), observam ca ele se produc la urmatoarele adancimi tipice: 90+/-5 km, 120-125 km, 133-135 km, 145-154 km. De remarcat este si faptul ca in jurul acestor adancimi de 90-100 km, 125 km, 134 km, 145-150 km avem o frecventa mai mare si pentru cutremurele vrancene mici (ML=3-4,5) si moderate (ML=4,5-5,7). As mai face o observatie in seara asta: anume, ca focarul sau hipocentrul unui cutremur nu trebuie de fapt redus la un punct (ceea ce ar fi doar o pura abstractizare matematica), ci mai corect este sa vorbim de o zona focala sau o zona hipocentrala, deoarece procesul de rupere a materiei litosferice nu este unul punctual, ci are o anumita intindere, mai mare sau mai mica, in functie de marimea cutremurului.

(Va urma)
 
Cutremurele de adancime mare din Vrancea se resimt intens pe arii foarte intinse, la distante mari de epicentru, dar efectele cele mai grave ale acestora se manifesta cu deosebire catre nord-est si respectiv catre sud-vest de epicentru. In multe cazuri, zona epicentrului determinat instrumental nu este cea mai grav afectata. In orice caz, directivitatea NE-SV a seismelor vrancene este legata de mecanismul de rupere, de adancimea la care se produce seismul, de localizarea zonei focale. Izoseistele (curbele de egala intensitate seismica) au de regula o forma elipsoidala, cu alungiri catre nord-est si catre sud-vest; au fost si cazuri de seisme in care izoseistele au avut forme elipsoidale cu alungiri pe directiile nord-sud, si chiar pe directiile nord-vest catre sud-est. Cum spuneam, mecanismul de focar (modul cum se face ruperea in sursa seismica din adancime) este cel care dicteaza, in masura predominanta, forma izoseistelor.
Cutremurele vrancene produse la adancimi de 70-110 km si cu epicentrele situate la marginea de nord, nord-est a zonei epicentrale (nordul si nord-estul Muntilor Vrancei, pe la 45,7-45,9 gr. lat. Nordica, 26,7-26,9 gr. long. Estica) au o directivitate predominanta catre sud-vest; este oarecum paradoxal faptul ca seismele vrancene produse in coltul de nord-est, deci mai departe de Bucuresti, "bat" mai tare catre Muntenia, afectand foarte grav orase precum Bucurestiul, Zimnicea, Craiova, dar si zone din Bulgaria. O explicatie ar sugera ca modul de rupere cu directivitate catre Muntenia in cazul seismelor produse la nord-est de Vrancioaia, la 80-100 km adancime, s-ar datora geometriei blocului litosferic in zona in care se genereaza respectivele seisme; astfel, ruperea generata la 80-110 km in partea de nord-est a zonei epicentrale Vrancea "bate mai tare" spre Muntenia. Ca exemple de astfel de cutremure, se pot mentiona marile cutremure din 19 august 1681 (magnitudine 7,2-7,3 si efecte grave la Bucuresti), 23 ianuarie 1838 (magnitudine 7,2-7,3, urmari catastrofale la Bucuresti), 4 martie 1977 (magnitudine 7,2, catastrofal la Bucuresti), dar si seismele de mai mica magnitudine din 25 mai 1912 (magnitudine 6,4), 29 martie 1934 (magnitudine 6,3), 7 septembrie 1945 (magnitudine 6,5), 30 si 31 mai 1990 (magnitudini 6,7 si 6,1 pe scara Richter MGR, nu magnitudine moment Mw), respectiv cutremurul din 27 octombrie 2004 (magnitudine 6,0).
Cutremurele de adancime mare (130-160 km), indiferent unde sunt generate (in nordul Muntilor Vrancei, ca in 1802 si 1940, respectiv in sud-vestul ariei epicentrale, la marginea Muntilor Buzaului, ca in 1908 si 1986) au de regula o directivitate spre Moldova, cu efecte mai severe pe axa Focsani-Iasi-Chisinau. Cazul seismului din 1802 este mai aparte totusi pentru ca a fost considerabil mai puternic decat cel din 10 noiembrie 1940, de aceea efectele acestuia au fost mai drastice.

In "episodul" urmator voi trece in revista o serie de cutremure vrancene mai reprezentative din ultimii 600 de ani, cu mentionarea efectelor acestora, conform cu ceea ce este consemnat in cronici si insemnari bisericesti (in cazul seismelor mai vechi). Astfel, voi mentiona seismele din 1411, 1446, 1471, 1473, 1516, 1543, 1545, 1571, 1590, 1604, 1605, 1620, 1637, 1681, 1701, 1738, 1740, 1790, 1793, 1802, 1829, 1838, 1868, 1893, 1894, 1908, 1912, 1940, 1977, 1986 si 1990.
De asemenea, voi prezenta unele caracteristici mai deosebite ale seismelor vrancene generate la sud-vest, in Muntii Buzaului-zona Gura Teghii, fiindca se pare ca urmatorul cutremur de magnitudine MGR > 6,7 va fi de acest tip. Conform modului de succedare in timp a marilor cutremure vrancene, nu este probabil sa avem prea curand un seism de tip 1802-1940 sau de tip 1838-1977. Aceste cutremure au fost generate la 150 km, respectiv 90 km adancime, dar in partea nordica a Vrancei, si par a avea o ciclicitate de 140 de ani plus sau minus cateva decenii (1802-1940 adancime 150 km, nord muntii Vrancei, 138 de ani, 1838-1977 adancime 90 km, nord muntii Vrancei, 139 de ani).

(Va urma)
 
Vad ca lumea se agita asteptand un cutremur .Poti sa spui ceva referitor la acest lucru ?
 
Buna seara anuk
Cutremurele vrancene de mare magnitudine se produc numai in perioadele de timp in care la est de noi, pe "centura" seismica mergand din Asia Centrala pana in Estul Turciei, se produc cutremure mari, serii de seisme de magnitudini peste 6,5-7 grade. Deocamdata nu e cazul, tendinta inceputa in anul 2008 (cutremure in Tibet, China s.a.) nu a continuat in 2009, din fericire. Si, deocamdata, nu avem cutremure mari in estul Turciei.
Cat despre cutremurele care ar putea sa se produca in perioada urmatoare in Romania, in speta in zona Vrancea, e normal sa fie. Vrancea da in fiecare saptamana cel putin 2-4 seisme de magnitudine egala sau mai mare de 2,0. Aproape in fiecare luna avem cel putin un cutremur vrancean cu magnitudinea in jur de 4,0 (3,8-4,0) sau mai mare, iar intr-un an putem avea unul sau doua cutremure adanci (70-170 km) cu magnitudinea egala sau mai mare de 5,0; nu e obligatoriu sa avem cutremur de 4 grade chiar in fiecare luna (in octombrie 2009 s-au produs 3 seisme de peste 3,8-4,0 grade, in noiembrie 2009 nici un cutremur de 4 grade, in decembrie 2009 3 seisme vrancene de magnitudini 4,0-4,5 iar in ianuarie 2010 s-au produs numsi cutremure de 2,0-2,9. Prin urmare, ar fi chiar normal sa se produca, in februarie-martie-aprilie, asa, seisme de magnitudini 4-5 grade, fara probleme, fara vreo semnificatie deosebita.
Dar fiindca sunt la chestiunea ritmului activitatii seismice vrancene, sa mai notam ca intr-un secol se produc cam 10-15 cutremure vrancene subcrustale (de adancimi 70-160 km) cu magnitudini egale sau mai mari de 6,0 si dintre acestea doar 2-3 cutremure au urmari distrugatoare pe scara larga, fiind catastrofale. Este vorba de cutremurele care au magnitudini mai mari de 7,0 pe scara Richter, sau care ating sau depasesc 7,4 pe scara de magnitudine moment Mw (diferita de scara Richter). Deci doua sau trei seisme catastrofale pe secol. Desigur, avem si cutremure de magnitudini 6,8-7,0 (Mw 7,0-7,3), care sunt cutremure puternice, totusi mai putin grave decat seisme de marimea celor din 1802, 1838, 1940 si 1977, de exemplu.

Seria cutremurelor vrancene mai importante (MGR > 6,5-6,7) despre care exista informatii mai bogate (bazate pe consemnarile din cronici, insemnari bisericesti) pentru ultimii 600 de ani, include cutremurele din 1411, 1446, 1471, 1473, 1516, 1545, 1590, 1604, 1605, 1620, 1637, 1681, 1701, 1738, 1740, 1790, 1802, 1829, 1838, precum si seismele mai slabe din 1868, 1893, 1894. In secolul XX avem cutremurele din 1908, 1940, 1977, 1986 si 1990.Dintre aceste cutremure, pot fi considerate evenimente majore cu caracter catastrofal (MGR > 7,0) cutremurele din 1411, 1446, 1471, 1516, 1590, 1620, 1681, 1738, 1802, 1838, 1940 si 1977. Cele mai violente cutremure, cu magnitudini MGR=7,4-7,7 grade, s-au produs, se pare, la 29 august 1471, 24 noiembrie 1516, 8 noiembrie 1620, 11 iunie 1738, 26 octombrie 1802 ("Cutremurul cel Mare") si 10 noiembrie 1940. Toate seismele vrancene de magnitudine MGR > 7,3 s-au produs in partea inferioara a blocului litosferic, la adancimi cuprinse intre 125-160 km. In partea superioara (adancimi 80-110 km) s-au produs cutremure cu magnitudini de maxim 7,2-7,3 grade pe scara Richter (7,4-7,5 Mw).

