Inundatii
Viiturile repetate si intense constituie unul din fenomenele hidrologice caracteristice raurilor Romaniei. Drept consecinta, inundatiile se constituie intr-o prezenta permanenta pe teritoriul tarii noastre. Frecventa acestor fenomene, raportata la o perioada de timp de circa 100 de ani, este de aproximativ 50% evenimente. Caracteristica importanta a evolutiei acestor evenimente este aceea ca in ultimul deceniu, practic in fiecare an s-au inregistrat viituri notabile in timpul carora s-au produs pierderi de vieti omenesti si pagube materiale deosebite.
Pe teritoriul Romaniei cele mai multe viituri se formeaza ca urmare a unei compuneri speciale a factorilor care contribuie la formarea scurgerii. Un rol deosebit revine intensitatii si duratei ploilor, marimii teritoriului afectat de acestea, combinarii efectelor precipitatiilor sub forma de ploaie cu topirea zapezilor, precum si umezirii solului in perioada premergatoare precipitatiilor generatoare de viituri.
In Romania sunt expuse inundatiilor in regim natural, provocate de revarsarile cursurilor de apa, suprafete ce insumeaza circa 1,3 milioane de hectare, afectand aproximativ 500.000 de locuitori. In acelasi timp, in ultimii ani se constata faptul ca o pondere tot mai mare o au inundatiile provocate de cursurile mici de apa si mai ales de cele cu regim torential. In prima parte a secolului XX, au fost inregistrate viituri mari in anii 1932 (Somes, Crisuri, Mures si Prut), 1940 (marea viitura de pe Arges, Jiu, Ialomita si Bistrita), 1941 (raurile din Banat) si marea viitura de pe Olt din 1948.
Cele mai mari viituri din ultimii 50 de ani, care au afectat arii intinse din tara si cu probabilitati de depasire p<10% atat pe rauri mari, cat si pe unii afluenti ai acestora au fost:
§ iulie 1969 in bazinele hidrografice Siret si Prut;
§ mai 1970 in bazinele hidrografice ale afluentilor Tisei de pe teritoriul Romaniei, Somes, Mures, (probabilitatile de depasire ale debitelor maxime anuale fiind in majoritatea cazurilor cuprinse intre 1-2%), Crisuri, Barzava, Olt, Siretul superior, Bistrita si Buzau;
§ octombrie 1972 in bazinele hidrografice Jiu, Olt, Vedea, Arges si Ialomita;
§ iulie 1975 in bazinele hidrografice Mures, Olt, Arges, Ialomita, (probabilitatile de depasire ale debitelor maxime anuale fiind in multe cazuri cuprinse intre 1-3%);
§ mai 1978 in bazinele hidrografice Iza, Somes, Mures, Timis, Nera, Siret;
§ iulie 1980 in bazinele hidrografice Crisul Negru (p<1%) si Crisul Repede;
§ martie 1981 in bazinele hidrografice Viseu, Somes, Mures, Crisuri;
§ decembrie 1995 in bazinele hidrografice Tisa (afluentii romanesti), Somes, Crisuri, Mures;
§ iunie si iulie 1998 in bazinele raurilor Tisa, Somes, Crasna, Crisuri, Mures, Trotus si Prut.
Viituri mari cu p<10%, dar pe arii mai putin extinse au fost in:
§ iunie 1966 in bazinele Timis si Bega;
§ iunie 1970 in bazinele hidrografice Crasna si Crisuri;
§ iulie 1970 in bazinele hidrografice Timis, Arges (Neajlov) si Siret (pe raul Tazlau p<1%);
§ mai 1973 si iunie 1979 in bazinul hidrografic Arges;
§ iunie 1974 in bazinele hidrografice Tur, Somes Crasna, Crisuri, Mures - aval Alba Iulia si unii afluenti;
§ iulie 1974 in bazinele hidrografice Viseu, Bratcu, Siret la intrarea in tara, Bistrita, Jijia;
§ mai 1981, mai 1984 si mai 1991 pe Olt;
§ iulie 1991 pe Siret in special in bazinul Trotusului;
§ in perioada februarie – august 1999 practic in fiecare luna si diferite zone ale tarii au fost afectate de inundatii;
§ aprilie 2000 pe afluenti ai Somesului, in bazinele Crisurilor si pe raurile din Banat.
