SOARELE SI MAGNETISMUL TERESTRU

[Hawaii]

ALOHA! Imi permit sa va supun atentiei un subiect atat de controversat al soarelui si al magentismului terestru . Astept opiniile voastre.

SOARELE
Conform cercetărilor actuale, vârsta Soarelui este de aproximativ 4,6 miliarde de ani, şi el se află pe la jumătatea ciclului principal al evoluţiei, în care în miezul său hidrogenul se transformă în heliu prin fuziune nucleară. În fiecare secundă, peste patru milioane de tone de materie sunt convertite în energie în nucleul soarelui, generându-se astfel neutrino şi radiaţie solară.
Activitatea magnetică a Soarelui generează o serie de efecte cunoscute sub numele generic de activitate solară, incluzând petele pe suprafaţa acestuia, erupţiile solare şi variaţii ale vântului solar, care dispersează materie din componenţa Soarelui în tot sistemul solar şi chiar şi dincolo de el. Efectele activităţii solare asupra Pământului includ formarea aurorei boreale, la latitudini nordice medii spre mari, precum şi afectarea comunicaţiilor radio şi a reţelelor de energie electrică. Se consideră că activitatea solară a jucat un rol foarte important în evoluţia sistemului solar şi că ea influenţează puternic structura atmosferei exterioare a Pământului.
Deşi este cea mai apropiată stea de Pământ şi a fost intens studiată, multe întrebări legate de Soare nu şi-au găsit încă răspuns; ca de exemplu, de ce atmosfera exterioară a Soarelui are o temperatură de peste un milion Kelvin, în timp ce suprafaţa vizibilă (fotosfera) are o temperatură de "doar" aproximativ 6.000 K.
Investigaţiile curente legate de activitatea Soarelui includ cercetări asupra ciclului regulat al petelor solare, originea şi natura fizică a protuberanţelor solare, interacţiunea magnetică dintre cromosferă şi coroană, precum şi originea vântului solar.

FORMATIUNI SOLARE

Pete Solare : Zone întunecate de pe suprafaţă ce pot atinge lungimi şi de 100.000 km. Câmpurile magnetice puternice din aceste zone inhibă transportul energiei spre suprafaţă, deci petele solare sunt mai reci decât zonele învecinate. Petele solare durează între 1 oră şi 1 lună. Au temperatura de 4000 °C

Spicule: Coloane de gaz cu aspect de flăcări; se înalţă până la 10.000 km de la suprafaţă.

Facule: Pete luminoase temporare ce apar pe suprafaţa Soarelui.

Protuberante: Arcuri în formă de flăcări, susţinute de câmpul magnetic solar, se ridică până la zeci de mii de km. Când sunt observate pe fundalul suprafeţei solare, par întunecate şi se numesc filamente.

Explozii Solare: Eliberări explozive de energie care aruncă în spaţiu nori de particule atomice, provocând radiaţii de microunde şi unde radio. Acestea pot provoca pe Pământ interferenţe electrice, afectând ecranele TV şi calculatoarele şi creând salturi de tensiune în reţelele şi aparatele electrice.

Vantul Solar: Este un flux continuu de particule atomice încărcate electric, care porneşte de pe suprafaţa Soarelui şi atinge viteze de 1.000 km/s. Cele mai rapide vin din găurile din coroană, stratul exterior al Soarelui.
------------------------------------------------------------------

MAGNETISMUL TERESTRU

Inca din antichitate oamenii au remarcat ca anumite minerale, cum ar fi magnetita, au proprietatea de a atrage bucatele de fier. Ulterior s-a constatat ca aceeasi comportare o manifesta, in stare naturala numai cinci elemente: fier, cobalt, gadoliniu si disprosiu, precum si unele aliaje ale acestora. Aceasta proprietate a fost numita magnetism (de la cetatea Magnesia din Asia Mica, unde acest fenomen a fost pentru prima data remarcat).
In apropierea unui magnet exista un camp fizic, denumit camp magnetic. Fizicianul H.C. Oersted a demonstrat la inceputul secolului al XIX-lea ca exista interactiuni intre campul magnetic si curentul electric, precum si generarea campului magnetic de catre curentii electrici.
Campul magnetic reprezinta o stare speciala in jurul unor magneti permanenti sau a unor conductori parcursi de curent electric care se manifesta prin actiuni magnetice asupra altor magneti permanenti, conductori parcursi de curent electric sau sarcini in miscare aflate in zona in care se manifesta campul magnetic. Campul magnetic este caracterizat cantitativ de catre liniile de camp si calitativ de inductia sa.

Pamantul are un camp magnetic puternic, ca si cand planeta ar fi avut un magnet bara enorm fixat in interiorul
ei. Fizicienii considera ca acest camp magnetic al Pamantului are legatura cu miscarea fluidelor, materiale conductoare din punct de vedere electric care se gasesc in interiorul Pamantului . Materialul conductor si campul geomagnetic se pot controla reciproc. Studiul acestei proble este cunoscut sub numele de hidromagnetism. Studiul modului in care campul magnetic terestru s-a schimbat de-a lungul istoriei Pamantului este numit paleomagnetism.
Campul magnetic al Pamantului are o anumita importanta istorica datorita rolului busolei in explorarea planetei. Acul unei busole este un adevărat magnet bara ; un capat este numit „indicatorul” nordic pentru ca este atras de polul magnetic al Pamantului din emisfera nordica. Celalalt capat al acului este atras de celalt pol magnetic al Pamantului. Pentru ca tipurile diferite de poli magnetici se atrag, polul din emisfera nordica, desi numit polul nord magnetic este un indicator al sudului si vice versa pentru emisfera sudica.

