Peste trei zile se implinesc 160 de ani de la nasterea poetului national Mihai Eminescu. In memoriam, reproduc un extras din romanul lui Grigore Bajenaru, “Buna dimineata, baieti!”, continuarea mai renumitei “Cismigiu et co.”, care combate legenda conform careia Eminescu era o persoana pesimista si trista. Intamplarea din viata poetului face referire la umorul sau.
“In prima lui tinerete, pe cand studia la Viena, Eminescu era mare amator de farse. Povesteste un coleg de-al lui de atunci, ajuns mai tarziu profesor universitar, ca Eminescu statea in gazda la o batranica austriaca, impreuna cu un alt roman, un baiat mai instarit. Eminescu o ducea mai greu, dar asta nu influenta cu nimic buna lui dispozitie.
Intr-o zi, la pranz, toti studentii romani s-au dus la restaurantul unde obisnuiau sa-si petreaca timpul liber si sa bea cate un schwartz. Printre ei era si Eminescu. Nu mai e nevoie sa spun ca schwartz-ul nu le potolea si foamea, ce incepuse sa le dea ghies. Si, culmea ironiei pentru cei flamanzi, usa bucatariei se deschise zgomotos si in restaurant intra o tanara si blonda chelnerita cu mai multe portii de carnati bine rumeniti, pe varza calita, si o serie de kriegele cu bere spumoasa.
Cativa dintre studentii nostri nevoiasi privira cu jind si inghitira in sec. Vazandu-i, Eminescu le spune, lingandu-si buzele “Vreti sa mancati cate o pereche de carnati pe varza si sa va stingeti setea cu cate un kriegel cu bere proaspata?” Ceilalti, ca la o comanda nevazuta, strigara abitir “Da! Da! Da!…De trei ori da!”. “Bine!” incuviinta Eminescu, surazand mefistofelic, “eu am voit sa am asentimentul vostru, al tuturor. Daca-i asa, cum spuneti, asteptati-ma, va rog, aici. Intr-o jumatate de ora sunt inapoi. (…
Auf Wiedersehen!”
Si Eminescu se intoarse acasa si se duse glont la batrana lui gazda. “Gnadige Frau Roze, o mare nenorocire i s-a intamplat colegului meu de camera, Herr Gramada! (… S-a asezat la restaurant pe un scaun ce avea doua cuisoare iesite si, cand a voit sa se ridice, si-a sfasiat pantalonii, dar asa de rau, incat omul nu mai poate pleca pe strada. I se vad albiturile si trebuie sa recunosti ca-i mai mare rusinea. (… M-a rugat pe mine sa vin sa-i iau pantalonii cei negri si sa-i duc la restaurant. Bine ca are doua perechi”.
Madam Roza, stiindu-l pe Eminescu cam sugubat, nu prea inclina sa-l creada si-i riposta: “Dar, nu va suparati, domnule Michel, nu v-a dat un bilet pentru mine?”. “Ah, cum de-am uitat”, se plesni Eminescu cu palma peste frunte. “Sigur ca mi-a dat. Poftim!” Si, dupa ce se scotoci prin buzunare, scoase un bilet impaturit, il desfacu si-i arata: “Poftim: ”. Nemtoaica isi ridica privirea mirata asupra tanarului ei chirias “A scris romaneste?”. Eminescu, surprins, dar numai o clipa: “Adevarat…vezi, in graba, bietul baiat a uitat ca nu stii decat nemteste. Dar uite-i aici, iscalitura, doar i-o cunosti”. “Da, da, e drept. Asta-i iscalitura domnului Gramada. Poftim pantalonii. Ce ghinion!”.
Eminescu insfaca pantalonii foarte grabit si o lua la goana spre cel dintai telal care-i iesi in cale. Ii vandu cat putu mai bine si nu se opri decat la restaurant, unde intra gafaind, dar cu fata radioasa. Batu in masa cu o siguranta de bancher si dadu comanda, insirandu-si banii inainte. E inutil sa va descriu cum a decurs masa studentilor nostri. Dar iata ca, a doua zi, amicul Gramada trebuia sa se duca intr-o vizita simandicoasa. O ruga pe madam Roza sa-i perie si sa-i calce pantalonii negri. Cum era si natural, batrana holba ochii la el, nestiind ce sa creada: “Dar nu i-ati cerut dumneavoastra ieri, cand a venit domnul Eminescu si i-a luat, ca sa vi-i duca la restaurant?”. “Ce, Eminescu…ce, restaurant?!” striga Gramada. Nemtoaica se infurie: “Atunci strig si eu, ce pantaloni negri?”. Gramada se uita la Eminescu, care radea intr-un colt, pe infundate.”
