• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Tehnici de prim ajutor

Angela74

New member
Joined
Jan 23, 2011
Messages
1,207
Reaction score
0
As dori sa postam aici ce putem face in cazuri de urgenta , in asteptarea celor de la salvare, daca este cazul sau nu sa intervenim.

heimlich manevra
(manevra de salvare de la sufocare)

Asistenta medicala de urgenta include si recomandarile in caz de sufocare. Sufocarea este de obicei cauzata de mancare sau obiecte blocate la nivelul traheei. O persoana care se sufoca nu poate vorbi, tusi sau respira iar culoarea tegumentului se modifica in albastru. Manevra Heimlich poate ajuta la scoaterea obiectului sau a mancarii.
ATENTIE! Manevra Heimlich nu se realizeaza decat atunci cand persoana in cauza se sufoca.

Manevra Heimlich in cazul adultilor si copiilor peste 1 an

Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare intre picioarele victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta.
Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sanilor (sub stern).
Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica.
Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese sau pana cand persoana isi pierde cunostinta.

Manevra Heimlich la persoanele singure

Daca sufocarea apare la o persoana si nu este cine sa o ajute, aceasta isi poate aplica singura o apasare la nivelul abdomenului sau se poate apleca peste spatele unui scaun si sa apese puternic pana ce obiectul sare afara.
Atitudinea la persoanele care si-au pierdut cunostinta

Daca persoana isi pierde cunostinta, aceasta este asezata usor pe podea si se cheama ambulanta.
Se incepe resuscitarea cardiopulmonara, incluzand compresiunile la nivelul pieptului.
De fiecare data cand caile respiratorii sunt deschise, in timpul resuscitarii, trebuie verificata prezenta unui obiect in cavitatea bucala sau in gat. Daca se gaseste asa ceva, el trebuie scos.
Nu se fac apasari abdominale, cum ar fi manevra Heimlich.
Se continua resuscitarea cardiopulmonara pana cand persoana devine constienta sau pana cand soseste ambulanta.

Manevra Heimlich la sugari (copii mai mici de 1 an)

Se aseaza copilul cu fata in jos pe antebrat, astfel incat capul acestuia sa vina mai jos ca pieptul (toracele).
Se sustine capul copilului cu mana. Nu trebuie sa se acopere gura copilului sau sa se rasuceasca gatul acestuia.
Pentru a scoate obiectul se bate cu mana spatele acestuia de 4 ori, intre cei doi omoplati (scapule).
Daca nu se pot elibera caile aeriene, se sustine capul si se intoarce copilul pe coapsa, cu fata in sus si cu capul spre podea (in jos). Se aplica 2 sau 3 degete pe partea inferioara a sternului si se apasa de 5 ori de jos in sus.
Se cauta obiectul in cavitatea bucala a copilului. Daca acesta se vede trebuie scos. Se pot face doua respiratii gura la gura.
Daca bataile pe spate si apasarea pe piept nu scot obiectul trebuie chemata ambulanta si inceperea manevrelor de resuscitare respiratorie.
Se continua bataile pe spate, apasarile pe piept si respiratiile gura la gura, pana cand copilul da afara obiectul si incepe sa respire de unul singur sau pana cand soseste ambulanta.

http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/manevra-heimlich-manevra-de-salvare-de-la-sufocare_1730


Manovre de deblocare a cailor respiratorii la copii.
Da un ex de copil care se inneaca cu o bomboana, incepe sa tuseasca, pune mainile la gat, (tusea este o forma de aparare naturala) seintervine atunci cand copilul nu reuseste in acest mod sa-si elibereze caile respiratorii, devine cianotic.Se cheama imediat salvarea dupa care se ocupa de copil.
- pun mana sub bratul copilului, apuc mandibula , in acest moment pozitionez corpul pe genunchi ,care devine un plan inclinat, tinandu-l cu capul inspre in jos. Efectuez 5 lovituri interscapolare spre extern. Succesiv efectuez 5 manovre di
Heimlich modificate pediatric.
-dezbracat
-degetul mare sub stern, aratatorul pe buric
-cealalta mana trece pe dedesupt ,intra pe interior si inchide aratatorul in palma

Se alterneaza cu alte 5 lovituri interscapolare
Se continua pana la deblocarea cailor respiratorii sau pana ce intervine lesinul.
-se pozitioneaza copilul pe un plan rigid, se recheama salvarea,
- daca se vede corpul strain in gat se poate scoate, daca nu ,nu se intervine
-se efectueaza respiratia gura la gura ( de 5 ori aspirat)
-masaj cardiac(de 30 ori)
-din nou respiratie gura la gura
- se continua astfel pana ajung sanitarii
Aceste manovre impiedica degenerarea cerebrala.
 
