Angela74
New member
- Joined
- Jan 23, 2011
- Messages
- 1,207
- Reaction score
- 0
Acest topic ar trebui sa fie dedicat blogurilor. Se intelege, doar alea care ne plac si par deosebite. De evitat cocalari si politica.In rest , fara a ne ingradi intr-o tema anume, pt ca am observat ca uneori nu se posteaza deoarece informatia vine de pe un blog, si s-ar considera reclama, avem liber la dezvaluit chestii interesante.
sursa: http://cernoschi.blogspot.com/2011/03/monitorul-de-suceava_21.html
=)) bestial omu' , ma intreb ,cu atata energie, ce ar fi iesit daca se concentra pe o cauza fatibila
„Urmaşul” lui Ştefan cel Mare revendică şi Ardealul şi Ţara Românească
Dan COMAN
Suceveanul de 32 de ani din comuna Dorneşti Cornel Cernoschi, devenit celebru după ce a revendicat Moldova, pe motiv că ar fi urmaşul lui Ştefan cel Mare, şi-a extins pretenţiile şi asupra Ţării Româneşti şi a Ardealului. Pe rolul Tribunalului Suceava se află un dosar în care Cornel Cernoschi dă în judecată Preşedinţia României, Guvernul, Senatul, Camera Deputaţilor şi statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi solicită înfiinţarea unei noi instituţii, numită „Statul Român”, care să aibă în administrare toate proprietăţile publice din România.
Suceveanul nu se opreşte aici, Cornel Cernoschi solicitând ca instanţa să emită o hotărâre prin care el să fie numit în funcţia de preşedinte al „Statului Român” şi al proprietăţilor publice din România şi să i se acorde bunuri cu titlu gratuit pentru a-şi putea exercita această funcţie. Instanţele sucevene vor judeca cerea lui Cornel Cernoschi la începutul lunii aprilie 2011.
Cornel Cernoschi invocă „testamentul în formă mistică a lui Ştefan cel Mare”
Dacă la prima încercare de a revendica Moldova, de la începutul anului 2010, suceveanul susţinea că a depus această cerere pe motiv că bunica lui i-a spus că este moştenitorul lui Ştefan cel Mare, de data aceasta el invocă „testamentul în formă mistică” lăsat de domnitorul Moldovei. Cernoschi aminteşte de celebrul citat „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a voastră, ci a urmaşilor voştri, ş-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul veacurilor”.
De asemenea, dacă iniţial revendica şi Ţara Românească „doar dacă se poate”, de data aceasta suceveanul din Dorneşti a găsit şi motivul pentru care o astfel de cere ar fi întemeiată.
„Întrucât Ştefan cel Mare a fost rudă cu Vlad Ţepeş, rezultă că eu sunt şi urmaşul lui Vlad Ţepeş şi revendic şi proprietăţile publice din Ţara Românească”, se arată în cererea de chemare în judecată. De data aceasta, Cornel Cernoschi merge şi mai departe şi revendică şi Ardealul, pe motiv că „Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş se trag din Ardeal”.
Suceveanul vrea proprietăţi şi de pe teritoriul Ucrainei şi Republicii Moldova, însă doar dacă acest lucru este posibil
Suceveanul explică faptul că proprietăţile pe care le revendică sunt situate pe actualul teritoriu al României, dar şi pe teritoriul Republicii Moldova şi al Ucrainei. Cu toate acestea, Cornel Cernoschi pare a fi înţelegător şi spune că revendică proprietăţile din Republica Moldova şi Ucraina doar dacă acest lucru este posibil.
„Proprietăţile publice pe care le revendic sunt posedate de către pârâţi începând cu data de 22 decembrie 1989 fără nici un drept, încălcând legea, dând acea lovitură de stat împotriva soţilor Ceauşescu, eu la acea vreme fiind prea mic pentru a lupta împotriva lor. Dacă nu ar fi fost acea lovitură de stat din decembrie 1989, Ceauşescu ar mai fi trăit câţiva ani, conducând această ţară, iar mai apoi, când eu aş fi împlinit vârsta de 18 – 23 de ani, mi-ar fi predat în administrare proprietăţile publice”, se mai arată în cererea lui Cornel Cernoschi.
El susţine că ar fi în stare să conducă „Statul Român”, explicând că Ştefan cel Mare a condus Moldova de la vârsta de 24 de ani, iar Vlad Ţepeş a condus Ţara Românească, prima dată, la vârsta de 17 ani.
