Particula lui Dumnezeu

[anuk]

Isterie in lumea stiintifica dupa ce Daily Mail a dezvăluit o nota internă a fizicienilor de la Acceleratorul de particule de la Geneva conform căreia aşa-numita Particculă a lui Dumnezeu ar fi fost descoperită la LHC.

NOTA INTERNĂ DE LA CERN



Internal Note
Report number ATL-COM-PHYS-2011-415
Title Observation of a γγ resonance at a mass in the vicinity of 115 GeV/c2 at ATLAS and its Higgs interpretation
Author(s) Fang, Y (-) ; Flores Castillo, L R (-) ; Wang, H (-) ; Wu, S L (University of Wisconsin-Madison)
Imprint 21 Apr 2011. – mult. p.
Subject category Detectors and Experimental Techniques
Accelerator/Facility, Experiment CERN LHC ; ATLAS
Free keywords Diphoton ; Resonance ; EWEAK ; HIGGS ; SUSY ; EXOTICS ; EGAMMA
Abstract Motivated by the result of the Higgs boson candidates at LEP with a mass of about 115~GeV/c2, the observation given in ATLAS note ATL-COM-PHYS-2010-935 (November 18, 2010) and the publication “Production of isolated Higgs particle at the Large Hadron Collider Physics” (Letters B 683 2010 354-357), we studied the γγ invariant mass distribution over the range of 80 to 150 GeV/c2. With 37.5~pb−1 data from 2010 and 26.0~pb−1 from 2011, we observe a γγ resonance around 115~GeV/c2 with a significance of 4σ. The event rate for this resonance is about thirty times larger than the expectation from Higgs to γγ in the standard model. This channel H→γγ is of great importance because the presence of new heavy particles can enhance strongly both the Higgs production cross section and the decay branching ratio. This large enhancement over the standard model rate implies that the present result is the first definitive observation of physics beyond the standard model. Exciting new physics, including new particles, may be expected to be found in the very near future.

 

[Luna]

Stirea a fost publicata pe blogul fizicianului Peter Woit insa pana cand nu este facuta o declaratie oficiala a co-autorilor particula ramane doar "hoax"
O posibila detectare se anuntase inca din iulie 2010 la acceleratorul Fermilab din Illinois...

 

[magda]

Un zvon lansat de curand sugereaza ca cel mai mare accelerator de particule din lume ar fi descoperit bosonul Higgs, o particula subatomica cunoscuta si sub numele de "particula lui Dumnezeu".

Farsa sau un pas urias?

Speculatia se bazeaza pe o nota interna anonima care a fost postata partial pe blogul matematicianului Peter Woit de la Universitatea Columbia, informeaza Daily Mail.

Potrivit notei, informatia ar proveni de la fizicienii de la Large Hadron Collider (LHC), acceleratorul de particule construit de CERN in apropierea Genevei.

In timp ce unii fizicieni sustin ca nota este o farsa, altii spun ca ar putea fi o mare descoperire in fizica particulelor care ar ajuta la intelegerea felului in care functioneaza universul.

`Daca este adevarat, ar fi extraordinar`

Fizicianul Sheldon Stone de la Universitatea Syracuse spune ca "daca este adevarat, ar fi extraordinar".

Potrivit teoriei Modelului Standard din fizica particulelor, bosonul Higgs confera masa tuturor celorlalte particule si este crucial pentru a intelege cum s-a format universul dupa Big Bang.

Marile acceleratoare de particule, cum ar fi LHC si Treveton de la Fermilab din Illinois, sunt de mult in cautarea bosonului Higgs si a altor particule subatomice.In interiorul acestor acceleratoare se ciocnesc particule la viteze enorme, generand o multime de alte particule subatomice.

Nota interna sugereaza ca detectorul de particule multifunctional Atlas de la LHC ar fi citit o semnatura care ar putea fi a bosonului Higgs.

Potrivit notei, acest semnal este in concordanta, in ceea ce priveste masa si alte caracteristici, cu ceea ce se asteapta de la bosonul Higgs. Pe de alta parte, alte aspecte ale semnalului nu se potrivesc previziunilor. "Rata de producere este mult prea mare decat s-ar fi asteptat la bosonul Higgs, potrivit teoriei Modelului Standard", a declarat fizicianul Sheldon Stone.