(Va urma)
 
Merci.
Sa ai sanatate, k m-au omorat astia cu scenariile apocaliptice .:P
 
Cu multa placere, anuk. :) Urmatorul "episod", cel mai probabil maine seara >D<
Pana atunci, va doresc tuturor o seara placuta si linistita \:D/
 
Buna seara
In "episodul" de azi, voi incepe sa trec in revista cateva dintre cutremurele vrancene mai importante din trecut. Dar inainte, as recapitula, in cateva cuvinte, caracteristicile definitorii ale seismelor subcrustale din Vrancea:

localizare: Carpatii si Subcarpatii de Curbura-Muntii Vrancei si ai Buzaului, Subcarpatii Vrancei si ai Buzaului;
adancimi focare: 60-220 km (cu frecventa mai mari intre 80-160 km);
magnitudine maxima: Mw 7,9 (echivalent MGR 7,7 pe scara Richter).

Incep in aceasta seara descrierea unor cutremure din trecut, seisme cu efecte importante pe arii foarte largi. Cutremurele vrancene din trecut sunt usor de recunoscut, prin faptul ca este vorba de evenimente resimtite puternic pe arii foarte largi, dar cu efecte mai grave in Moldova, Muntenia si Oltenia. Cataloagele de cutremure romanesti cuprind informatii despre evenimente incepand din anul 984 d.H. (cu referiri vagi chiar pentru perioade anterioare, de prin anul 455 d.H.), dar datari mai exacte incep pentru evenimentele produse dupa anul 1400.

Cutremurele puternice din secolul al XV-lea

Primul cutremur important produs in tara noastra dupa anul 1400 pare a fi cel consemnat la 23 februarie 1411. Cronicile si insemnarile bisericesti noteaza un cutremur foarte puternic care a daramat multe case in Tara Romaneasca; foarte probabil, a fost vorba despre un cutremur vrancean major, cu o magnitudine mai mare de 6,8 (poate chiar peste 7,0 pe scara Gutenberg-Richter).

Un alt cutremur major s-a produs la 25 octombrie 1446, seism notat a fi fost resimtit pe o arie foarte larga. Insemnari bisericesti din Moscova consemneaza faptul ca acest cutremur carpatic a fost resimtit inclusiv in capitala Rusiei. A fost vorba, evident, despre un cutremur vrancean cu magnitudinea Gutenberg-Richter de cel putin 7,2 grade.

Cutremurul vrancean din 29 august 1471
Din toate cronicile reiese ca acesta a fost, de departe, cel mai violent cutremur din secolul al XV-lea, seism care a avut loc in vremea domniei lui Stefan cel Mare. Cronicarii romani si straini sunt unanimi referindu-se la „marele cutremur din toata Tara Moldovei, Valahia si Ardeal”. Cronicarii notau: „In acelasi an (6979=1471), luna august, ziua 29, atunci a fost cutremur cumplit...si chiar in toata lumea, pe vremea cand sedea domnul la pranz”. Diferite izvoare istorice contemporane precizeaza ca „in Brasovul transilvanean...in ziua decapitarii Sf. Ioan (29 august), la ora 11 inainte de pranz a fost un groaznic cutremur de s-au naruit aproape toate casele din oras si au cazut cosurile si acoperisurile, si chiar o mare parte a zidurilor orasului au cazut, incat oamenii inspaimantati au crezut ca soseste ziua judecatii de apoi. Pe alocurea, in oras si langa s-a despicat pamantul si a esit din gaurile negre ceva foarte urat mirositor”. Un martor ocular amintea intr-o scrisoare ca „in ziua decapitarii Sf. Ioan Botezatorul, intre orele 10 si 11, a avut loc la Brasov un cutremur atat de mare de-a miscat intr-o parte si-n alta toate cladirile, muntii si vaile, cu duduit infricosator; multe case fura rasturnate...” Cutremurul de la aceasta ora a fost resimtit foarte puternic in Moldova pana la Cetatea Alba de pe Nistru, pana la Caffa in Crimeea, iar palatul voievodului din Tara Romaneasca s-a daramat complet. in mai multe locuri din Tara Romaneasca, dar si din Moldova si chiar in sudul Ardealului „s-a crapat pamantul emanand un miros urat si s-a scurs apa cu pucioasa si alte murdarii”. De asemenea, „se mai spune ca undeva in Moldova, un sat intreg de oameni, cladiri si animale s.a. a fost inghitit de pamant” (probabil ca efect al alunecarilor de teren declansate de cutremur). „La aceeasi ora s-au miscat teribil muntii si dealurile din Turda, Bistrita, in intreaga Secuime, in toata Tara Romaneasca, Moldova si Salaj”. Conform surselor citate, timp de 5 zile au continuat sa fie resimtite cutremure de mai mica amploare, in special in Moldova si Muntenia, dar acestea nu au mai avut aceeasi intensitate ca „zguduirea profunda din 29 august”. Pagubele provocate de aceste violent cutremur vrancean au fost foarte mari in toate cele 3 provincii istorice romanesti.
Prin urmare, in secolul al XV-lea, cel mai puternic cutremur vrancean a fost cel din 1471, pe vremea lui Stefan cel Mare, creditat cu o magnitudine de cel putin 7,4-7,5 grade. Remarcabil la acest seism este faptul ca el a provocat distrugeri importante inclusiv in Nordul Moldovei, la Suceava si in Neamt; a fost afectata Cetatea de Scaun a Sucevei, dar si manastirea Neamtului a avut mult de suferit in urma acestui violent cutremur.

(Va urma)
 
Buna seara

Inainte de a continua cele incepute, precizez ca sursa informatiilor descriptive despre efectele cutremurelor din perioada medievala (de pana la 1800) este lucrarea CAVALERII APOCALIPSULUI, autori Paul Cernovodeanu si Paul Binder (2 istorici), Editura Silex, 1993. Lucrarea prezinta calamitatile naturale consemnate pe teritoriul romanesc in Evul Mediu. De fapt, cei 2 istorici cauta sa sublinieze impactul demografic al diverselor fenomene naturale cu caracter dezastruos.

Continui expunerea cu prezentarea seismelor vrancene din secolul al XVI-lea. Intre anii 1501-1600, pe teritoriul Romaniei s-au produs mai multe cutremure puternice, cu efecte severe pe ansamblul teritoriului, resimtite de asemenea si in tarile vecine; acestea sunt, evident, cutremurele de origine vranceana si de adancime mare.
Primul cutremur major s-a produs la 24 noiembrie 1516. Acest seism, produs in jurul orelor 12-13, deci pe la pranz, a avut urmari severe la Suceava dar si la Brasov, unde a fost afectata cetatea si s-au daramat mai multe case. Este vorba despre un cutremur vrancean de magnitudine probabil 7,2-7,4 pe scara Richter (magnitudine de tip MGR, aceasta insemnand o valoare echivalenta 7,5 pe scara de magnitudine-moment Mw).
Alte cutremure puternice s-au produs in 1543 si la 19 iulie 1545, seisme care au fost mai slabe decat cel din 1516; ele au fost resimtite puternic in Moldova, Muntenia si sud-estul Transilvaniei, dar se pare ca magnitudinile lor nu au depasit 6,8-7,0 pe scara Richter (Mw=7,1).
La 20 august 1590 s-a produs un alt cutremur vrancean major, cu caracter catastrofal, care a provocat distrugeri importante in special in Muntenia; seismul este creditat cu o magnitudine MGR=7,2-7,3 (7,4 pe scara de magnitudine moment Mw).
In 1594 si 1595 s-au produs cutremure de mai mica magnitudine, care probabil nu au depasit valoarea de magnitudine 6,5-6,7.