Structura campului magnetic terestru. Liniile de camp care definesc structura campului magnetic sunt asemanatoare cu acelea ale unui simplu magnet bara.
Este bine cunoscut faptul ca axa campului magnetic este înclinata in functie de axa de rotatie a Pamantului. Insa polul nord geografic (definit de directia catre polul nord al rotatiei) nu coincide cu nordul magnetic (definit de directia catre polul magnetic nord) si directia busolei trebuie corectata cu un numar convenabil de grade la anumite puncte de pe suprafata Pamantului pentru a indica directia corespunzatoare.
Centurile de radiatie Van Allen. O proprietate fundamentala a campului magnetic terestru este ca exercita forte asupra particulelor electrice in miscare. Insa, un camp magnetic poate captura particule incarcate electric ca electroni sau protoni caci acestia sunt fortati sa execute o miscare cicloidala inainte si înapoi, de-a lungul liniilor de camp. Particulele incarcate sunt reflectate in puncte „oglinda” unde liniile de camp sunt foarte apropiate si spiralele sunt mai dense. Unul dintre primele succese ale explorarii spatiului a fost descoperirea la inceputul anilor 1950 faptului ca Pamantul este inconjurat de doua regiuni cu o concentratie foarte ridicata a particulelor incarcate, numite centuri de radiatie Van Allen.
Sursa primara a cestor particule incarcate este curentul de particule care emana de la Soare, ceea ce se numeste vant solar. Particulele capturate de campul magnetic terestru sunt responsabile pentru aurore.

 

[ogarul]

am si eu o intrebare: de unde ia soarele cele 4000 de tone de materie in fiecare secunda? sub ce forma exsiat materia acolo in zona?

 

[rucsa]

buna intrebare,si eu as vrea sa aflu raspunsul
multumim,hawaii

 

[Admin1]

Un link postat de Victor pe chat

---

Ogarule, e vorba de 4 milioane tone

Hai sa vedem daca e plauzibil. Soarele este un imens reactor de fuziune, unde hidrogenul se transforma in heliu, din reactie eliberandu-se energie.
Soarele are o masa de 1,9891×10la30 kg.
Sa presupunem ca soarele transforma 4 milioane tone/secunda... asta inseamna 4x10la9 kg/s. Asta inseamna circa 1,26 x 10la16 kg materie pe an transformata. Cam un sfert din aceste kg raman in masa soarelui ca Heliu (heliul este de 4 ori mai greu decat hidrogenul), restul de 3/4 fiind transformate in energie.
Mie mi se pare plauzibil.

 

[Hawaii]

Multumesc pentru replica Gogu , din pacate am fost plecata din localitate o perioada si nu am avut timp sa postez pana acum.

In fotografia anexata sunt reprezentate arcurile solare, arcuri magnetice pe suprafata soarelui prin care curge plasma la temperatura in jur de 1 milion de grade Kelvin. Arcurile se formeaza si dureaza cateva ore sau zile dupa care se racesc si cand scad pe la vreo 20000 grade Kelvin atunci "ploua" inapoi spre suprafata soarelui.
Lungimea de unda, si deci frecventa, luminii pe care o emite (nu reflecta) suprafata unui obiect corespunde cu temperatura de pe suprafata obiectului. Aceasta imagine este la lungime de unda 17,1 nm (1 nm = 1 nanometru = 10-9 metri) care este in lungimea undelor luminii ultraviolete si corespunde cu temperatura de 1 milion grade Kelvin. Asadar arcurile de plasma magnetizata din aceste imagini au in jur de 1 milion grade Kelvin si nu sunt vizibile decat in lungimea undelor luminii ultraviolete.

Stelele sunt categorizate dupa lumina pe care o emit care indica temperatura si compozitia lor. Soarele este o stea in clasa spectrala G si are o temperatura de vreo 5780 grade Kelvin la suprafata. Este interesant ca atmosfera soarelui poate atinge temperaturi de peste 2 milioane grade Kelvin desi suprafata soarelui are doar 5780 grade Kelvin.
Nu se stie cum atmosfera soarelui poate avea temperaturi asa mari, care sunt cele mai mari in straturile cele mai inalte ale atmosferei soarelui. Alt aspect interesant este ca un magnet obisnuit isi pierde capacitatea magnetica la temperatura mare, iar anumite materiale devin superconductive (lasa electricitatea sa treaca prin ele fara nici o rezistenta cu pierdere zero) cand sunt racite sub o anumita temperatura sub zero grade C, iar cand sunt incalzite la loc isi pierd aceasta calitate, asa ca nu se stie cum materia din atmosfera soarelui se magnetizeaza si curge prin arcurile magnetice, fiind egal distribuita de-alungul arcurilor, la temperaturi asa mari. Poate la temperatura din arcuri protonii si electronii sunt liberi si se aplica magnetismul la nivel subatomic, arcurile magnetizand direct protonii si electronii.

O diferenta de 1 grad Kelvin = o diferenta de 1 grad C, iar 0 grade C = 273.15 grade Kelvin. Zero absolut = 0 Kelvin = -273.15 grade C. Astfel, singura diferenta intre grade Kelvin si grade C este ca grade Kelvin incep cu zero la zero absolut, iar grade C au zero la 273.15 grade Kelvin, asadar grade C = grade Kelvin - 273.15.

 

[Hawaii]

PETELE SOLARE


Dintre toate fenomenele solare, petele par a fi cel mai remarcabil mod de activitate solara. Acestea sunt usor de pus in evidenta si au fost observate din timpuri stravechi . O pata solara este o formatiune de culoare intunecata care apare printre granulele fotosferice . La inceput ea apare ca un por care se dezvolta si poate sa dureze cateva saptamani.

Culoarea inchisa a petei se datoreaza faptului ca exista un efect de contrast intre stralucirea normala a fotosferei si stralucirea petelor care au o temperatura mai scazuta (aproximativ 4230 grade Celsius). Dimensiunile, aspectul si pozitia petelor solare sunt variabile in timp. O pata obisnuita are diametrul de circa 7.000-15.000 km, dar uneori pot ajunge la pana la 50.000 km, iar in cazuri exceptionale pot avea diametre mult mai mari (cea mai mare pata a fost observata in 1947, ea avand diametrul de 230.000 km ). Pentru a le putea vedea cu ochiul liber ( cu masurile de protectie corespunzatoare) diametrul lor trebuie sa fie de cel putin 40.000 km - probabil ca despre astfel de pete se vorbeste in cronicile medievale. Pentru comparatie sa mentionam ca diametrul Pamantului este de 12.740 km!

