Radiatii telurice si retele Hartman

[mobius]

Fenomenul l-am descoperit la o discutie cu un geolog. Very open mind.
Nu am aprofundat niciodata.
Radiatiile telurice pot fi masurate doar cu instrumentele radiestezice. Lumea e destul de plina azi, de radiestezisti. Nu pot fi foarte combativa in privinta capacitatilor radiestezice ale omului dar nici nu debordez de credinta in puterile lor. Cert este ca utilizarea crengii de alun pt identificarea izvoarelor subterane si a locurilor de amenajare a fintinilor este o practica de multa vreme cunoscuta.
Insa radiestezia este un alt subiect.

Se spune ca nodurile retelor Hartman sunt percepute de pisici - acelea sunt locurile preferate unde ele stau, adoratoare si absorbante fiind de energii negative . Se mai spune ca retelele Hartman sunt din ce in ce mai dense pe masura ce ne ridicam la inaltime, deasupra solului (deci in blocuri le etajele superioare). Iar concentrarea radiatiei telurice in retea ar avea influenta negativa asupra sanatatii omului, prin efect cumulativ *deci cronic, nu imediat).

Grrrrrrrrrrr . Gogule, Gogule .

O idee despre retelele Hartman de desprinde de mai jos.

Reţele telurice
Scris de Gabriel Sabin Mateucă
joi, 01 noiembrie 2007
Reţelele telurice acoperă întreaga suprafaţă a Pământului. Ele sunt considerate emisii electromagnetice, dar de fapt nu pot fi detectate cu aparatele pentru măsurarea câmpurilor electrice sau magnetice, ci numai prin metode radiestezice. Nu se cunoaşte mecanismul care le generează, însă se consideră, axiomatic, contrar unor tipare fizice, naturale, că ar fi ziduri energetice ce izvorăsc din subsol, de la o adâncime nicăieri specificată.
Există fel de fel de explicaţii şi de definiţii, precum:

„Reţeaua Hartman este un tip particular de radiaţii, cauzate de fenomene termice şi de presiune din interiorul pământului, ce, ajunse la suprafaţă sub influenţa magnetismului pământului, se aliniază sub forma unor pereţi verticali, a unor benzi de radiaţii în formă de tablă de şah” (scrie Alina Tudor în „Impact” din 14.05.2006, citând pe bioenergoterapeutul Ana Popescu din Craiova.
- cei de la AIM Group sunt de părere că: „radiaţiile Hartmann sunt radiaţii nocive datorate unor anomalii terestre”.
- într-un articol despre Feng Shui, generat de Fundaţia Română Qitaky, se spune: „radiaţii Hartman (generate de masa de lavă fierbinte din centrul Pamântului)”
- fizicianul Ancu Dincă, membru ANATECOR, explică, puţin ambiguu, confuz, că „sunt zone de întâlnire a plăcilor tectonice, zone cu stress geo-dinamic, zone cu seismicitate crescută sau cu aglomerări de minerale feroase; în geobiologie sunt numite "zone de iritare", unde s-au constatat schimbări în sistemul imunitar al organismului, cauzate de vibraţii distructive”.
- tot un fizician, Vasile Stratulat, citat de Gheorghe Brătescu în articolul „Enigme elucidate”, „a demarat un şir de cercetări şi calcule matematice, descoperind o stare a naturii necunoscută ştiinţei până acum (!). El a calculat că Terra are o structură de cristale fluide, pe care le-a denumit "LIBE". Aceste structuri se bazează pe proprietatea materiei Pământului de a forma o reţea energetică, constituită din benzi energetice ce acoperă planeta pe toată suprafaţa. Intersecţiile acestor benzi formează noduri şi au polarităţi alternative. În centrul nodurilor sunt molecule sau atomi ce intră în componenţa aerului aflat în atmosferă". Deci în noduri, s-a calculat: e aer ! Ba mai mult de atât: „Fenomenele atmosferice, precum fulgerul, tunetul, tornadele, albastrul cerului, aurora boreală, "Fata morgana" etc. sunt datorate reţelei Stratulat”.
Totuşi, având în vedere că:
- instrumentele radiestezice indică proporţional o apropiere de banda determinată,
- polaritatea benzilor alternează,
- nu toţi radiesteziştii determină aceeaşi lăţime a benzii,
- dimensiunile variază în funcţie de proprietăţile superficiale ale solului,
reţelele telurice pot fi considerate, cu bună aproximaţie, unde superficiale, periodice (sinusoidale, triunghiulare, etc.), staţionare, de-a lungul a două direcţii perpendiculare, generate la suprafaţa solului. Similar modurilor de propagare în spaţiu a undelor electromagnetice: E (electric, vertical) şi H (magnetic, orizontal).
Acest mod de lucru oferă un instrument matematic, dar nu explică imaginile reflectate la etajele superioare ale clădirilor înalte.