Figura 1.2
Bazinele hidrografice cu o frecventa mai mare a viiturilor care au condus la inundatii sunt in ordine descrescatoare, urmatoarele: Somes, Crisuri, Siret, Mures, Tisa, Olt, Arges, Ialomita.
Precipitatiile atmosferice pot afecta negativ mediul geografic, acestea devenind daunatoare in urmatoarele conditii:
a) atunci cand cade o cantitate mare de precipitatii in timp scurt (averse, ploi torentiale);
b) atunci cand cad aproape continuu un timp indelungat (precipitatii excedentare);
a) Ploile torentiale au o influenta extrem de mare asupra mediului. Ele sunt cu atat mai putin intense cu cat altitudinea creste. In regiunea montana din tara noastra intensitatea maxima a ploilor este mai mica decat 3.0mm/min. In Podisul Transilvaniei, Campia Banato-Crisana si Subcarpatii Moldovei a depasit 4.0 mm/min, iar in zonele de campie din sud si est intensitatea maxima se gaseste in intervalul 6-8 mm/min.
Principalele efecte pe care precipitatiile torentiale le au asupra mediului se refera la degradari de terenuri (prin eroziune, in zonele cu panta accentuata), alunecari de teren (in special in Subcarpati si in Podisul Transilvaniei), distrugeri de culturi etc.
Pagubele materiale produse sunt, de multe ori, foarte mari. Ploaia torentiala cazuta in noaptea de 26/27 iunie 1996 in Bucuresti a afectat grav transportul de calatori, reteaua electrica si cea telefonica timp de 24 de ore.
b) Excesul de precipitatii este la fel de daunator ca si deficitul. In perioadele (anii) cu predominarea activitatii ciclonice si frontale cad mari cantitati de precipitatii. Printre anii acestui secol in care cantitatile de precipitatii au fost mult mai mari decat media multianuala se numara: 1912 (in toata tara); 1966-1972 (in Campia Romana); 1939 (Dobrogea); 1939, 1970 (Depresiunea Transilvaniei) etc.. In astfel de ani, pot cadea de peste 2 ori mai multe precipitatii decat in mod normal.
Alunecarile de teren sunt, de cele mai multe ori, declansabile in contextul unei perioade cu vreme umeda, cand cad precipitatii mai multe zile consecutiv. Culturile agricole sufera profund, uneori fiind total periclitate de excesul de umiditate.
Viiturile si inundatiile sunt hazarde naturale cu un accentuat impact asupra retelei de asezari, cai de comunicatie si terenuri din lungul celor 4 000 de rauri din Romania cu o suprafata a bazinului de peste 10 km2. Terenurile inundabile ocupa o suprafata de 3,5 milioane hectare, arealele cele mai intinse fiind situate in lungul Dunarii si al raurilor principale din Campia Romana (Siret, Buzau, Ialomita, Arges, Olt, Jiu) si din Campia Banato-Crisana (Somes, Crisuri, Mures). In spatiul montan si deluros, unde reteaua de albii are o panta accentuata (100-200 m/km) si lunci inguste, cu exceptia depresiunilor, viiturile puternice sunt insotite de procese intense de eroziune a malurilor si de alunecari care pot bara vaile.
Viiturile sunt datorate ploilor abundente, topirii zapezilor sau combinarii celor doua fenomene. Cele mai frecvente viituri se inregistreaza primavara (30-50 %) si vara. Viiturile si inundatiile catastrofale, cu asigurari de 0,5-1,0 % au drept cauza principala cantitatile mari de precipitatii, cu un accentuat grad de torentialitate, care se inregistreaza dupa perioade cu solul puternic umectat si capacitate de absorbtie a apei redusa.