Din observarea petelor solare s-a constatat ca Soarele se roteste in jurul unei axe care trece prin centrul sau. Sensul acestei rotatii, vazuta de pe Pamant, este de la stanga la dreapta observatorului, adica de la est spre vest. Totodata s-a determinat ca viteza de rotatie scade de la ecuator spre poli, astfel incat perioada de rotatie este de 27 de zile la ecuator , respectiv de 34 de zile la poli.

Din studii statistice s-a constatat ca activitatea petelor solare, adica numarul lor si suprafata ocupata de ele variaza ciclic, cu o perioada de 11 ani - 1979 a fost un an cu activitate maxima, in 7 ani scade la minim, dupa care in 4 ani s-a atins iar un maxim in anul 1990). Aceasta periodicitate se numeste ciclul activitatii solare si este foarte importanta deoarece odata cu variatia petelor solare au loc si alte variatii in modul de manifestare a activitatii solare.

Masuratorile spectroscopice au aratat ca in petele solare exista un camp magnetic de circa 9.000 de ori mai intens decat cel al Pamantului. Petele solare se comporta ca polii unui imens magnet, ele aparand de multe ori pechi avand polaritati opuse.
--------------------------------------------------------------------

1.Petele solare au o ciclicitate de 11 ani si sunt o sursa puternica de radiatii electro- magnetice. Actiunea acestora asupra ionosferei Pamantului poate perturba semnificativ observatiile radio- astronomice in special in perioadele de maxim.

2.Conform publicatiei New Scientist, accentuarea exploziilor solare prognozata pentru 2011 si 2012 ar putea duce la perturbari majore in sistemul de geolocare GPS, in intreaga lume. Alessandro Cerruti de la observatorul Arecibo din Porto Rico, absolvent al universitatii Cornell, impreuna cu Paul Kintner, cercetator la Cornell, au demonstrat ca tipul de radiatie emisa de exploziile solare pot perturba sau chiar intrerupe functionarea dispozitivelor GPS....
In prezent, avioanele se bazeaza pe semnalele GPS, dar acestea servesc si la sincronizarea retelelor de energie electrica si de telefonie mobile. Cateva comisii internationale de cercetatori studiaza problema in tentativa de a gasi solutii la aceasta inainte de 2011....

 

[Hawaii]

INSTABILITATEA CAMPULUI GEOMAGNETIC AL TERREI

Într-o reprezentare grafică a cîmpului magnetic planetar preluată de la IGRF2000, se observă că cea mai pronunţată „groapă“ de cîmp magnetic este în regiunile Americii de Sud, Atlanticului de Sud şi a Africii de Sud. Imaginea a fost produsă după măsurătorile cîmpului geomagnetic terestru, furnizate de satelitul olandez Orsted.
Pînă nu demult, fizica Pămîntului era supusă unor legi previzibile. Liniile de cîmp magnetic ieşeau din polul sud şi intrau prin polul nord, formînd aşa-numitul dipol magnetic. Acum, oamenii de ştiinţă urmăresc cu stupoare cum acest cîmp magnetic slăbeşte pe zi ce trece. Consecinţele sînt catastrofale. Avioanele au început să cadă unul cîte unul, stoluri întregi de păsări migratoare s-au rătăcit, sateliţii au suferit dereglări. Vara a fost plină de furtuni devastatoare şi inundaţii, iar în această iarnă se aşteaptă ninsori cumplite. Oamenii de ştiinţă se întreabă dacă e pură întîmplare înmulţirea catastrofelor sau totul e o consecinţă a unor schimbări majore aşteptate prin care trece planeta? Unii savanţi au găsit o legătură între biblicul tsunami din Asia şi anomaliile anului 2005.
Geofizicianul francez Gauthier Hulot afirma că liniile magnetice din Atlanticul de Sud şi America de Sud sînt cu 30% mai slabe decît în restul planetei. Sateliţii care au trecut pe deasupra acestei zone au suferit dereglări. Măsurătorile arată că, în ultimul secol, cîmpul magnetic la nivel global a scăzut cu 15%, dar în ultimii ani procesul s-a accelerat provocînd un nou curent de opinie printre cercetători: sîntem martorii unei iminente inversări a polilor? Richard Gross, geofizician al Laboratorului de Propulsie cu Reacţie al NASA, a pus paie pe foc anunţînd că dezastrul din 26 decembrie 2004 a contribuit esenţial la dereglarea întregii planete.
Richard Gross spune că după cutremurul cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter, din Asia, s-ar putea ca o parte din masa Pămîntului să se fi deplasat spre centrul acestuia, provocînd o accelerare a vitezei de rotaţie cu 3 microsecunde şi să fi cauzat şi o deviaţie a elipsei descrisă de axa de rotaţie a Pămîntului cu 2,54 cm. Seismul a mutat insula Sumatra cu aproximativ 36 de metri spre sud-vest. Suficient ca totul să se dea peste cap. Dar nimeni nu are curajul să se hazardeze în a susţine că dereglarea aparatelor de la bordul avioanelor sau sateliţilor este determinată de noile schimbări în fişa geofizică a Terrei. Dar, tot mai mulţi fac legătura cu iminenta inversare a polilor magnetici, teorie cu tot mai mulţi adepţi. Tsunami-ul de anul trecut ar fi un semn cert al apropierii evenimentului planetar.

 

[Hawaii]

SOARELE SI TERRA: UN CUPLU TEORETIC STERIL
******************************************************
In permanenta incercare de a afla daca exista viata in alte locuri din univers, oameni de stiinta studiaza stelele asemanatoare Soarelui, pentru a afla cat de probabil este ca ceea ce s-a intamplat aici, in sistemul nostru solar, sa se fi intamplat si altundeva in cosmos.
Studiile au dezvaluit ca la inceputul vietii sale, in urma cu peste 4 miliarde de ani, Soarele se rotea de cel putin 10 ori mai rapid decat acum. Acest lucru inseamna ca Soarele genera pe atunci un camp magnetic mult mai puternic si emitea in spatiu raze x si radiatie ultravioleta de cateva sute de ori mai intense decat astazi.