Reţele telurice cunoscute poartă numele celor ce le-au descoperit şi le-au studiat: Hartmann, Curry, Peyré, Palm, Romani, Wismann, Airaudi, cele mai importante fiind primele două, respectiv Hartmann şi Curry (reţeaua Stratulat nu prea este pomenită).
Cât despre modul în care sunt luate în considerare aceste reţele, spectrul variază de la negarea fenomenului sau indiferenţă până la exagerare, chiar alarmism (în stil gazetăresc: „radiaţii care otrăvesc”, „radiaţii ucigaşe”). Sigur că exagerările nu rezolvă problema emisiilor telurice, dar nici nepăsarea nu este o rezolvare, mai ales că studiile au demonstrat efectul negativ al acestora.
Reţeaua Hartmann (1950 - 1952; primul grid global, gridul Hartmann, reţeaua globală, reţeaua H, reţeaua universală ...)
A fost descoperită prin observarea comportamentului şoarecilor de laborator ce se aşezau grupaţi de-a lungul unor fâşii, de fapt benzile reţelei.

Benzile sunt orientate aproximativ N-S E-V şi ecartamentul N-S este de 2 m, iar cel E-V de 2,5 m. Lăţimea benzilor orizontale (paralele, E-V) este de 20 cm, iar cele verticale (meridiane, N-S) de 21 cm. Teoretic.

Dimensiunile variază mai ales în funcţie de parametrii solului, formele de relief, fazele Lunii şi prezenţa apei, dar şi zidurile, pereţii, câmpurile electromagnetice, maşinile grele, emisiile radioactive (radon, thoron, actinon, gaze produse prin dezintegrarea radioactivă a radiului, toriului şi respectiv a actiniului). Variaţiile dimensiunilor se încadrează într-o marjă de 10%.
La 4 ecartamente orizontale şi la 5 verticale, adică la 10 m x 10 m, benzile sunt mai largi şi formează reţeaua dublă, lăţimea benzilor duble fiind de 42 cm. De asemenea există benzi mai înguste decât cele ale reţelei principale, numite benzi intermediare.

Atât benzile duble, cât şi cele intermediare se formează pe multiplii şi submultiplii dimensiunilor reţelei Hartmann principale. Un studiu pe armonici (fa = n x f), subarmonici (fs = f : n), interarmonici (fi ≠ n x f, nu este multiplu întreg), unde staţionare, se poate face numai la un ochi de reţea ales, dat fiind variaţiile dimensiunilor şi implicit a lungimii de undă.
Pentru lungimea de undă λN = 4 m (două ecarturi N-S), frecvenţa fN = c / λ = 75 MHz (unde c = 3 x 108 m/s, viteza luminii) şi pentru λE = 5 m (două ecarturi E-V), fE = 60 MHz.
Reţelele telurice se situează în zona undelor metrice. Frecvenţa de rezonanţă C13 este de 75 MHz.