Acordarea primului ajutor in cazul taieturilor si a laceratiilor

Taieturile reprezinta una dintre cele mai frecvente metode de lezare a dermei, putand fi provocate de cele mai banale obiecte ce compun realitatea inconjuratoare, pornind de la simple ace de cusut si pana la cutitele de bucatarie sau uneltele de bricolaj. In ceea ce priveste laceratiile, acestea reprezinta leziuni subcutanate severe si profunde.

Acordarea primului ajutor acasa
Pasii pe care trebuie sa ii urmati pentru acordarea primului ajutor in cazul in care dumneavostra sau o alta persoana intampina o astfel de situatie sunt:
- aplicarea imediata si directa a presiunii in vederea opririi sangerarii. Deasemenea este bine sa va ingaduiti destul timp pentru oprirea sangerarii, precum si odihna;
- spalati bine cu apa si sapun zona lezata pentru a evita riscul aparitiei unei infectii;
- folosirea unui unguent cu antibiotice, precum bacitracin, precum si a unui pansament steril pentru a evita riscul de infectie a ranii deschise pana in momentul in care aceasta se inchide.

Tratamentul medical
In cazul leziunilor severe este foarte important sa apelati la personalul de specialitate. Chiar si asa inainte de a ajunge la spital trebuie sa actionati pentru a opri hemoragia, urmand urmatorii pasi:
- daca aplicarea unei presiuni directe nu este de ajuns, puteti folosi o fasa ca masura temporara pentru leziunile profunde de la maini si picioare;
- atentie insa caci bandajele de compresie nu ajuta in asemenea cazuri.

Odata ajunsi la spital medicii specialisti va vor administra un anestezic special, care in functie de dimensiunea si localizarea leziunii poate implica diverse metode, precum:
- medicamente topice;
- anestezierea ranii prin administrarea unei injectii locale;
- administrarea unei injectii la nivelul nervului regional, numita injectie de blocare nervoasa (de ex. pentru taieturile de la nivelul buricelor degetelor se anesteziaza nervul ce actioneaza intreaga zona a degetelor printr-o serie de injectii).

Un alt pas extrem de important pentru vindecarea corespunzatoare a acestui tip de leziuni este constituit de curatarea adecvata a ranii:
- curatarea pielii cu apa si sapun, precum si indepartarea sangelui coagulat de la nivelul plagii cu ajutorul unei solutii diluate de peroxid de hidrogen;
- irigarea si spalarea zonei lezate cu o solutie salina pompata sub presiune astfel incat sa poarta fi evitat eficient riscul unei infectii bacteriene.

Ceea ce mai trebuie sa stiti este faptul ca de cele mai multe ori acest tip de leziuni, indiferent daca este vorba despre simple taieturi sau laceratii, necesita interventia medicului specialist pentru a se inchide si vindeca in siguranta. Ca si in cazul anestezierii zonei afectate, metoda folosita difera in functie de profunzimea si localizarea ranii:
- leziunile minore pot fi tratate prn aplicarea unei benzi adezive pentru rani sau al unii lipici pentru piele, acesta din urma folosind totodata si ca bariera intre organism si microorganismele daunatoare din mediul inconjurator. Este necesar insa ca inaintea utilizarii unuia dintre aceste produse sa va informati medicul specialist despre posibilitatea aparitiei unei reactii alergice la unul dintre aceste produse;
- in cazul leziunilor severe este foarte posibil ca medicul specialist sa aplice cateva copci pentru a ajuta tesuturile profunde sa se vindece (de ex. tesuturile conective din jurul muschilor);
- copcile aplicate la nivelul pielii au capacitatea de a opri hemoragia, de a proteja tesuturile si muschii adiacenti, precum si de a diminua riscul cicatricilor.