Semnalul ar putea fi dovada unei altfel de particule, "ceea ce ar fi chiar mai interesant, sau ar putea fi rezultatul unor fenomene din fizica de dincolo de Modelul Standard", potrivit lui Stone.

El a subliniat faptul ca nota nu este un rezultat oficial al echipei de la detectorul Atlas, deci speculatiile cu privire la validarea sau implicatiile descoperiri ar putea fi premature.

Misterele materiei si anti-materiei, studiate la CERN

Sheldon Stone a adaugat ca "este nelegitim si nestiintific sa se vorbeasca public despre un material de colaborare interna inainte de a fi aprobat". Unii cercetatori au deja mari indoieli ca bosonul Higgs va putea fi detectat vreodata.

LHC, considerat cel mai precis instrument fizic creat de om, al carui cost de productie s-a ridicat la suma de 3,8 miliarde de euro, si-a reluat experimentele stiintifice cu protoni in februarie, scrie MEDIAFAX.

Aflat intr-un tunel de 27 de kilometri, la 100 de metri adancime sub granita franco-elvetiana, LHC foloseste circa 1.200 de magneti superconductori pentru a dirija razele de protoni si pentru a le face sa circule in interiorul tunelului cu viteza luminii. In plus, in anumite regiuni ale tunelului, razele de protoni intra in coliziune cu energii enorme.

In zonele in care au loc ciocnirile se afla aparatura speciala care masoara interactiunea razelor de protoni pentru a descoperi informatii care ar putea impinge mai departe frontierele cunoasterii.

Cei patru detectori principali din cadrul LHC sunt Atlas, Compact Muon Solenoid (CMS), Alice si LHCb. Atlas si CMS sunt detectori multifunctionali, in timp ce Alice si LHCb sunt proiectati pentru cercetari stiintifice specifice.

Cercetatorii incearca sa identifice, in cadrul proiectului, bosonii Higgs, particule subatomice, instabile, numite si "ale lui Dumnezeu", cruciale pentru intelegerea fizicii actuale, pe care multi le-au studiat fara sa le fi vazut vreodata. De asemenea, specialistii vor sa studieze supersimetria, un concept care permite explicarea uneia dintre cele mai bizare descoperiri din ultimii ani, aceea ca materia vizibila nu reprezinta decat 4% din Univers. Materia neagra (23%) si energia neagra (73%) impart restul. Cercetatorii de la CERN vor, de asemenea, sa studieze misterele materiei si anti-materiei.

sursa

 

[Admin1]

Eu nu inteleg ce treaba are o chestie profund stiintifica cu dumnezeu.
Daca ne aducem bine aminte, religia a cam dat lumea inapoi cu 1000 de ani. Evul mediu. Abia cand omul a reusit sa se rupa de religie, cat de cat, atunci a inceput renasterea. Dar 1000 de ani (voi va dati seama cat inseamna o mie de ani?) s-au dus p***i de suflet.

 

[bodo]

Ca o numesc plastic asa (perticula lui Dumnezeu), na, se vinde mai bine. Insa ce reprezinta bosonul Higgs (particula creatoare , mama particulelor) si de ce o cauta astia disperati, trebuie spus, sa inteleaga lumea .

"Peter Higgs, in 1964 a venit cu un raspuns in aceasta privinta. Higgs a presupus ca ar exista o particula “speciala” care ar inzestra cu masa celelalte particule, un fel de adevarat “Creator”. Totul se imbina cu toate teoriile si modelele actuale, si asta, daca s-ar arata ca si exista cu adevarat, observata si demonstrata experimental.

Bosonul Higgs este o particula elementara ipotetica din care se presupune ca a luat nastere Universul. Bosonul Higgs face parte din familia bosonilor, numele acestei familii de particule fiind dat de fizicianul indian Satyendra Nath Bose.