SOARELE LA MINIM DE ACTIVITATE
******************************************************
Inca de la primele observatii facute asupra Soarelui, s-a observat ca acesta prezinta niste regiuni mai intunecate decat restul suprafatetei. Regiunile au primit numele de pete solare.

Primii care au observat pete solare au fost astronomii chinezi in anul 28 i.Hr. Acestia au reusit sa observe niste pete solare enorme, vizibile cu ochiul liber pe un Soare acoperit de praful unei furtuni. In anul 813 si in 1129 au mai putut fi observate, fara instrumente, pete solare.

 

[Hawaii]

Variatii magnetice rapide la 3.000 km în adâncul Terrei
******************************************************

Atunci când vorbim despre câmpul magnetic terestru, trebuie sa avem în vedere cele trei componente ale sale. Prima componenta, si cea mai importanta, este asociata curentilor electrici produsi de catre miscarea nucleului fluid. Situata la circa 3.000 km sub picioarele noastre, partea fluida a nucleului Pamântului este formata, în mod predominant, din fier si nichel. Miscarile de convectie din interiorul nucleului, la care se adauga rotatia terestra, produc, prin asa-numitul efect de geodinam (geodynamo), câmpul magnetic al planetei noastre. La valoarea totala a câmpului magnetic terestru trebuie sa adaugam si magnetismul produs de catre rocile magnetizate, situate mai ales în crusta terestra, care contin indicatii despre câmpul magnetic din trecut, din timpul solidificarii lor. Aceste prime doua contributii: câmpul principal (numit si câmp nuclear) si câmpul crustal (denumit si câmp litosferic), reprezinta partea de câmp magnetic de origine interna, sau “câmpul magnetic intern”. În final, daca tinem seama si de vântul solar, care variaza în intensitate în functie activitatea la suprafata Soarelui, avem si cea de-a treia componenta a câmpului magnetic terestru, numit “câmp magnetic extern”.
Masurarea câmpului magnetic se realizeaza în observatoarele magnetice. În România avem observatorul magnetic Surlari, situat la circa 40 km nord de Bucuresti, care va sarbatori anul acesta 65 de ani de functionare continua. Alaturi de el, alte circa 200 observatoare, amplasate pe întreaga suprafata a globului terestru, masoara în permanenta variatiile câmpului magnetic terestru. Acestor observatoare amplasate pe suprafata Pamântului trebuie sa adaugam masuratorile efectuate prin intermediul satelitilor artificiali specializati. Cu ajutorul acestor sateliti, care supravegheaza clipa de clipa câmpul magnetic terestru, în ultimii noua ani, s-a reusit sa se obtina rezultate spectaculoase asupra evolutiei câmpului magnetic terestru. Cei mai importanti dintre ei sunt: satelitul danez Orsted, lansat în 1999, satelitul german CHAMP, lansat în 2000 si cel argentino-american SAC-C lansat tot în anul 2000, dar care are unele probleme de functionare. CHAMP asigura în continuare masuratori magnetice de mare calitate. Însumând toate masuratorile efectuate pâna acum dispunem de un numar extraordinar de mare de date, dar si de o calitate foarte buna asupra câmpului magnetic al Planetei Albastre.
Atunci când realizam o masuratoare a câmpului magnetic terestru la suprafata planetei noastre obtinem valori care reprezinta suma tuturor celor trei componente despre care vorbeam la începutul acestui articol. Pentru omul de stiinta care analizeaza aceste valori este important sa poata separa contributia fiecarei „surse” a magnetismului terestru. Din pacate lucrurile nu sunt simple si sunt necesare metode matematice de analiza cu ajutorul carora se poate stabili cât este contributia fiecarei componente la câmpul magnetic total.
Mai trebuie sa spune ca acest câmp magnetic terestru nu are o valoare constanta în fiecare punct al globului terestru. El variaza de la un punct de masura la altul. Este interesant de notat faptul ca într-o zona a Pamântului, situata între sudul Africii si America de Sud, intensitatea câmpului magnetic are valori mici, mai putin de o treime din valoarea lui normala. Aceasta variatie importanta este cunoscuta sub numele Anomalia Atlanticului de Sud.
De asemenea, câmpul magnetic terestru se modifica în timp. Variatiile rapide, detectabile pe o scara temporala de la ordinul de milisecundelor pâna la zeci de ani sunt de origine externa, în timp ce variatiile cu durata lunga de la ordinul anilor la ordinul secolelor sunt de origine interna. Una dintre cele mai lungi serii de masuratori ale uneia dintre componentele câmpului magnetic este cea din regiune pariziana. Aceasta serie de masuratori, care reprezinta de fapt valori de declinatie magnetica (unghiul dintre nordul geografic si nordul magnetic), indica mari variatii în timp, de mai mult de 20 de grade în câteva secole.
Variatiile în timp ale câmpului magnetic terestru sunt foarte importante pentru cei care cauta sa-l înteleaga. Motivul este urmatorul: diferitele valori ale câmpului geomagnetic în diferite momente (în general de la o luna la alta sau de la un an la altul) reprezinta o caracteristica a câmpului magnetic produs în nucleul terestru si este denumita “variatie seculara”. Dar caracterizarea completa a variatiei seculare nu poate fi facuta decât în clipa în care analizam separat fiecare dintre cele trei componente.