Desi multi dintre noi tind sa subestimeze modul de tratare al leziunilor cutanate si subcutanate, trebuie sa stiti ca acestea necesita o atentie sporita din partea medicilor datorita riscului sporit de infectare sau aparitie a cicatricilor profunde si permanente. Mai mult decat atat, materialele folosite in aceste situatii difera la randul lor in functie de fiecare caz, de la produse ce nu se lipesc de piele si pana la cele cu putere de absorbtie mare in cazul hemoragiilor severe.

http://www.i-medic.ro
 
Cu toate ca oricine poate avea acces la aceste informatii , nu strica sa fie revizuite din cand in cand. Sa dea Domnu' sa nu avem niciodata nevoie, totusi o pregatire ,fie ea si teoretica ,e mai buna decat nimic ,sau e mult mai buna in cazul in care cineva aplica tehnici care pot dauna.

Măsuri de prim ajutor – TRAUMA

Primul ajutor reprezintă o serie de tehnici medicale simple pentru salvarea vieţii, pe care un om obişnuit poate fi antrenat să le folosească în situaţii de urgenţă medicală, înainte de intervenţia tehnicienilor în urgenţele medicale sau a doctorilor.

Înainte de a acorda cuiva primul ajutor, trebuie să ţineţi cont de:

- “cura te ipsum” (ai grijă de tine): evitaţi contactul direct cu fluidele pacientului (sânge, salivă), prin care se pot transmite diverse boli; dacă aveţi posibilitatea, folosiţi echipament de protecţie (măşti, mănuşi etc.);

- siguranţa zonei: evitaţi acordarea primului ajutor în locuri cu trafic auto intens, pericol electric / termic / de prăbuşire etc.; dacă victima este într-o situaţie potenţial periculoasă, se recomandă mutarea acesteia într-o zonă sigură sau semnalizarea adecvată a perimetrului;

- “primum non nocere” (întâi să nu faci rău): evitaţi orice acţiune ce ar putea mai degrabă dăuna victimei decât să îi ajute.

Evaluarea primară – Nivelul de conştienţă


Scuturaţi victima cu grijă de umeri şi întrebaţi cu voce tare “Ce s-a întâmplat? Vă simţiţi bine?” sau solicitaţi-i să răspundă la comenzi ca de exemplu “Vă rog să deschideţi ochii!”.


Dacă victima răspunde sau se mişcă, deci este conştientă, se lasă în poziţia în care a fost găsită. Asiguraţi-vă încă o dată că nu este în pericol şi încercaţi să identificaţi motivul pentru care a ajuns în acea poziţie. Solicitaţi ajutorul medical calificat apelând 112. Verificaţi periodic starea victimei, până la sosirea echipei medicale.
Cum funcţionează 112?

* Apelantul formează 112.

* Dispecerul de serviciu primeşte apelul, moment în care îi sunt afişate numărul de telefon al apelantului şi adresa apelantului, locaţia de unde sună acesta.

* Dispecerul răspunde: 112. Ce urgenţă aveţi?

* În funcţie de natura urgenţei, apelul este redirecţionat spre Ambulanţă, Poliţie sau Pompieri.

Dacă sunaţi la 112, trebuie să anunţaţi: ce urgenţă aveţi; unde este urgenţa; unde vă aflaţi; de la ce număr de telefon sunaţi; cum vă numiţi.

ABCul resuscitării

Pentru evaluarea funcţiilor vitale, respectaţi următoarele etape:

Airway (căile aeriene) – eliberaţi căile aeriene prin înclinarea spre spate a capului accidentatului: aşezaţi o mână pe frunte şi cu două degete de la cealaltă mână ridicaţi mandibula, fără a închide gura accidentatului.


În cazul victimei inconştiente, este posibil ca limba să-i cadă în spate spre faringele posterior, blocând astfel căile aeriene superioare. Făcând o hiperextensie a capului şi ridicând bărbia, limba se ridică şi eliberează căile aeriene.

Eliberaţi gâtul de eventualele haine strânse. Îndepărtaţi orice cauză de obstrucţie evidentă din gură (dantură ruptă, proteze dentare rupte, salivă, sânge etc.). Nu pierdeţi timpul căutând obstrucţii ascunse.