Propagarea undelor de viitura este puternic modificata de activitatile antropice. Despaduririle din diferite sectoare ale Carpatilor au determinat o marire a vitezei de concentrare a scurgerii, intensificarea proceselor de eroziune, transport si depunere a aluviunilor si suprainaltarea albiilor din campii, marind riscul revarsarilor. In lungul Dunarii si al raurilor principale au fost realizate indiguiri si baraje care s-au dovedit insuficiente si in unele cazuri neadaptate unor situatii extreme. In ultimul secol, inundatii de proportii, extinse pe suprafete intinse, s-au produs in anii 1969, 1970, 1975 si 1991. Viituri puternice, cu caracter catastrofal, dar cu extinderi mai limitate s-au inregistrat in anii 1932, 1938 si 1948.
Pe baza repartitiei spatiale a dinamicii factorilor generatori, a extinderii si a particularitatilor propagarii viiturilor si a riscului de afectare a diferitelor obiective antropice inundatiile din Romania pot sa fie diferentiate in 4 categorii.
a) Inundatiile din partea central-vestica a Romaniei, cuprinzand versantul vestic al Carpatilor Orientali, Muntii Apuseni, Depresiunea Transilvaniei, Dealurile si Campia Banato-Crisana sunt generate de ploile abundente datorate circulatiei vestice a maselor de aer prin extinderea spre est a Depresiunii Islandeze sau prin deplasarea maselor de aer umed pe dorsala Anticiclonului Azoric. Inundatiile sunt datorate unor unde succesive de viitura urmand unor ploi de lunga durata care satureaza solul. Astfel, inundatiile din 12-14 mai 1970, generate de precipitatii abundente pe o suprafata de 15 000 km2, combinate cu topirea rapida a zapezii in munti au afectat 1500 de localitati, numeroase obiective industriale si cai de comunicatie si au afectat 1058376 ha.
b) Inundatiile din sudul Romaniei, cuprinzand versantul sudic al Carpatilor Meridionali, Subcarpatii si Piemontul Getic si Campia Romana sunt datorate precipitatiilor abundente, cu caracter torential, generate de ciclonii mediteraneeni. Propagarea rapida a undelor de viitura genereaza inundatii catastrofale, in special in sectoarele de confluenta si in campia joasa de subsidenta. Inundatiile catastrofale din 1-4 iulie 1975 s-au produs pe raurile Jiu, Arges, Ialomita, Prahova, Teleajen si Buzau, si a afectat 270 obiective economice, numeroase localitati, 800 000 ha terenuri agricole.
c) Inundatiile din estul Romaniei, sunt generate de precipitatiile torentiale legate de circulatia de blocaj pe versantii estici ai Carpatilor Orientali si in Podisul Moldovei si de formarea unor cicloni retrograzi in nord-vestul Marii Negre. In aceasta categorie se incadreaza viiturile din 26-30 iulie 1991 de pe raurile Moldova, Bistrita, Trotus, Tazlau, Putna, Buzau care au determinat 110 victime omenesti, inundarea a 80 000 ha terenuri agricole, distrugerea a 1 104 case. Cele mai multe victime si pagube materiale au fost inregistrate in bazinul raului Tazlau in urma cedarii unui baraj cu un volum util al lacului de acumulare de circa 4 milioane m3, dat in folosinta in 1962.
d) Inundatii locale, legate de ploi torentiale convective se produc in timpul verii si au extinderi limitate in bazine hidrografice mici.
Impactul s-a manifestat asupra comunitatii reprezentand 1260 localitati urbane si rurale la nivelul intregii tari, cai de comunicatie, retele edilitare, poduri si cladiri, consecinte asupra mediului afectand terenuri agricole, silvice, terenuri situate in intravilan (405619 ha la nivelul intregii tari).
Modificarile climatice generale survenite in ultimele decenii s-au facut simtite si in tara noastra. O consecinta directa a acestor modificari au fost, de exemplu, ploile excesive cazute in unele regiuni, contrastand cu altele in care seceta a atins cote alarmante. S-a constatat ca in unele situatii cantitatea de precipitatii cazuta intr-o singura zi a echivalat cu media unui an intreg, sau ca ploile cazute intr-o luna au atins valoarea insumata pe mai multi ani.
