• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

GANDURI, la ceas de cugetare...

Old DG

Old DG

New member
Joined
Jan 2, 2010
Messages
5,244
Reaction score
0
Adevarul este cea mai dorita femeie din lume, in timp ce noi, cei care o cautam, suntem amantii cei mai gelosi, care anihilam din reflex orice individ care-i arunca cea mai neinsemnata ocheada.
Pe aceasta femeie o tradam adeseori, petrecand apatici ore si zile intregi in minciuni, pentru ca dupa aceea sa ne intoarcem la ea, cu ultimul truc al amantului, explicandu-i ca: "am facut-o doar pentru ca te iubesc atat de mult!"
_______________________________________________________________

Darul meu - sau poate defectul meu fatal - este nostalgia si acuzarea ca pretind perfectiunea, stiind foarte bine ca ea este alcatuita din lucruri marunte. Presupun ca se poate spune ca adevarata mea slabiciune este un fel de hipermetropie: uneori lucrurile se petrec la distanta, iar eu le vad contururile mult mai tarziu.
 
Exista continuitati de la socialism inspre democratie: MITA/SPAGA care a crescut exponential odata cu inflatia!
 
Fericirea este starea noastra naturala. Fericirea este starea naturala a copiilor mici, carora le apartine imparatia cerurilor-pana ce ajung sa fie intoxicati si contaminati cu prostia societatii si a culturii. Pentru a dobandi fericirea, nu trebuie sa faci nimic, deoarece fericirea nu poate fi dobandita. Stie cineva de ce? Pentru ca o avem deja. Cum poti dobandi ceva ce ai deja?
Atunci, de ce nu traiesti experienta fericirii? Pentru ca trebuie sa renunti la ceva. Trebuie sa renunti la iluzii. Pentru a fi fericit, nu trebuie sa acumulezi ceva; trebuie sa renunti la ceva. Viata este usoara, este incantatoare.Ea este dificila doar pentru iluziile tale, pentru ambitiile tale, pentru lacomia si poftele tale.

Extras din “Constienta. Capcanele si sansele realitatii”, Anthony de Mello, Editura For You
 
Toată viaţa învăţăm să purtăm măşti până când măştile încep să ne poarte pe noi.
 
Parintii nu trebuie sa aiba niciodata impresia ca sunt stapanii copiilor lor.
Dimpotriva, trebuie sa se considere arcurile din care copii tasnesc precum niste sageti vii.
Profetul-Kahlil Gibran.
Intrebarea mea este:
-Ce se intampla cu arcul dupa ce au fost trase sagetile?
-E uitat intr-un colt al debralei si se asterne praful peste el?
 
Eu una consider ca nu este si nici nu ar trebui sa fie uitat intr-un colt. Cred totusi ca atat arcul cat si sagetile trebuie sa se accepte si sa se respecte reciproc. Nu intotdeauna sagetile merg pe drumul considerat bun de arc, insa cred ca fiecare are drumul lui, si nimeni nu ar trebui sa incerce sa schimbe in vreun fel acest lucru. Teoretic ne nastem din iubire, nu ca sa fim datori cu ceva celor ce ne-au dat viata. Iubirea ce o purtam la randul nostru celor ce ne-au nascut ne face sa daruim respect si sa luptam pentru a-i face mandri de noi. Nimic nu ar trebui sa vina din obligatie, ci din placere si din iubire.
 
De acord cu tine, insa viata nostra nu inseamna ca s-a sfarsit odata ce ne vedem copii integrati corect in viata, ne vom gasi alta dimensiune a ei, mai apropiata varstei!
Cam asta am vrut sa zic!
 
Complet de acord. Sub nici o forma viata parintelui nu trebuie sa se schimbe sau - mai grav - sa se termine dupa ce copilul sau a devenit un om in toata firea. Varsta inaintata aduce cu sine un izvor de intelepciune si de experiente din scoala vietii. Viata ne ofera tot ce ne dorim, trebuie doar sa stim unde sa privim.
 
