De ce l-am impuscat pe Nicolae Ceausescu!? Greseala fatala alui Ceausescu
Pentru cei care vor sa vada care este datoria pe cap de locuitor, aici gaseste mai multe informatii >
http://www.nationaldebtclocks.org/debtclock/romania
Pornind de la link-ul oferit de admin, gasesc oportuna postarea pe care o voi face spre luarea aminte a tuturor romanilor!
In primavara lui 1989, Nicolae Ceausescu a anuntat ca Romania si-a incheiat plata datoriei si numai este nimanui datoare. Mai mult, Ceausescu a facut sa se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului roman sa mai apeleze la credite straine, sa se indatoreze, asadar. Totul avand drept scopsa fereasca tara, in viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a infruntat in anii ’80, anii atât de cumpliti pentru noi toti, cand Ceausescu, somat de creditori, a angajat societatea romaneasca incursa contra-cronometru de plata a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care “Europa libera”a comentat, la inceput, aceasta situatie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputinciosi, al unor prapaditi care au contractat, cu inconstienta, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul ca paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investitii – canale de navigatie, centrala atomica, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. – parea dovada certa a nebuniei megalomane a lui Ceausescu si a lasitatii noastre ca il suportam!Prin anii ’87 – ’88, tonul “Europei Libere” a devenit altul: i se reprosa acum lui Ceausescu nu incapacitatea economiei românesti de a-si plati cheltuielile, ci i se reprosa insusi faptul ca ne platim datoriile, caci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orascu, doar toate celelalte tari traiesc bine mersi fara sa-si achite creditele primite, ci numai dobânzile.Am constatat astfel, cu mare uimire, ca, in loc sa fie apreciata ca un act de corectitudine, plata datoriilor infuria anumite persoane sau institutii, stârnea comentariile cele mai inveninate.Ca persoana care am fost crescut in teama de a nu ramâne cuiva dator, n-am prea inteles, la inceput,aceasta ciudata atitudine. Mai apoi, cugetând oaresicât, am inteles un adevar simplu despre cei care traiesc din a-i imprumuta pe altii, despre cei care traiesc din câstigul astfel realizat, adica camatarii:bancherii te imprumuta nu ca sa le restitui cât mai repede banii, ci ca sa le ramâi la nesfârsit dator,platindu-le cu regularitate numai dobânzile.Drept care ma intreb cu maxima ingenuitate: ce s-ar intâmpla cu finantele mondiale daca toate tarile ar proceda cum a procedat România in primavara anului 1989? Sa ne imaginam ca toti datornicii si-ar plati datoriile si ar hotari, prin lege, sa nu mai faca alte datorii! In ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel in depozitele bancilor daca nimeni nu va mai apela la banci, sa se imprumute! In ce altceva decât in mari gramezi de hârtie inutila?!Cu alte cuvinte, România devenise, in primavara anului 1989, o mare primejdie pentru finantele mondiale, pentru cei dedulciti la traiul din camata, trai nemuncit! Primejdia constând in puterea exemplului, a fortei de contagiune pe care ar fi putut-o avea “modelul românesc”!.
Mi-am dat seama de asta si din inversunarea deplasata cu care “Europa libera“ si “VoceaAmericii”au comentat momentul eliberarii României de povara datoriilor externe. Nimeni, in Occident nu s-a grabit sa ne felicite. Dimpotriva! Iar când Ceausescu si-a exprimat dorinta, dar siputinta ca România sa iasa pe piata de credite, acordând imprumuturi cu o dobânda mult mai micadecât cea indeobste practicata, pentru a dovedi astfel umanismul societatii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, ca Nicolae Ceausescu, si-a semnat sentinta de condamnare la moarte!Cred ca acest gest, de sfidare si de demascare amarii finante mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forte care au reusit, profitând de generozitatea si puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai sa-l dea jos pe Ceausescu de la putere, dar sa-l si pedepseasca personal, fizic,pentru insolenta sa.Cu consecinta, ”fireasca”, a revenirii României, cumintita, in rândurile tarilor indatorate pâna la gâtmarii finante, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai incerca vreodata, inEuropa de Est sau in Africa, in America Latina sau in Asia sa procedeze ca Nicolae Ceausescu, ca el o s-o pateasca!Tare as fi curios sa stiu cât a costat aceasta debarcare a lui Ceausescu! KGB-ul, la ale carui servicii a apelat marea finanta mondiala, este o institutie serioasa, care tine la pret! La fel si celelalte. Maiputin securitatea româna, care, bucsita cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus sa-si fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsa ca se pune in slujba poporului român!De platit, fireste, noi vom plati costul inlaturarii lui Ceausescu si-l vom plati inzecit, insutit, inmiit,poate.Asa nerod si troglodit cum ne placea noua sa-l credem pe Ceausescu, acesta a inteles totusi un lucrupe care noi, mult mai destepti cum ne-a facut revolutia, ezitam sa-l recunoastem, ca sa nu ne facem de risul lumii. Adica ezitam sa-i recunoastem lui Ceausescu vreun merit, cât de neinsemnat. Eu unul i-as recunoaste deci lui Ceausescu si unele merite, macar pe acela de a fi inteles relatia strânsa, inlumea de azi si de mâine, intre suveranitatea nationala si marimea datoriei externe a unui stat.M-am dumirit de aceasta deunazi, când Parlamentul nostru a aprobat sa ne imprumutam cu vreo 300de milioane de dolari si nu a tresarit aflând ca Fondul Monetar International ne va acorda acel imprumut numai daca vom respecta niste “indicatii superioare“.Am scapat de dracu’, si am dat peste ta-su! Asa se face ca am scos si o Constitutie in care se afirma principiul sacrosanct al suveranitatii nationale, dar am legat aceasta suveranitate numai deinviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor straine sa calce pamântul sfint al Patriei.Chiar nu au inteles parlamentarii nostri din Constituanta ca agresiunea militara a incetat sa mai fiela moda? Ca este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet si mai ineficient? Mult mai curata se dovedeste a fi agresiunea financiara, arma cea mai subtila si mai productiva la acest sfârsit de mileniu! Lumea s-a desteptat, s-a saturat de violenta, de sânge! Degenerali si colonei!Drept care, in locul acestora si in acelasi scop, pamântul este bântuit in lung si in lat de expertii financiari ai Fondului Monetar International, ai Bancii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, si alte“agenturi”!