In ultimii ani, Romania este in situatia de a “experimenta” o crestere a frecventei ploilor torentiale, paralel cu cresterea intensitatii acestora.
Concluziile sunt urmatoarele:
· Aparitia cu o frecventa mai mare a viiturilor la inceputul sezonului de iarna (decembrie) si chiar intensificarea fenomenului (datorita cresterii cantitatilor de precipitatii in aceasta luna) in ultimii 20 de ani. Pentru exemplificare se prezinta in prima figura de mai jos variatia si tendinta debitelor maxime inregistrate la statia hidrometrica Turda de pe raul Aries;
· Reducerea scurgerii maxime in sezonul de primavara. Din analiza sirului de debite maxime, se poate observa o usoara tendinta descrescatoare dupa anul 1986;
· Tendinta usor crescatoare a debitelor maxime in lunile de vara, mai mult pentru luna iunie;
· Intensificarea in ultimii ani a viiturilor bruste si de mare intensitate, pe bazine mici;
Elementele de infrastructura vulnerabile sunt cai de comunicatie, poduri, retele tehnico-edilitare, lucrari hidrotehnice. Principalele cauze care favorizeaza vulnerabilitatea la inundatii sunt:
naturale: ploi abundente si de lunga durata, ploi torentiale, viituri locale si din amonte produse in albiile cursurilor de apa;
antropice: neintretinerea cursurilor de apa, blocarea cu diversi plutitori, gunoaie depozitate, vegetatie crescuta abundent in sectiunile de curgere a albiilor, despaduriri masive si necontrolate.
Cele mai vulnerabile sunt constructiile, instalatiile din materiale combustibile sau constructiile cu poduri si acoperisuri din aceleasi materiale, populatia surprinsa sau care se afla in imposibilitatea de evacuare.
http://www.scrigroup.com/sanatate/PRINCIPIILE-MANAGEMENTULUI-LOG94566.php
Viiturile repetate si intense constituie unul din fenomenele hidrologice caracteristice raurilor Romaniei. Drept consecinta, inundatiile se constituie intr-o prezenta permanenta pe teritoriul tarii noastre. Frecventa acestor fenomene, raportata la o perioada de timp de circa 100 de ani, este de aproximativ 50% evenimente. Caracteristica importanta a evolutiei acestor evenimente este aceea ca in ultimul deceniu, practic in fiecare an s-au inregistrat viituri notabile in timpul carora s-au produs pierderi de vieti omenesti si pagube materiale deosebite.
Pe teritoriul Romaniei cele mai multe viituri se formeaza ca urmare a unei compuneri speciale a factorilor care contribuie la formarea scurgerii. Un rol deosebit revine intensitatii si duratei ploilor, marimii teritoriului afectat de acestea, combinarii efectelor precipitatiilor sub forma de ploaie cu topirea zapezilor, precum si umezirii solului in perioada premergatoare precipitatiilor generatoare de viituri.
In Romania sunt expuse inundatiilor in regim natural, provocate de revarsarile cursurilor de apa, suprafete ce insumeaza circa 1,3 milioane de hectare, afectand aproximativ 500.000 de locuitori. In acelasi timp, in ultimii ani se constata faptul ca o pondere tot mai mare o au inundatiile provocate de cursurile mici de apa si mai ales de cele cu regim torential. In prima parte a secolului XX, au fost inregistrate viituri mari in anii 1932 (Somes, Crisuri, Mures si Prut), 1940 (marea viitura de pe Arges, Jiu, Ialomita si Bistrita), 1941 (raurile din Banat) si marea viitura de pe Olt din 1948.