Cea mai activă reţea este Hartmann.
Efectul negativ al reţelei Hartmann este prezent la intersecţia a două benzi (noduri; nu toate cu aceeaşi nocivitate dat fiind că benzile sunt polarizate, alternate, efecte majore resimţindu-se la intersecţiile benzilor de aceeaşi polaritate) şi este mai mare dacă se suprapune cu o bandă Curry, un curs de apă subterană sau cu discontinuităţi ale solului. Şi câmpurile electromagnetice amplifică efectul emisiei Hartmann.

Efectul unui nod H este amplificat dacă peste el se suprapune o bandă Curry; se numeşte punct activ. Punctul stea este suprapunerea a două noduri: Hartmann şi Curry.
Trebuie remarcat faptul că efectul este cumulat în timp (10 – 15 ani) şi nu generează cancer, cum se afirmă, ci generează blocaje ori obturări ale fluxurilor vitale, ceea ce, în mod normal, duce la modificarea energetică, fizică (organică) şi funcţională a echilibrului organismului la unul sau mai multe nivele, fizic şi subtile, deci la apariţia proceselor patologice. Prin modul de acţiune, emisiile geopatogene sunt factori generatori favorabili de apariţie ai celulei atipice ca dereglare informată a unui echilibru precar.
Cercetările au dus la concluzia că o bună majoritate din bolnavii de cancer s-au situat în unul din cele două cazuri: patul pe nod sau biroul pe nod. Dar cercetările nu pot da informaţii despre toţi cei ce dorm sau lucrează pe câte un nod. Sau pe un nod combinat cu alt element patogen.
Prin urmare, e bine să fie găsite elementele de nocivitate telurică, şi nu numai, să se aplice remediile recomandate de specialişti, dar terbuie evitate exagerările care pot duce la blocaje şi dereglări mult mai grave: cele mentale.
Este în firea omului ca ceea ce nu percepe cu simţurile să nege, să declare că nu există, dar nici undele gravitaţionale nu se pot vedea sau măsura, şi totuşi există. Cert este că pe noduri H se doarme prost ...

Manifestări concrete

- la om, în primă fază: somn agitat, oboseală, stress, coşmaruri, disfuncţii, randament scăzut la muncă şi rezultate proaste la învăţătură;
- albinele sunt agresive şi hiperactive dacă stupul este plasat pe un nod Hartmann; remediul este mutarea stupului;
- insecte, păsări folosesc reţelele ca direcţie de orientare;
- peştii dintr-un acvariu aşezat pe un punct stea nu ocupă zona nocivă şi sănătatea lor are de suferit; când acvariul se va muta, peştii se vor găsi în tot volumul acestuia şi starea de sănătate se va îmbunătăţi;
- caii sunt sensibili, semnalându-se cazuri de pareză legate de puncte stea aflate în boxe;
- bovinele sunt şi ele sensibile dacă dorm pe zone nocive, capătă comportamente bizare, taurii devin agresivi;
- la păsările de curte se remarcă o mortalitate crescută la bobocii sub influenţe geopatogene;
- plantele se ofilesc pe linii H sau pe noduri H;
- arborii cu trunchiul strâmb sunt sub influenţe geopatogene;
- şoarecilor le convin benzile H; pisicile se aşează şi dorm foarte bine pe nodurile H (a nu se confunda cu locul favorit de somn de la picioarele stăpânului; aceea este o zonă de comunicare energetică între om şi teluric).

Contracararea efectelor nocive

Spaţiile cele mai nocive ale reţelelor telurice sunt nodurile H, punctele active şi punctele stea; în primul rând acestea trebuie găsite şi evitate; cele mai semnificative măsuri de contracarare a efectelor lor sunt cele provenite din adâncul vremurilor (menhir, triskel levogir). Foarte bune remedii sunt şi cele numerologice (numerologia, radionica nu se regăsesc printre definiţiile dicţionarelor româneşti, cât despre radiestezie sau geobiologie, termenii ar mai trebui pieptănaţi !), magneţi, cristale, electronice, radionice. Piramida redistribuie emisiile Hartmann (şi le ecranează), dar este deosebit de periculoasă când este utilizată de către începători. Există multe alte contramăsuri, având la bază principii de o mare diversitate, dar pentru ca un remediu să fie eficient, trebuie determinat cu precizie, de către un specialist, care este cel mai potrivit dintre acestea şi unde trebuie el să fie optim amplasat.