Si in secolul al XVII-lea s-au produs mai multe cutremure vrancene puternice, cu magnitudini MGR cuprinse intre 6,5 si 7,4 grade. Iata ce noteaza cei 2 istorici (Cernovodeanu si Binder) in legatura cu marile cutremure din perioada 1601-1700:

Dintre seismele cu un grad mai mare de intensitate semnalam, mai intai, pe acel din 3 mai 1604, cand, dupa afirmatiile lui Wolfgang Bethlen- "pamantul s-a cutremurat in toata Transilvania, in tinutul Sibiului si al Albei, de-a lungul Tarnavelor, in partile secuiesti, pe Aries, in zona Clujului pana la Oradea, pe cursul superior al Crisului, in comitatele Hunedoara si Caransebes". Apoi pe cel care a starnit mare spaima, din 24 decembrie 1605 cand, potrivit cronicarilor Noster si Banfi, in ajunul Craciunului, la orele 5 seara, a fost zguduit intreg pamantul Transilvaniei prin 2 socuri consecutive . La Brasov, cladirile au fost scuturate si miscate (!), ca si copacii, naruindu-se bolta Bisericii Negre deasupra altarului, pe langa alte cladiri, ziduri si multe cosuri ale caselor. La Bod clopotele au sunat singure. In satul Benic din vecinatatea orasului Alba Iulia, pe ulite si in araturile invecinate, din pricina trepidatiilor scoartei, oamenii au fost trantiti la pamant. In amintirea contemporanilor a ramas ca un "cutremur atat de puternic cum nu s-a mai pomenit".
Cutremurul foarte puternic din 8 noiembrie 1620 s-a resimtit foarte violent si in Tara Romaneasca. La Brasov, seismul, care s-a produs intre orele 13 si 14 dupa-amiaza, a pricinuit mari pagube Bisericii Negre si altor edificii, a naruit multe case si a daramat Turnul Strungarilor ce s-a prabusit pana la temelii. In cartierul Schei, de pe biserica romaneasca Sf. Nicolae au fost doborate 3 cruci. De pe Tampa s-au rostogolit bolovani mari, unii cat un butoi. Trepidatiile solului au afectat si alte zone ale Transilvaniei, pricinuind pagube insemnate la Cluj, Alba Iulia, Medias, unde clopotele au inceput sa sune singure in biserici si au cauzat prabusirea turnurilor de la Vurpar si Buia in regiunea Sibiului. Panica a fost sporita si de faptul ca fiind o zi de duminica, bisericile erau pline de credinciosi; acestia, cuprinsi de groaza, s-au raspandit in dezordine, pricinuind victime in urma inghesuielii ivite si asteptand cu mare spaima...judecata de apoi ! Izvoarele sasesti mai precizeaza ca in urma acestui cutremur a crapat pamantul "intr-un anumit loc in munti" in Tara Romaneasca, din aceasta fractura a solului tasnind apa. Mirarea cronicarilor s-a datorat si faptului ca ei stiau "ca inainte nu exista aici nici o picatura de apa".
Seismul cel mai important al secolului al XVII-lea-desigur de origine vranceana-dezlantuit atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca si Transilvania, a fost cel din 9/19 august 1681. In Letopisetul Tarii Moldovei (1662-1711) atribuit logofatului Nicolae Costin se afirma ca "intr-acest an, in luna lui august 9 zile, marti de noapte, cu 3 ceasuri de catre ziua...au fost cutremur mare de pamant, cat au cazut icoanele jos de prin biserici la tara si vase si polite de prin casele oamenilor. Spuneau oamenii batrani cum n-au apucat cutremur mare si strasnic ca acela; si huietul venia dinspre miazanoapte", iar Ion Neculce preciza ca "in dzileli Ducai ,...fost-au si cutremur prea mare, cazut-au atunce si turnul cel mare din cetate Sucevei, ce-i dzice turnul Nebuisai". In Tara Romaneasca, atestarea acestui cutremur este facuta de catre un anonim printr-o insemnare pe o tiparitura veche: "Sa se stie candu s-au cutremurat pamantul de au fost cutremur mare, cat n-au mai pomenit alta data dimenea, luni noaptea spre marti, la ciasuri 7 si un sfertu...in zilele luminatului domnului nostru Servan voevod <=Cantacuzino>, avgust 8 dni, 1 leat 7189 <=1681>". Carturarul sas Martin Ziegler atesta, la randul sau, ca la 19 august in Transilvania si in Tara Romaneasca invecinata s-a produs un mare cutremur care la Brasov s-a resimtit noaptea intre orele 1 si 2; alte izvoare precizeaza ca "inspaimantatorul" cutremur a pricinuit pagube in oras, un acoperis s-a prabusit peste zidul de incinta al orasului, in Biserica Neagra s-a fisurat bolta deasupra corului, producandu-se multe crapaturi, iar pietrele cazute au distrus primele randuri ale stranelor pentru femei; in sfarsit, tot atunci s-a prabusit si micul acoperis deasupra intrarii secundare a lacasului. Cutremurul a fost inregistrat si la Sibiu ca fiind foarte puternic. Renumitul tipograf si custode al manastirii catolice din Sumuleu-Ciuc, Janos Jajiuni (alias Ioan Caioni) nota in limba maghiara la 19 august 1681: "Dupa miezul noptii, intre orele 1 si 2 a fost un cutremur atat de puternic in toata tara, ce nu s-a mai pomenit, am crezut ca ne scufundam cu cloastar cu tot, caramizile au cazut de pe horn, la Odorhei, Brasov si ale locuri au sunat clopotele, in multe case s-au prabusit cuptoarele, gainile si cocosii au cazut, iar calaretul daca era pe drum au cazut cu cal cu tot".
Seismul din 1604 este creditat cu o magnitudine MGR=6,4-6,6 (Mw=6,7-6,8). Cutremurul vrancean din 24 decembrie 1605 a fost mai puternic, avand probabil MGR=6,9 (Mw=7,1). Seismul din 8 noiembrie 1620 a avut chiar caracter catastrofal, cu urmari distrugatoare in Muntenia si sudul Moldovei (magnitudine MGR=7,2-7,4 sau Mw=7,5). La 1 februarie 1637 s-a produs un cutremur de mai mica magnitudine fata de cel din 1620 (magnitudine maxim 6,8 pe scara Richter). Marele cutremur din 19 august 1681 a fost, de asemenea, foarte violent, avand magnitudinea MGR=7,3 (Mw=7,5).

In secolul al XVIII-lea s-au produs 3 cutremure foarte puternice, in 1701, 1738 si 1790, dar si alte cutremure de mai mica magnitudine, resimtite totusi pe arii intinse. Iata ce noteaza cei 2 istorici in lucrarea mentionata:


Dupa cum am mai amintit, cele mai violente seisme din veacul al XVIII-lea, de origine vranceana, au avut loc in 1701, 1738 si 1790 , cu efecte distrugatoare. Astfel, cronicarii Tartler, Cserei, Vass si Boros semnaleaza seismul din noaptea de 31 mai/11 iunie spre 1/12 iunie 1701, intre orele 12 si 2, resimtit nu numai in intreaga Transilvanie, dar si in regiunile invecinate. Astfel, Tartler afirma ca acest "puternic cutremur de pamant" a produs insemnate pagube la Brasov, in Tara Romaneasca, Moldova si chiar in Podolia, unde s-au ruinat numeroase cladiri. Seismul s-a caracterizat prin 3 socuri intense, consecutive, cand la Brasov s-au daramat cladiri, bolte ale bisericilor si o portiune de 15 stanjeni din zidul orasului spre Tampa, langa Bastionul Panzarilor; in Tara Romaneasca, acelasi izvor (sursa istorica) afirma ca multe manastiri au fost serios avariate. Mentiunea cronicarului Cserei "ca peste tot in Transilvania au avut loc groaznice cutremure de pamant" este completata prin afirmatiile din jurnalul lui Lazlo Vass din Taga (Cluj) ce descrie pagubele provocate prin fisurarea cladirilor de piatra in orase si de cele ale analistului Janos Boros din Tarcesti (Harghita), inregistrand spaima provocata de socurile seismice in randul locuitorilor din regiunea Odorheiului.

