Construcţia piramidei lui Keops , mistere, precizie matematica, cunostiinte astronomice ?
Prezentarea sau exprimarea unei idei trebuie făcută în aşa fel încât receptarea ei să poată fi garantată prin simţuri. Constructorii piramidelor s-au achitat de sarcina lor într-un mod pe care nici chiar societatea noastră modernă supertehnologizată nu îl poate imita. Piramidele au fost construite din piatră şi aşezate în anumite locuri în aşa fel încât să poată rezista tututor evenimentelor naturale şi tuturor catastrofelor.
Singurul duşman al piramidei lui Keops a fost omul cu lăcomia sa de bani şi patima sa de a se impune. Haina exterioară de piatră a piramidei a slujit la înălţarea unor palate şi clădiri.
Piramida lui Keops a fost ridicată probabil în jurul anului 2645 î.Cr., cu 2300 de ani înainte de Buddha, adică cu 300 de ani înainte de potop. Metodele aplicate la construcţia piramidei sunt şi în ziua de azi un mister greu de explicat, în temeiul căruia s-au făcut multe speculaţii. Particularitatea culturii egiptene constă în faptul că ea nu a evoluat, treptat, în cadrul unui proces de dezvoltare de la primitivism la perfecţiune. Cultura egipteană a dat cele mai frumoase opere arhitectonice chiar de la începuturile ei. Ceea ce s-a făcut mai târziu a fost prost construit, vădind deja semne de decadenţă. O explicaţie a acestui fenomen ar putea fi aceea că, în Egipt, conducătorii poporului erau descendenţii unei culturi care, înainte de a fi distrusă de potop, era situată pe o treaptă superioară de dezvoltare. Câţiva clarvăzători au prezis acest lucru, s-au retras apoi într-un loc sigur şi au transmis mai departe învăţătura lor egiptenilor, respectiv elitelor lor, care au pus-o apoi nemijlocit în practică.
Problema istoricilor noştri stă evident în neputinţa de a accepta ideea că au existat popoare care dispuneau probabil de cunoştinţe şi tehnici de lucru mai avansate decât avem noi astăzi.
Cum au fost construite piramidele?
Despre felul în care a fost construită piramida lui Keops specialiştii au păreri divergente. Pentru ca cititorul să-şi poată reprezenta mai bine dimensiunile construcţiei, iată câteva comparaţii sugestive. Dacă am aşeza la rând cele 2,3 milioane de blocuri de grosimea unui zid obişnuit ar rezulta un zid de un metru înălţime care ar putea înconjura în întregime Franţa. în ceea ce priveşte volumul ei, în piramidă ar putea intra Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Milano şi Florenţa, Westminster Abbey şi Catedrala Sf. Paul din Londra.
Din pietrele de construcţie ale piramidei s-ar putea ridica de treizeci de ori Empire State Building. Fiecare bloc în parte cântăreşte aproximativ 2,5 tone; alte blocuri ajung chiar la greutatea de 70 de tone, ca spre exemplu blocurile de granit din camera mortuară regală. Blocurile au fost tăiate perfect, astfel că distanţa maximă dintre două blocuri nu depăşeşte lăţimea de o jumă 24224v219y ;tate de milimetru. Este uimitor cu câtă precizie au fost aşezate aceste blocuri colosale unele lângă altele, având în vedere înălţimea de 130 m a piramidei.
Aici ne-am putea pune unele întrebări:
Cum au fost transportate aceste blocuri de granit cu o greutate de până la 70 de tone pe o distanţă de 800 de km, de la carierele de piatră din Assuan? Pobabif s-au folosit bărci uriaşe pe Nil. Nu s-a putut descoperi însă nici o urmă de asemenea bărci. Apoi cum au fost oare transportate aceste blocuri de la locul de debarcare la locul de construcţie?
Nilul era navigabil pentru ambarcaţiuni mari în direcţia carierelor de piatră doar când nivelul apelor era maxim. Pe vremea aceea curenţii erau încă destul de puternici şi malurile pline de nămol. Pentru a ridica cu un sistem de pârghii un bloc de 70 de tone de pe o corabie este nevoie, în orice caz, de un teren stabil şi de o pârghie cu un braţ foarte mare.