Breathing (respiraţia) – păstrând căile respiratorii libere, ascultaţi, simţiţi şi observaţi dacă victima respiră adecvat. Aplecaţi-vă asupra victimei cu faţa către torace şi ascultaţi la nivelul cavitaţii orale a victimei zgomotele respiratorii, simţiţi daca există schimb de aer apropiind obrazul de nasul şi gura victimei, observaţi mişcările pieptului.

Pentru a decide prezenţa sau absenţa respiraţiei ASCULTAŢI, SIMŢIŢI şi VEDEŢI timp de minim 5-10 secunde.


Circulation (circulaţia) – verificaţi pulsul; acesta se poate simţi cel mai bine pe artera carotidă, care este situată în şanţul format de muşchiul sternocleidomastoidian şi mărul lui Adam. Degetele arătător şi mijlociu localizează mărul lui Adam şi alunecă lateral pe gât până se simte bătaia în vârful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele părţi ale gâtului, dar niciodată în acelaşi timp. Aceasta etapă poate fi executată simultan cu verificarea respiraţiei, de asemenea timp de 5-10 secunde.

Următoarele situaţii pot interveni:

Victima nu respiră şi nu are puls

Prima măsură luată în acest caz este apelarea 112. Apoi se începe resuscitarea cardio-pulmonară primară, cu ventilaţie artificială şi masaj cardiac extern executate succesiv.

În cazul în care sunteţi singurul salvator, raportul ventilaţie : masaj cardiac trebuie sa fie de 2:15, acest lucru repetându-se timp de un minut. În cazul în care există doi salvatori, raportul trebuie să fie de 1:5. Se execută 10 cicluri, apoi se reevaluează pacientului.

Fiecare ciclu începe şi se termină cu ventilaţia artificială.

Tehnica ventilaţiei artificiale


Îngenuncheaţi lângă pacient. Cu capul victimei în hiperextensie se menţine gura uşor întredeschisă cu o mână, în timp ce cu cealaltă se susţine fruntea şi se pensează nasul.

Inspiraţi profund aer, aşezaţi etanş gura pe gura victimei şi insuflaţi aer timp de 2-3 secunde, în acelaşi timp verificând dacă toracele se măse ridică. Fiecare respiraţie trebuie să fie suficient de puternică încât să determine mărirea volumului toracelui.

Păstrând capul victimei în hiperextensie, cu bărbia ridicată, îndepărtaţi-vă gura de gura victimei şi lăsaţi toracele pacientului să revină la volumul anterior.

Volumul de aer pe care îl insuflaţi este mai important decât ritmul în care îl administraţi.

Tehnica masajului cardiac extern

Îngenuncheaţi lângă victimă (care este poziţionată cu spatele pe un plan dur), faceţi două ventilaţii, după care localizaţi punctul de compresie, situat în partea inferioară a sternului:



Cu degetul inelar se porneşte din partea inferioară a rebordului costal, de-a lungul acestuia, până la apendicele xifoid (locul de mijloc unde se întâlnesc coastele). Ajunşi la acest nivel, aşezaţi mediusul şi arătătorul lângă inelar, apoi aşezaţi podul palmei celeilalte mâini tangent la cele două degete plasate pe piept. Aceasta este locul în care trebuie făcute compresiunile toracice. Aşezaţi mâna cu care aţi reperat apendicele xifoid peste mâna situată pe stern, fără ca degetele să se sprijine pe torace.

Cu coatele întinse, cu braţele perpendicular pe stern, linia umerilor dumneavoastră fiind paralelă cu linia longitudinală a pacientului, faceţi compresiunile astfel încât să înfundaţi sternul cu o adâncime de aproximativ 4-5 cm (numărând cu voce tare “şi 1 şi 2 şi 3 şi 4 şi 5″). Frecvenţa compresiunilor externe trebuie să fie de 80-100/min.

Victima nu respiră, dar are puls

În acest caz prima etapă de acţiune constă în efectuarea unui număr de 10 ventilaţii artificiale, după care apelaţi 112, solicitând ajutor medical calificat. Apoi reevaluaţi starea pacientului şi acţionaţi în funcţie de ceea ce constataţi. În cazul în care situaţia a rămas nemodificată, continuaţi ventilaţia, verificând periodic pulsul pacientului.

Victima respiră şi are puls

Daca victima respiră şi are puls, dar este inconştientă, trebuie aşezată în poziţia laterală de siguranţă.



