Inainte ca tehnica scrisului de mana sa fie dominata de comunul si impersonalul pix, domnii purtau cu mandrie in buzunarele de la piept stilouri. Instrumentul era capricios si initial dificil de utilizat, dar conferea stil si distinctie. Istoria stiloului incepe acum 1300 de ani si arata perseverenta omului in a face scrisul un lucru simplu si accesibil.
Pasionatii de stilouri spun ca instrumentul favorizeaza un scris mai frumos si mai lizibil decat pixul sau creionul, intrucat nu solicita presiune. Cerneala ajunge pe hartie prin gravitatie si printr-un sistem de vase capilare. Insa pionierilor stiloului nu le-a fost usor sa descopere asta.
Pana a fost cel mai longeviv instrument de scris din istorie. Inca din anul 700 dupa Hristos oamenii alegeau o pana din coada vreunei pasari, o curatau, ii ciopleau varful si o toceau pentru a scrie. Varful se tocea insa foarte repede si pana trebuia inlocuita intr-o saptamana, iar sub masa de scris exista o soba pentru a grabi uscarea cernelei. Marele dezavantaj al penei era insa faptul ca scrisul era mereu intrerupt de inmuierea varfului in calimara, iar cantitatea de cerneala era ori prea multa, ori prea putina, neputand fi controlata.
Primul pas inspre crearea stiloului a fost inlocuirea penelor cu un varf de metal introdus intr-un toc. Penita era, in acelasi mod, scufundata in calimara, iar problema cantitatii de cerneala ramasese neschimbata. Aces pas a marcat insa un punct important: ransforsarea penitei cu o sfera minuscula de iridiu, un metal rezistent la cerneala coroziva fara de care varful stiloului s-ar fi strambat sub presiunea scrisului.
Abia de la inceputul secolului al XIX-lea, o serie de inventii au condus catre transformarea stiloului intr-un intrument portabil si usor de folosit. Romanul Petrache Poenaru a fost primul care a avut ideea construirii unui stilou cu pompita, idee brevetata in 1825, dupa cum mentioneaza Wikipedia. Waterman a inventat in 1870 un mecanism prin care apasarea repetata asupra penitei regla fluxul de cerneala. De acum si pana la inceputul secolului urmator, principala problema a stiloului a fost alimentarea cu cerneala.
Un rezervor de cauciuc pliabil a fost plasat in interiorul stiloului, iar alimentarea se facea prin apasarea unui buton sau a unei rotite sau prin alte metode mai mult sau mai putin sigure. Stiloul in sine era facut din ebonita si mai apoi din celuloid.
Perioada interbelica este considerata apogeul in evolutia stiloului. Parker a inlocuit rezervorul de plastic cu o pompa capabila sa retina mai multa cerneala, iar in 1936 divizia franceza a companiei Waterman a scos pe piata primul stilou cu rezerve de cerneala inlocuibile.
Sistemul mai este folosit si acum, de elevi sau de pasionati. Stilourile, mai ales cele vechi, au devenit obiecte de colectie si, ca la inceput, confera eleganta si distinctie.
Poti citi pe tema asta si:Bateria de hartie, o noua inventie ecoZiua Nationala si nu numaiDesene animate inspirate de Charlie ChaplinIstoria buletinuluiExpozitie despre civilizatia Cucuteni la New York
Posted on Fri, 18 Dec 2009 08:47:17 +0000 at http://www.stiridebine.ro/istoria-stiloului
Comments: http://www.stiridebine.ro/istoria-stiloului#comments
Pasionatii de stilouri spun ca instrumentul favorizeaza un scris mai frumos si mai lizibil decat pixul sau creionul, intrucat nu solicita presiune. Cerneala ajunge pe hartie prin gravitatie si printr-un sistem de vase capilare. Insa pionierilor stiloului nu le-a fost usor sa descopere asta.
Pana a fost cel mai longeviv instrument de scris din istorie. Inca din anul 700 dupa Hristos oamenii alegeau o pana din coada vreunei pasari, o curatau, ii ciopleau varful si o toceau pentru a scrie. Varful se tocea insa foarte repede si pana trebuia inlocuita intr-o saptamana, iar sub masa de scris exista o soba pentru a grabi uscarea cernelei. Marele dezavantaj al penei era insa faptul ca scrisul era mereu intrerupt de inmuierea varfului in calimara, iar cantitatea de cerneala era ori prea multa, ori prea putina, neputand fi controlata.
Primul pas inspre crearea stiloului a fost inlocuirea penelor cu un varf de metal introdus intr-un toc. Penita era, in acelasi mod, scufundata in calimara, iar problema cantitatii de cerneala ramasese neschimbata. Aces pas a marcat insa un punct important: ransforsarea penitei cu o sfera minuscula de iridiu, un metal rezistent la cerneala coroziva fara de care varful stiloului s-ar fi strambat sub presiunea scrisului.
Abia de la inceputul secolului al XIX-lea, o serie de inventii au condus catre transformarea stiloului intr-un intrument portabil si usor de folosit. Romanul Petrache Poenaru a fost primul care a avut ideea construirii unui stilou cu pompita, idee brevetata in 1825, dupa cum mentioneaza Wikipedia. Waterman a inventat in 1870 un mecanism prin care apasarea repetata asupra penitei regla fluxul de cerneala. De acum si pana la inceputul secolului urmator, principala problema a stiloului a fost alimentarea cu cerneala.
Un rezervor de cauciuc pliabil a fost plasat in interiorul stiloului, iar alimentarea se facea prin apasarea unui buton sau a unei rotite sau prin alte metode mai mult sau mai putin sigure. Stiloul in sine era facut din ebonita si mai apoi din celuloid.
Perioada interbelica este considerata apogeul in evolutia stiloului. Parker a inlocuit rezervorul de plastic cu o pompa capabila sa retina mai multa cerneala, iar in 1936 divizia franceza a companiei Waterman a scos pe piata primul stilou cu rezerve de cerneala inlocuibile.
Sistemul mai este folosit si acum, de elevi sau de pasionati. Stilourile, mai ales cele vechi, au devenit obiecte de colectie si, ca la inceput, confera eleganta si distinctie.
Poti citi pe tema asta si:Bateria de hartie, o noua inventie ecoZiua Nationala si nu numaiDesene animate inspirate de Charlie ChaplinIstoria buletinuluiExpozitie despre civilizatia Cucuteni la New York
Posted on Fri, 18 Dec 2009 08:47:17 +0000 at http://www.stiridebine.ro/istoria-stiloului
Comments: http://www.stiridebine.ro/istoria-stiloului#comments