Din câte ştiu, prima şi unica persoană care a scris despre construcţia marii piramide a fost istoricul grec Herodotus, care a trăit în secolul al V-lea î.Cr. O relatare, deci, întemeiată pe speculaţii, scrisă după aproximativ 2200 de ani de la construirea piramidei. După părerea lui Herodotus, la ridicarea ei au lucrat în jur de 400.000 de oameni timp de 20 de ani. Să ne imaginăm că toţi aceşti muncitori ar fi locuit acolo.
Max Toth şi Greg Nielsen au scris în cartea lor că nu s-a găsit nici o urmă de aşezare sau oraş. Ceea ce nu înseamnă mare lucru, o astfel de aşezare ar fi avut foarte probabil doar un caracter provizoriu şi s-ar fi ruinat în scurt timp. Se pare însă că în vremea aceea trăiau în Egipt doar 1,4 milioane de oameni. Ceea ce face ca cifra de sute de mii de lucrători ocupaţi exclusiv cu construcţia piramidei, cifră raportată la numărul de locuitori, să mi se pară improbabilă. Economia unei astfel de ţări, agricultura şi alimentaţia ei ar ajunge astfel cu siguranţă în dificultate.
Nu am rezistat tentaţiei de a adăuga la toate aceste teorii şi speculaţii propriul meu model ideatic, pentru ca astfel confuzia să fie şi mai mare. Aceste idei mi-au fost furnizate de cărţi de istorie, religie, astrologie, filozofie orientală, magnetism şi altele.
Pentru că totul este alcătuit din energie mai mult sau mai puţin comprimată, din vibraţii situate la un nivel mai ridicat sau mai scăzut şi pentru că totul se mişcă pe traiectorii concentrice de energie, există pentru mine o explicaţie simplă şi perfect plauzibilă.
Zidurile din Ierihon s-au dărâmat din cauza unui sunet de trâmbiţă care, nimerind rezonanţa proprie a pietrei, a distrus-o. Caruso a spart în acelaşi fel un pahar.
Am auzit că o forţă militară nenominalizată a produs o bombă sonoră acordată la nivelul de vibraţii al corpului omenesc. în momentul în care bomba este activată, omul se dezagregă. Clădrile, plantele şi animalele rămân însă intacte. Călugării tibetani pot să-şi influenţeze, prin forţa spiritului, nivelul de vibraţie al corpului lor în aşa fel încât izbutesc să se ridice deasupra pământului, practicând ceea ce se numeşte levitaţie. în cazul lor, levitaţia este urmarea firească a meditaţiei. Ea nu constituie un scop în sine, cum a fost bunăoară cazul în Elveţia, acum câţiva ani, când pentru câteva sute de franci elveţieni erai învăţat timp de 14 zile tehnica levitaţiei, în afara oricărei trăiri spirituale, ci doar ca fapt senzaţional. Chiar şi astfel de fenomene sunt anexate domeniului comercial. După părerea mea, egiptenii au folosit o tehnică asemănătoare, cu ajutoul căreia au modificat nivelul de vibraţie al pietrei sau au sustras piatra influenţei gravitaţiei, făcând astfel posibil transportul ei.
Cititorul va fi poate mai înclinat să-mi dea dreptate dacă se va gând că astăzi, cu milioanele de dolari şi maşinile puternice de care dispunem, nu putem transporta un bloc de 200 de tone. Egiptenii l-au aşezat însă cu o precizie incredibilă la locul potrivit.
Acesta a fost cazul atunci când s-a încercat salvarea unor piramide şi clădiri, în timpul lucrărilor la barajul de la Assuan. Blocul de piatră de 200 de tone a trebuit tăiat în bucăţi şi apoi mutat. încercaţi să vă imaginaţi cum au transportat egiptenii un astfel de bloc cu mijloace primitive, aşezându-1 cu uimitoare precizie în poziţia dorită. Iscusinţa acestui popor a mers încă şi mai departe. Cimentul care uneşte blocurile este atât de subţire şi de o calitate atât de bună încât o piatră cimentată doar pe o singură parte rămâne perfect fixată, în ciuda acţiunii distructive a climei şi a soarelui. Compoziţia "cimentului n-a putut fi analizată nici până în- ziua de astăzi.
Descrierea construcţiei
Din motive de simplificare, aceasta fiind practica încetăţenită în literatura de specialitate, voi utiliza ca unităţi de măsură: ţolul şi piciorul. Măsurătorile provin de la planul de construcţie al piramidei, aşa cum a fost el descris de inginerul Davidson. Construcţia propriu-zisă prezintă o abatere de importanţă simbolică.