„M-am adresat unei zeiţe, nicidecum unei curve care să îmi ceară banii anticipat, înainte de a-mi face dreptate”
Când vine vorba de evaluarea proprietăţilor pe care le revendică, suceveanul spune că aceasta nu este cu putinţă „iar dacă evaluarea proprietăţilor publice pe care le revendică ar fi posibilă, ar fi prea costisitoare şi totuşi nu ar fi realistă”. Cernoschi arată că el nu cere titlu de proprietate, el având doar cerinţa ca proprietăţile publice respective să i se dea în administrare cât timp va trăi.
Cornel Cernoschi solicită să i se facă dreptate, fără a i se cere să treacă valoarea proprietăţilor şi fără să plătească taxa de timbru, deoarece „cum bine ştiţi, dumneavoastră, magistraţii, sunteţi plătiţi din banii de la bugetul de stat, care este format din taxele şi impozitele pe care le plătim noi, societatea civilă. (...) Dacă dumneavoastră, magistraţii, aţi fi fost independenţi şi v-aţi fi autogospodărit singuri, din venituri proprii, atunci aş fi fost de acord să trec valoarea obiectului şi să plătesc taxa de timbru”. El mai spune că nu este de acord să plătească taxa de timbru pe motiv că îşi plăteşte taxele şi impozitele.
„Nu sunt de acord să trec nici o valoare şi nici să plătesc taxe suplimentare pentru a vă face dumneavoastră datoria de a face dreptate, care intră în sarcinile de serviciu”.
Mai mult, Cornel Cernoschi găseşte şi o altă modalitate de a explica motivul pentru care refuză să plătească taxa de timbru: „conform legendei, justiţia este o fecioară reprezentată de zeiţa Temis, o fecioară legată la ochi, cu o balanţă într-o mână, iar în cealaltă o sabie. Eu, subsemnatul, prin această cerere m-am adresat unei zeiţe, nicidecum unei curve care să îmi ceară banii anticipat, înainte de a-mi face dreptate”.
În cele din urmă, Cornel Cernoschi precizează că nu el este cel care trebuie să demonstreze că este „urmaşul urmaşilor lui Ştefan cel Mare”, ci cei care contestă acest lucru.
sursa: http://blog.magazinuldehobby.ro/category/thailanda/
Chiang Mai, sau cum e Nordul venind din Sud
Lucrurile stau cam așa: diversitatea și magnetismul Asiatic există. Sau cel puțin așa îl simt eu azi. Chiar dacă nu sunt mare fan al “situațiilor” hemingway-niene, există locuri și momente în care te poți bucura de o stare. Stau într-o curticică cu vegetație luxuriantă, la o masă de lemn, pe o străduță îngustă, la niște oameni care au un hostel mic și primitor, vorbesc bine engleza și sunt de încredere. La un metru de mine ploua tropical, repede, peste gardul de bambus și bălăriile înalte din curte și încerc sa “dau” ceva pentru blog. Sunt în Chiang Mai.
Chaing Mai este cel mai important oraș din Nord, “poartă” pentru excursiile către munții din Nord-Vest, granițele cu Laos și Birmania, excursii pe care le încep și eu mâine.
Mă întorceam din Kata, de unde m-am despărțit de plaja și coasta californiană de acolo, de Benni și toți vânzătorii de la magazinele de pe strada mea (mi-a fost foarte greu, de-a lungul zilelor petrecute acolo, să-i fac să înțeleagă că nu o sa cumpăr niciun costum, dvd, suvenir ș.a.), de românii cu care mi-am petrecut ceva seri. Apropos, dacă citiți, mulțumesc Teo, Dana, Tibi și Silviu! Zburam aproape o zi, schimbam în Bangkok și aveam să ajung seara în Chiang Mai.
Chiang Mai e o altă treabă. Am senzația că sunt un pic prea descriptiv și serios de data asta dar nu știu de ce aș putea să fac mișto. Poate de formația de tambalezi de azi-noapte. E incredibil să fi într-un bar de lemn, pe o stradă mocirloasă, îngusta, unde cântă o formație de băieți “locali”, mici, urâți, ciudați, tatuați etc, și pe care dacă îi asculți întorcând capul ai senzația că e cd. Cântă perfect. În jurul meu, europeni, bineînțeles, dar de data asta, cu rucsacul în spate toți. Scăpasem de all inclusiv-iștii ruși și italieni din Kata. Plecasem din Eforie, acum eram în Vamă. Da! Exact așa a fost senzația mea aseară. Eram într-o Vamă de la munte. Chiang Mai este un oraș de munte vechi, cu străzi mici, înguste, autentice, pline de locuri “cool”, boeme. La masă cu mine un elvețian aiurit cu care mă împrietenisem pe avion, o nemțoaică liniștită și un australian de treabă, dar care nu prea râdea. De fapt nu prea râdea nimeni.