Îngenunchiaţi lângă victimă, apoi eliberaţi căile aeriene prin hiperextensia capului şi ridicarea bărbiei. Aşezaţi braţul cel mai apropiat al victimei în unghi drept faţă de corp, îndoind antebraţul în sus. Treceţi celălalt braţ al victimei peste torace, aşezând dosul palmei pe obrazul victimei.

Ridicaţi genunchiul victimei (cel opus faţă de salvator), tragându-l în sus şi menţinând piciorul pe pământ. Prindeţi cu o mână umărul opus faţă de salvator şi cu cealaltă mână genunchiul pacientului. Întoarceţi pacientul lateral spre dumneavoastră; asiguraţi-vă că se sprijină pe genunchi şi pe cot, rearanjaţi capul în hiperextensie şi deschideţi gura.

Apelaţi 112, solicitând ajutor medical calificat. Apoi reevaluaţi situaţia şi supravegheaţi pacientul până la sosirea echipajului medical.
http://shedoctor.wordpress.com/2009/01/28/masuri-de-prim-ajutor-trauma/

 
Uite, multe din astea nu le stiam. Informatii foarte bune si utile.
 
Primul ajutor în caz de arsuri

Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici, electricitate si iradiatii.
Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu temperatura înalta, metale încalzite, gaze sau vapori supraîncalziti, corpi solizi incandescenti.

Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia gazos, etc.
Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune.
Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc.

Bilantul lezional al pacientului ars se face în functie de suprafata arsa si de gradul de profunzime al arsurii.Pentru calcularea suprafetei arse se foloseste regula lui Wallace numita si regula lui 9.
Prin aceasta regula se poate exprima în procente suprafata arsa a fiecarui segment de corp,care sunt exprimate cu cifra 9 sau multiplu de noua.
De exemplu: arsura unui brat reprezinta 9% iar a întregului membru inferior este de 18%. In total arsura a afectat 27% din suprafata corpului. Evaluarea suprafetei arse la nou-nascuti si copii este mult diferit deoarece la aceasta categorie de pacienti capul reprezinta suprafata cea mai mare si anume 18%, iar membrele inferioare sunt reprezentate de un procentaj mai mic comparativ cu adultul.

Localizari periculoase si arsuri grave sunt:
- fata, gâtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la nivelul aparatului respirator;
- toate arsurile care sunt în apropierea fetei (pleoape), mâinii, peroneului, zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor;
- arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul de arsura;
- arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului;
- arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi;
- arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric.

În functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se descriu patru grade:
Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Se manifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea îndelungata si nerationala la soare. Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade fiind înlocuita de o pigmentatie bruna urmata de descoamatie.
Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm provocând aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva decât plasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de lichide fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata scurta asupra pielii. Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel.
Arsura de grad III intereseaza dermul în totalitatea lui. Flictenele au continut sangvinolent. Durerea nu mai este atât de intensa, poate sa si lipseasca deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet.
Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor).

Primul ajutor în cazul pacientilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja discutate. Siguranta salvatului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. Controlul nivelului de constienta si evaluarea functiilor vitale conform protocolului ABC sunt si ele valabile.

Caracteristici:
În cazul arsurilor provocate de flacara. Important în aceste situatii este oprirea cât mai rapida a arderii cu jet de apa. Acest lucru este valabil si pentru situatiile când flacara este deja stinsa, deoarece în acest moment arsura se poate propaga în continuare în profunzime. Se îndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare. Odata cu dezbracarea pacientului se va asigura protectia acestuia de hipotermie.
În cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jet de apa în aceste situatii trebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se îndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatile substantei.
În cazul arsurilor provocate de curentul electric. Important este îndepartarea pacientului de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are în vedere posibilitaea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). Arsurile electrice produc leziuni atât la suprafata cât si în profunzimea organismului. Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru ca ne furnizeaza informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante apar gangrene iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari în activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea.