O piatră de pe tavanul camerei regale a fost şlefuită până la ultima bucăţică. Bucăţica rămasă a fost identificată cu un ţol britanic, minus jumătate din lăţimea firului de păr. De acum înainte îl vom numi ţol-piramidă (ţ.p.). El reprezintă a 25-a parte din interiorul camerei regale ca şi din alte locuri. După ultimele măsurători geodezice, întreprinse în anul 1957-1958, ţolul-piramidă reprezintă a zecea milioana parte a distanţei dintre centrul Pământului şi Polul Nord, măsurând 3949,89 mile. Perimetrul piramidei are 36.524 ţ.p. (25 ţ.p. = 25,026 ţoii britanici).
Înălţimea piramidei, de la vârf la bază, în mijlocul piramidei, comportă 5813 ţ.p.
Dacă considerăm acest segment ca fiind raza unui cerc, atunci acest cerc are avea circumferinţa de 36.524 ţ.p.
Din acest raport rezultă, neglijând o mică diferenţă fracţională, cifra de 3,14159 - numărul n, cifră care de abia în secolul VI a fost descoperită de cătrre matematicienii noştri. Egiptenii ajunseseră la cifra 3144." Circumferinţa de 36.524 de ţoii dă prin împărţirea la 100, 365,24, ceea ce repezintă exact cifra zilelor necesare Pământului pentru o rotaţie completă în jurul Soarelui. Toate acestea le ştim astăzi. înainte de Galilei a existat o veme în care se credea că Soarele se învârte în jurul Pământului. Altfel spus: cu 4625 de ani în urmă a existat o civilizaţie care ştia deja ceea ce noi am aflat relativ recent.
Înălţimea piramidei reprezintă a miliarda parte din distanţa medie dintre Soare şi Pământ. Circumferinţa piramidei corespunde exact unei părţi a circumferinţei Pământului.
Diagonalele bazei măsoară 26,826 ţoii.
Ştim că axa Pământului descrie un cerc şi că după aproximativ 26.000 de ani se va întoarce în punctul de unde a pornit. Măsurătorile recente exacte au arătat că timpul necesar ar fi de circa 25.800 de ani.
Constructorii piramidei indică cifra de 25.820, care este mult mai precisă decât cea presupusă de 26.000 ani. Pentru cei interesaţi, vom intra în unele detalii privind măsurătorile acestei piramide. într-adevăr, de ele se leagă ceva aparte. Evident, toate acestea nu ar fi fost necesare pentru construirea unei camere mortuare. Următoarele date au fost extrase din cartea The Great Pyramid Decode, de E. Raymond Capt.
Greutatea piramidei este estimată a fi de aproximativ 5,3 milioane tone. Greutatea pământului, după calculele geodezice, este de aproximativ 5.300.000.000.000 miliarde tone. Temperatura constantă din încăperea regală comportă o cincime din diferenţa de temperatură dintre punctul de congelare şi punctul de fierbere al apei. Aceasta este de altfel şi temperatura medie la suprafaţa Pământului, ţinându-se cont de întreaga suprafaţă a planetei.
Densitatea pământului este considerată a fi de 5,672 ori mai mare decât aceea a apei la 20°C. Densitatea piramidei este de 5,7.
Înălţimea medie a crustei terestre a fost stabilită de curând, pe baza cercetărilor geologice, susţinute de fotografii luate de la înălţime şi de computere. Ea este de circa 4.455 de picioare. Şi iat-o şi pe cea a piramidei, măsurată fără vârf: 454,5 picioare.
Înălţimea medie a suprafeţei mării a fost calculată de oceanografi la 193 de picioare şi 7 ţoii sub nivelul bazei piramidei. Calculând cele 4 înălţimi ale piramidei obţinem 2325,2 ţoii, ceea ce este ceva mai mult decât 193 de picioare şi 7 ţoii.
Aşa-numita secţiune de aur, utilizată la construcţia catedralelor, în pictură şi sculptură este realizată perfect în diferite locuri din piramidă. Chiar şi proporţiile omului respectă această regulă.