Am băut bere și am căzut toți băieții de acord, mândrii, că nouă nu ne place rasa asta, sunt mici, urâte, multe (cred că aici tre’ să fac un subiect separat). Noi tot după d-ale noastre ne uităm. Și așa e. Nemțoaica, normal, se umflase toată. Mă rog, m-am distrat mai bine aseară în 2 baruri de lemn, pe o stradă mocirloasă, dar pe muzica bună, decât în tot Patongul ăla full de tarabe, baruri, restaurante, ping-pong bars, all inclusiv-iști, bețivi, vânzătorie ambulantă, curvăsăraie la kil, tuk-tuk-uri peste tuk-tuk-uri.
Mă simt mai bine aici, e mai puțină lume, străduțele sunt ca niște piețe ambulante cu lucruri autentice, bune și la prețuri corecte. Oamenii sunt mai puțini și zâmbesc mai mult. De siguranță și liniște nu mai zic.
Azi mi-am făcut datoria, am vizitat și pozat cele câteva temple, m-am plimbat pe străduțele întortocheate pe care mă tot rătăcesc până îmi găsesc hotelul, am mâncat simplu, la colț. Tambalezii sunt și ei oameni. Muncesc, ascultă muzică la telefon și se gândesc la un fost iubit/iubită, plimbă copii, se uită la meci și țin cu FC Chiang Mai (chiar există) și știu de Hagi și Mutu!
Mâine începe aventura! Urcăm organizat la munte.
Magazinul de Hobby va publica o serie de articole scrise de către cei care se aventurează în cele mai frumoase și misterioase zone ale lumii. Exotism, aventură, peisaje, povestite, fotografiate în timp real de către bloggerii noștri de ocazie. Plecat din Pitești, Dan Hodos vă prezintă, începând de azi, seria Backpacker in Thailand, în timp real.
Urmăriți aventura sa în Thailanda!
sursa: http://cernoschi.blogspot.com/2011/03/monitorul-de-suceava_21.html
=)) bestial omu' , ma intreb ,cu atata energie, ce ar fi iesit daca se concentra pe o cauza fatibila
„Urmaşul” lui Ştefan cel Mare revendică şi Ardealul şi Ţara Românească
Dan COMAN
Suceveanul de 32 de ani din comuna Dorneşti Cornel Cernoschi, devenit celebru după ce a revendicat Moldova, pe motiv că ar fi urmaşul lui Ştefan cel Mare, şi-a extins pretenţiile şi asupra Ţării Româneşti şi a Ardealului. Pe rolul Tribunalului Suceava se află un dosar în care Cornel Cernoschi dă în judecată Preşedinţia României, Guvernul, Senatul, Camera Deputaţilor şi statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi solicită înfiinţarea unei noi instituţii, numită „Statul Român”, care să aibă în administrare toate proprietăţile publice din România.
Suceveanul nu se opreşte aici, Cornel Cernoschi solicitând ca instanţa să emită o hotărâre prin care el să fie numit în funcţia de preşedinte al „Statului Român” şi al proprietăţilor publice din România şi să i se acorde bunuri cu titlu gratuit pentru a-şi putea exercita această funcţie. Instanţele sucevene vor judeca cerea lui Cornel Cernoschi la începutul lunii aprilie 2011.
Cornel Cernoschi invocă „testamentul în formă mistică a lui Ştefan cel Mare”
Dacă la prima încercare de a revendica Moldova, de la începutul anului 2010, suceveanul susţinea că a depus această cerere pe motiv că bunica lui i-a spus că este moştenitorul lui Ştefan cel Mare, de data aceasta el invocă „testamentul în formă mistică” lăsat de domnitorul Moldovei. Cernoschi aminteşte de celebrul citat „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a voastră, ci a urmaşilor voştri, ş-a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul veacurilor”.
De asemenea, dacă iniţial revendica şi Ţara Românească „doar dacă se poate”, de data aceasta suceveanul din Dorneşti a găsit şi motivul pentru care o astfel de cere ar fi întemeiată.