Impresionant prin amploarea sa a fost, insa, marele cutremur vrancean din 31 mai/11 iunie 1738, inspre amiaza, resimtit cu o deosebita intensitate pe intreg teritoriul tarii noastre, precum si in Balcani. Asupra acestui seism, cu urmari dezastruoase, exista suficiente marturii provenind atat din Tara Romaneasca, cat si din Moldova si Transilvania. Astfel, cronicarul Constantin Dapontes relateaza ca in acest groaznic cutremur, la Bucuresti "palatul domnului (<=Curtea Veche>) s-a crapat in mai multe locuri si s-au daramat case; la tara, cateva manastiri au avut aceeasi soarta, iar altele s-au crapat. In imprejurimile Buzaului, pamantul s-a intredeschis si a aruncat apa amestecata cu nisip si un fel de metal......La Valeni (=De Munte) s-a facut o crapatura adanca care a inghitit 3 femei...A tinut mai multe zile in sir (!) , dar zguduiturile n-au fost asa de puternice ca prima. S-a facut simtit un sfert de ora (!) la Nis unde se afla tabara imperiala otomana, la Nicopolis si in alte districte ale Dunarii. Fortarete au fost partial daramate; moschei s-au prabusit; la Nicopolis, mai cu seama, au fost distruse patru la numar. La Iasi, orasul nu a fost crutat..., iar cutremurul a bantuit si in Transilvania, si cu asa mare violenta, incat multe case si alte cladiri s-au prabusit. Intr-un loc in apropierea Bucurestiului pamantul s-a cascat si s-a facut o groapa adanca". In concluzie, cronicarul afirma ca "acest cutremur a fost asa de puternic incat foarte putine persoane tin minte sa mai fi vazut vreunul la fel de foarte multa vreme. A umplut pe toata lumea cu groaza si spaima". Mai multe insemnari facute in limba greaca pe manuscrise si carti vechi, tot din Tara Romaneasca, mai releva ca in acea miercuri de 31 mai "la 5 ceasuri din zi <=ora 11>, pe cand domnea Constantin voda , s-a intamplat un cutremur ingrozitor...cand a crapat clopotnita bisericii si s-au daramat 3 coloane de la foisor si s-au sfaramat casele manastirii Cotroceni", iar "din cutremur clopotele singure se trageau si omul abia putea sta in picioare", seismul incepand "cu un urlet groaznic; la partea muntelui a fost si mai strasnic si atunci multe izvoratoare de fantani s-au inchis si-au rasuflat la o alta diastima de loc". O alta insemnare anonima contemporana aminteste ca in acea zi de pomina cand s-a cutremurat pamantul foarte tare "...multe bolte si ziduri ale manastirilor si ale caselor au crapat. Inca unile au si cazut aici in Bucuresti. Iar afara multe biserici si bolte s-au surpat si pamantul pe alocurea s-a despicat si au esit apa cu miros de iarba de pusca si de pucioasa"; anonimul bucurestean mai noteaza si post-seismele din aceeasi zi. Cutremurul este mentionat si intr-o insemnare de pe o carte a manastirii Hurez, aratandu-se ca "s-au facut cutremur foarte mare, cat s-au croit (=surpat) turla bisericii paraclisului de aici din Hurez, pe 3 locuri...si au crapat amvonul si bolta sandramalii de la vale. Inca si sfanta biserica cea marei s-au croit turla cea mare si amvonul cel mic dinainte si s-au surpat cosurile tuturor chiliilor de la varfu si s-au miscat foisoarele". La fel popa Ilie de la manastirea Viforata a amintit sesmul de "la 6 ceasuri din zi" (=ora 12). Pentru Moldova, Ioan Neculce atesta ca "in 31 de dzile a lui mai...s-au facut un cutremur mare, de au cadzut manastire Golie si multe case si manastiri in gios, Rachitoasa si alta manastire la Focsani"; in Cronica Ghiculestilor se dau mai multe amanunte despre "groaznicul cutremur intamplat in Moldova...care a tinut 20 (!) de minute, spre marea uimire si spaima a oamenilor, cu toate ca cei mai multi erau la camp. S-au daramat pridvoarele manastirii Golia si toate manastirile din Iasi au crapat, unele mai mult, altele mai putin, iar sobele din cele mai multe case s-au prabusit. La fel s-a intamplat ba chiar si mai mult si in Tara de Jos, atat la manastiri cat si la alte cladiri. In multe parti ale tarii pamantul a crapat si au tasnit izvoare de apa"...Alte 3 insemnari anonime contemporane repeta, in mare, evenimentele stiute si insista asupra avarierii manastirii Golia, la Iasi crapandu-se pamantul, de unde "au esit apa si nisip". Potrivit afirmatiilor carturarului Peter Apor, la Curbura Carpatilor, in regiunea cheilor Buzaului, intre Crasna si Siriu, "din ambele parti s-au rupt pietre care cazand in apa Buzaului au stavilit apa, facandu-se ca o mare, acoperind chiar varful copacilor inalti. Din pricina cutremurului in Moldova s-au prabusit 11 manastiri, una avand chiar un turn nou facut si prin naruirea sa au fost ingropati sub daramaturi 15 zidari". In sfarsit, pentru resimtirea cutremurului si in Transilvania, dispunem mai intai de relatarile amanuntite ale cronicarului Tartler, apoi de notele lui Jozsef Gyarfas din Trei Scaune si de alte insemnari contemporane, unele si romanesti. Una dintre acestea, scrisa in Scheii Brasovului, istorisea ca "in valeatu 1738 s-au cutremurat pamantul in luna lui maiu in 31 de zile la amiaza si foarte tare si s-au dus spre rasarit si iar s-au intors indarapt. Si plopii se clatina ca de vant si au clatinat casele. Si au facut pamantul mare dudet (=duduit, zgomot). Thomas Tartler consemneaza ca la 11 iunie (st.n.) 1738 "intre orele 11 si 12 inainte de masa s-a produs un cutremur de pamant atat de groaznic ce nu s-a mai pomenit. Toata Transilvania, Tara Romaneasca etc....au fost zguduite, multe cladiri s-au ruinat. In Scaunul Rupea multe turnuri s-au naruit; in Sibiu au sunat clopotele ca si la noi in Tara Barsei, la Rotbav, Codlea si Bod. La Brasov aproape toate casele au avut de suferit", Poarta Romaneasca dinspre Schei fiind "stricata", ca si zidul cetatii din apropiere si turnul tamplarilor care "s-a prabusit" cu totul. La Prejmer s-a daramat o portiune din zidul deasupra intrarii in biserica-cetate. Insemnari anonime precizeaza ca in timpul cutremurului la Medias "au cazut tiglele de pe turnul bisericii", iar "la Sibiu turnul s-a clatinat atat de mult incat unul din clopotele mici a inceput sa sune singur". In sfarsit, in sud-estul Transilvaniei, dupa cum povesteste cronicarul Gyarfas, groaznicul cutremur a facut sa sune clopotele bisericilor din Letfalau (Covasna), iar "pamantul s-a crapat si de-a lungul cursurilor de apa, a tasnit de un cot un lichid amestecat cu namol albastriu".

Ultimul mare seism din secolul al XVIII-lea -cu o arie destul de larga de raspandire- a avut loc marti 26 martie/6 aprilie 1790, desi n-a cunoscut intensitatea celui din 1738. Cateva consemnari anonime, precum si alte marturii din Tara Romaneasca, amintesc -in variante asemanatoare- ca "la leatu 1790, marti 26...saara (!), la 2 ceasuri din noapte <=ora 21>, in saptamana cea luminata <=dupa Paste>, s-au cutremurat pamantu insa au facut chituri groaznice de tare ce s-au cutremuratu...". Intr-o scrisoare din Craiova din 28 martie 1790, un oarecare Toder Mihail povesteste ca "a treia zi dupa Pasti sara la 7 ciasuri, 45 minotarii <=minute>...s-au cutremurat pamantul foarte tare cat m-am spariat, catu socoteam ca va sa cada casele peste minte" tinand "15 minotarii" (1). Sesimul s-a resimtit si in Moldova unde intr-o insemnare facuta pe un Evangheliar de la biserica Adormirea din Targu Neamt, se afirma ca "s-au cutremuratu pamantul marti sara, in saptamana cea luminata la doa ceasuri si jumatate din noapte, marti in 26 letu 7298 iar de la Hristos 1790". Mai intense au fost socurile seismului in Transilvania, cauzand multe pagube. Intr-un calendar brasovean din 1791 s-a inserat faptul ca "in 1790 la 6 aprilie (st.n.), martea Pastelui seara dupa ora noua s-au simtit doua zguduituri consecutive. Acest cutremur s-a raspandit intr-o mare parte a Transilvaniei si pana in Tara Romaneasca". Din notele unui alt anonim brasovean rezulta ca "in anul 1790, la 6 aprilie, in jurul orei 9 seara, aici la Brasov a fost un cutremur deosebit de puternic si din aceasta cauza multe cladiri au fost avariate. Mai ales la Bod, unde turnul bisericii s-a prabusit, toate clopotele au crapat" si sub daramaturi au fost ingropati paznicul lacasului cu doi copii ai sai. "Bolta Bisericii a fost tare crapata si mai ales deasupra altarului"; cutremurul s-a resimtit la Odorhei si la Sibiu. In acest din urma oras, agitatia seismica a fost consemnata si in presa locala, in "Der Kriegsbote", unde se afirma ca a avut mult de suferit si orasul Craiova din Oltenia. In rubrica meteorologica a ziarului "Siebenburgische Quartalschrift" se afirma ca seismul "care la noi a fost simtit la 6 aprilie a avut o arie mare de raspandire, astfel ca socul s-a simtit din estul Europei, la Constantinopol, pana spre nord". De asemenea, fizionomia seismului si aria sa larga de raspandire au fost prezentate in "Gazette de France" din 21 mai 1790 si in alte ziare europene, consemand, in rezumat, urmatoarele: "la 6 aprilie, ora 9 si 29 minute seara, s-a produs in Banat, in toata Transilvania, in Volinia, in Ucraina, la Constantinopol si pana in Crimeea, un violent cutremur de pamant ale carui zguduiri durara aproape 5 minute, cu un zgomot asemanator cu acela a o mie de pusti. Atmosfera era linistita; s-au produs si cateva zguduiri si peste noapte. De la Dobno in Volinia, extrema de nord a tarilor scuturate de cutremur s-a intins la Apus pana la Brody si Lemberg in Galitia, mai la sud la Sibiu si Jupanek in Banat si pana la Constantinopol, limita meridionala. La est, de la Dobno..., Kiev, Nemirov (Podolia),...pana la Bender (=Tighina), Oceakov, Kerson in Crimeea -care fu scuturata in toata intinderea sa. In interiorul acestui "circuit" au fost cuprinse orasele Roman, Iasi, Kameniec <=Podolsk> si Bucuresti, unde s-a rasturnat o casa si s-au vatamat foarte multe altele...Directia acestor socuri a fost de la sud spre nord".