Atunci când studiem datele obtinute de catre observatoarele magnetice si calculam variatia seculara constatam ca exista variatii rapide ale ei. Aceste variatii rapide, numite „impulsuri geomagnetice”, nu si-au gasit, pâna în prezent, o explicatie completa, dar ele s-au produs de mai multe ori în ultimul secol. Chiar daca nu cunoastem pe deplin cauza acestor variatii, stim cu certitudine ca ele îsi au originea în nucleul terestru si ca sunt rezultatul miscarilor din nucleul fluid. Din nefericire studiul lor întâmpina dificultati, deoarece amplitudinea lor este mica, iar variatiile câmpului magnetic terestru se suprapun peste variatiile de origine externa. În plus, pâna acum erau folosite pentru studiul impulsurilor geomagnetice numai observatoarele amplasate pe suprafata planetei noastre, ceea ce facea ca interpretarea rezultatelor sa fie si mai dificil
Dar între timp lucrurile au început sa se schimbe. Foarte recent, doi cercetatori (românca Mioara Mandea de la Deutsches GeoForschungsZentrum din Potsdam si danezul Nils Olsen de la Danish National Space Center/DTU din Copenhaga) au publicat un studiu interesant în revista Nature cu privire la variatiile rapide ale câmpului magnetic produs de nucleul terestru si ale miscarilor care se produc acolo. (Rapidly changing flows in the Earth's core, Nature Geoscience 1, p 390 - 394 2008.)
Pentru a obtine rezultate semnificative au fost utilizate datele obtinute pe parcursul a noua ani de catre satelitii Orsted, CHAMP, SAC-C si de catre observatoarele terestre. Pe baza lor, cei doi cercetatori au dezvoltat un nou model matematic al câmpului geomagnetic si al variatiei seculare, model numit xCHAOS. Acest model reuseste sa descrie câmpul magnetic principal si variatia lui seculara, cu o precizie si o rezolutie fara precedent. Modelul a permis sa se identifice fluctuatii foarte rapide ale câmpului magnetic, cu schimbari notabile în variatia seculara în anii 2003 si 2005. O comparatie, de exemplu, între datele produse de observatorul national german Niemegk si modelul xCHAOS confirma în mod clar acesta afirmatie.
Cele doua cantitati mentionate mai sus – câmpul magnetic principal si variatia lui seculara – sunt elemente primordiale pentru a putea calcula miscarea fluidului de la limita nucleu-manta. Aceasta problema, atunci când se trece la calculul propriu-zis, duce la obtinerea unui numar mare de solutii. De aceea sunt necesare câteva ipoteze suplimentare, prin care sa se limiteze numarul de concluzii posibile. Totodata se considera ca zona de la suprafata terestra pâna la limita dintre manta si nucleu nu este echivalenta cu un conductor electric. Astfel, influenta principala a mantalei s-ar manifesta printr-un decalaj dintre momentul în care câmpul magnetic este produs în nucleu si momentul în care acesta este masurat la suprafata planetei. Totusi, se poate considera, fara pierdere de informatie, ca schimbarile în câmpul magnetic apar la acelasi moment la limita nucleu-manta si la suprafata. O alta ipoteza este legata de faptul ca „difuzia magnetica” nu este luata în calcul în ecuatia de inductie magnetica (ipoteza cunoscuta sub numele de “flux [magnetic] înghetat” - “frozen-flux approximation”). Miscarile orizontale, la suprafata nucleului, se considera ca se produc la scara mare (large scale), adica au loc pe distante mai mari de 1.500 km. Cu aceste prime ipoteze, la care se adauga alte consideratii, privitoare la tipul de miscare din nucleu, sapte modele de miscari ale fluidului de la suprafata nucleului au fost calculate de catre cei doi cercetatori. Unul dintre modelele de miscare, obtinute de catre cei doi cercetatori, reuseste sa reconstituie cu o extrema precizie datele obtinute de catre observatoarele magnetice, putând fi reconstituie variatii care se produc în intervale de timp de ordinul lunilor.
Având în vedere variatiile rapide ale câmpului geomagnetic se pune întrebarea: cât de repede se misca fluidul din nucleu si cum ar arata o harta a acestor miscari? În studiul publicat în prestigioasa publicatie Nature este demonstrat faptul ca variatiile câmpului magnetic produse la limita nucleu-manta, cât si miscarile ce stau la originea lor, sunt foarte bine localizate în anumite zone si ca ele implica variatii pe perioade de ordinul a câtorva luni, cu acceleratii locale surprinzator de mari. Aceste caracteristici, care au fost remarcate pentru prima oara în studiul publicat de revista Nature, sunt robuste si arata ca fluidul din nucleu se misca foarte rapid (la scara fenomenelor ce se produc la scara geologica), cu acceleratii de ordinul a câtorva km/an2.
Exista si alte dovezi ale miscarilor rapide din nucleu? O informatie suplimentara este oferita de catre variatiile ale lungimii zilei terestre (length-of-day), deoarece transportul de masa produs prin miscarile din nucleul fluid pot provoca schimbari ale momentului unghiular al planetei noastre, care este legat de lungimea zilei. O corelatie clara între fluctuatiile geomagnetice din 2003 si 2005 si schimbari în lungimea zilei a fost raportata în studiul mentionat, indicând, o data în plus, ca la 3.000 km adâncime fluidul din nucleu nu se misca cu încetinitorul! Un mecanism fizic care sa explice toate aceste noi observatii nu a fost identificat deocamdata, dar rezultatele obtinute pâna acum reprezinta o contributie importanta la întelegerea dinamicii planetei noastre. Un aport în plus la observarea câmpului magnetic terestru va fi adus de lansarea, în 2011, de catre Agentia Spatiala Europeana, a unei constelatii alcatuite din trei sateliti magnetici, numita Swarm. În asteptarea acestor noi date, care vor contribui la o mai buna întelegere a câmpului magnetic terestru, cercetatorii încerca sa amelioreze modelul matematic al câmpului geomagnetic principal (cel produs de catre nucleul terestru), a variatiei lui seculare si a miscarilor din nucleu. Aceasta este un soi de calatorie catre centrul Pamântului... deci oamenii de stiinta au luat-o pe urmele lui Jules Verne!