Poti citi pe tema asta si:Mihai Eminescu, celebrat la 160 de ani de la nastereFestival de satira si umor la Targu Mures10 lucruri de stiut despre planteMiresme de Mos NicolaeSpice, codite si alte impletituri
Posted on Tue, 12 Jan 2010 12:11:51 +0000 at http://www.stiridebine.ro/in-memoriam-mihai-eminescu
Comments: http://www.stiridebine.ro/in-memoriam-mihai-eminescu#comments
“In prima lui tinerete, pe cand studia la Viena, Eminescu era mare amator de farse. Povesteste un coleg de-al lui de atunci, ajuns mai tarziu profesor universitar, ca Eminescu statea in gazda la o batranica austriaca, impreuna cu un alt roman, un baiat mai instarit. Eminescu o ducea mai greu, dar asta nu influenta cu nimic buna lui dispozitie.
Intr-o zi, la pranz, toti studentii romani s-au dus la restaurantul unde obisnuiau sa-si petreaca timpul liber si sa bea cate un schwartz. Printre ei era si Eminescu. Nu mai e nevoie sa spun ca schwartz-ul nu le potolea si foamea, ce incepuse sa le dea ghies. Si, culmea ironiei pentru cei flamanzi, usa bucatariei se deschise zgomotos si in restaurant intra o tanara si blonda chelnerita cu mai multe portii de carnati bine rumeniti, pe varza calita, si o serie de kriegele cu bere spumoasa.
Cativa dintre studentii nostri nevoiasi privira cu jind si inghitira in sec. Vazandu-i, Eminescu le spune, lingandu-si buzele “Vreti sa mancati cate o pereche de carnati pe varza si sa va stingeti setea cu cate un kriegel cu bere proaspata?” Ceilalti, ca la o comanda nevazuta, strigara abitir “Da! Da! Da!…De trei ori da!”. “Bine!” incuviinta Eminescu, surazand mefistofelic, “eu am voit sa am asentimentul vostru, al tuturor. Daca-i asa, cum spuneti, asteptati-ma, va rog, aici. Intr-o jumatate de ora sunt inapoi. (…
Auf Wiedersehen!”Si Eminescu se intoarse acasa si se duse glont la batrana lui gazda. “Gnadige Frau Roze, o mare nenorocire i s-a intamplat colegului meu de camera, Herr Gramada! (…
S-a asezat la restaurant pe un scaun ce avea doua cuisoare iesite si, cand a voit sa se ridice, si-a sfasiat pantalonii, dar asa de rau, incat omul nu mai poate pleca pe strada. I se vad albiturile si trebuie sa recunosti ca-i mai mare rusinea. (… M-a rugat pe mine sa vin sa-i iau pantalonii cei negri si sa-i duc la restaurant. Bine ca are doua perechi”.Madam Roza, stiindu-l pe Eminescu cam sugubat, nu prea inclina sa-l creada si-i riposta: “Dar, nu va suparati, domnule Michel, nu v-a dat un bilet pentru mine?”. “Ah, cum de-am uitat”, se plesni Eminescu cu palma peste frunte. “Sigur ca mi-a dat. Poftim!” Si, dupa ce se scotoci prin buzunare, scoase un bilet impaturit, il desfacu si-i arata: “Poftim: ”. Nemtoaica isi ridica privirea mirata asupra tanarului ei chirias “A scris romaneste?”. Eminescu, surprins, dar numai o clipa: “Adevarat…vezi, in graba, bietul baiat a uitat ca nu stii decat nemteste. Dar uite-i aici, iscalitura, doar i-o cunosti”. “Da, da, e drept. Asta-i iscalitura domnului Gramada. Poftim pantalonii. Ce ghinion!”.
Eminescu insfaca pantalonii foarte grabit si o lua la goana spre cel dintai telal care-i iesi in cale. Ii vandu cat putu mai bine si nu se opri decat la restaurant, unde intra gafaind, dar cu fata radioasa. Batu in masa cu o siguranta de bancher si dadu comanda, insirandu-si banii inainte. E inutil sa va descriu cum a decurs masa studentilor nostri. Dar iata ca, a doua zi, amicul Gramada trebuia sa se duca intr-o vizita simandicoasa. O ruga pe madam Roza sa-i perie si sa-i calce pantalonii negri. Cum era si natural, batrana holba ochii la el, nestiind ce sa creada: “Dar nu i-ati cerut dumneavoastra ieri, cand a venit domnul Eminescu si i-a luat, ca sa vi-i duca la restaurant?”. “Ce, Eminescu…ce, restaurant?!” striga Gramada. Nemtoaica se infurie: “Atunci strig si eu, ce pantaloni negri?”. Gramada se uita la Eminescu, care radea intr-un colt, pe infundate.”
Poti citi pe tema asta si:Mihai Eminescu, celebrat la 160 de ani de la nastereFestival de satira si umor la Targu Mures10 lucruri de stiut despre planteMiresme de Mos NicolaeSpice, codite si alte impletituri
Posted on Tue, 12 Jan 2010 12:11:51 +0000 at http://www.stiridebine.ro/in-memoriam-mihai-eminescu
Comments: http://www.stiridebine.ro/in-memoriam-mihai-eminescu#comments