Bosonul Higgs si campul Higgs

Campul Higgs este cel care defapt ar da masa particulelor. Toate particulele calatoresc prin acest camp, iar in urma interactiunii dintre particule si campul Higgs, ele obtin masa. Teoria lui Higgs prezice faptul ca acest camp este prezent pretutindeni in Univers, iar particulele ce-l parcurg ar crea o mica distorsiune a spatiului care ar coincide si cu obtinerea de masa de catre particule, asa cum trecerea unui electron printr-o matrice de atomi incarcata pozitiv a unui solid duce la cresterea masei electronului cu pana la 40 de ori.

Teoria sa mai spune si ca imediat dupa Big Bang particulele nu aveau masa. Dar odata cu racirea universului post-Big Bang, campul Higgs a luat nastere. Masa pe care particulele o obtin prin interactiunea cu acest camp depind de nivelul de interactiune dintre acestea; prin urmare, particulele care nu interactioneaza cu acest camp, cum sunt fotonii, nu au masa.

Bosonul Higgs isi obtine masa ca orice alta particula cu masa in urma acestei interactiuni cu acest camp Higgs. Cercetatorii nu pot proba existenta acestui camp, insa prin dovedirea existentei particulei Higgs se poate dovedi, indirect, existenta campului Higgs."

http://www.descopera.org

Pana aici s-a inteles, insa, daca ea nu se gaseste? Trebuie sa gaseasca astia alta teorie, atunci pica toate legile de pana acum?. Si mai intreb si io ca omu, s-a vorbit despre o alta teorie? Exista alte variante, sau ei merg doar pe asta? Ca e posibil sa nu gaseasca totusi particula asta minune, ca nu e nica oficial.

In privinta asimetriei intre materie si anitmaterie, stiu ca si japonezii au avut rezultate in sensul asta (experimentul Belle). Da nici ei nu au gasit particula minune.

 

[Admin1]

Si francezii au avut niste rezultate misto... la experimentele cu antimaterie...
Un accelerator de particole facut praf, impreuna cu cladiri&shit prin anii 80. Si asta de la "doar" cateva particole de antimaterie. Apoi s-au gandit sa faca LHC-ul...

 

[bodo]

Nota e autentica, dar nu trebuia sa apare pe nicaieri... Deci un sambure de adevar o fi?

E prematur sa vorbim despre gasirea "particulei lui Dumnezeu", spun cei de la CERN

Zvonurile aparute acum cateva zile, cum ca acceleratorul LHC ar fi gasit celebrul boson al lui Higgs, supranumit "particula lui Dumnezeu" trebuie privite cu scepticism fiindca este prematur sa vorbim acum despre o astfel de descoperire, spun reprezentantii CERN, citati de BBC. CERN admite insa ca nota aparuta pe un blog de fizica este autentica, insa subliniaza ca ea reprezinta doar o prima etapa dintr-un lung proces de validare stiintifica la finalul caruia se poate spune daca particula a fost sau nu gasita.

O nota interna obtinuta de blogul de fizica Not Even Wrong arata ca exista semnale ce indica faptul ca bosonul ar fi fost detectat, iar oficialii CERN spun ca nota e autentica, insa nu ar fi trebuit sa fie facuta publica fiindca nu a fost validata stiintific.

Reprezentantii CERN spun ca nota a fost emisa de un grup restrans de cercetatori si urmeaza sa fie examinata de grupuri mai mari pentru a se stabili daca s-a descoperit ceva important sau nu. CERN mai spune ca adesea, astfel de note emise de grupuri mici de cercetare nu obtin validarea cand sunt supuse analizei unui grup mare, astfel ca nu este cazul sa ne entuziasmam.

Obiectivul LHC, inelul cu o circumferinta de 27 de km situat la 100 de metri sub pamant, este sa inteleaga mai bine formarea universului recreand conditiile imediat urmatoare Big Bang-ului.

Prin ciocnirea protonilor, oamenii de stiinta incearca sa descopere un element neobservat pana in prezent in structura fundamentala a materiei, care confera masa celorlalte particule, celebrul boson al lui Higgs, supranumit "particula lui Dumnezeu".

Acest boson, "in masura in care exista, ar fi produs foarte rar. Este necesara deci o mare cantitate de date pentru a putea confirma sau respinge de o maniera incontestabila existenta sa", explica CERN importanta obtinerii unor fascicule cat mai intense.

http://science.hotnews.ro/stiri-teh...rea-particulei-lui-dumnezeu-spun-cei-cern.htm

 

[anuk]

Cum se produce antimateria la CERN .