Cât despre cele câteva articole apărute având ca subiect emisiile foarte nocive din Bucureşti, nu trebuie să ne alarmăm, să fim pesimişti sau să răspândim zvonuri false. Sunt aceleaşi emisii ca peste tot pe glob, dar cele din Bucureşti sunt amplificate de o vastă reţea subterană de tuneluri (ale metroului, cele ce leagă clădirile importante precum Casa Presei, Arcul de Triumf, Palatul Victoria, Mitropolia, Casa „din deal” care a fost cândva a „poporului”, ministere, gări, mici clădiri „anonime”, stadioane şi altele), de două fâşii aluvionare generate de cele două râuri şi de câmpurile transportului electric de suprafaţă (acum însă, spre binele locuitorilor capitalei, acesta este paralizat de către exportatorii de şină de oţel, piatră cubică şi borduri de granit şi de cei ce ne reabilitează permanent). Dar pentru toate există remedii !

 

[Admin1]

Stand stramb si judecand drept, ceva ceva trebuie sa existe. prea multe exemple ale folosirii radiesteziei ca sa fie doar coincidente.
Acum beleaua cea mare este ca deocamdata nu se pot masura stiintific si nu exista inca stiinta care sa se ocupe cu studiul acestor chestiuni.

 

[mariusvalentin]

Aveţi somnul agitat, coşmaruri? Vi se pare că vă merge din rău în mai rău şi că nimic din ce vă propuneţi nu vă iese aşa cum aţi dori? În casă, la birou sau la şcoală aţi descoperit nişte locuri nefaste, locuri în care plantele se ofilesc inexplicabil, în care durerile se intensifică, iar concentrarea vă scade? S-ar putea ca „de vină“ să fie aşa-numitele radiaţii Hartmann. Ce sînt ele şi cum ne pot influenţa viaţa? Astăzi le numim „radiaţii Hartmann“, după numele celui care le-a descoperit, sau mai bine zis le-a redescoperit, pentru că ele erau cunoscute încă din vremurile străvechi. Oamenii ştiau că globul pămîntesc este străbătut de o vastă reţea cosmo-telurică, de nişte radiaţii care vin din adîncul Pămîntului. Nu degeaba au construit templele şi piramidele în aşa fel încît să fie protejate de influenţa acestor radiaţii. Deşi nu aveau instrumente de măsură ultrasofisticate, oamenii din vechime ştiau foarte multe lucruri de care noi abia astăzi aflăm. Pentru că reţeaua H este peste tot, nu prea putem să o evităm. Tot ce putem face este să ne ferim să stăm prea mult timp în nodurile reţelei.

Cum arată reţeaua Hartmann?

Să ne imaginăm nişte ziduri verticale foarte înalte care se înalţă din sol. Aceste ziduri vibratorii radioactive se întind pe direcţia nord-sud din doi în doi metri, iar pe direcţia est-vest din 2,5 în 2,5 metri. Grosimea acestor ziduri verticale - să le numim „linii Hartmann“- variază între 16 şi 20 cm. Liniile nord-sud se intersectează cu liniile est-vest, iar punctele de intersecţie se numesc „noduri“. Reţeaua se strînge şi se alungeşte pe măsură ce ne apropiem de poli. Este ca şi cum am lua globul pămîntesc şi am desena pe el meridianele şi paralelele - acele linii imaginare pe care le trasăm la geografie - doar că mult mai dese. Adică meridianele din doi în doi metri, iar paralelele din 2,5 în 2,5 m. Apoi, pe aceste linii am construi nişte ziduri foarte înalte. Am obţine astfel o reţea. Cam aşa arată intuitiv reţeaua Hartmann, doar că este invizibilă.