Cand stii ca inca mai traiesti ?
Ai ajuns într-un punct al vieţii tale. Ai o vârsta biologica care, în discuţia noastră contează doar în măsura în care e importantă pentru tine. Eşti undeva la mijlocul ierarhiei sociale, mai în sus ori mai în jos, nici aceasta nu contează decât tot aşa, dacă este esenţial pentru tine. Poate ai o familie, poate nu.Asemeni despre prieteni.
Ai tot sau poate nimic,toate acestea se rezumă doar la tine.Şi chiar şi aşa,când ştii că încă mai trăieşti?
Mulţi ar spune pragmatic că atunci când ceilalţi te văd,însemnă că exişti.Sigur?

"Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;cine nu-şi schimbă existenţa;cine nu riscă să construiască ceva nou;cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte…
Moare câte puţin cine evită pasiunea,cine preferă negrul pe alb şi punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoţii,acele emoţii ce învaţă ochii să strălucească,oftatul să suradă şi care eliberează sentimentele inimii…
Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul sau;cine-şi distruge dragostea,cine nu citeşte,cine nu ascultă muzică…
Moare câte puţin cine nu riscă Certul pentru Incert pentru a-şi îndeplini un vis!!!!”
-Pablo Neruda-
 
Trei intrebari- parabola de Tolstoi
-Cand e timpul potrivit sa actionezi?
Prezentul este singurul timp asupra caruia detinem controlul.
-Cine e cea mai importanta persoana?
Cea mai importanata persoana e cea de langa tine. pentru ca nimeni nu stie daca va mai avea de-a face cu altcineva.
-Cum e corect sa procedezi?
Lucrul cel mai important este sa-l faci fericit pe cel de langa tine.Doar cu acest scop a fost trimis omul in aceasta viata.
 
Iertare si uitare
Un satean i-a spus intr-o zi vecinului sau:
- In zadar incerc sa dobandesc pacea, iertand pe cei care mi-au facut rau.
Vecinul i-a raspuns:
- Daca nu primesti pacea iertand, inseamna ca nu ai iertat.
- Ba da - eu am iertat mereu, dar n-am fost partas pacii, a grait sateanul.
- Vecine, repet: iertarea astfel data, fara indoiala ca n-a fost buna.
- Ce-i lipseste?, a zis sateanul.
- Adeseori, iarna, soarele bate in plin. Lumina lui e stralucitoare, dar el nu poate incalzi. Ii lipseste caldura.
Stai sub stralucirea lui si ingheti. Tot asemenea, iubite vecine, este si cu iertarea.
Ca ea sa aduca in suflet pacea pe care o doresti, ii trebuie caldura uitarii.
Daca iertam fara sa uitam, aceasta iertare nu este iertare.

Este o simpla vorba. Numai uitand, iertam cu adevarat, a marturisit vecinul.
 
Copilului meu, dupa ce nu voi mai fi...
Tu vei fi adult, dar eu voi fi tot acolo.
Voi fi in razele de soare de pe fata ta, voi fi in ploaia de pe pantofii tai si voi fi in vantul din parul tau.
Voi fi acolo cand te trezesti dimineata si voi fi acolo cand dormi noaptea.
Si voi continua sa-ti veghez somnul langa pat cand dormi noaptea, iar tu ma vei simti ca-ti zambesc si nu vei fi niciodata singura, pentru ca eu voi fi acolo, mereu si pentru totdeauna.
 
Inteligenta, fara dragoste, te face pervers.
Justitia, fara dragoste, te face implacabil.
Diplomatia, fara dragoste, te face ipocrit.
Succesul, fara dragoste, te face arogant.
Bogatia, fara dragoste, te face avar.
Supunerea, fara dragoste, te face servil.
Saracia, fara dragoste, te face orgolios.
Frumusetea, fara dragoste, te face ridicol.
Autoritatea, fara dragoste, te face tiran.
Munca, fara dragoste, te face sclav.
Simplitatea, fara dragoste, isi pierde valoarea.
Vorbele, fara dragoste, te fac introvertit.
Legea, fara dragoste, te supune.
Politica, fara dragoste, te face egoist.
Credinta, fara dragoste, te face fanatic.
Crucea, fara dragoste, reprezinta tortura.
VIATA, FARA DRAGOSTE... ISI PIERDE SENSUL!
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top