Seismul din 12 iunie 1701 este creditat cu o magnitudine MGR=7,0 (magnitudine moment Mw=7,1-7,2). Marele cutremur vrancean de la 11 iunie 1738 a fost extrem de violent, fiind cotat cu magnitudinea MGR=7,5 sau Mw=7,7 (intensitate maxima IX-X pe scara Mercalli). La 5 aprilie 1740 s-a mai produs un cutremur, dar mult mai slab, probabil de magnitudine MGR=6,5-6,7. Ultimul seism important, produs la 6 aprilie 1790, a avut o magnitudine estimata la MGR=6,9-7,0 (Mw=7,1). La 8 decembrie 1793 s-a produs un cutremur vrancean de magnitudine mai mica, MGR=6,3-6,5 grade, resimtit puternic insa la Bucuresti si Brasov, unde a provocat panica in randul populatiei.

(Va urma)
 
Foarte interesant si bine documentat .Te cuprinde spaima citind marturiile citate( mai ales privitor la cutremurul din 1738)
Toata gratitudinea pt informatii date.
 
Buna seara

Secolul al XIX-lea are si el cutremure vrancene puternice. Chiar la inceputul acestui secol s-a produs Cutremurul cel Mare, in ziua de 14 (stil vechi)/26 octombrie 1802, eveniment considerat a fi cel mai puternic cutremur produs in Romania. Alte cutremure vrancene puternice au mai avut loc in 1829, 1838, 1868, 1880, 1893 si 1894; totusi, singurele evenimente cu caracter catastrofal din acest secol au fost cutremurele vrancene din 1802 si 1838.

Cutremurul vrancean din 26 octombrie 1802 a ramas cunoscut sub numele de Cutremurul cel Mare. Seismul a avut loc in regiunea Vrancea, cel mai probabil la o adancime foarte mare, de circa 150 km. Cutremurul s-a produs la ora locala 12:55 min, deci in jurul pranzului. Acest lucru a fost un noroc, deoarece a surprins lumea iesind din biserici, reducand numarul victimelor. Cutremurul a fost resimtit pe o arie deosebit de larga, de la nord de St. Petersburg pana in insulele grecesti din Marea Egee. Magnitudinea seismului este estimata ca fiind de 7,9 grade pe scara bazata pe marimea numita moment seismic (magnitudine Mw, diferita de scara Richter), respectiv de 7,6-7,7 pe scara Richter (MGR). Intensitatea maxima a cutremurului a atins X grade pe scara Mercalli, iar la Bucuresti intensitatea a atins IX grade. S-au observat numeroase fenomene geomorfologice la nivelul solului, crapaturi in pamant, tasniri de apa, formarea unor cratere cu tasniri de nisip. La Bucuresti, miscarea seismica a durat cam 2 minute, dupa cum consemneaza cronicile vremii. Conform marturiilor, "pamantul se legana precum barca pe valuri" si "s-a despicat in mai multe locuri". La Moscova, intensitatea a atins gradul VI, zidurile Kremlinului fisurandu-se in cateva locuri. De asemenea, cutremurul a fost resimtit puternic in Transilvania, chiar si la Oradea si la Timisoara au fost consemnate stricaciuni. In zilele care au urmat s-au produs cateva replici de mai mica magnitudine (probabil 5,5-5,7 grade, diferenta de magnitudine intre replica cea mai puternica si socul principal in cazul seismelor vrancene fiind de circa 2 grade).
O descriere interesanta este consemnata in cele ce urmeaza:

"Secolul al XIX-lea a debutat cu un cutremur neobisnuit de puternic, denumit de contemporani si pastrat in memoria generatiilor urmatoare, pana in zilele noastre, drept <>. Sinistrul eveniment s-a produs la 26 octombrie 1802 si a fost resimtit intens pe o arie geografica extrem de vasta, de la St. Petersburg pana in insulele grecesti din Marea Egee, de la Belgrad pana la Moscova. Seismul a avut loc cam la o ora dupa pranz (12:55 timp local), cand lumea tocmai iesise de la slujbe din biserici. Cei mai batrani locuitori ai provinciilor istorice romanesti care l-au trait si au avut sansa sa-i supravietuiasca, au marturisit ca nu isi puteau aminti usor o catastrofa comparabila in secolul de dinainte. Cu multe decenii mai tarziu, batranii isi socoteau anii raportandu-i la acest sinistru.

Celebra a fost prabusirea (in Bucuresti) a Turnului Coltei, ridicat cu peste 8 decenii inainte; turnul s-a rupt de la mijloc, iar partea superioara a cazut <> pe caldaram !!!"

O relatare a efectelor acestui violent seism este facuta de un profesor sas din Brasov: "Dupa mai multe luni de seceta extraordinara si calduri inabusitoare, sudul Transilvaniei a fost lovit, la 26 octombrie 1802, la pranz, de un cutremur de pamant foarte violent, ale carui oscilatii au scuturat o mare parte a Europei Rasaritene si de Sud, incepand din insulele grecesti din Marea Egee si pana la nord de St. Petersburg. Varfurile inalte ale masivelor Bucegi si Piatra Craiului se clatinau in chip inspaimantator. Pamantul se deschidea intre ele si se inchidea din nou. Directia oscilatiilor a fost dinspre est spre vest. In multe localitati din Tara Barsei s-au format gropi uriase in pamant, crapaturi, crevase largi de cateva picioare (1 picior=33 cm) si adanci de mai multi stanjeni, partial umplute cu apa".

Cutremurul a durat ceva mai mult de 2 minute. In Bucuresti au izbucnit numeroase incendii, provocate in principal de rasturnarea sobelor. Dupa marturiile contemporanilor, au cazut turlele tuturor bisericilor din Bucuresti. De fapt, numeroase biserici s-au daramat total sau partial; manastirea Cotroceni s-a daramat complet, doar poarta mai ramanand in picioare. Pretutindeni in oras era un aspect jalnic, putinele case si biserici ce au rezistat aratau complet "desfigurate", deformate, ca si cum o mana uriasa le-ar fi apasat, de sus in jos. Pe strazi "oamenii fusesera aruncati la pamant, care se legana precum barca pe valuri".

Conform multor martori, in Bucuresti, in timpul cutremurului, "un zgomot infiorator a ingrozit lumea". In multe locuri din Bucuresti si din tara s-au format crapaturi adanci si lungi in pamant, din care a tasnit,pe alocuri, apa fierbinte si "murdara urat mirositoare" ("a iesit catran negru din crapatura"). Unele crapaturi erau drepte, altele in zig-zag. "Dupa cutremur preotii faceau sfestanii la gura crapaturilor". "Parintii si-au uns copiii pe obraji cu materiile tasnite din crapaturi, ca sa tie minte groaznica intamplare". Remarcabil este faptul ca in multe locuri din tara case solide cu ziduri groase din piatra s-au prabusit inca din timpul primelor oscilatii. In urmatoarele zile au mai fost resimtite cateva cutremure mai mici (cel mai semnificativ fiind cel produs a doua zi dimineata, in jurul orei 8).

Iata si alte cateva marturii referitoare la acest mare cutremur.

"Tot intr-acest anu, toamna, la veleatul 1802, octomvrie 14, in zio de Vinerea Mare de Sf. Parascheva,s-au cutremurat pamantul foarte tare, si infricosat, cat multe ziduri s-au sfaramat cu totul si biserici, case asemenea. Atuncea s-au surpat si Coltea din Bucuresti."

"1802, octomvrie 14, la 7 ciasuri si giumatate din zi (in jur de 12 si 55 minute la pranz), s-au cutremurat pamantul in zioa pre cuvioasei maicei noastre Paraschivei, si au tinut 3 menute scuturatura. Si asa s-au cutremurat de tare, incat au cazut Sfantul Spiridon si multe alte manastiri si biserici si case boeresti si au crapat pamantul in mai multe locuri in Bucuresti, si au esit apa cu nisip si pucioasa pe multe locuri, incat cu ochii mei am vazut crapatura pamantului in gradina pitariului Angheli: era neagra si tare adanca. Si a doa zi, iaras s-au cutremurat, dar nu asa tari, la 3 ciasuri den zi".

"In leat 1802, octomvrie 14, au fost un cutremur mare, care au tinut mai multe menute intr-una, cat au cazut multe case, biserici, au zdrobit mai multe binaliile mari. Atunci au cazut si Turnul Coltii din Bucuresti."

"La leat 1802 s-au cutremurat tot pamantul la 7 ceasuri de zi si au cazut biserici multe si case, crapa tare pamantul si au isit apa si pacura in zilile lui Ipsilantu voda"

"La leat 1802, octomvrie 14, s-au cutremurat pamantul foarte tare, cat multe sfinte manastiri s-au daramat pana in pamant si case boeresti cu totul s-au sfaramat si pre alocurea rau au crapat pamantul de nu videam fundul, si au esit apa neagra ca pacura si imputita, cat sa spariiase lumea, copaci da cu varfurile in pamant si unii au esit cu totu din pamant"

"In zioa de Vinerea Mare, la leat 1802 octomvrie 14, s-au cutremurat pamantu foarte tare. Zidul manastirii Sf. Ion din Focsani au cazut, cu multe odai, turnurile bisericii, bolta, zidiri alte multe s-au darapanat"

"1802, octomvrie 14, s-au cutremurat pamantul foarte tare, incat au cazut multe turnuri du pe la sfintele biserici. Aici in Bucuresti s-au ruptu si turnul cel inalt Coltea, care era podoaba orasului, iar din casele boeresti si din cele de obste prea putine au scapat zdravene. In multe locuri s-au desfacut pamantul, esind nisip si apa".