Într-un articol publicat în noiembrie 2010 în revista Nature, laboratorul CERN prezintă producerea şi studiul unui număr mare de atomi de antimaterie. S-au obţinut şi au fost analizaţi antiatomi de hidrogen, formaţi dintr-un antiproton şi un pozitron.

Declaraţia de presă a CERN despre studiul privind antimateria poate fi găsită aici


Fizicienii speră ca studiul antimateriei să ducă la rezolvarea misterului dispariţiei în totalitate a antimateriei din Univers, la scurt timp după Big Bang.

Laboratorul european de fizica particulelor CERN, situat la Geneva, are un program vast de cercetări în domeniul Universului mic, al celor mai mici “cărămizi” ale materiei şi al interacţiunilor dintre ele. Cel mai cunoscut experiment de la CERN este coliziunea de protoni la viteze apropiate de viteza luminii la acceleratorul LHC. Astăzi însă veţi face cunoştinţă şi cu un altfel de experiment de la CERN, experimentul ALPHA, care produce şi studiază atomi de antimaterie.


Aceeaşi masă, sarcină opusă

Aproape fiecărei particule de materie îi corespunde o particulă de antimaterie, care are aceeaşi masă şi magnetism, dar sarcină electrică de semn schimbat faţă de particula de materie.

Prima particulă de antimaterie a fost descoperită în 1932 în radiaţiile de particule care vin din spaţiul cosmic. Este vorba de pozitron, electronul cu sarcină electrică pozitivă. Antiprotonul a fost descoperit şi el în 1959, la acceleratorul de particule Bevatron de la Universitatea Berkeley din SUA.


Antiatom de hidrogen: proton negativ şi electron pozitiv!

Cel mai simplu atom din Univers este atomul de hidrogen, format dintr-un proton (+) şi un electron (-). Pentru multă vreme, provocarea pentru comunitatea ştiinţifică a fost de a forma un atom de antihidrogen dintr-un antiproton negativ şi un electron pozitiv. Omenirea a trebuit să aştepte până în 1995, când la CERN au fost produşi în premieră în laborator primii atomi de antihidrogen.

În 2002, CERN a mai făcut un pas important, reuşind să producă şi mai mulţi atomi de antihidrogen şi astfel să îi poată studia în detaliu. Iar în articolul publicat în revista Nature, CERN a prezentat rezultatul cercetărilor lor cu privire la antiatomii de hidrogen.

Motivaţia pentru aceste experimente de la CERN este studiul legilor fundamentale ale antimateriei. Deşi majoritatea legilor fizicii elementare sunt identice pentru materie şi antimaterie, există un fenomen pentru care materia şi antimateria se comportă diferit. Aceasta este o veste foarte bună, pentru că teoria Big Bang-ului indică faptul că iniţial au fost produse simultan materie şi antimaterie.


Unde a dispărut antimateria?

Dar, pe de altă parte, Universul este format în prezent doar din materie. Unde a dispărut aşadar antimateria? Acesta este unul din marile mistere ale fizicii particulelor elementare, asemenea celui cu privire la originea masei particulelor elementare, adică al bosonului Higgs.

Atunci când materia şi antimateria se întâlnesc, ele se anihilează reciproc, ducând la producerea de energie şi alte particule. De aceea, dacă antimateria din Univers a dispărut, trebuie să fi anihilat o cantitate egală de materie. Dar atunci cum de mai e materie în Univers? Fizicienii au descoperit că există anumite particule compuse formate din quarcuri “bottom” şi quarcuri “strange” care oscilează între starea de materie şi antimaterie, dar într-un mod asimetric. Cercetând atomii de antimaterie, fizicienii speră să descopere alte diferenţe ale antimateriei faţă de materia obişnuită.


Pentru a nu "înghiţi" materie, antimateria este studiată în vid

Dar dacă atomii de antihidrogen se anihilează cu orice atom obişnuit de materie cu care se întâlnesc, în ce “container” reuşesc să îi menţină cercetătorii de la CERN pentru a îi putea studia?