Cum a fost descoperită reţeaua Hartmann?

Reţeaua H a fost descoperită printr-o pură întîmplare. Doctorul Ernst Hartmann a observat că şoarecii (pe care probabil îi folosea în experienţele de laborator) aflaţi într-o încăpere, stăteau grupaţi după direcţia liniilor şi nodurilor unei reţele. Uniformitatea acestui amplasament l-a pus pe gînduri. Fiind înconjurat de medici şi fizicieni, el a studiat fenomenul şi a ajuns la nişte concluzii interesante.

Cum sînt generate radiaţiile Hartmann?

Mecanismul prin care este generată reţeaua H este încă necunoscut de oamenii de ştiinţă. Probabil că ea apare în urma unor interferenţe între cîmpuri, dar de ce natură or fi acestea nu se ştie, este doar o simplă ipoteză. Nici despre gravitaţie nu ştim încă prea multe lucruri. Ştim doar că există un cîmp gravitaţional, dar nimeni nu a măsurat vreodată undele gravitaţionale. Dacă ele chiar există, nu aparţin spectrului electromagnetic şi nu pot fi măsurate cu aparatele de care dispunem în prezent. Cam la fel stă situaţia cu radiaţiile Hartmann. Ele sînt menţionate chiar în tratate de fizică serioase, cu specificaţia că nu se ştiu prea multe lucruri despre ele.

Cum depistăm liniile şi nodurile Hartmann?

Radiaţiile H nu sînt de natură electromagnetică şi nu pot fi măsurate cu aparate obişnuite. Le putem pune în evidenţă doar prin măsurări radiestezice. Folosind radiestezia, adică facultatea de a percepe radiaţiile electromagnetice, putem depista liniile şi nodurile H, dar putem măsura şi intensitatea radiaţiilor H. Radiestezia este o practică străveche de mii de ani. Nu i s-a găsit încă o explicaţie ştiinţifică, dar ea funcţionează. Prin măsurători radiestezice, folosind o simplă ansă sau pur şi simplu două beţe sau vergele (materialul din care sînt făcute nu are nici o importanţă), se determină locurile unde se găsesc izvoare subterane şi pot fi săpate fîntîni. Fîntînarii se folosesc de mii de ani de radiestezie în meseria lor. Este doar un exemplu din multe altele. Radiestezia este un fel de „magie“ la îndemîna oricui, care poate fi aplicată în aproape orice domeniu. Deşi este atît de utilă, nu se ştie de ce nu este folosită pe scară largă. Probabil pentru că nu poate fi explicată încă de ştiinţa actuală.

Ce efecte au radiaţiile Hartmann asupra fiinţelor?

Cînd spunem „radiaţii Hartmann“ nu vă gîndiţi că al doilea Cernobîl a venit peste noi. Nu e vorba de ceva la fel de nociv ca emisiile radioactive ce însoţesc reacţiile de fisiune nucleară. Există şi o serie de radiaţii (cum ar fi cele luminoase sau calorice) care nu sînt în general periculoase. Reţeaua H traversează întreagă suprafaţă a pămîntului, toate solurile, toate locuinţele, producînd perturbări. Majoritatea fiinţelor vii suferă influenţe nocive dacă sînt plasate pe liniile H, dar mai ales în dreptul unui nod H. În ochiurile reţelei nu se simte nici un fel de influenţă. Cei care au studiat aceste radiaţii H au ajuns la concluzia că ele sînt patogene. Adică produc diferite boli la oameni şi animale, dacă influenţa radiaţiilor este de lungă durată (luni, ani). Plantele plasate pe liniile sau nodurile H se ofilesc. Singurele animale despre care se ştie că se simt bine - şi de aceea se aşază de bunăvoie mai ales în nodurile reţelei - sînt pisicile şi şoarecii.