 

[Hawaii]

Terra isi schimba polii magnetici
******************************************************

Magnetismul Pamantului este generat de rotatia Pamantul e un magnet gigantic care, ca toti magnetii, are un pol negativ numit nord magnetic si un pol pozitiv, respectiv sudul magnetic.
Migratia polilor magnetici e un fenomen real, verificat cu aparatura cea mai moderna.
Dupa alcatuirea primelor harti ale magnetismului terestru a devenit foarte limpede faptul ca polii magnetici "migreaza" continuu si, uneori, chiar isi schimba locul. Profetii spun ca schimbarea totala are loc periodic si dureaza trei zile.
In toate scurgerile de lava iesite din vulcani se gasesc particule feromagnetice care, in timpul racirii, se orienteaza dupa liniile campului magnetic terestru. Cu ajutorul lor se poate estima unde se afla nordul magnetic al Terrei in momentul eruptiei.
Analizand compozitia rocilor din jurul vulcanilor de diferite varste, geologii au observat ca nordul magnetic al planetei noastre calatoreste ingrijorator de mult.

Magnetosfera apara suprafata Pamantului

Pe Terra au loc cataclisme periodice provocate de rasturnarea subita a axei polilor, care debuteaza prin schimbarea anotimpurilor si fenomene climatice extreme
Migratia polilor magnetici e un fenomen real, verificat cu aparatura cea mai moderna. Profetii spun
ca schimbarea totala are loc periodic si dureaza trei zile.
In toate scurgerile de lava iesite din vulcani se gasesc particule feromagnetice care, in timpul racirii, se orienteaza dupa liniile campului magnetic terestru. Cu ajutorul lor se poate estima unde se afla nordul magnetic al Terrei in momentul eruptiei. Analizand compozitia rocilor din jurul vulcanilor de diferite varste, geologii au observat ca nordul magnetic al planetei noastre calatoreste ingrijorator de mult.

Pasarile si broastele testoase se Rasturnarea axei e posibila

Pamantul e un magnet gigantic care, ca toti magnetii, are un pol negativ (numit nord magnetic) si un pol pozitiv (sudul magnetic). Acul busolei indica, de altfel, polul nord magnetic, si nu pe cel geografic, care in mod normal nu e foarte departe. De regula, axa magnetica este inclinata fata de cea geografica cu un unghi de 11,3 grade.
Matematicianul german Carl Friedrich Gauss a dovedit, in secolul XIX, ca Pamantul are magnetism propriu, generat de rotatia stratului de fier lichid in jurul miezului tare al planetei. Uriasul condensator sferic din centrul Terrei genereaza un camp electromagnetic.
Influenta diferitelor corpuri ceresti, a caror pozitie relativa se schimba permanent din cauza multiplelor rotatii ale Pamantului, face ca axa polilor sa migreze neincetat. Gauss a infiintat un "Club al magnetismului terestru" pentru a finanta masurarea intensitatii campului magnetic in diverse locuri pe glob.
Cu ajutorul unor aparate numite magnetometre se masoara intensitatea si directia campului magnetic. Dupa alcatuirea primelor harti ale magnetismului terestru a devenit foarte limpede faptul ca polii magnetici "migreaza" continuu si, uneori, chiar isi schimba locul.

Liniile de camp ale planetei sunt similare cu cele ale unui Pamantul "se balanseaza"

Sute de rasturnari ale axei magnetice a Terrei au avut loc in ultimele 160 de milioane de ani, spune profesorul de geofizica Vincenzo Carbone, de la Universitatea din Calabria. Carbone si echipa sa au calculat ca ultima schimbare a polilor magnetici a avut loc acum 780.000 de ani, ceea ce, conform ritmicitatii impuse de analiza rocilor, sugereaza ca o noua rasturnare va avea loc in curand, informeaza revista "Science".
Schimbarea climei si ratacirile tot mai frecvente ale pasarilor migratoare arata ca, in ultimii ani, deplasarea polului nord magnetic se face mult mai repede. Pamantul se "balanseaza" ca un om beat si, dupa cum au dovedit profesorii Watkins si Goodel, de la universitatea din Florida, intreaga biosfera e afectata de aceasta teribila instabilitate.
In prezent, polul nord magnetic al Pamantului se deplaseaza permanent intre Canada si Siberia cu o viteza din ce in ce mai mare. Daca in anul 1960 viteza de deplasare era de 10 kilometri pe an, in 2003 s-a masurat o viteza de peste 40 de kilometri pe an. Modelul matematic creat de profesorul Carbone ne asigura ca viteza se va accelera in continuare si, la un moment dat, oscilatia axei magnetice va fi suficient de mare incat va avea loc rasturnarea ei completa. Nimeni nu stie insa cu precizie cand se va intampla acest fenomen.

Desi campul magnetic al Terrei pare intact, la Fenomene climatice extreme

De cand exista omul, Pamantul a inregistrat cateva sute de rasturnari ale axei magnetice.Nu exista masuratori precise care sa indice modul cum se desfasoara acest fenomen.Istoria rocilor arata ca rasturnarea e insotita de o activitate seismica crescuta, de furtuni si valuri uriase pe mari si pe oceane, precum si de schimbari rapide ale climei.
Geologul Louis Agassiz spune ca schimbarea axei va fi brusca pentru ca si glaciatiunile trecute au inceput subit. Animalele peristorice au fost congelate avand in esofag plante verzi, pe care abia le mancasera.
Evanghelia dupa Matei (XXIV, 15-29) precizeaza: "Soarele se va intuneca, luna nu-si va mai da lumina, stele vor cadea din cer si puterile cerului vor fi clatinate".

Carpatii fac parte din Gradina Edenului

Edgar Cayce, unul dintre cei mai respectati profeti moderni, a detaliat, in timpul transelor sale, ce se intampla in timpul unei rasturnari a axei magnetice a Pamantului. Desi a murit in anul 1945, primul volum al profetiilor sale, inregistrate in timpul vietii pe banda magnetica, a aparut in anul 1968. De atunci incoace, numerosi cercetatori au confirmat din punct de vedere stiintific ca tot ce a descris el e perfect posibil.