Containerul este, de fapt, un câmp magnetic intens într-un spaţiu vidat. Astfel, atomii de antihidrogen sunt menţinuţi într-un anumit spaţiu unde nu există alţi atomi şi nu ajung să se ciocnească de pereţii acelui spaţiu. Dar aceasta nu durează prea mult timp, cel mult o zecime de secundă. Cam cât îi ia unui om să clipească rapid. Pare un interval scurt de timp, dar este unul foarte mare pentru lumea subatomică, timp suficient pentru ca atomii de antihidrogen să fie studiaţi.

Din câteva mii de atomi de antihidrogen produşi, doar 38 au fost menţinuţi cu succes în această capcană magnetică şi au fost prezentaţi în articolul prezentat în revista Nature. CERN este singurul laborator din lume care a produs şi poate produce atomi de antihidrogen.

Misterul dispariţiei antimateriei din Univers este unul din cele mai profunde ale fizicii moderne. CERN a reuşit să dezvolte tehnologii care permit producerea şi captarea unui număr mare de atomi de antihidrogen. Cu cât mai mulţi, cu atât vor fi studiaţi mai bine şi poate vom descoperi o lege nouă despre antimaterie.






http://scientia.ro/blog-adrian-buzatu

 

[anuk]

Record de luminozitate la acceleratorul de la Geneva.

Pe 22 aprilie, la Geneva, a fost anunţată stabilirea unui nou record la acceleratorul Large Hadron Collider de la CERN. Este vorba despre un record de „luminozitate” la acceleratoare ce folosesc particule numite hadroni, care a ajuns la o valoare cu circa 15% mai mare decât recordul anterior, stabilit la acceleratorul din Statele Unite ale Americii, Tevatron, de la Fermilab.
Acceleratorul de la Geneva

Despre ce este însă vorba, ce este această luminozitate şi de ce este importantă?

Recent, dupa o perioadă de întrerupere în timpul iernii (pentru a limita consumul de energie electrică) acceleratorul de la Geneva, Large Hadron Collider (LHC) a repornit ajungând, rapid, să stabilească un nou record în „luminozitate” la acceleratoare de tip hadronic, deci cele care folosesc fascicule de particule alcătuite din quarkuri (LHC foloseşte fascicule de protoni).

Reamintim pe scurt ce este LHC-ul. Acceleratorul LHC, împreună cu experimentele care sunt instalate acolo, reprezintă una dintre cele mai importante aventuri ale spiritului uman. Nu atât din punct de vedere financiar (în sectorul militar se cheltuiesc mult mai mulţi bani), cât din punctul de vedere al explorării unor noi aspecte ale naturii şi a legilor acesteia.


LHC este un accelerator de formă (aproximativ) circulară, instalat într-un tunel la circa 100 metri sub pământ între Elveţia şi Franţa, cu o lungime (circumferinţă) de aproximativ 27 de kilometri. Obiectivul acestui accelerator este de a realiza şi studia interacţiuni între fascicule de protoni sau ioni de plumb, la energii record, pentru a găsi răspunsuri la întrebări profunde despre lumea ce ne înconjoară şi chiar şi despre Univers. Miile de magneţi care sunt folosiţi la LHC un sunt magneţi “normali”, ci magneţi construiţi din materiale speciale care funcţionează în aşa-numitul regim de supraconductivitate – adică consumă foarte puţin curent electric, însă doar atunci când sunt răciţi la temperaturi extrem de joase, adică circa 2.3 K (circa -270 C!!!), cu ajutorul heliului lichid.

Folosirea acestui tip de magneţi este necesară – altfel costul energiei electrice ar fi enorm. Energia la care sunt acceleraţi protonii într-un fascicul la ora actuală este de aproximativ 3.5-4 TeV. În fizica particulelor elementare unitatea de energie este aşa-numitul electron-Volt (eV), ceea ce corespunde energiei câştigate de un electron care străbate un câmp electric cu o diferenţă de potenţial de 1 Volt. 1 TeV înseamnă o mie de miliarde de eV!