Prin secţiunea de aur se înţelege următoarea relaţie: pe segmentul A-B se aşează un punct C astfel încât matematic se obţine: AB/AC = AC/CB. Referitor la om, lucrul acesta înseamnă că raportul dintre mărimea corpului şi distanţa picior-buric este egală cu raportul dintre distanţa picior-buric şi buric-apex (cap).
Aceeaşi relaţie o regăsim şi în piramidă dacă împărţim suprafaţa dreptunghiulară a camerei mortuare astfel încât să obţinem două suprafeţe egale, respectiv două paralelipipede. Dacă se trage linie din punctul de mijloc al bazei, - notat cu A, printr-unul din unghiurile paralelipipedului, situat în spaţiu, deasupra bazei, se obţine punctul C. Se prelungeşte apoi această diagonală AC până ce intersectează planul, obţinut prin prelungirea suprafeţei laterale a camerei. Se obţine astfel punctul B. Punctul C este vârful unghiului unui patrulater.
Fundamentul camerei mortuare are forma unui dreptunghi de aur perfect şi conţine informaţii privind spirala logaritmică, aşa-numita serie a lui Fibonacci.
Cred că nu mai este necesar să mai adaug şi alte date. Vom trece în cele ce urmează direct la mesajul, respectiv la spiritul piramidei lui Keops.
Mesajul piramidei
Dacă te ocupi mai amănunţit de piramida lui Keops nu trebuie să te mire faptul că eşti confruntat mereu cu noi necunoscute. Este oare posibil ca piramida lui Keops să fi fost construită doar cu scopul exclusiv de a sluji de mormânt faraonului?
Inginerul Davidson a observat că piramida lui Keops este singura dintre toate piramidele egiptene care are un sistem de galerii. Astfel 3 încăperi sunt unite înte ele fiind întretăiate de o galerie înaltă de 9 metri. Galeriile sunt atât de înguste şi joase încât nu le poţi străbate decât mergând aplecat.
Un sarcofag având dimensiunile curente nu ar fi putut fi transportat prin aceste galerii.
Sarcofagul de granit din camera regală nu are capac. S-ar putea presupune că acoperământul său, greu ca plumbul, a fost furat, însă iarăşi, dimensiunile acestuia ar fi făcut imposibilă transportarea lui pin galerii.
Sarcofagul deschis poate fi astfel privit ca simbol al învierii şi nu ca. un ultim loc de odihnă.
De ce nu se găsesc hieroglife în camera mortuară, aşa cum se întâlnesc de obicei în celelalte piramide?
Asupra acestui din urmă aspect al teoriilor lui Davidson voi reveni în cele ce urmează.
S-a constatat cu stupoare în anii '20, după fotografierea din avion a piramidei, că aceasta prezintă în părţile laterale nişte scobituri, ceea ce ridică alte întrebări.
Înainte de a ne ocupa de teoria lui Davidson ar fi interesant să punctăm câteva idei pe baza interpretării date de Marsham Adams, care în 1895 a scris o primă carte despre piramida lui Keops iar în 1933 a publicat un rezumat al scrierilor sale în volumul Casa maestrului încăperilor ascunse.
El se referă aici Ia Cartea egipteană a morţilor. în această carte se înfăţişează călătoria pe care o face mortul, precum şi încercările prin care trece pentru a ajunge în final la purificare şi reînviere.
F = puţuri cu diametrul de 20 cm (cele superioare nu ajung la încăperi) G = galerie de 9 m înălţime
H = punctul de intersecţie al galeriilor ascendente şi descendente J = puţ de lăţimea unui om P = fântână
S = punctul de intersecţie dintre prelungirea zidului lateral al piramidei şi galeria ascendentă
W-H = puţul hoţilor arabi (datând din anul 802)
În continuare este descris un sistem de galerii, săli şi porţi prin care trebuie să treacă mortul. Galeria care coboară către încăperea de sub pământ simbolizează drumul către locul groazei. Potrivit cărţii Pragul ascuns, mortul se întoarce înapoi, ajutat fiind de un protector divin (un fel. de înger păzitor). In acest fel, el ajunge în capul coridorului ascendent, închis de un bloc de granit. Acest coridor a fost atât de bine camuflat încât a fost descoperit doar din întâmplare. Numai cu ajutorul unei entităţi superioare mortul era în stare să treacă dincolo de acest punct. Apoi el ajungea în cele două săli ale adevărului, în întuneric şi lumină, simbolizate în piramidă prin coridorul ascendent şi prin marea galerie. între aceste două săli trebuia să aibă loc renaşterea sufletului în încăperile lui Isis. Isis simbolizează maternitatea, iar imaginea ei se regăseşte şi în camera mortuară a reginei. După ce sufletul şi corpul se reuneau, mortul parcurgea spaţiul de deasupra galeriei până în camera mortuară regală.