"La anul 1802, octomvrie 14, in zilele marii sale Alexandru Moruz voevod, au fost un cutremur mare, incat in Iesi mai toate zidirile de piatra au cazut si la unile manastiri au cazut cubelile, iar cat au mersu in gios si mai mari cutremur au fost ca pamantul tare s-a despicat iesind murdarii din gauri".

Cutremurul cel Mare, cum au numit bucurestenii secolului 19 acest sinistru eveniment, coincide cu urcarea in scaun a domnitorului Constantin Voda Ipsilante, care se afla in drum spre Capitala. Cutremurul l-a surprins in comuna Radovanu (Ilfov), unde s-a rugat pentru salvarea supusilor. O stampa a timpului arata cum zburau acoperisurile si cosurile caselor, cum cadeau zidurile, ..., iar lumea incerca sa alerge speriata si nu se puteau tine in picioare. "Atunci a cazut si renumita clopotnita de la Coltea". Conform martorilor, "clopotul cel mare s-a rostogolit de sus si a acoperit un negustor ambulant care vindea maruntisuri in gangul turnului". Dupa cum sustin martorii, "cand au inceput zguduielile, ceva asurzitor si nemaiauzit, niste strigate, zbierete, mugete, urlete s-au ridicat catre ceruri, amestecandu-se cu zgomotul duduiturilor care se rostogoleau pe sub pamant...in multe locuri se despica pamantul si ne feream ca sa nu ne inghita". Tot in ziua aceea s-a prabusit frumoasa clopotnita de la Radu Voda si "s-a naruit pana la temelii manastirea Cotroceni de-a mai ramas doar poarta-n picioare. Toate zidurile ei se culcara la pamant". Cronica lui Dobrescu pomeneste ca "s-a despicat pamantul cat ar incapea un om cu calu si a tasnit apa si catran".

Oscilatiile pamantului provocate de acest cutremur au ajuns pana la Moscova si in multe alte orase din vestul Rusiei, unde "oamenii au auzit cum zdranganeau vasele in dulapuri, cum trosneau si se deschideau singure usile, cum zornaiau geamurile ferestrelor". La Moscova s-au crapat peretii catorva case, obiectele suspendate s-au leganat. In copilarie, marele poet rus Puskin a trait in timp la Moscova. "Odata, jucandu-se in gradina sub supravegherea dadacei, el isi atinti privirea asupra unei statui de marmura. Si i s-a parut ca aceasta figura de piatra se apleaca si cade peste el. Speriat, el a inceput sa planga si s-a dus spre dadaca. Femeia, care dormea pe banca si nu observase nimic, l-a linistit pe copil adresandu-i cuvinte incurajatoare". E posibil sa exista ceva real in aceasta relatare, intrucat in acea zi din octombrie 1802 la Moscova a fost resimtit un cutremur. Multi locuitori ai Moscovei au avut cateva minute de ameteala. Toata lumea a comentat acest eveniment nemaipomenit. La Moscova, dar si in multe alte orase din Rusia si Ucraina, solul a oscilat timp de cateva minute. "Si cu cat era mai aproape de muntii Carpati, cu atat mai puternic s-a zguduit solul".

Numeroase ziare europene ale vremii consemneaza:"un cutremur devastator a fost simtit pe o uriasa suprafata incepand din insula greceasca Itaka, al Constantinopol si pana dincolo de St. Petersburg. Au fost distrugeri foarte mari in Moldova, Valahia, Transilvania, Banat si pana dincolo de Cernauti. Cutremurul a durat cam 2-3 minute (!!!!!!). Conform martorilor oculari, in multe parti din aceste regiuni s-a crapat pamantul si a tasnit apa amestecata cu noroi si pacura. Raurile au dat pe dinafara, malurile acestora s-au faramat si s-au rupt. La Brasov multe case au fost complet distruse. La Sibiu oamenii nu puteau sta in picioare. La Cernauti au fost, de asemenea, stricaciuni serioase. Stricaciuni importante au mai fost observate si in alte zone din Ucraina, la Lvov si chiar la Kiev. Cutremurul a cauzat ceva spaima la Varsovia, in Polonia, iar in Bulgaria orasele Ruse, Varna si Vidin au fost aproape complet distruse. La Constantinopol seismul a fost resimtit de asemeni, dar mai usor"...

Asadar, a fost vorba despre un cutremur de mare amploare, cel mai puternic care a lovit Romania, si evident de origine vranceana. Si, cu certitudine, un cutremur de adancime foarte mare, se pare ca, in pofida unor ipoteze contradictorii, adancimea la care s-a produs acest seism ar fi in jur de 140-150 km, la fel ca in cazul cutremurului din 10 noiembrie 1940.

In urmatorii ani, Vrancea a generat cutremure de mai mica magnitudine, pana in 1812, cand este consemnat un cutremur cu magnitudinea in jur de 6,0.
In anul 1821, in regiunea Vrancea s-au produs doua seisme relativ puternice, cu magnitudini MGR=6,3-6,5 pe scara Richter, resimtite mai intens in Moldova, dar si la Bucuresti; primul cutremur s-a produs la 10 februarie 1821 (MGR=6,3), iar al doilea cutremur a avut loc la 17 noiembrie 1821 (MGR=6,3-6,5) si intensitate maxima VII pe scara Mercalli; acest seism a cauzat pagube usoare in Moldova.

La 26 noiembrie 1829, s-a produs un cutremur vrancean mai puternic, cu magnitudine MGR=7,0 (Mw=7,2), care a fost resimtit mai intens in estul Munteniei si in Moldova; la Bucuresti s-au daramat cateva case, dar avarii mai mari au fost consemnate la Braila.

In seara zilei de 23 ianuarie 1838 s-a produs un cutremur vrancean foarte violent, cu caracter catastrofal. Seismul a cauzat pagube foarte mari in special in Muntenia, la fel ca in cazul seismului din 1977. Cutremurul din 1838 a fost, se pare, de acelasi tip cu cel din 1977. Magnitudinea a fost MGR=7,3 sau Mw=7,5 iar adancimea focarului trebuie sa fi fost de 90-100 km.
Iata o descriere:

.Constantinescu-TERRA. PROVOCAREA NECUNOSCUTULUI

Sa rememoram, acum, ce s-a intamplat in zona Ramnicu Sarat la 11/23 ianuarie 1838.
[...]Este regiunea cea mai dislocata a Campiei Romane, ceea ce- in opinia lui M.Draghiceanu- explica violenta cutremurelor ce au lovit zona in 1802, 1838 si 1894.
O coincidenta fericita a facut ca, imediat dupa seism, regiunea sa fie vizitata si studiata de un specialist german,dl. Schuller, care era consilierul pentru mine al Marelui duce de Saxa, alfat -pentru studii de teren- in Valahia. Iata relatarea specialistului german: <>.
Spre frontiera cu principatul Moldovei, intre satul Belciug si pichetul de graniceri Rogozu, cercetatorul gaseste o multime de crevase, dintre care cele mai importante ating o lungime de 1.000 de picioare (cca. 335 metri). Crevasele sfartecau terenul o data cu apropierea de apa Ramnicului, mergand pe malul stang (dinspre vest). De altfel, Schuller constata ca tot teritoriul din jurul Ramnicului este devastat, sfasiat de o multime de crevase si crapaturi mai mici, comunicand cu nenumarate gauri in sol. Dupa marturiile urgisitilor locuitori ai tinutului si ale granicerilor, la cutremur apa care a tasnit din sol prin aceste sparturi s-a ridicat la cativa stanjeni; crevasele insesi erau largi de cativa stanjeni, ele inchizandu-se apoi, treptat, mai mult sau mai putin total. Odata cu apa, remarca Schuller, solul a ejectat o mare cantitate de nisip cenusiu sau negricios, care putea fi observat pretutindeni in jur.

Cutremurul din 1838 a afectat sever Bucurestiul. S-au consemnat cel putin 8 morti si 36 de raniti, dar un bilant neoficial indica 600 de morti. Seismul a avut loc intr-o seara foarte geroasa de iarna, surprinzand lumea inghesuita in jurul sobelor. Acolo unde nu s-au daramat casele, oamenii au fost prinsi sub sobele cazute. S-au prabusit case subrezite de cutremurul precedent din anul 1829.

Dupa aceasta perioada de activitate seismica intensa, au urmat 30 de ani in care nu s-au mai produs cutremure puternice. Au fost consemnate doar evenimente moderate, cu magnitudini care nu au mai depasit 6,0 pe scara Richter.
In anul 1868 in regiunea Vrancea s-au produs 2 cutremure. Primul seism a avut loc in dimineata zilei de 13 noiembrie, cotat cu o magnitudine de 6,6 grade pe scara Richter si o intensitate maxima de VII-VIII pe scara Mercalli; seismul a fost resimtit pe o arie foarte larga, in toata Moldova, Muntenia, Dobrogea, mare parte din Transilvania, toata Oltenia, in mare parte a Ucrainei, dar si in toata Bulgaria. Nu au fost consemnate totusi pagube importante; se pare ca adancimea focarului a fost de 150 km. Cutremurul din 13 noiembrie 1868 arata, fara indoiala, ca nu e obligatoriu ca Vrancea sa dea cutremure catastrofale de fiecare data. El a fost urmat de un cutremur mai slab (MGR=6,0-6,3) produs la 27 noiembrie 1868.