Această energie este de circa 4,000 de ori mai mare decât masa de repaus a protonului (care este circa 1 GeV) şi viteza la care circulă protonii în cadrul LHC-ului este foarte apropiată de viteza luminii, fiind necesar să ţinem cont de teoria relativităţii pentru a face ca LHC să funcţioneze aşa cum trebuie. Două fascicule de protoni care circulă în direcţii contrare se ciocnesc violent şi dau naştere la noi particule (prin conservarea energiei E=mc2). Energia extrem de mare – energie record, nici un alt accelerator nu a ajuns la energii aşa de mari – face ca numărul de particule care se pot forma în starea finală, după ce protonii au interacţionat, să fie de câteva mii.

În noaptea între 21 şi 22 aprilie 2011 la LHC a fost stabilit un nou record de”luminozitate” pentru acceleratoare ce folosesc hadroni.

Luminozitatea la un accelerator este o mărime care indică numărul de coliziuni (ciocniri) care au loc la acel accelerator: cu cât este mai mare, cu atât este mai mare numărul de coliziuni. Numărul evenimentelor care sunt studiate la un accelerator creşte direct proporţional cu numărul acestor coliziuni, deci cu luminozitatea.

Rezultă că luminozitatea este un parametru fundamental pentru un accelerator. De exemplu, numărul bozonilor Higgs (aşa-numită particulă a lui Dumnezeu, chiar dacă numele nu este corect) depinde de numărul de coliziuni între protoni, deci de luminozitate (depinde, evident, şi de alţi parametri, cum ar fi energia fasciculelor).

La LHC parcă s-a produs un fel de electricitate statică în aer, cu acest nou record; experimentele vor funcţiona până la sfârşitul lui 2012 (când LHC va intra într-o perioadă de upgrade, adică de îmbunătăţire pentru a putea creşte energia fasciculelor de protoni), când sunt şanse mari să se ajungă la concluzii importante legate de bozonul Higgs (mulţi speră că va fi văzut până atunci – ba chiar există anumite zvonuri, neconfirmate, ca ar putea deja exista anumite semnale generate de bozonul Higgs). În cazul în care vor fi văzuţi bozonii Higgs va fi extrem de important să aflăm câţi bozoni Higgs există – deoarece numărul lor dă indicaţii extrem de preţioase despre posibila teorie care stă “dincolo” de Modelul Standard (eventuala teorie Supersimetrică sau cea a corzilor, String Theory).

LHC este deci cu un pas mai aproape de dezvăluirea misterelor naturii, fiind o aventură a noastră, a tuturor, o aventură a omenirii. Rezultatele obţinute ne vor îmbogăţi, desigur, bagajul de cunoştinţe asupra naturii, a Universului şi a legilor acestuia.

Pe de altă parte descoperirile de la LHC ar putea deschide poarta unor noi şi neimaginate aplicaţii tehnice, care să ne îmbunătăţească ulterior viaţa. Una dintre acestea, şi anume o noua modalitate de achiziţie şi analize de date şi schimb de informaţii, GRID, utilizata în cadrul experimentelor de la LHC, ar putea avea aplicaţii imediate în biologie sau în programele care efectuează previziunile meteorologice.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro. Autoarea multumeşte pentru colaborare dnei Diana Sirghi.

 

[bodo]

Vrei sa mai stit ce mai fac aia la CERN. Se joaca in continuare. Si se lauda ca de-acum pot studia atomii de antihidrogen , ca au timp garla.

Antimateria păstrată un timp record la CERN: Peste 16 minute

"Putem să ţinem captivi atomi de antihidrogen timp de 1.000 de secunde", un timp "suficient de lung pentru a începe să îi studiem", a declarat Jeffrey Hangst de la Universitatea Aarhus din Danemarca, în numele participanţilor la experimentul ALPHA desfăşurat în cadrul CERN.

O materie "oglindă" a celei pe care o cunoaştem, antimateria rămâne dificil de observat, deoarece toţi atomii de antimaterie se anihilează la contactul cu materia, producând o cantitate uriaşă de energie.

Un atom de hidrogen este alcătuit dintr-un proton cu o sarcină electrică pozitivă şi un electron negativ. Un atom de antihidrogen este alcătuit dintr-un proton negativ (antiproton) şi un electron pozitiv (pozitron).

Potrivit teoriilor actuale, materia şi antimateria ar fi fost create în cantităţi egale, în primele momente de după Big Bang, însă în univers au rămas doar particulele de materie.

