Dupa ce v-am povestit despre istoria buletinului, a stiloului si a prajitorului de paine, astazi ma opresc asupra unui obiect foarte simplu si comun: matura. Se pare ca acest instrument banal a avut un rol important in epoca industrializarii, a creat rivalitati intre SUA si Marea Britanie si chiar a patruns in ritualuri si mituri.
Ne putem cu totii imagina cum in epoca preistorica, o femeie curata podeaua pesterii cu o creanga rupta din vreun copac, in timp ce barbatul sau era la vanatoare. Ei bine, aceasta actiune a existat din cele mai vechi timpuri si nici instrumentul folosit in acest scop nu s-a schimbat prea mult.
Inainte de 1797, maturile erau facute de mana, din crengi, paie sau ierburi uscate si legate impreuna (similare cu tarnul romanesc). Acestea nu erau prea eficiente si se stricau repede, asadar confectionarea maturilor era la ordinea zilei. Unii spun ca primul inovator in domeniu a fost un fermier din Massachussetts, numit Levi Dickenson. El s-a gandit sa ii construiasca sotiei sale o matura din sorg, o planta inrudita cu porumbul. Astfel, s-a dovedit ca tulpinile uscate de sorg sunt mult mai eficiente decat crengile, iar matura lui Dickenson s-a raspandit rapid.
Urmatoarea inventie i-ar apartine tot fermierului american. Nemultumit de faptul ca maturile sale cedau rapid, el a construit in 1810 o masina care il ajuta sa faca maturi mai rezistente intr-un timp mai scurt. Masina a avut un rol important in Revolutia Industriala. Intre timp, in Europa maturile erau construite din ramuri de salcie.
Pana acum toate maturile erau rotunde, rezultand din legarea ramurilor sau a diferitelor materiale in jurul unei crengi mai mari sau a unui maner special fabricat. Cei care au ajuns la concluzia ca maturile plate ar fi mai eficiente au fost calugarii din ordinul United Society of Believers, numiti si Shakers. Tot ei au folosit in premiera sarma pentru a lega perii maturii de maner. SUA a inceput curand exportul de maturi in Canada, America de Sud si Europa, insa nu in Anglia, unde producatorii locali detineau monopolul.
In timp, au aparut maturi cu peri de plastic si cu manere imbracate in cauciuc, insa cele fabricate din sarg sunt apreciate ca fiind mai eficiente si mai calitative. Astfel, in SUA inca mai exista producatori traditionali de maturi.
Mai departe de a fi un instrument practic, matura a patruns in ritualuri si obiceiuri. Astfel, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, submarinele americane arborau o matura la prora vasului cand se intorceau in port, pentru a anunta ca “au maturat” dusmanii. O ceremonie de nunta a sclavilor africani, datand inca din 1600, are o parte numita “saritul peste matura”. Cum acestora li se interzicea sa se casatoreasca la biserica, mirii puneau o coada de matura de-a curmezisul, in tocul unei usi si apoi sareau peste ea. Matura era pastrata in noua gospodarie ca un simbol valoros.
Nu in ultimul rand, apare intrebarea “de ce zboara vrajitoarele pe maturi?”. Poate pentru ca obiectul era un simbol al universului casnic al femeii. Sau poate asocierea are origini etimologice, radacina cuvantului spaniol “Bruja” (vrajitoare) derivand din latinescul “strux” (o pasare) si mai apoi din “brux”. Pe de alta parte, se crede ca vrajitoarele preparau un unguent cu efecte halucinogene, pe care il intindeau pe corp cu ajutorul maturilor. Apoi, ele incalecau maturile si zburau pe deasupra recoltelor, pentru a le arata cat de inalte sa creasca.