Masuratorile din satelit au dovedit ca de 2.000 de Intuneric pe jumatate de planeta

Cand i s-a solicitat sa spuna cum era Pamantul in epoca in care a aparut omul, Cayce a raspuns: "La inceputul lumii au fost Caucazii si Carpatii, adica Gradina Edenului. Zonele polare erau plasate astfel incat ocupau majoritatea regiunilor tropicale si semitropicale actuale. Nilul se varsa in Atlantic, iar ceea ce acum este Sahara era atunci un tinut nelocuit, dar foarte fertil. Muntii Urali si Marele Nord siberian erau tinuturi tropicale Ori de cate ori are loc rasturnarea planetei in spatiu, pe Pamant au loc cataclisme care schimba repartizarea uscatului si a apei pe glob, pana se obtine un nou echilibru.
Psihiatrul rus Immanuel Velikovsky, care a murit in anul 1979, a scris o carte numita "Coliziunea lumilor", in care a interpretat sute de texte profetice, inclusiv Biblia, incercand sa dovedeasca faptul ca cei care ni le-au lasat mostenire stiau, probabil, mai multe decat savantii de azi.
El considera ca Edgar Cayce a descris corect istoria Pamantului si precizeaza suplimentar: "Planeta are nevoie de cateva zile ca sa se rastoarne si, in noua sa pozitie, sa-si reia miscarea de rotatie care determina ziua si noaptea. In acest interval, unii oameni vor vedea Soarele sau stelele ramanand fixe pe cer. Jumatate de planeta sta cufundata in intuneric trei zile si doua nopti".

Rasturnari magnetice ale Soarelui

In Biblie se vorbeste despre faptul ca Pamantul se va clatina ca un om beat (Isaia, XVI, 19-20).
Savantii spun ca intre doua rasturnari ale axei magnetice pot trece sute de mii de ani sau doar cateva mii de ani.
In perioada ce preceda rasturnarea, liniile campului magnetic se amesteca si masuratorile cu magnetometrul arata polaritati neastepate in multe locuri de pe glob.
Campul magnetic al Soarelui sufera si el astfel de rasturnari ale axei magnetice, o data la 7 sau 15 ani.
Pamantul e stabil indiferent unde e situat polul nord magnetic. In timpul rasturnarii insa, are loc un moment "zero", perturbat de atractia corpurilor ceresti, dupa care planeta capata o noua axa magnetica.
Studiul jucariilor magnetice, care au un comportament "ciudat", ne poate ajuta sa intelegem cum se va rasturna axa magnetica a Pamantului

 

[anuk]

H. fii atenta ,comentarii privitor la "profetiile lui Cayce"





Previziunile sale legate de viitorul şi trecutul omenirii cuprind o gamă destul de variată şi de complexă de teme şi temeri:

• California va dispărea în mare pe la 1936;
• New York-ul va dispărea în urma unui cataclism;
• În anul 1958 America va descoperi raza/cristalul care dădea putere locuitorilor Atlantidei;
• A prezis moartea unui preşedinte american – interpreţii săi îl identifică cu Kennedy;
• În jurul anului 1968 China se va converti la creştinism;
• În 1933 lumea se va redresa din punct de vedere economic (ieşirea din Marea Criză Economică);
• Sufletele care trăiau pe Atlantida se reîncarnează periodic – când se întâmplă asta izbucnesc războaie pe pământ;
• Atlantida este plasată undeva în zona Triunghiului Bermudelor;
• Atlantida este locul de unde a pornit cultura Egipteană şi cea sud-americană; dovada se găseşte sub laba dreaptă a Sfinxului – unii cercetători consideră, în urma unor teste, că ar exista acolo o încăpere.

Dar după cum se poate observa cu uşurinţă, nu toate profeţiile sale s-au îndeplinit. Cum interpretează susţinătorii săi acest fapt?
Autoarea romanului de faţă are două teorii:
1. Cayce nu a indicat mileniul sau s-a amânat un cataclism programat. Astfel se spune despre cutremurul devastator anunţat în California: „Or, în 1936, nu s-a întâmplat nimic asemănător. Există mai multe ipoteze. Ori e vorba de anul 2036 (deoarece Cayce nu a indicat mileniul) – caz în care ar trebui să se aştepte această dată ca să se verifice profeţia; ori (lucru greu de înteles pentru nişte pământeni lipsiţi de credinţă) a fost prevăzut un cataclism, care a fost îndepărtat de rugăciuni…”


http://www.bookblog.ro/x-ana-maria-petritan/profetiile-lui-edgar-cayce/

 

[Hawaii]

interesante anuk , multumesc .....iar cu credinta din pacate asa este .

 

[Hawaii]