Marele mister este unde a dispărut cealaltă jumătate a universului - antimateria? Această întrebare îi preocupă pe fizicieni, care doresc să analizeze proprietăţile antimateriei, ce a fost creată în acceleratoarele de particule.

Primii atomi de antihidrogen au fost produşi la CERN încă din 1995. Însă ei au fost anihilaţi aproape instantaneu, la contactul cu materia.

Cercetătorii din programul ALPHA din cadrul CERN au făcut recent un nou pas înainte în această direcţie, punând la punct un nou tip de recipient cu pereţi magnetici, în care 38 de atomi de antihidrogen au rămas suspendaţi, departe de pereţii containerului, în stare liberă, timp de 0,17 secunde.

Durata de izolare a lor a putut fi dusă ulterior până la 1.000 de secunde , potrivit unui studiu publicat, duminică, online, pe site-ul revistei Nature Physics.

Potrivit comunicatului emis de CERN, 309 atomi de antihidrogen au putut fi captaţi pentru un timp suficient de lung pentru a putea "începe să le studiem proprietăţile în detaliu".

Este antimateria supusă unei antigravitaţii? Este una dintre întrebările pe care şi le pun fizicienii. Descoperirea unei astfel de "gravitaţii repulsive" ar putea aduce un răspuns pentru o altă enigmă - cea a energiei necunoscute care favorizează accelerarea expansiunii universului. Gravitatea tinde, din contră, să împingă galaxiile să se apropie unele de altele.

Atunci când suferă anumite transformări, această materie "în oglindă" respectă aceleaşi "simetrii" din legile fizicii ca şi materia normală? Potrivit simetriei CPT (charge-parity-time), "o particulă care avansează în timp în universul nostru ar trebui să fie imposibil de distins de o antiparticulă care regresează în timp într-un univers în oglindă", afirmă cercetătorii de la CERN.

"Orice indiciu care arată o încălcare a principiilor simetriei CPT ne va obliga să regândim serios felul în care noi înţelegem natura", a subliniat Jeffrey Hangst, a cărui echipă se pregăteşte să analizeze antiatomii, pentru a le compara proprietăţile cu cele ale atomilor de materie.

http://www.mediafax.ro/stiinta-sana...-timp-record-la-cern-peste-16-minute-8316863/

 

[bodo]

Uai, atatia bani cheluiti si timp irosit si nenorocita asta de particula s-ar putea sa nici nu existe. Cata frustrare...



Particula lui Dumnezeu se lasa asteptata, alimentand suspiciunile ca nu ar exista. Lumea stiintifica asteapta cu sufletul la gura descoperirea acestei particule misterioase.

Bozonul Higgs, cum mai este particula cunoscuta, ar fi avut un rol vital in nasterea Universului, scrie Fox News. In cazul in care se va dovedi ca aceasta nu exista, vor aparea numeroase alte teorii prin care se va incerca sa se explice nasterea Universului.

Vesti proaste din SUA si Europa

Institutul CERN de la Geneva, care opereaza Marele Accelerator de Particule (LHC - Large Hadron Collider), ofera acum informatii dezamagitoare. Reprezentantii lor au afirmat intr-o conferinta tinuta la Mumbai ca indiciile gasite in trecut nu mai sunt acum la fel de graitoare.

Mai multi cercetatori de acolo au facut comentarii prin care lasa de inteles ca aceasta particula ar putea sa nu existe.

"Oricare ar fi concluzia in cazul bozonului Higgs, traim acum vremuri extraordinare pentru toti cei implicati in cercetarea noii fizici", a declarat Guido Tonelli, implicat in acest proiect.

Declaratia lui vine dupa anuntarea ultimelor obervatii facute de specialisti in aceasta privinta. Luna trecuta, la Grenoble, fizicienii de la CERN facusera un anunt care a starnit valuri de optimism in lumea stiintifica. Acum, totul pare mult mai greu decat in trecut, dupa cum spun ei.

Americanii cauta particula de 30 de ani

Acestui bozon i s-ar datora existenta a tot ce exista, stele, planete si galaxii. Din martie 2010, fizicienii europeni au creat milioane de Bing Bang-uri in miniatura, insa nu au gasit Particula lui Dumnezeu.