Poti citi pe tema asta si:Istoria prajitorului de paineIstoria stilouluiIstoria buletinuluiZiua Nationala si nu numaiIstoria Hostelului - 1 -
Posted on Thu, 21 Jan 2010 12:01:46 +0000 at http://www.stiridebine.ro/istoria-maturii
Comments: http://www.stiridebine.ro/istoria-maturii#comments
Ne putem cu totii imagina cum in epoca preistorica, o femeie curata podeaua pesterii cu o creanga rupta din vreun copac, in timp ce barbatul sau era la vanatoare. Ei bine, aceasta actiune a existat din cele mai vechi timpuri si nici instrumentul folosit in acest scop nu s-a schimbat prea mult.
Inainte de 1797, maturile erau facute de mana, din crengi, paie sau ierburi uscate si legate impreuna (similare cu tarnul romanesc). Acestea nu erau prea eficiente si se stricau repede, asadar confectionarea maturilor era la ordinea zilei. Unii spun ca primul inovator in domeniu a fost un fermier din Massachussetts, numit Levi Dickenson. El s-a gandit sa ii construiasca sotiei sale o matura din sorg, o planta inrudita cu porumbul. Astfel, s-a dovedit ca tulpinile uscate de sorg sunt mult mai eficiente decat crengile, iar matura lui Dickenson s-a raspandit rapid.
Urmatoarea inventie i-ar apartine tot fermierului american. Nemultumit de faptul ca maturile sale cedau rapid, el a construit in 1810 o masina care il ajuta sa faca maturi mai rezistente intr-un timp mai scurt. Masina a avut un rol important in Revolutia Industriala. Intre timp, in Europa maturile erau construite din ramuri de salcie.
Pana acum toate maturile erau rotunde, rezultand din legarea ramurilor sau a diferitelor materiale in jurul unei crengi mai mari sau a unui maner special fabricat. Cei care au ajuns la concluzia ca maturile plate ar fi mai eficiente au fost calugarii din ordinul United Society of Believers, numiti si Shakers. Tot ei au folosit in premiera sarma pentru a lega perii maturii de maner. SUA a inceput curand exportul de maturi in Canada, America de Sud si Europa, insa nu in Anglia, unde producatorii locali detineau monopolul.
In timp, au aparut maturi cu peri de plastic si cu manere imbracate in cauciuc, insa cele fabricate din sarg sunt apreciate ca fiind mai eficiente si mai calitative. Astfel, in SUA inca mai exista producatori traditionali de maturi.
Mai departe de a fi un instrument practic, matura a patruns in ritualuri si obiceiuri. Astfel, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, submarinele americane arborau o matura la prora vasului cand se intorceau in port, pentru a anunta ca “au maturat” dusmanii. O ceremonie de nunta a sclavilor africani, datand inca din 1600, are o parte numita “saritul peste matura”. Cum acestora li se interzicea sa se casatoreasca la biserica, mirii puneau o coada de matura de-a curmezisul, in tocul unei usi si apoi sareau peste ea. Matura era pastrata in noua gospodarie ca un simbol valoros.
Nu in ultimul rand, apare intrebarea “de ce zboara vrajitoarele pe maturi?”. Poate pentru ca obiectul era un simbol al universului casnic al femeii. Sau poate asocierea are origini etimologice, radacina cuvantului spaniol “Bruja” (vrajitoare) derivand din latinescul “strux” (o pasare) si mai apoi din “brux”. Pe de alta parte, se crede ca vrajitoarele preparau un unguent cu efecte halucinogene, pe care il intindeau pe corp cu ajutorul maturilor. Apoi, ele incalecau maturile si zburau pe deasupra recoltelor, pentru a le arata cat de inalte sa creasca.
Poti citi pe tema asta si:Istoria prajitorului de paineIstoria stilouluiIstoria buletinuluiZiua Nationala si nu numaiIstoria Hostelului - 1 -
Posted on Thu, 21 Jan 2010 12:01:46 +0000 at http://www.stiridebine.ro/istoria-maturii
Comments: http://www.stiridebine.ro/istoria-maturii#comments