Asta, fireste, dupa ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenti ai marii Finante in fotolii ministeriale ori prezidentiale, tara vizata este adusa in situatia de a cere ea insasi, cu caciula inmâna, imprumuturi si investitori.(La drept vorbind, ce este investitia straina altceva decât un imprumut pe care te obligi sa nu-l mai returnezi, ci doar sa-i platesti creditorului dobânzile?) Astfel ca suveranitatea noastra nationala, de care se umfla-n piept Constitutia româna inca de la primele rânduri, in curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe in vânt! Va ficel mai trist neadevar din câte neadevaruri cuprinde Constitutia României, saraca!Caci s-a ajuns la o situatie paradoxala si extrem de primejdioasa pentru un viitor românesc al copiilor nostri: desi noi, in România, ne indreptam spre o economie de piata, desi ne privatizam caremai de care, grabindu-ne sa lichidam proprietatea si economia de stat, datoria externa care se acumuleaza in aceasta perioada de privatizare nu are si ea un caracter privat, ci este o datorie destat, a tarii, a poporului român!Cum si când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul si puterea sa in economia noastra urmeaza sa se diminueze in mod sistematic si programat’??! Cine a programat aceasta cacealma a privatizarii in folosul oricui, numai in folosul tarii nu?!Sigur, vor sari câtiva destepti sa ne aduca aminte ca si guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii fata de aceeasi finanta mondiala, fatade aceleasi banci la care suntem si noi, din nou, datori!Dar, vor uita acei destepti sa ne precizeze, nestiutori cum suntem, ca acele banci sunt banci americane, occidentale, interesele lor – ale bancilor si ale statului american fiind foarte coincidente!Nu am nimic impotriva sa se indatoreze statul român la Banca Nationala a României sau la BancaDacia Felix! Sa se indatoreze la mine si sa-i pun eu conditiile in care accept sa-l creditez!Fireste, Ceausescu trebuia dat jos! Si inca cu mult inainte de decembrie 1989! Si cel mai bine eradaca s-ar fi dat singur la o parte!Din pacate, asa cum s-au petrecut lucrurile, de disparitia lui Ceausescu nu a ajuns sa profite poporulromân, asa cum era firesc, adica sa profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceausescu, ci au ajuns saprofite dusmanii neamului românesc, aceiasi care profitasera si in anii grei când, prin corvoadanationala, le-am platit indoit si intreit creditele cu care ne-au momit si ne-au pricopsit in anii ’70!Acum, când, scapati de datorii, se cuvenea sa traim si noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap,cu aceiasi binevoitori, veniti sa ne dicteze cum sa se faca reforma! Aceasta turnura tragica alucrurilor de dupa 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibila prin actiunea criminala, repet: actiuneacriminala a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, inmodul cel mai clar, sa aduca din nou România in rândurile tarilor indatorate la finanta mondiala.Adica scopul urmarit si, in parte, deja atins, a fost pierderea suveranitatii nationale românesti.Au azmutit asupra noastra o mâna de exaltati maghiari sau secui si noi am crezut ca acestia sunt ceice atenteaza la suveranitatea nationala a românilor. Din nefericire savantii care au gândit ConstitutiaRomâniei nu au fost nici ei mai destepti, astfel ca nu si-au pus problema suveranitatii nationaledecât in termenii constitutiilor din secolul al XIX-lea, facând din Constitutia noastra un corectcompendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori ca ar fi inteles adevarateleprimejdii, de azi si de mâine cu care se confrunta Tara . Acesta fiind unul din motivele pentru caream votat impotriva acestei constitutii.
link vecini
https://www.google.ro/url?sa=t&rct=...0Z94pgiPUQdVPdH-A&sig2=D-JYQIKrweVwqS4N4nOPUg
...dar nu m-am speriat, eram "cutremurofan" si pe vremea aia, am inteles explicatiile realiste ale seismologilor (regretatul dr. in fizica Radu Cornelius, de exemplu). Sigur ca lumea era ahtiata dupa prostii, cica experimente sub Bucegi si alte asemenea, poligoane de incercari parapsihologice. Unii au placerea sa se refugieze intr-o lume fantastica, imaginara, plina de fantasme de tot felul. Ruperea de realitate e totusi periculoasa.