Generalitati:
- Jetul de apa trebuie folosit numai pentru regiunile afectate;
- Este interzisa folosirea cremelor, unguentelor, substantelor uleioase;
- Se folosesc pe cât posibil pansamente sterile sau cârpe foarte curate, umezite; - Nu se pune gheata în contact direct cu tegumentul;
- Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.

http://www.sfaturimedicale.ro/primul-ajutor-in-caz-de-arsuri.html
 
Primul ajutor in caz de soc

Socul este o stare de slabire brusca a activitatii circulatiei, respiratiei si a sistemului nervos, care se produce dupa un accident grav, lovitura puternica, arsura, degeratura, hemoragie etc. La accidentati socul trebuie prevenit, iar daca a aparut trebuie combatut de urgenta; in caz ca nu se intervine imediat viata socatului este in pericol.
Semnele unui bolnav in stare de soc sunt: fata palida, buze decolorate, mainile si picioarele reci, transpiratie, temperatura scazuta. Respiratia este freccventa si superficiala, pulsul accelerat, tensiunea arteriala scazuta. Accidentatul este somnolent si indiferent fata de ceea ce se petrece in jurul lui, sau este agitat.
Formele de soc cele mai des intalnite sunt:
Socul traumatic apare dupa traumatisme (loviri, caderi, raniri, fracturi). Principalul factor care determina socul este durerea. El poate aparea dupa cateva ore de la accident. Socul apare mai usor la accidentatii obositi, cu un moral scazut. Alimentatia insuficienta, frigul, durerea persistenta, sunt de asemenea factori care contribuie la aparitia socului.
Socul hemoragic este urmarea pierderilor mari de sange. El se instaleaza treptat. Bolnavul are buzele arse, ii este sete, sudoarea ii curge in broboane mari, este foarte palid, are tensiunea arteriala scazuta, pulsul foarte slab si accelerat.
Socul in arsuri sau degeraturi apare atunci cand suprafata din corp arsa sau degerata este mare. In aceste cazuri la aparitia socului contribuie in mare masura durerea.
Socul se previne incalzind ranitul (va fi tinut si transportat invelit cu o patura) si combatand durerea (prin administrarea de analgezice). Se dau bauturi calde si dulci. Fracturile vor fi imobilizate si in general partile din corp lovite, vor fi ferite de dureri.
Daca socul a aparut, ranitul va fi incalzit, invelit, i se vor pune sticle cu apa calduta la maini si la picioare, i se vor da ceaiuri calde si dulci. Ranitul trebuie tinut in liniste, culcat, in repaus complet, cu capul mai jos decat corpul. Va fi incurajat cu cuvinte de inbarbatare.
Accidentatii in stare de soc vor fi transportati de urgenta la cel mai apropiat spital.
http://www.revistacafeneauasufletelor.ro/info-utile/primul-ajutor-in-caz-de-soc_286.html
 
Primul ajutor in cazul intepaturii de albina sau viespe

Intepaturile de albine si viespi sunt fie dureroase, fie potential mortale, in functie de reactia pe care victima o are la veninul insectei. Cei mai multi dintre noi prezinta simptome ale unei reactii normale la intepaturi iar acestea pot fi tratate cu usurinta acasa. Reactiile severe necesita insa interventie medicala de urgenta.

“Doar o mica proportie din populatie (1-2 la 1000 de persoane) este alergica sau hipersensibila la intepaturile de albina sau viespe. O persoana obisnuita poate sa tolereze 10 intepaturi per kilogram. Asta inseamna ca un adult poate sa suporte mai bine de 1100 de intepaturi. Cele mai multe decese cauzate de intepaturi multiple s-au inregistrat in segmentul persoanelor in varsta cu functii cardiopulmonare deficiente”, informeaza Serviciul de Cercetare in Agricultura a Departamentului de Agricultura American. In cazul unei persoane alergice, o singura intepatura este suficienta pentru a cauza o reactie anafilactica ce poate duce la deces.

Ce se intampla cand esti intepat?

In momentul intepaturii, victima simte durere imediata iar ulterior, odata ce insecta isi injecteaza veninul, zona afectata se inroseste si se umfla usor. Cele mai multe persoane inregistreaza reactii locale. Veninul contine histamine si proteine care provoaca o reactie non-alergice in piele dand senzatia de mancarime si cauzand durere. Umflaturile pot sa dureze pana la cateva zile. In cazul in care alte regiuni ale corpului incep sa se umfle, contactati medicul.

Reactiile alergice apar in cel mult 10 minute de la intepatura. Printre reactii se numara: dureri de cap sau in piept, febra, umflarea fetei, limbii, buzelor sau a corpului, dificultati de respiratie, lesin. In astfel de situatii este necesara interventia de urgenta a medicului. Persoanele care stiu ca sunt alergice la veninul acestor insecte trebuie sa sune imediat la urgente.