Cele mai mari viituri din ultimii 50 de ani, care au afectat arii intinse din tara si cu probabilitati de depasire p<10% atat pe rauri mari, cat si pe unii afluenti ai acestora au fost:
§ iulie 1969 in bazinele hidrografice Siret si Prut;
§ mai 1970 in bazinele hidrografice ale afluentilor Tisei de pe teritoriul Romaniei, Somes, Mures, (probabilitatile de depasire ale debitelor maxime anuale fiind in majoritatea cazurilor cuprinse intre 1-2%), Crisuri, Barzava, Olt, Siretul superior, Bistrita si Buzau;
§ octombrie 1972 in bazinele hidrografice Jiu, Olt, Vedea, Arges si Ialomita;
§ iulie 1975 in bazinele hidrografice Mures, Olt, Arges, Ialomita, (probabilitatile de depasire ale debitelor maxime anuale fiind in multe cazuri cuprinse intre 1-3%);
§ mai 1978 in bazinele hidrografice Iza, Somes, Mures, Timis, Nera, Siret;
§ iulie 1980 in bazinele hidrografice Crisul Negru (p<1%) si Crisul Repede;
§ martie 1981 in bazinele hidrografice Viseu, Somes, Mures, Crisuri;
§ decembrie 1995 in bazinele hidrografice Tisa (afluentii romanesti), Somes, Crisuri, Mures;
§ iunie si iulie 1998 in bazinele raurilor Tisa, Somes, Crasna, Crisuri, Mures, Trotus si Prut.
Viituri mari cu p<10%, dar pe arii mai putin extinse au fost in:
§ iunie 1966 in bazinele Timis si Bega;
§ iunie 1970 in bazinele hidrografice Crasna si Crisuri;
§ iulie 1970 in bazinele hidrografice Timis, Arges (Neajlov) si Siret (pe raul Tazlau p<1%);
§ mai 1973 si iunie 1979 in bazinul hidrografic Arges;
§ iunie 1974 in bazinele hidrografice Tur, Somes Crasna, Crisuri, Mures - aval Alba Iulia si unii afluenti;
§ iulie 1974 in bazinele hidrografice Viseu, Bratcu, Siret la intrarea in tara, Bistrita, Jijia;
§ mai 1981, mai 1984 si mai 1991 pe Olt;
§ iulie 1991 pe Siret in special in bazinul Trotusului;
§ in perioada februarie – august 1999 practic in fiecare luna si diferite zone ale tarii au fost afectate de inundatii;
§ aprilie 2000 pe afluenti ai Somesului, in bazinele Crisurilor si pe raurile din Banat.
Figura 1.2
Bazinele hidrografice cu o frecventa mai mare a viiturilor care au condus la inundatii sunt in ordine descrescatoare, urmatoarele: Somes, Crisuri, Siret, Mures, Tisa, Olt, Arges, Ialomita.
Precipitatiile atmosferice pot afecta negativ mediul geografic, acestea devenind daunatoare in urmatoarele conditii:
a) atunci cand cade o cantitate mare de precipitatii in timp scurt (averse, ploi torentiale);
b) atunci cand cad aproape continuu un timp indelungat (precipitatii excedentare);
a) Ploile torentiale au o influenta extrem de mare asupra mediului. Ele sunt cu atat mai putin intense cu cat altitudinea creste. In regiunea montana din tara noastra intensitatea maxima a ploilor este mai mica decat 3.0mm/min. In Podisul Transilvaniei, Campia Banato-Crisana si Subcarpatii Moldovei a depasit 4.0 mm/min, iar in zonele de campie din sud si est intensitatea maxima se gaseste in intervalul 6-8 mm/min.
Principalele efecte pe care precipitatiile torentiale le au asupra mediului se refera la degradari de terenuri (prin eroziune, in zonele cu panta accentuata), alunecari de teren (in special in Subcarpati si in Podisul Transilvaniei), distrugeri de culturi etc.
Pagubele materiale produse sunt, de multe ori, foarte mari. Ploaia torentiala cazuta in noaptea de 26/27 iunie 1996 in Bucuresti a afectat grav transportul de calatori, reteaua electrica si cea telefonica timp de 24 de ore.
b) Excesul de precipitatii este la fel de daunator ca si deficitul. In perioadele (anii) cu predominarea activitatii ciclonice si frontale cad mari cantitati de precipitatii. Printre anii acestui secol in care cantitatile de precipitatii au fost mult mai mari decat media multianuala se numara: 1912 (in toata tara); 1966-1972 (in Campia Romana); 1939 (Dobrogea); 1939, 1970 (Depresiunea Transilvaniei) etc.. In astfel de ani, pot cadea de peste 2 ori mai multe precipitatii decat in mod normal.