„Întrucât Ştefan cel Mare a fost rudă cu Vlad Ţepeş, rezultă că eu sunt şi urmaşul lui Vlad Ţepeş şi revendic şi proprietăţile publice din Ţara Românească”, se arată în cererea de chemare în judecată. De data aceasta, Cornel Cernoschi merge şi mai departe şi revendică şi Ardealul, pe motiv că „Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş se trag din Ardeal”.
Suceveanul vrea proprietăţi şi de pe teritoriul Ucrainei şi Republicii Moldova, însă doar dacă acest lucru este posibil
Suceveanul explică faptul că proprietăţile pe care le revendică sunt situate pe actualul teritoriu al României, dar şi pe teritoriul Republicii Moldova şi al Ucrainei. Cu toate acestea, Cornel Cernoschi pare a fi înţelegător şi spune că revendică proprietăţile din Republica Moldova şi Ucraina doar dacă acest lucru este posibil.
„Proprietăţile publice pe care le revendic sunt posedate de către pârâţi începând cu data de 22 decembrie 1989 fără nici un drept, încălcând legea, dând acea lovitură de stat împotriva soţilor Ceauşescu, eu la acea vreme fiind prea mic pentru a lupta împotriva lor. Dacă nu ar fi fost acea lovitură de stat din decembrie 1989, Ceauşescu ar mai fi trăit câţiva ani, conducând această ţară, iar mai apoi, când eu aş fi împlinit vârsta de 18 – 23 de ani, mi-ar fi predat în administrare proprietăţile publice”, se mai arată în cererea lui Cornel Cernoschi.
El susţine că ar fi în stare să conducă „Statul Român”, explicând că Ştefan cel Mare a condus Moldova de la vârsta de 24 de ani, iar Vlad Ţepeş a condus Ţara Românească, prima dată, la vârsta de 17 ani.
„M-am adresat unei zeiţe, nicidecum unei curve care să îmi ceară banii anticipat, înainte de a-mi face dreptate”
Când vine vorba de evaluarea proprietăţilor pe care le revendică, suceveanul spune că aceasta nu este cu putinţă „iar dacă evaluarea proprietăţilor publice pe care le revendică ar fi posibilă, ar fi prea costisitoare şi totuşi nu ar fi realistă”. Cernoschi arată că el nu cere titlu de proprietate, el având doar cerinţa ca proprietăţile publice respective să i se dea în administrare cât timp va trăi.
Cornel Cernoschi solicită să i se facă dreptate, fără a i se cere să treacă valoarea proprietăţilor şi fără să plătească taxa de timbru, deoarece „cum bine ştiţi, dumneavoastră, magistraţii, sunteţi plătiţi din banii de la bugetul de stat, care este format din taxele şi impozitele pe care le plătim noi, societatea civilă. (...) Dacă dumneavoastră, magistraţii, aţi fi fost independenţi şi v-aţi fi autogospodărit singuri, din venituri proprii, atunci aş fi fost de acord să trec valoarea obiectului şi să plătesc taxa de timbru”. El mai spune că nu este de acord să plătească taxa de timbru pe motiv că îşi plăteşte taxele şi impozitele.
„Nu sunt de acord să trec nici o valoare şi nici să plătesc taxe suplimentare pentru a vă face dumneavoastră datoria de a face dreptate, care intră în sarcinile de serviciu”.
Mai mult, Cornel Cernoschi găseşte şi o altă modalitate de a explica motivul pentru care refuză să plătească taxa de timbru: „conform legendei, justiţia este o fecioară reprezentată de zeiţa Temis, o fecioară legată la ochi, cu o balanţă într-o mână, iar în cealaltă o sabie. Eu, subsemnatul, prin această cerere m-am adresat unei zeiţe, nicidecum unei curve care să îmi ceară banii anticipat, înainte de a-mi face dreptate”.
În cele din urmă, Cornel Cernoschi precizează că nu el este cel care trebuie să demonstreze că este „urmaşul urmaşilor lui Ştefan cel Mare”, ci cei care contestă acest lucru.
sursa: http://blog.magazinuldehobby.ro/category/thailanda/
Chiang Mai, sau cum e Nordul venind din Sud
Lucrurile stau cam așa: diversitatea și magnetismul Asiatic există. Sau cel puțin așa îl simt eu azi. Chiar dacă nu sunt mare fan al “situațiilor” hemingway-niene, există locuri și momente în care te poți bucura de o stare. Stau într-o curticică cu vegetație luxuriantă, la o masă de lemn, pe o străduță îngustă, la niște oameni care au un hostel mic și primitor, vorbesc bine engleza și sunt de încredere. La un metru de mine ploua tropical, repede, peste gardul de bambus și bălăriile înalte din curte și încerc sa “dau” ceva pentru blog. Sunt în Chiang Mai.