La 25 decembrie 1880, un alt cutremur vrancean (MGR=6,4-6,5) a zguduit teritoriul romanesc, provocand avarii usoare si moderate la unele cladiri vechi.

In 1893 si 1894 s-au produs mai multe cutremure vrancene cu magnitudinea egala sau mai mare de 6,0 dintre care seismele din 17 august 1893 si 31 august 1894 au fost mai puternice (MGR=6,7 si respectiv 6,9 grade). Seismul din 31 august 1894 a avut un "vestitor" pe 4 martie 1894 (cutremur de magnitudine 6,2 si intensitate VII). Cutremurul de la 31 august 1894 s-a manifestat mai violent in sudul Moldovei, in special la Galati; de asemenea, malurile Prutului s-au dislocat pe o lungime de cativa kilometri. La Bucuresti au fost avariate case vechi din zonele periferice.

(Va urma)
 
Buna seara

La fel ca in secolele anterioare, si in secolul XX s-au produs mai multe cutremure vrancene importante (MGR > 6,0), dar dintre acestea numai doua seisme au fost, intr-adevar, catastrofale, avand urmari distrugatoare pe scara larga, si anume cele din 1940 si 1977.

La 13 februarie 1903 si 6 februarie 1904 s-au produs doua cutremure vrancene de magnitudini MGR=6,0-6,3 si intensitati maxime de pana la VI-VII, respectiv VII grade pe scara Mercalli. Aceste cutremure nu au avut urmari grave.
Primul cutremur mai puternic al secolului XX s-a produs insa in seara zilei de 6 octombrie 1908, in jurul orei locale 23h40min. Cutremurul a avut magnitudinea MGR=6,8 (echivalent magnitudine moment Mw=7,1), s-a produs la o adancime de 125 km si a avut intensitatea maxima VIII pe scara Mercalli. Seismul a fost resimtit pe o arie larga de la Dorohoi pana la Drobeta Turnu Severin, dar si in tarile vecine. Urmari mai severe au fost consemnate in special in centrul si sudul Moldovei, precum si in nord-estul Munteniei. La Bucuresti s-au prabusit cateva case vechi de la periferie.
Iata cum este consemnat acest eveniment in ziarul Universul:
Ziarul Universul anunta un cutremur de mare intensitate difuzat din nord-est spre sud-vest, pe o mare suprafata de teren, de la Tr. Severin pana-n Dorohoi, cu accentuari la Roman, Adjud, Rm. Sarat. "Cetatenii fugeau de prin case dezbracati, inchinandu-se. Femeile fugeau prin curti si pe strazi cu copiii in brate, tipand. Ceasornicele s-au oprit. Clopotele de la biserici sunau, sunau si au produs o panica si mai mare". Cutremurul a avut 3 momente explozive la interval de 3 minute. Ultima faza a produs "zguduituri infricosatoare" si "formidabile bubuituri subterane". S-au daramat mai ales locuintele vechi.
Remarcam modul de manifestare tipic al cutremurelor vrancene cu caracter multisoc (care combina 2 sau mai multe socuri in acelasi proces seismic).

La seara zilei de 25 mai 1912, la ora locala 20h01min, in regiunea Vrancea s-a produs un cutremur relativ puternic, cu magnitudinea MGR=6,4, intensitatea maxima VII pe scara Mercalli, la o adancime de 80-90 km. Cutremurul a provocat pagube mai importante la Focsani si Marasesti, unde s-au observat si modificari la nivelul scoartei terestre, tasari si formarea unor cratere umplute cu nisip. Mai multe case din Focsani au fost distruse. Locuitorii din Focsani au fost inspaimantati de zgomotul foarte puternic, ca de tunet, care a insotit cutremurul. Seismul a fost resimtit intens si la Bucuresti, unde lumea a fugit in strada. In aceeasi seara de 25 mai au urmat, la scurt timp, alte 2 cutremure de magnitudine medie. Astfel, la ora 22h15min s-a produs un cutremur de magnitudine MGR=5,8 si intensitate maxima VI-VII in Vrancea, la o adancime de circa 100 km; seismul a fost resimtit in special in sudul si estul Munteniei, inclusiv la Bucuresti. Al treilea cutremur s-a produs in aceeasi seara de 25 mai 1912 la ora 23h00min, la o adancime de 130 km, dar a fost mai slab decat primele doua cutremure; cel de-al 3-lea cutremur a avut magnitudinea 5,4. In zilele de 26 si 27 mai 1912 s-au produs o serie de cutremure locale, de adancime mica, in zona Marasesti, cu magnitudini de 4-4,5 grade; aceste seisme au fost declansate prin inducerea de tensiuni suplimentare pe faliile locale de catre socul principal din seara de 25 mai.

A urmat o perioada de relativa acalmie pana in anul 1929; in acest timp s-au produs numai cutremure vrancene de magnitudine sub 6,0 (5,5-5,7 maxim).
La 1 noiembrie 1929, in regiunea Vrancea s-a produs un cutremur de magnitudine MGR=6,0 la o adancime de 160 km. Acest seism a intrerupt lunga "letargie" seismica de dupa 1912. Cutremurul a fost resimtit puternic pe arie larga, dar nu a provocat pagube materiale din cauza adancimii mari la care s-a produs. Cutremurul din 1929 are insa o importanta deosebita in istoria seismologiei mondiale, deoarece acest eveniment vrancean a fost utilizat, de catre cercetatorul seismologic Jeffreys H. pentru demonstrarea existentei cutremurelor cu focare subcrustale, de mare adancime. Pana in anii 20-30 ai secolului XX, nu era admisa existenta cutremurelor produse la adancimi mai mari de 25-30 km. Cutremurul din Vrancea de la 1 noiembrie 1929 a fost unul dintre cele 5 cutremure produse in lume in perioada 1920-1930 de catre respectivul cercetator pentru demonstrarea existeni cutremurelor de mare adancime. Iata, asadar, ca Vrancea noastra cea "draga", eterna si fascinanta, a avut o contributie majora la dezvoltarea seismologiei mondiale !!!!

La 29 martie 1934, in zona Vrancea s-a produs un nou cutremur relativ puternic, cu magnitudinea MGR=6,3 si la o adancime de 90 km. Cutremurul a provocat avarii usoare si moderate, dar nu au fost consemnate victime. Totusi, la Braila s-a prabusit tavanul unei sali de cinematograf in timpul acestui cutremur; din fericire, nu a fost surprinsa nici o persoana.

Cel mai puternic cutremur vrancean din acest secol a avut loc in anul 1940. De fapt, anul 1940 s-a caracterizat printr-o activitate seismica vranceana intensa. In anii anteriori (1938 si 1939) au fost inregistrate mai multe seisme de magnitudini 5,5-5,7 grade, resimtite si la Bucuresti cu intensitati de V grade pe scara Mercalli.
Inca din primele luni ale anului 1940 in zona Vrancea s-au produs mai multe seisme cu magnitudini de 4,8-5 grade pe scara Richter, la adancimi de la 130 la 150 km. In vara anului 1940, la 24 iunie, s-a produs un cutremur de magnitudine 5,5 la o adancime de 115 km, resimtit cu intensitatea maxima V-VI pe scara Mercalli. Urmeaza o oarecare acalmie, care tine pana in a doua jumatate a lunii octimbrie 1940. In noaptea de 21 spre 22 octombrie s-a produs un cutremur de 4,5 grade pe scara Richter la o adancime de 122 km, iar in dimineata zilei de 22 octombrie 1940 s-a produs cel mai puternic cutremur precursor al marelui cutremur din 10 noiembrie: la ora 8h37min s-a produs in Vrancea un cutremur de magnitudine 6,4 la o adancime de 122-125 km, resimtit in zona epicentrala cu intensitatea de VII pana la VII-VIII pe scara Mercalli; cutremurul a fost resimtit si in Bucuresti cu intensitatea de VI-VII pe scara Mercalli. Au fost afectate cateva cladiri mai subrede, s-au spart geamuri si au cazut balcoane, cosuri si tigle de pe acoperisuri. Panica in randul populatiei a fost insa mare, deoarece acest seism a venit dupa o serie de cutremure mai mici produse pe parcursul intregului an 1940. Lucrurile pareau sa se linisteasca, desi pe 6 noiembrie 1940 s-a mai produs un cutremur de magnitudine 4,8. In ziua de 8 noiembrie 1940, la ora locala 14h00min, in regiunea Vrancea s-a produs un nou cutremur moderat, cu magnitudinea de 5,5 grade, la o adancime de 145 km, avand intensitatea maxima VI si resimtit fiind la Bucuresti cu intensitatea V. Pe 9 noiembrie 1940, dupa-amiaza, in zona orasului Panciu au fost resimtite cateva cutremure locale slabe, probabil seisme crustale de magnitudine redusa. Urgia era pe cale sa se dezlantuie, undeva in adancul Muntilor Vrancei, in partea nordica a acestora, la foarte mare adancime, in jur de 150 km, o tensiune uriasa era pe punctul sa se elibereze...Pamantul nu a mai rezistat mult timp. In dimineata zilei de 10 noiembrie 1940, la ora 3h39min30 secunde, in partea de nord a Muntilor Vrancei s-a declansat un violent cutremur, la o adancime de circa 140-150 km. Cutremurul a avut o magnitudine MGR=7,4 (sau magnitudine moment 7,7), a atins o intensitate maxima de IX1/2 pe scara Mercalli, iar aria de intensitate VIII a acoperit o mare parte din teritoriul tarii, in Muntenia si Moldova. Cele mai grav afectate au fost orasele Galati, Focsani, Panciu si Iasi; orasul Panciu a fost distrus in proportie de 90%. In Bucuresti au fost distruse sau grav afectate numeroase cladiri, dar cel mai spectaculos si tragic efect a constat in prabusirea blocului Carlton, tragedie soldata cu 400 de morti. Prabusirea blocului Carlton a reprezentat, la acea vreme, cea mai grava catastrofa de la introducerea betonului armat in constructii in Europa. Urmari grave s-au mai semnalat la Ploiesti, Campina, Giurgiu, dar cele mai grav lovite au fost localitatile din sudul Moldovei, care aratau ca dupa bombardament.
Cutremurul a fost urmat de mai multe replici pe parcursul lunii noiembrie, dar numai 8 dintre acestea au avut magnitudini de peste 5,0. Cea mai puternica replica s-a produs la 11 noiembrie, ora 8h34min, la o adancime de 150 km, si a atins o magnitudine de 5,5. La Bucuresti au mai putut fi simtite cateva replici de magnitudini 4,5-5 grade, dar fara sa cauzeze probleme deosebite.