Finalmente el ajungea în sala lui Osiris, camera regală, unde se înfăţişa judecătorului împărăţiei morţilor spre a fi judecat. Dacă se considera că fusese bun era glorificat prin marea lumină.
Construcţia interioară a piramidei coincide întocmai cu treptele pe care morţii trebuiau să le parcurgă în lumea de dincolo, ceea ce conferă astfel sens acestui sistem de galerii. Totuşi prezentarea lui Davidson nu oferă nici o explicaţie în legătură cu dimensiunile piramidei, poate doar un punct de reper pentru importanţa specială a piramidei lui Keops. Nici Davidson nu a fost satisfăcut de această teorie. Din măsurătorile foarte precise întreprinse de prof. Smith şi confirmate ulterior de prof. Pe trie a rezultat o diferenţă de 286 ţ.p.
Davidson a ajuns la concluzia că ambii profesori au dreptate. Prof. Smith a calculat dimensiunile pe baza planului de construcţie, în timp ce profesorul Petrie a mers pe teren, calculând dimensiunile reale. Diferenţa pare să rezulte dintr-o greşeală a constructorului. Davidson a ajuns ]a doua concluzii:
La baza dimensiunilor piramidei se află un cerc - simbol al începutului perfect, fără sfârşit.
Acest cerc apare şi în diferite locuri în piramidă, ca şi în diferitele măsurători care s-au făcut. Aşa cum am amintit în capitolul anterior, el are o circumferinţă de 36.524 ţ.p. înălţimea piramidei, inclusiv vârful, este de 5813 ţ.p. şi corespunde razei unui cerc cu o circumferinţă de 36.524, aşa cum este prevăzut în plan. Piramida trebuie să aibă în orice caz vârf pentru ca aceste raporturi să şi corespundă.
Cea de-a doua concluzie a lui Davidson se referă la faptul că piramida deviază puţin de la planul ei de construcţie. în aşa-numitele liste regale, ca şi în vechea cronică a Egiptului, se arată că poporul era condus de zei, semizei şi regi.
Potrivit cronicii, epoca zeilor şi a regilor avea să dureze în total 36.524 de ani.
A treia ierarhie a zeilor avea să domnească 5813 ani, număr corespunzător razei cercului.
Pentru epoca zeilor, semizeilor şi spiritelor s-a prezis o perioadă de 25.826 de ani, suma diagonalelor bazei.
Sunt convins că această înşiruire de date poate fi plictisitoare. Totuşi ea este necesară pentru a putea afla adevăratul înţeles al piramidei şi în acelaşi timp pentru a înţelege teoria Iui Davidson.
Până acum nu au fost pomenite următoarele puncte care s-au citat în legătură cu tema devierii şi a măsurării suprafeţei de bază: schimbările suferite de orbita Pământului, aplatizarea planetei noastre, măsurarea gravitaţiei în fiecare punct al axei Pământului şi înclinaţia axei terestre faţă de planul orbitei sale.
Aici se ridică întrebarea fundamentală: cine a dispus cu 4600 de ani în urmă de asemenea cunoştinţe precise? Cine §i de ce a vrut să reprezinte aceste cunoştinţe sub forma unui monument indestructibil?
Aici, din nou, o altă întrebare: de ce s-au petrecut aceste lucruri în aşa fel încât să putem descoperi datele şi informaţiile tocmai acum, să le lăsăm să ne pătrundă conştiinţa şi să începem să le înţelegem?
Articolele de ziar şi emisiunile de televiziune care se ocupă cu fenomene legate de piramide ne dovedesc interesul de care se bucură acst subiect în întreaga lume occidentală. Chiar dacă reportajele nu sunt complete şi nu dispun de toate informaţiile auxiliare necesare, se vorbeşte de ele pretutindeni. Răspunsul lui Davidson este neobişnuit de captivant şi deschide o serie întreagă de perspective.