Alunecarile de teren sunt, de cele mai multe ori, declansabile in contextul unei perioade cu vreme umeda, cand cad precipitatii mai multe zile consecutiv. Culturile agricole sufera profund, uneori fiind total periclitate de excesul de umiditate.
Viiturile si inundatiile sunt hazarde naturale cu un accentuat impact asupra retelei de asezari, cai de comunicatie si terenuri din lungul celor 4 000 de rauri din Romania cu o suprafata a bazinului de peste 10 km2. Terenurile inundabile ocupa o suprafata de 3,5 milioane hectare, arealele cele mai intinse fiind situate in lungul Dunarii si al raurilor principale din Campia Romana (Siret, Buzau, Ialomita, Arges, Olt, Jiu) si din Campia Banato-Crisana (Somes, Crisuri, Mures). In spatiul montan si deluros, unde reteaua de albii are o panta accentuata (100-200 m/km) si lunci inguste, cu exceptia depresiunilor, viiturile puternice sunt insotite de procese intense de eroziune a malurilor si de alunecari care pot bara vaile.
Viiturile sunt datorate ploilor abundente, topirii zapezilor sau combinarii celor doua fenomene. Cele mai frecvente viituri se inregistreaza primavara (30-50 %) si vara. Viiturile si inundatiile catastrofale, cu asigurari de 0,5-1,0 % au drept cauza principala cantitatile mari de precipitatii, cu un accentuat grad de torentialitate, care se inregistreaza dupa perioade cu solul puternic umectat si capacitate de absorbtie a apei redusa.
Propagarea undelor de viitura este puternic modificata de activitatile antropice. Despaduririle din diferite sectoare ale Carpatilor au determinat o marire a vitezei de concentrare a scurgerii, intensificarea proceselor de eroziune, transport si depunere a aluviunilor si suprainaltarea albiilor din campii, marind riscul revarsarilor. In lungul Dunarii si al raurilor principale au fost realizate indiguiri si baraje care s-au dovedit insuficiente si in unele cazuri neadaptate unor situatii extreme. In ultimul secol, inundatii de proportii, extinse pe suprafete intinse, s-au produs in anii 1969, 1970, 1975 si 1991. Viituri puternice, cu caracter catastrofal, dar cu extinderi mai limitate s-au inregistrat in anii 1932, 1938 si 1948.
Pe baza repartitiei spatiale a dinamicii factorilor generatori, a extinderii si a particularitatilor propagarii viiturilor si a riscului de afectare a diferitelor obiective antropice inundatiile din Romania pot sa fie diferentiate in 4 categorii.
a) Inundatiile din partea central-vestica a Romaniei, cuprinzand versantul vestic al Carpatilor Orientali, Muntii Apuseni, Depresiunea Transilvaniei, Dealurile si Campia Banato-Crisana sunt generate de ploile abundente datorate circulatiei vestice a maselor de aer prin extinderea spre est a Depresiunii Islandeze sau prin deplasarea maselor de aer umed pe dorsala Anticiclonului Azoric. Inundatiile sunt datorate unor unde succesive de viitura urmand unor ploi de lunga durata care satureaza solul. Astfel, inundatiile din 12-14 mai 1970, generate de precipitatii abundente pe o suprafata de 15 000 km2, combinate cu topirea rapida a zapezii in munti au afectat 1500 de localitati, numeroase obiective industriale si cai de comunicatie si au afectat 1058376 ha.