In anii urmatori s-au mai produs cateva seisme moderate. In toamna si iarna anului 1945 s-au produs 2 cutremure vrancene de magnitudini 6,5 si 6,2 grade, la adancimi de 80-100 km. Un alt seism de magnitudine 6,0 s-a produs la 29 mai 1948. Dupa cutremurul din 1948, a urmat o noua perioada de calm seismic relativ lunga de mai multe decenii, pana in 1977. In aceasta perioada in zona Vrancea nu s-a mai produs nici un cutremur de magnitudine mai mare sau egala cu 6,0, toate seismele nedepasind 5,5-5,6 grade MGR. Astfel de cutremure s-au produs in 1950, 1960, 1963, 1965, 1966, 1973 si 1976. Cutremurul din 20 august 1973 s-a produs la o adancime de 73 km, a avut magnitudinea 5,6 pe scara Richter si a fost resimtit cu intensitati de pana la V si VI pe scara Mercalli. Un alt cutremur moderat s-a produs la 1 octombrie 1976, la 146 km adancime, si de magnitudine 5,6. Pareau niste zvacniri minore ale "balaurului" vrancean, care era intr-o lunga letargie, de mai multe decenii. Dupa 1 octombrie 1976 chiar s-a instaurat o liniste prelungita, intrucat nu s-au mai produs nici seisme de magnitudine 4-5. Se intampla ceva acolo jos, in adancurile Vrancei. Ce se petrecea, oare ? La inceput de martie 1977, linistea s-a terminat, intr-un mod brutal. In seara zilei de 4 martie 1977, la ora 21h22min, la o adancime de 93 km a fost initiat un proces infernal care a condus la eliberarea unor tensiuni majore; un cutremur cu magnitudinea MGR=7,2 si intensitate maxima IX pe scara Mercalli a zguduit Romania, tarile balcanice, Basarabia, Ucraina, fiind resimtit pana la Moscova si chiar la St. Petersburg. Cutremurul a avut urmari deosebit de grave in special in sudul si estul Munteniei. Din totalul celor 1570 de morti, cei mai multi au fost in Bucuresti, unde s-au prabusit 32 de cladiri, in principal blocuri inalte construite inainte de 1940, dar si cateva cladiri mai noi, cum ar fi sectorul de bloc OD16 din Militari, blocul din Lizeanu, precum si centrul de calcul al Minsiterului Transporturilor de la Gara de Nord. S-au observat, de asemenea, numeroase efecte la nivelul solului, crapaturi, tasari si tasniri de apa in luncile raurilor; in zonele subcarpatice s-au produs alunecari de teren, blocand pe alocuri cursurile unor parauri si formand mici lacuri de baraj natural. Cutremurul a fost urmat de replici, dar de magnitudini mici; replicile nu au depasit 4,5 grade pe scara Richter, fiind foarte slabe chiar si pentru un cutremur adanc vrancean (de regula, diferenta de magnitudine intre socul principal si cea mai puternica replica este de circa 2 grade).
In anii urmatori s-au produs seisme mai slabe, de pana la 5-5,5 grade.

In noaptea de 30 spre 31 august 1986, la ora locala 00h28min, in regiunea Vrancea s-a produs un nou cutremur puternic, la o adancime de 131 km; seismul a avut magnitudinea MGR=7,0 si a fost resimtit cu intensitatea maxima VIII-IX in zona epicentrala si VII la Bucuresti. Pe teritoriul actual al tarii au fost consemnate doar avarii usoare si moderate, iar bilantul a inclus 2 morti si 500 de raniti. La Focsani a fost avariat serios teatrul municipal, si s-a daramt o biserica. In Basarabia s-au inregistrat insa urmari severe; la Chisinau s-au daramat 4 blocuri, si cel putin 100 de oameni au murit. In sudul Basarabiei s-au semnalat tasari, crapaturi in sol, tasniri de apa. Cutremurul a fost urmat de replici de magnitudine mica, pana la 5,0 pe scara Richter.

La 30 mai 1990, ora 13h40min, in regiunea Vrancea s-a produs un nou cutremur puternic, la 89-91 km adancime; cutremurul, cu magnitudinea MGR 6,7 si intensitatea maxima VIII, a fost simtit intens si la Bucuresti (intensitate VII), si a provocat avarii usoare si moderate. 10 oameni au murit in Bucuresti din cauza caderii unor balcoane si obiecte suspendate (ghiveciuri s.a.). In primele ore dupa acest cutremur s-au produs si cateva replici cu magnitudini de 4,2-4,5 pe scara Richter. In dimineata zilei de 31 mai 1990, la ora locala 3h17min, in zona Vrancea s-a produs un nou cutremur, la o adancime de 86 km, si de magnitudine MGR=6,1. Seismul a avut intensitatea maxima VII, iar la Bucuresti VI. Nu s-au semnalat pagube materiale importante.

Dupa cutremurele din 1990, Vrancea a intrat intr-o noua perioada de stabilitate seismica la nivel scazut. De altfel, pana la cutremurul de 5,7 grade din 28 aprilie 1999 nu s-au mai produs nici seisme de magnitudine 5,5+, activitatea seismica fiind relativ scazuta in perioaa 1991-1998, constand in cutremure care nu au depasit MGR=5,0-5,2 (pe scara Richter).

(Va urma)
 
Buna seara

In secolul in care am intrat in 2001 (secolul XXI), in zona Vrancea s-a produs, pana acum, un singur cutremur mai important, de magnitudine 6,0. Este vorba despre seismul din seara zilei de 27 octombrie 2004, produs la o adancime de 98-100 km in partea de nord, nord-est a Muntilor Vrancei; intensitatea cutremurului in zona epicentrala a fost de VI-VII pe scara Mercalli, si de VI la Bucuresti.
In rest, s-au mai produs doar seisme usoare spre moderate, astfel (magnitudini de cel putin 5,5 grade pe scara Richter):

24.05.2001 20h34min (timp local) magnitudine Ms=5,5 adancime 143 km
27.10.2004 23h34min Ms=6,0 adancime 98 km
14.05.2005 04h53min Ms=5,6 adancime 148 km
25.04.2009 20h18min Ms=5,5 adancime 109 km

In general, in Vrancea este de asteptat sa se produca un cutremur de magnitudine egala sau mai mare de 5,5 in medie la fiecare 2-4 ani. Au fost si pauze mai lungi (de exemplu intre 1990 si 1999), dar si cazuri cu mai multe seisme de magnitudini 5,5+ intr-un an, sau cu evenimente seismice de magnitudini 5,5+ produse in ani consecutivi. Astfel de cutremure sunt considerate seisme de energie moderata, si ele nu cauzeaza pagube materiale, ci doar usoara panica, fiind resimtite in special in orasele mari din sudul si estul tarii, partial in Basarabia, in nordul si centrul Bulgariei (la intensitati mici insa). Intensitatea maxima a unor astfel de cutremure vrancene (de magnitudini M ~5,5) atinge VI grade pe scara Mercalli in judetele Vrancea, Galati si Buzau (si in zone izolate mai indepartate din Muntenia, Moldova si Dobrogea, dupa caz, in functie de natura solului si de directivitatea specifica a seismului respectiv). La Bucuresti, astfel de cutremure ating intensitati de IV pana la V grade pe scara Mercalli, asa cum s-a observat in cazul cutremurelor din 28 aprilie 1999, 6 aprilie 2000, 24 mai 2001, 14 mai 2005 si 25 aprilie 2009.

(Va urma)
 
Back
Top