Răspunsul său se apropie de formele de cunoaştere ezoterică din istoria dezvoltării umanităţii, bunăoară, între altele, de varianta unui Rudolf Steiner sau de aceea a ordinului rozacrucian, contribuind totodată la recunoaşterea mesajului lui Cristos.
După părerea lui Davidson, arhitecţii planului de construcţie nu au fost egipteni, căci aceştia nu dispuneau de cunoştinţele astronomice necesare. Totuşi ei sunt, desigur, constructorii piramidei, ca urmare şi responsabili pentru abaterea ei de'la plan.
Cum s-a ajuns atunci la asemănările cu Cartea 'egipteană a morţillorl Davidson consideră că atât piramida cât şi Cartea egipteană a morţilor provin din aceeaşi sursă.
Piramida lui Keops a fost construită datorită impulsului dat de o forţă spirituală superioară şi sub conducerea unor oameni aparţinând unei civilizaţii distruse de potop. O civilizaţie care apare uneori sub numele de „Atlantida". Construcţia piramidelor a fost pentru ea mijlocul de a exprima ceva. Un mesaj şi un avertisment pentru civilizaţiile de mai târziu.
Procedeul şi locul au fost alese în aşa fel încât construcţia să poată rezista potopului şi în ciuda erodării stratului exterior de piatră să fie capabilă să şi transmită mesajul. De ce se bucură ea de interesul nostru abia acum, după ce pregătiri în acest scop au fost întreprinse încă din 1850? Pentru că noi, sau unii dintre noi, am izbutit abia acum să ne ridicăm din adâncimea materială a existenţei noastre şi pentru că a trebuit să atingem mai întâi acest adânc pentru a ne putea ridica apoi din el.
Acest proces s-a desfăşurat timp de sute şi mii de ani, dar abia acum am ajuns la o răscruce. Chiar şi răscrucea este menţionată de piramidă. Şi acum urmează partea cea mai interesantă şi mai captivantă. Davidson merge mai departe. Moştenirea de date ştiinţifice şi astronomice este într-adevăr foarte concludentă. Interiorul piramidei ne poate povesti însă mult mai multe despre semnificaţia ei spirituală. Taylor şi Smith au presupus încă de atunci că sistemul de galerii ar ascunde o scală cronologică cu unităţi 'de timp.
Davidson a dezvoltat această idee. El a prelungit linia tavanului galeriei ascendente şi a ajuns într-un punct în care prelungirea părţii oblice a piamidei intersectează această linie. De aici, a dus o perpendiculară pe prelungirea imaginară a podelei galeriei ascendente şi a obţinut un punct pe care 1-a considerat ca reprezentând data de 22 septembrie a anului 4000 î.Cr. El a numit această linie scala istorică a timpului.
Apoi a împărţit linia în intervale de 1 ţ.p. pentru fiecare an şi a citit rezultatul. Lungimea scalei istorice cuprindea aproximativ 6000 de ani. Sunt conştient de faptul că la o primă lectură ceea ce urmează va fi greu de înţeles. Totuşi l-aş ruga pe cititor să-şi dea osteneala să citească următorul paragraf de câteva ori.
Anul 4000 î.Cr. reprezintă, aşa cum se spune în Vechiul Testament, începutul istoriei omenirii. Punctul în care galeria coboară şi intersectează această scală a timpului se găseşte la o depărtare de 2513 ţ.p. de punctul de plecare.
Să fi fost oare prevăzute pe-atunci premise speciale pentru oameni?
Se pare că da, căci poporul lui Israel devenea în acea perioadă un popor predestinat. I-a fost dat să plece din Egipt într-o altă ţară care îi fusese promisă, pentru a duce acolo o existenţă exemplară, oferită ca model celorlalte popoare.
Istoria celor 12 triburi ale lui Israel s-a desfăşurat însă altfel decât fusese prevăzut, dar în acest subiect nu ne vom aventura prea departe.
Lungimea tavanului galeriei are 12xl53ţ.p. în Biblie se povesteşte despre prinderea miraculoasă a 153 de peşti care rămăseseră agăţaţi în plasa lui Petru. Iisus a spus atunci: „Vă voi face pescari de oameni". Cei 12 apostoli trebuiau, deci, să pescuiască fiecare, simbolic, câte 153 de oameni, adică să-i înveţe pe aceştia Evanghelia. Motiv pentru care Davidson consideră că această galerie reprezintă perioada de răspândire a Evangheliei.