Piramida lui Keops şi radiaţiile H

• Reţeaua H era cunoscută în timpuri de demult şi oamenii îşi alegeau cu grijă locurile unde cultivau plante, creşteau animale sau construiau ceva. Evitau zonele cu anomalii folosindu-se de instinctul păsărilor, animalelor sau de măsurători radiestezice. Mai ales dacă era vorba de o construcţie importantă, cum ar fi un templu, nu numai locul era ales cu grijă, ci şi data construcţiei. Ea era stabilită în urma unor studii astrologice, pentru a se vedea care erau influenţele cosmice la care urma să fie supusă construcţia. Omul zilelor noastre, tributar modului de gîndire raţional şi mai ales „ştiinţific“, va zice că astea sînt simple aiureli. Dar practica dovedeşte că nu este aşa. De pildă, piramida lui Keops. Prin măsurători radiestezice s-a determinat că reţeaua H cade la periferia piramidei, iar în interior cadrilajul teluric lipseşte, ca împins în afară. Templul se află deci într-un spaţiu ecranat de efectele radiaţiilor H.

Cum ne apărăm de efectul radiaţiilor H?

• Este de dorit să plasăm patul în încăpere, astfel încît locul unde se află perna, şi deci capul nostru, să nu fie chiar pe un nod Hartmann. În acest loc petrecem cîteva ore în fiecare noapte şi ne putem expune fără să ştim unor perturbări energetice, datorate radiaţiilor Hartmann, care pot duce la somn agitat, coşmaruri, boli cronice şi chiar cancer. Nu înseamnă că toate persoanele care dorm în dreptul unui astfel de nod se îmbolnăvesc. Asta depinde pînă la urmă şi de rezistenţa organismului fiecăruia. În această privinţă stau mărturie relatările unor medici care au consultat pacienţi la domiciliu şi aveau idee despre radiaţiile Hartmann. Aceştia au observat că incidenţa bolilor era mai mare la pacienţii care aveau patul plasat într-un astfel de nod. Dacă eşti la şcoală şi stai un an sau mai mulţi într-o bancă ce este chiar în dreptul unui nod H, probabil că vei da randament scăzut, vei avea memoria mai slabă şi nu vei putea să te concentrezi prea bine. Cei care au studiat terapia cu ajutorul cristalelor sînt de părere că dacă plasăm mai multe bucăţi de cuarţ în încăpere, pe care le spălăm periodic cu apă, reuşim să mai reducem din efectul dăunător al radiaţiilor Hartmann.

Ce amplifică efectul radiaţiilor H?

• Faliile geologice, peşterile, filoanele minerale etc. cresc efectele nocive ale reţelei H asupra fiinţelor vii. Şi cîmpurile de natură electro-magnetică sînt susceptibile să crească activitatea reţelei H. De aceea probabil influenţa radiaţiilor H este crescută în apropierea blocurilor de alimentare electrică de înaltă tensiune sau de transformatoare. Este posibil ca în anumite zone ale Bucureştiului reţeaua H să fie mai amplificată decît de obicei.
de: » Lucia Gheorghiu http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=Monitorul Expres Magazin&s_id=22716

 

[alerim_61]

Zonele geopatogene din Bucuresti

Dupa aproape zece ani de munca, fizicianul Ancu Dinca a reusit sa contureze o harta generala a focarelor geopatogene din Bucuresti. Adica zonele in care acestea se manifesta cel mai intens. Este vorba despre harta celor mai mari concentrari de focare geopatogene din capitala.
Densitatea cea mai mare de perturbari geopatice foarte puternice se afla in jurul Palatului Parlamentului in apropierea Casei Presei si in zona Cotroceni. Astfel, zonele cele mai periculoase sunt in sectorul 5, intre Calea 13 Septembrie, soseaua Antiaeriana, soseaua Salaj, Zetarilor, Drumul Gazarului si strada 11 Iunie. Aici focarele geopatogene sunt foarte apropiate, uneori chiar la cativa metri distanta unul de altul, si au o emisie de radiatii de inalta intensitate.