MAGNETISMUL TERESTRU
******************************************************
Inca din antichitate oamenii au remarcat ca anumite minerale, cum ar fi magnetita, au proprietatea de a atrage bucatele de fier. Ulterior s-a constatat ca aceeasi comportare o manifesta, in stare naturala numai cinci elemente: fier, cobalt, gadoliniu si disprosiu, precum si unele aliaje ale acestora. Aceasta proprietate a fost numita magnetism (de la cetatea Magnesia din Asia Mica, unde acest fenomen a fost pentru prima data remarcat).
In apropierea unui magnet exista un camp fizic, denumit camp magnetic. Fizicianul H.C. Oersted a demonstrat la inceputul secolului al XIX-lea ca exista interactiuni intre campul magnetic si curentul electric, precum si generarea campului magnetic de catre curentii electrici.
Campul magnetic reprezinta o stare speciala in jurul unor magneti permanenti sau a unor conductori parcursi de curent electric care se manifesta prin actiuni magnetice asupra altor magneti permanenti, conductori parcursi de curent electric sau sarcini in miscare aflate in zona in care se manifesta campul magnetic. Campul magnetic este caracterizat cantitativ de catre liniile de camp si calitativ de inductia sa.
Pamantul are un camp magnetic puternic, ca si cand planeta ar fi avut un magnet bara enorm fixat in interiorul ei. Fizicienii considera ca acest camp magnetic al Pamantului are legatura cu miscarea fluidelor, materiale conductoare din punct de vedere electric care se gasesc in interiorul Pamantului . Materialul conductor si campul geomagnetic se pot controla reciproc. Studiul acestei probleme este cunoscut sub numele de hidromagnetism. Studiul modului in care campul magnetic terestru s-a schimbat de-a lungul istoriei Pamantului este numit paleomagnetism.
Campul magnetic al Pamantului are o anumita importanta istorica datorita rolului busolei in explorarea planetei. Acul unei busole este un adevărat magnet bara ; un capat este numit „indicatorul” nordic pentru ca este atras de polul magnetic al Pamantului din emisfera nordica. Celalalt capat al acului este atras de celalt pol magnetic al Pamantului. Pentru ca tipurile diferite de poli magnetici se atrag, polul din emisfera nordica, desi numit polul nord magnetic este un indicator al sudului si vice versa pentru emisfera sudica.
Structura campului magnetic terestru. Liniile de camp care definesc structura campului magnetic sunt asemanatoare cu acelea ale unui simplu magnet bara.
Este bine cunoscut faptul ca axa campului magnetic este înclinata in functie de axa de rotatie a Pamantului. Insa polul nord geografic (definit de directia catre polul nord al rotatiei) nu coincide cu nordul magnetic (definit de directia catre polul magnetic nord) si directia busolei trebuie corectata cu un numar convenabil de grade la anumite puncte de pe suprafata Pamantului pentru a indica directia corespunzatoare.
Centurile de radiatie Van Allen. O proprietate fundamentala a campului magnetic terestru este ca exercita forte asupra particulelor electrice in miscare. Insa, un camp magnetic poate captura particule incarcate electric ca electroni sau protoni caci acestia sunt fortati sa execute o miscare cicloidala inainte si înapoi, de-a lungul liniilor de camp.
Unul dintre primele succese ale explorarii spatiului a fost descoperirea la inceputul anilor 1950 faptului ca Pamantul este inconjurat de doua regiuni cu o concentratie foarte ridicata a particulelor incarcate, numite centuri de radiatie Van Allen.
Sursa primara a acestor particule incarcate este curentul de particule care emana de la Soare, ceea ce se numeste vant solar. Particulele capturate de campul magnetic terestru sunt responsabile pentru aurore.
Originea campului magnetic. Campurile magnetice sunt produse de miscarea sarcinilor electrice. Originea campului magnetic terestru nu este inteleasa in intregime, dar este asociata cu curenti electrici produsi de cuplarea efectelor de convectie si de rotatia licidului metalic din interiorul scortei terestre. Acest mecanism este numit efect dinamic.
Roci formate dintr-o stare topita a materiei contin indicatori ai campului magnetic in momentul in care se solidifica. Studiul acestor „fosile magnetice” indica faptul ca campul magnetic terestru se schimba la fiecare milion de ani ( polul nord si sud magnetic se schimba intre ei). Acesta este un detaliu al campului magnetic terestru care nu este cunoscut in profunzime.
Magnetosfera terestra. Vantul solar este un curent al gazelor ionizate care sufla de la Soare cu o viteza de aproximativ 400 km/s. Cand vantul solar intalneste campul magnetic terestru este imprastiat, ca apa in jurul „botului” unui vapor.
Suprafata imaginara unde vantul solar este imprastiat se numeste unda de soc. Regiunea corespunzatoare a spatiului care se afla in spatele undei de soc si inconjuoara Pamantul este numita magnetosfera; reprezinta o regiune a spatiului dominata de campul magnetic al Pamantului in sensul ca previne in mare masura vantul solar de la intrarea pe suprafata terestra. Totusi, niste particule incarcate electric provenite de la vantul solar patrund in magnetosfera si sunt sursa particulelor care sunt capturate de centurile Van Allen.

 

[Hawaii]

Astazi 9.03.2010 , intre orele 5.00-5.40 , in orasul Mansoura, Egipt s-a produs o pana de curent, semnalul telefoanelor s-a oprit. Au avut loc descarcari electrice in atmosfera iar in orasul Marigin, se defecteaza des fara un motiv anume motoarele automobilelor. Ce este straniu ca in intervalul aceleiasi ore, de la gradina zoologica din orasul Mansoura au disparut maimutele si magarii .
Cercetatorii de la Universitatea de inginerie din Mansoura sustin, in urma experimentelor realizate de ei ca aceste influente sunt din cauza campului geomagnetic .
Revin in curand cu mai multe date ...

 

[Admin1]

Astazi 9.03.2010 , intre orele 5.00-5.40 , in orasul Mansoura, Egipt s-a produs o pana de curent, semnalul telefoanelor s-a oprit. Au avut loc descarcari electrice in atmosfera iar in orasul Marigin, se defecteaza des fara un motiv anume motoarele automobilelor. Ce este straniu ca in intervalul aceleiasi ore, de la gradina zoologica din orasul Mansoura au disparut maimutele si magarii .
Cercetatorii de la Universitatea de inginerie din Mansoura sustin, in urma experimentelor realizate de ei ca aceste influente sunt din cauza campului geomagnetic .
Revin in curand cu mai multe date ...

Hawa, stii ca ar trebui si niste surse credibile, dar asta este alta poveste.
Pe de alta parte, daca este o pana de curent (care poate avea un milion de cauze, printre care si una din descarcarile acelea electrice sa fi declansat sistemele de siguranta ale retelei electrice) nu este normal sa pice si retelele de telefonie mobila?
Despre maimute, magari si masini nu ma pronunt. Inca.

 

[anuk]

Animalale au disparut la maniera ca s-au volatilizat?

 

[Hawaii]

Gogu am spus ca revin cu mai multe materiale in urmatoarele zile , asta e doar inceputul

 

[anuk]

aaaa, e cu schepsis:

 

[Admin1]

Sa traiti, am inteles.

 

[anuk]

Si animalele? pt este interesant modul cum au disparut .

---

Am preluat de pe chat .(pt a nu se pierde)



Hawaii - 09-03-08:07 -- in Egipt in jurul orei 5.00 dimineata pana la 5.40 , toate ceasurile sau oprit ...din cauza influentei campului magnetic

Hawaii - 09-03-08:12 -- si descarcari electrice inexplicabile , sau oprit tabelele electronice din statiile de transport in comun

» Hawaii - 09-03-08:19 -- in urma unor cercetari de laborator au ajuns la aceasta concluzie , semnalele radio au cazut pentru 40 min

Hawaii - 09-03-08:20 -- deci...concluzia

Hawaii - 09-03-08:20 -- 40 min toate semnalele radio au cazut , semnale de mobile
.

» Hawaii - 09-03-08:21 -- spre deosebire de noi ei chiar cerceteaza ce se intampla , numai ca nu dau publicitatii prea multe detalii

Hawaii - 09-03-08:24 -- de la gradina zoologica din Mansoura au scapat de acolo cainii si magarii