Chaing Mai este cel mai important oraș din Nord, “poartă” pentru excursiile către munții din Nord-Vest, granițele cu Laos și Birmania, excursii pe care le încep și eu mâine.
Mă întorceam din Kata, de unde m-am despărțit de plaja și coasta californiană de acolo, de Benni și toți vânzătorii de la magazinele de pe strada mea (mi-a fost foarte greu, de-a lungul zilelor petrecute acolo, să-i fac să înțeleagă că nu o sa cumpăr niciun costum, dvd, suvenir ș.a.), de românii cu care mi-am petrecut ceva seri. Apropos, dacă citiți, mulțumesc Teo, Dana, Tibi și Silviu! Zburam aproape o zi, schimbam în Bangkok și aveam să ajung seara în Chiang Mai.
Chiang Mai e o altă treabă. Am senzația că sunt un pic prea descriptiv și serios de data asta dar nu știu de ce aș putea să fac mișto. Poate de formația de tambalezi de azi-noapte. E incredibil să fi într-un bar de lemn, pe o stradă mocirloasă, îngusta, unde cântă o formație de băieți “locali”, mici, urâți, ciudați, tatuați etc, și pe care dacă îi asculți întorcând capul ai senzația că e cd. Cântă perfect. În jurul meu, europeni, bineînțeles, dar de data asta, cu rucsacul în spate toți. Scăpasem de all inclusiv-iștii ruși și italieni din Kata. Plecasem din Eforie, acum eram în Vamă. Da! Exact așa a fost senzația mea aseară. Eram într-o Vamă de la munte. Chiang Mai este un oraș de munte vechi, cu străzi mici, înguste, autentice, pline de locuri “cool”, boeme. La masă cu mine un elvețian aiurit cu care mă împrietenisem pe avion, o nemțoaică liniștită și un australian de treabă, dar care nu prea râdea. De fapt nu prea râdea nimeni.
Am băut bere și am căzut toți băieții de acord, mândrii, că nouă nu ne place rasa asta, sunt mici, urâte, multe (cred că aici tre’ să fac un subiect separat). Noi tot după d-ale noastre ne uităm. Și așa e. Nemțoaica, normal, se umflase toată. Mă rog, m-am distrat mai bine aseară în 2 baruri de lemn, pe o stradă mocirloasă, dar pe muzica bună, decât în tot Patongul ăla full de tarabe, baruri, restaurante, ping-pong bars, all inclusiv-iști, bețivi, vânzătorie ambulantă, curvăsăraie la kil, tuk-tuk-uri peste tuk-tuk-uri.
Mă simt mai bine aici, e mai puțină lume, străduțele sunt ca niște piețe ambulante cu lucruri autentice, bune și la prețuri corecte. Oamenii sunt mai puțini și zâmbesc mai mult. De siguranță și liniște nu mai zic.
Azi mi-am făcut datoria, am vizitat și pozat cele câteva temple, m-am plimbat pe străduțele întortocheate pe care mă tot rătăcesc până îmi găsesc hotelul, am mâncat simplu, la colț. Tambalezii sunt și ei oameni. Muncesc, ascultă muzică la telefon și se gândesc la un fost iubit/iubită, plimbă copii, se uită la meci și țin cu FC Chiang Mai (chiar există) și știu de Hagi și Mutu!
Mâine începe aventura! Urcăm organizat la munte.
Magazinul de Hobby va publica o serie de articole scrise de către cei care se aventurează în cele mai frumoase și misterioase zone ale lumii. Exotism, aventură, peisaje, povestite, fotografiate în timp real de către bloggerii noștri de ocazie. Plecat din Pitești, Dan Hodos vă prezintă, începând de azi, seria Backpacker in Thailand, în timp real.
Urmăriți aventura sa în Thailanda!
: a adus in chat un link:
singura chestie pe care nu am ghicit-o corect a fost ca toate neajunsurile si neplacerile aveau sa ma sara cu desavarsire pe mine, cand am fost insarcinata.
dar nu ma pot abtine =))