Alfabetul dragostei dupa Mihai Eminescu
Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramai, ramai, cu bine!
Ma voi feri in calea mea
De tine.
De astazi dar tu fa ce vrei,
De astazi nu-mi mai pasa
Ca cea mai dulce-ntre femei
Ma lasa.
Caci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Sa ma imbat si de scantei
Din stele,
Cand degerand atatea dati,
Eu ma uitam prin ramuri
Si asteptam sa te arati
La geamuri.
O, cat eram de fericit
Sa mergem impreuna,
Sub acel farmec linistit
De luna!
Si cand in taina ma rugam
Ca noaptea-n loc sa steie,
In veci alaturi sa te am,
Femeie!
Din a lor treacat sa apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Caci astazi daca mai ascult
Nimicurile-aceste,
Imi pare-o veche, de demult
Poveste.
Si daca luna bate-n lunci
Si tremura pe lacuri,
Totusi imi pare ca de-atunci
Sunt veacuri.
Cu ochii serei cei dentai
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea ramai -
Adio!
Buze
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat incet so culci
Lasand-prada gurii mele
Ale tale buze dulci ...
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat incet so culci
Lasand-prada gurii mele
Ale tale buze dulci ...
Cochetarie
Tu cei co curtenie
In gluma-si doresti
Sa-ti spun a mea iubire
In versuri frantuzesti
Dar eu sunt melancolic
Si nu stiu sa raspund
Nu pot sa imbrac in glume
Taina ce o ascund
Tu razi si razemi capul
De umaru-mi incet
Si-n ochii mei imi cauti
Vicleano asa cochet
Tu vezi ca in iubire
Nu stiu ca sa glumesc
Nu-ti pare oare bine
C-atata te iubesc?
Demon
- O, esti frumos cum numa-n vis
Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata!
Ma dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde.
Durere
De ce nu sunt un rege sa sfarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
Sa fac sa rump-o lume ce sfasie-n tacere
Zdrobit sufletul meu.
Eres
Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodata n-or sa vie iara,
Caci nu ma-ncanta azi cum ma miscara
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninara,
Abia-ntelese, pline de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi in van ma-mpesuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sara.
Frageda
Atat de frageda, te-asameni
Cu floarea alba de cires,
Si ca un inger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.
Gales
Cand amintirile-n trecut
Incearca sa ma cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atat de des
Induiosarii mele.
Si peste arbori resfirati
Rasare blanda luna,
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.
A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Cand pe carari se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atata dor
In noapte sa se stinga,
Cand valurile de izvor
N-au incetat sa planga,
Cand luna trece prin stejari
Urmand mereu in cale-si,
Cand ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?
Hain
Pajul Cupidon, vicleanul,
Mult e rau si alintat,
Cu copii se harjoneste,
Iar la dame doarme-n pat.
De lumina ca talharii
Se fereste binisor,
Pe feresti se suie noaptea
Dibuind incetisor;
Cordelute si nimicuri,
Iata toate-a lui averi...
Darnic cand nu vrei nici una
Si zgarcit daca le ceri.
In volumul ros de molii
Cauti noaptea adevar
Si-ntalnesti lipita-n file
Vita-i galbena de par.
El da ganduri ne'ntelese
Varstei crude si necoapte,
Cu icoane luminoase
O ingana-ntreaga noapte.
Cand de-o sete sufleteasca
E cuprinsa fata mica -
A dormit cu ea alaturi
Ca doi pui de turturica.
E sfios ca si copiii,
Dar zambirea-i e vicleana;
Dara galesi ii sunt ochii
Ca si ochii de vadana.
Gat si umere frumoase,
Sanuri albe si rotunde
El le tine-mbratisate
Si cu mainile le-ascunde.
De te rogi frumos de dansul,
Indestul e de hain
Valul alb de peste toate
Sa-l inlature putin.
Iubita
De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un palc intreg de pasari, pierzandu-se-n apus.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici rau nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visandu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
..........................................
Suntem tot mai departe deolalta amandoi,
Din ce in ce mai singur ma-ntunec si inghet,
Cand tu te pierzi in zarea eternei dimineti.
Inger
- O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata;
Strain la vorba si la port,
Lucesti fara de viata,
Caci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau ma-ngheata.
Jale
Din ce noian indepartat
Au rasarit in mine!
Cu cate lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
Cum strabateau atat de greu
Din jalea mea adanca,
Si cat de mult imi pare rau
Ca nu mai sufar inca!
Ca nu mai vrei sa te arati
Lumina de-ndeparte,
Cu ochii tai intunecati
Renascatori din moarte!
Kamadeva
Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-l vindec,
L-am chemat in somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.
El veni, copilul mandru,
Calarind pe-un papagal,
Avand zambetul fatarnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar in tolba-i
El pastreaza, ca sageti,
Numai flori inveninate
De la Gangele maret.
Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Ma lovi cu ea in piept,
Si de-atunci in orice noapte
Plang pe patul meu destept...
Cu sageata-i otravita
A sosit ca sa ma certe
Fiul cerului albastru
S-al iluziei deserte.