b) Inundatiile din sudul Romaniei, cuprinzand versantul sudic al Carpatilor Meridionali, Subcarpatii si Piemontul Getic si Campia Romana sunt datorate precipitatiilor abundente, cu caracter torential, generate de ciclonii mediteraneeni. Propagarea rapida a undelor de viitura genereaza inundatii catastrofale, in special in sectoarele de confluenta si in campia joasa de subsidenta. Inundatiile catastrofale din 1-4 iulie 1975 s-au produs pe raurile Jiu, Arges, Ialomita, Prahova, Teleajen si Buzau, si a afectat 270 obiective economice, numeroase localitati, 800 000 ha terenuri agricole.
c) Inundatiile din estul Romaniei, sunt generate de precipitatiile torentiale legate de circulatia de blocaj pe versantii estici ai Carpatilor Orientali si in Podisul Moldovei si de formarea unor cicloni retrograzi in nord-vestul Marii Negre. In aceasta categorie se incadreaza viiturile din 26-30 iulie 1991 de pe raurile Moldova, Bistrita, Trotus, Tazlau, Putna, Buzau care au determinat 110 victime omenesti, inundarea a 80 000 ha terenuri agricole, distrugerea a 1 104 case. Cele mai multe victime si pagube materiale au fost inregistrate in bazinul raului Tazlau in urma cedarii unui baraj cu un volum util al lacului de acumulare de circa 4 milioane m3, dat in folosinta in 1962.
d) Inundatii locale, legate de ploi torentiale convective se produc in timpul verii si au extinderi limitate in bazine hidrografice mici.
Impactul s-a manifestat asupra comunitatii reprezentand 1260 localitati urbane si rurale la nivelul intregii tari, cai de comunicatie, retele edilitare, poduri si cladiri, consecinte asupra mediului afectand terenuri agricole, silvice, terenuri situate in intravilan (405619 ha la nivelul intregii tari).
Modificarile climatice generale survenite in ultimele decenii s-au facut simtite si in tara noastra. O consecinta directa a acestor modificari au fost, de exemplu, ploile excesive cazute in unele regiuni, contrastand cu altele in care seceta a atins cote alarmante. S-a constatat ca in unele situatii cantitatea de precipitatii cazuta intr-o singura zi a echivalat cu media unui an intreg, sau ca ploile cazute intr-o luna au atins valoarea insumata pe mai multi ani.
In ultimii ani, Romania este in situatia de a “experimenta” o crestere a frecventei ploilor torentiale, paralel cu cresterea intensitatii acestora.
Concluziile sunt urmatoarele:
· Aparitia cu o frecventa mai mare a viiturilor la inceputul sezonului de iarna (decembrie) si chiar intensificarea fenomenului (datorita cresterii cantitatilor de precipitatii in aceasta luna) in ultimii 20 de ani. Pentru exemplificare se prezinta in prima figura de mai jos variatia si tendinta debitelor maxime inregistrate la statia hidrometrica Turda de pe raul Aries;
· Reducerea scurgerii maxime in sezonul de primavara. Din analiza sirului de debite maxime, se poate observa o usoara tendinta descrescatoare dupa anul 1986;
· Tendinta usor crescatoare a debitelor maxime in lunile de vara, mai mult pentru luna iunie;
· Intensificarea in ultimii ani a viiturilor bruste si de mare intensitate, pe bazine mici;
Elementele de infrastructura vulnerabile sunt cai de comunicatie, poduri, retele tehnico-edilitare, lucrari hidrotehnice. Principalele cauze care favorizeaza vulnerabilitatea la inundatii sunt:
naturale: ploi abundente si de lunga durata, ploi torentiale, viituri locale si din amonte produse in albiile cursurilor de apa;
antropice: neintretinerea cursurilor de apa, blocarea cu diversi plutitori, gunoaie depozitate, vegetatie crescuta abundent in sectiunile de curgere a albiilor, despaduriri masive si necontrolate.
Cele mai vulnerabile sunt constructiile, instalatiile din materiale combustibile sau constructiile cu poduri si acoperisuri din aceleasi materiale, populatia surprinsa sau care se afla in imposibilitatea de evacuare.
http://www.scrigroup.com/sanatate/PRINCIPIILE-MANAGEMENTULUI-LOG94566.php