Despre sfârşitul lumii s-a scris mult. Printre alţii, evanghelistul Matei spune în capitolul ,24, versetele 14: „Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul".
După galerie (după perioada de răspândire a Evangheliei) urmează un prag de la care porneşte un mic coridor care duce, la rândul său, la anticameră. Potrivit lui Davidson, începutul coridorului simbolizează data de 4 august 1914, ziua în care expira ultimatumul dat Germaniei.
Începând din acest loc, el va calcula datele, folosind o altă unitate de măsură a timpului: 1 ţ.p. = 30 zile. Corespunzător va ajunge la sfârşitului coridorului la luna noiembrie 1918, sfârşitul primului război mondial.
Încă din anul 1922, Davidson a' prezis că la data de 29 mai 1928, reprezentată de sfârşitul anticamerei, o mare catastrofă se va abate peste omenire.
La acea dată s-a înregistrat o puternică prăbuşire financiară care a constituit începutul marii crize economice.
Dacă ne gândim la ceea ce s-a petrecut în lume, începând din 1940 şi până în ziua de azi, trebuie să recunoaştem că în fiecare moment undeva pe glob a fost război, iar catastrofele naturale nu au constituit o excepţie.
· Distanţa de la A la B = 365,24 J.p. Circumferinţa cercului are de asemenea 365,24 ţ.p.
· Raza cercului are 58,13 ţ.p., distanţa de la sarcofag la peretele sudic, vestic şi nordic
· Suprafaţa podelei din camera regală este exact de 8 ori mai mare decât cea a cercului.
Toate astea ar putea avea o legătură cu textul biblic: „Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, [...] Căci se va ridica popor peste popor şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocurea", (Matei, 24, 6-7). Nu avem decât să deschidem televizorul ca să vedem cât de exactă este comparaţia cu timpul în care trăim astăzi.
Cei care au conceput piramida au prevăzut atât potopul, cât şi epoca noastră haotică. Şi, totuşi, sunt convins că circumstanţele în care trăim sunt expresia propriei noastre interiorităţi. Dacă am cizela puţin acest interior, am putea schimba şi condiţiile în care trăim.
Scala timpului 3 (de la A la B) în care A (sfârşitul marii galerii) reprezintă „începutul sfârşitului".
Ce s-a întâmplat cu vârful?
Amintiţi-vă de greşeala constructorilor care nu au mai putut aşeza vârful. Iisus spune ceva asemănător în Biblie: „Eu sunt piatra de hotar pe care au aruncat-o zidarii". Cuvintele sale pot fi interpretate simbolic în felul următor: dacă vom întemeia o stăpânire în afara mesajului lui Cristos, a mesajului dragostei faţă de semenii noştri, societatea astfel edificată va fi imperfectă şi sortită de aceea pieirii. Dacă ne limităm la materie fără să luăm în considerare originea ei spiritualârne vom îndrepta direct spre catastrofă.
Nu trebuie să fii enoriaş al vreunei biserici sau membru al vreunei secte religioase ca să înţelegi toate acestea. Dacă fiecare om ar trăi corespunzător preceptelor lui Buddha şi Cristos lumea ar arăta cu totul altfel.
Dacă ar există dragoste adevărată şi înţelegere între oameni, animale §i plante, atunci am putea trăi într-o adevărată armonie cosmică, eliberaţi de stres, spaime şi boli, care nu sunt altceva decât urmarea firească a egoismului nostru, a lăcomiei şi a altor patimi de acelaşi fel.
Nu e niciodată prea târziu. Mai avem încă timp şă ajungem la această armonie. Chiar astăzi mai putem să reflectăm la ea şi să facem primul pas.
Phil Bosman din „Bond Zpner Naam" (Liga fără nume) a exprimat foarte frumos această idee: „îmbunătăţeşte lumea, începând cu tine însuţi". Nu trebuie să te opreşti la frumuseţea corpului, la aglomerarea splendidă de atomi, ci să-ţi descoperi propriul suflet şi propriul spirit.
Negreşit se poate ca aceasta să fie spiritul piramidei care se înalţă atât de grandios deasupra splendorii corpului său. Construieşte-ţi viaţa împreună cu Cristos, restul va veni de la sine.