Luceafar
Cobori in jos, luceafar bland,
Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gand
Si viata-mi lumineaza!
El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda in mare;
Si apa unde-au fost cazut
In cercuri se roteste,
Si din adanc necunoscut
Un mandru tanar creste.
Luna
Luna pe cer
Trece-asa sfanta si clara
Ochii tai mari
Cauta-n frunza cea rara
Stele nasc
Umeri spre bolta senina
Pieptul de dor
Pieptul de dor
Fruntea de ganduri ti-e plina
Mama
O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Noapte
Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gandea in basme si vorbea in poezii,
O! te vad, te-aud, te cuget, tanara si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.
Ochi
Ochiul tau iubit
Plin de mangaieri,
Dulce mi-au lucit
Pana ieri.
Oare te pierdui
Pe acest pamant
Fara ca sa-mi spui
Un cuvant?
Oare te induri,
Tu, ca sa ma lasi,
Geniu de paduri
Dragalas?
Luna in zadar
Bate in feresti
Si ma-ntreaba iar
Unde esti?
Ar luci pe zid
Pana ce te culci,
Pana ti se-nchid
Ochii dulci.
Si ar tremura
Tainic in frunzis
Si te-ar saruta
Pe furis.
Dar ea zi cu zi
E in orice loc
Si te va gasi
Cu noroc.
Eu nu pot sa plec
Peste nori si vant
Si sa te petrec
De-unde sunt.
Cum nu sunt ca ea,
Ca sa ma strecor,
Drept oglinda ta
Sa cobor!
Chipul tau frumos
Sa-l privesc intreg,
Cu atat folos
Sa m-aleg.
Sa apar ca-n vis
Acelei vederi
Care mi-au suras
Pana ieri.
Poet
Sa torni la rime rele,
Cu dactile in galopuri,
Cu gandiri nemistuite
Sa negresti mai multe topuri;
Si cand vezi vreo femeie
Sa te-nchini pan’la pamant
Si de-a sta ca sa-ti vorbeasca
Sa inghiti orice cuvant;
Nespalat, neras sa umbli,
Si rufos si desuchet -
Toate-acestea impreuna
Te-arat-a fi poet.
Randunelele
Vezi, randunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseaza bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar in al meu brat,
Sa te privesc cu mult nesat,
Sa razim dulce capul meu
De sanul tau, de sanul tau!
Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Cand ne primblam prin vai si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atatea ori, de-atatea ori?
In lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorasc scantei...
Dar, oricat ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Caci tu inseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mandra decat orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Tarzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Sete
Azi cand a mea iubire e-atata de curata
Ca farmecul de care tu esti impresurata,
Ca setea cea eterna ce-o au dupaolalta
Lumina de-ntunerec si marmura de dalta,
Cand dorul meu e-atata de-adanc si-atat de sfant
Cum nu mai e nimica in cer si pe pamant,
Cand e o-namorare de tot ce e al tau,
De-un zambet, de-un cutremur, de bine si de rau,
Cand esti enigma insasi a vietii mele-ntregi...
Azi vad din a ta vorba ca nu ma intelegi!
Tei
Floare de tei,
Cat de curand te treci
Ochilor mei lucind
Te-i arata pe veci.
Toamna
Afara-i toamna, frunza-mprastiata,
Iar vantul svarla-n geamuri grele picuri;
Si tu citesti scrisori din roase plicuri
Si intr-un ceas gandesti la viata toata.
Pierzandu-ti timpul tau cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni-n usa ta sa bata;
Dar si mai bine-i, cand afara-i sloata,
Sa stai visand la foc, de somn sa picuri.
Si eu astfel ma uit din jet de ganduri,
Visez la basmul vechiu al zanei Dochii,
In juru-mi ceata creste randuri-randuri;
De odat-aud fosnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar mani subtiri si reci mi-acopar ochii.
Umbra
Ea un inger ce se roaga - El un demon ce viseaza;
Ea o inima de aur - El un suflet apostat;
El in umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat -
La picioarele Madonei, trista, sfanta, Ea vegheaza.
Vreme
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.
Yehova
Eu nu cred nici in Yehova,
Nici in Buddha-Sakya-Muni,
Nici in viata, nici in moarte,
Nici in stingere ca unii.
Visuri sunt si unul si-altul,
Si totuna mi-este mie
De-oi trai in veci pe lume,
De-oi muri in vecinicie.
Toate aceste taine sfinte
-Pentru om franturi de limba
In zadar gandesti caci gandul,
Zau, nimic in lume schimba.
Si fiindca in nimica
Eu nu cred-o, dati-mi pace !
Fac astfel cum mie-mi pare
Si faceti precum va place.
Nu ma incantati nici cu clasici,
Nici cu stil curat si antic
Toate-mi sunt de o potriva,
Eu raman ce-am fost : romantic.
Zeitate
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surasul bland, vergin,
Eu facut-am zeitate dintr-o palida femeie,
Cu inima stearpa, rece si cu suflet de venin!
http://www.kudika.ro/
Magda Isanos 