Urmeaza sectorul 1, cu o densitate relativ mare de focare pe toata suprafata, in special in zona centrala. Cel mai rau arata aici o fasie lata de cateva zeci de metri, cuprinsa intre Casa Presei si Piata Romana. Aici, influenta negativa este determinata de o "ruptura de falie tectonica", dupa cum spune Ancu Dinca. Zona de vest si nord-vest a sectorului 1 sta relativ bine, intre Aeroportul Baneasa, Calea Grivitei si Calea Giulesti.

Sectorul 6 sta si el destul de rau, pe aproape toata suprafata sa, mai putin zona de vest.

Sectorul 2 se situeaza mai bine deoarece aici densitatea focarelor geopatogene este mica, iar intensitatea emisiilor nocive este relativ medie pe tot cuprinsul sectorului.

Sectorul 3 are probleme in centru si in alte cinci insule mai mari in zona Titan, Mihai Bravu, Republica, CFR Titan si Policolor. Situatia acestui sector este mult mai buna insa decat in cele prezentate mai sus.

Sectorul 4 sta cel mai bine, cu 4 zone restranse in care se manifesta fenomenul geopatic: Tineretului, Constantin Brancoveanu, CFR Progresul si Depoul IMGB.

Vestea buna este ca problema geopatica poate fi remediata. Cercetatorii in domeniu au retete de corectare a perturbarilor geopatice. Cea mai simpla solutie pentru asemenea situatii este mutarea patului sau a biroului intr-un alt loc. O alta solutie este amplasarea in spatiile locuite a unei cantitati de cristale, in special cuart. Pot fi folosite si aschii de marmura, care se procura mai usor. "Este important ca aceste cristale, indiferent de tipul lor, sa fie spalate cat mai des cu apa. Cea mai simpla metodea este de a le aseza intr-o galeata si a lasa apa sa curga peste ele timp de aproximativ o jumatate de ora", ne-a spus Ancu Dinca.

O alta metoda este amplasarea la parterul cladirilor, sub pardoseala, a doua placi metalice, de preferinta din otel galvanizat. Dimensiunile placilor sunt de 0,90-1,20 metri latime si 1,8 -2,4 metri lungime, asezate in unghi drept una fata de alta.

Pentru a clarifica cine ar trebui sa aiba cristale in casa, cea mai afectata zona din Bucuresti, in opinia radiestezistilor, e cuprinsa intre Calea 13 Septembrie si Bulevardul Cosbuc, in jurul Palatului Parlamentului. Aici focarele geopatogene sunt cele mai dese si mai puternice. Urmeaza zona dintre Piata Presei Libere si Arcul de Triumf, mai putin populata, din fericire. Cei ce au studiat fenomenul spun ca accidentele frecvente din zona Casei Presei se datoreaza tocmai acestor anomalii magnetice ale Pamantului.

Apoi centrul orasului, respectiv Piata Romana, Piata Universitatii si Piata Unirii. Aproape de acest palier se afla si zona Cotroceni. Celelalte zone ale orasului pot fi catalogate de nivel 3, adica de nivel mediu, "oarecum normal pentru un oras mare", dupa cum spune Ancu Dinca. "Cam un sfert din oras emite radiatii geopatogene de intensitate periculoasa. Sigur, periculoasa daca nu are un minimum de protectie, iar minimum de protectie provine din cunoastere", a concluzionat specialistul Ancu Dinca.

Totuşi, în urma cercetărilor de documente şi pe teren se pot localiza cu prudenţă nouă zone: Mântuleasa, Uranus-13 Septembrie-Panduri, Antiaeriană-Sălaj, Dealul Cotroceni, Foişor, Cocioc-Piscului-Văcăreşti, Mitropolie şi Zeţarilor-Drumul Găzarului.

Este în firea omului ca ceea ce nu percepe cu simţurile să nege, să declare că nu există, dar nici undele gravitaţionale nu se pot vedea sau măsura, şi totuşi există.

surse: Energobiologie, Neotek, Monitorul Expres