In plus, aceleratorul Tevatron, aflat in SUA, cauta de aproximativ 30 de ani dovada ca particula ar exista. In septembrie, acesta se va inchide, sansele de reusita fiind unele slabe. Daca luam in calcul si costurile imense presupuse de cercetare, atunci chiar exista motive de frustrare.

http://www.ziare.com/magazin/descoperire/particula-lui-dumnezeu-nu-exista-1116114

 

[anuk]

F interesant, iar posibilitatea de a privi in centrul Pamantului si de a analiza"felul în care căldura generată de aceştia( neutrinii) afectează activitatea geologică, sub forma fenomenelor vulcanice şi a cutremurelor de pământ"


După zeci de ani de studii, cercetătorii au descifrat unul dintre cele mai mari mistere ale omenirii: de unde provin PARTICULELE LUI DUMNEZEU


Particulele elementare neutrino, supranumite "particulele lui Dumnezeu", provin din centrul Pământului, afirmă cercetătorii italieni, potrivit cărora 70% din căldura Terrei este generată de radioactivitate, informează dailymail.co.uk.

Oamenii de ştiinţă au încercat timp de multe decenii să identifice locul din care provin particulele neutrino. Recent, utilizând un laborator subteran din Italia, cercetătorii au reuşit să obţină prima dovadă concretă care atestă faptul că aceste particule subatomice, aproape imposibil de detectat, sunt produse sub scoarţa Terrei.

Studiul lor ar putea să îi ajute pe alţi cercetători să identifice elementele chimice radioactive din interiorul Pământului şi să explice procesul radioactiv care generează căldură în interiorul planetei noastre.

Particulele neutrino sunt generate de reacţii nucleare ce implică descompunerea unor atomi instabili şi sunt adeseori descrise prin termenul "fantomatice", deoarece sunt extrem de mici - de 500.000 de ori mai uşoare decât un electron, precizează LiveScience.

Întrucât nu au sarcină electrică şi interacţionează foarte rar cu alte particule, particulele neutrino se ciocnesc arareori de atomi.

Dar, atunci când se întâmplă acest lucru, se produce o scurtă străfulgerare luminoasă, care a fost înregistrată de oamenii de ştiinţă şi care reprezintă o dovadă a existenţei acestor particule.

Savanţii au detectat particule neutrino care provin din interiorul Pământului, iar aceşti "geoneutrino" oferă cercetătorilor şansa de a "privi" spre centrul planetei noastre.

Experţii vor putea de acum înainte să localizeze cu precizie izotopii radioactivi individuali în interiorul Terrei şi să analizeze felul în care căldura generată de aceştia afectează activitatea geologică, sub forma fenomenelor vulcanice şi a cutremurelor de pământ.

Cercetătorii de la Laboratorul Naţional Gran Sasso din Italia, situat la o adâncime de 1,5 kilometri sub Munţii Apenini, au folosit un detector Borexino, pentru a studia particulele neutrino. Instrumentul foloseşte 2.200 de senzori pentru a capta rarele străfulgerări de lumină emise atunci când particulele neutrino interacţionează cu 200 de tone dintr-un lichid special, captat într-o sferă.

Savanţii italieni au detectat 24 de geoneutrino în primele 2.056 de zile, analizând datele transmise de acel detector. Ei au aflat astfel că 11 dintre particule provin din mantaua Pământului şi 13 din scoaţa planetei noastre.

Particulele geoneutrino sugerează faptul că aproximativ 70% din căldura din centrul Pământului este generată de radioactivitate. Totuşi, cercetătorii nu sunt siguri în legătură cu acurateţea acestei estimări. Pentru a obţine date şi mai precise, o echipă internaţională de experţi va încerca să obţină date mai exacte, pe o perioadă de 17 ani.

În viitor, experţii vor instala mai multe detectoare de geoneutrino în diverse locuri din lume, pentru a identifica felul în care elementele radioactive sunt răspândite în interiorul planetei noastre.

Studiul cercetătorilor italieni a fost publicat în revista Physical Review D.

Sursa:
http://www.descopera.ro/stiinta/146...nirii-de-unde-provin-particulele-lui-dumnezeu