Primul ajutor

Conform Medline Plus, site-ul Institutului National de Sanatate American, instructiunile generale pentru o intepatura sunt urmatoarele:

1. in urma intepaturii, indeparteaza imediat, cu grija, acul lasat de albina (daca este cazul) astfel incat sa nu impingi in corp restul veninului. Pentru asta poti folosi un card cu care sa razuiesti usor suprafata pielii astfel incat sa impingi acul afara;
2. nu incerca sa storci veninul din intepatura;
3. spala zona cu apa si sapun sau sterge-o cu servetele dezinfectante;
4. aplica o compresa rece sau gheata invelita intr-un prosop pentru a preveni, pe cat posibil, umflarea zonei si a ameliora durerea. Tine compresa cu gheata pentru 10 minute dupa care indeparteaza-o pentru alte 10 minute si repeta intregul proces. In cazul persoanelor cu probleme ale circulatiei sangelui, gheata se tine pentru o perioada mai scurta de timp pentru a nu afecta pielea;
5. daca este necesar, se aplica pentru mancarimi un unguent cu hidrocortizon 1% sau se utilizeaza un spray calmant pentru intepaturi.

In cazul in care victima este alergica, cei din jur pot lua urmatoarele masuri:

1. apelarea serviciilor de urgenta. Medicii trebuie informati in legatura cu varsta, greutatea si starea de sanatate a pacientului (date generale), tipul insectei , ora la care a fost intepata victima si localizarea intepaturii;
2. verificarea cailor aeriene ale victimei. In cazul in care aceasta nu respira, se face masaj cardio-respirator pana la sosirea personalului medical specializat;
3. indepartarea inelelor sau a altor obiecte de pe corp care pot impiedica circulatia odata ce o zona se umfla.

In cazul unei reactii alergice grave, decesul poate surveni in decurs de o ora. Cu cat victima primeste ajutor medical mai rapid, cu atat cresc sansele de a fi salvata.

Cum poti evita o intepatura

Odata ce ai iesit din casa, nu exista garantii ca nu vei fi intepat de o albina sau de o viespe, insa sunt cateva lucruri pe care le poti face pentru a scadea sansele unei astfel de intamplari, ne invata Virginia Media.com:

nu purta parfum sau aftershave cand iesi in natura;
nu bea bauturi dulci in afara casei;
daca vezi in apropiere o viespe sau o albina, nu intra in panica si nu incepe sa dai din maini pentru a o alunga. Cea mai buna solutie este sa ramai nemiscat pana aceasta se indeparteaza;
evita sa porti haine in culori stralucitoare deoarece atrag insectele;
la picnicuri, pastreaza mancarea bine acoperita;
evita zonele cu flori.

http://medlive.hotnews.ro/
 
Eu mai stiam ca persoanele care stiu ca sufera de alergii, care pot da soc anafilactic, trebuie sa aiba mereu cu ei injectii cu adrenalina.
 
Ce trebuie sa stii dacă faci un infarct

Autor: Ramona Dragomir

Dacă ştiţi care sunt semnele care trădează un infarct, şansele să rămâneţi în viaţă cresc considerabil. Medicii detaliază şapte manifestări la care să fiţi atenţi.
Bărbații sunt de două ori mai expuși decât femeile să sufere de infarct 

Bărbaţii sunt de două ori mai expuşi riscului de a suferi un infarct miocardic, iar peste 50 de milioane de oameni mor anual în întrega lume din această cauză.

În primele ore după infarct este important să mergeţi la medic pentru a primi de urgenţă un tratament care deschide artera blocată de cheagul de sânge din cauza căruia a apărut infarctul.

O altă soluţie de tratament o reprezintă cardiologia intervenţională.

1. Dureri ale braţelor, spatelui şi gâtului


Infarctul se resimte în partea stângă a toracelui, iar un simptom care trădează acest eveniment este apariţia unei dureri şi disconfort la nivelul braţelor, în special cel stâng. Disconfortul se poate resimţi şi la nivelul spatelui, gâtului şi chiar stomacului.

"Orice durere nou apărută în zona pieptului trebuie evaluată de medic, mai ales dacă aveţi peste 30 de ani. În plus, durerile de la nivelul umerilor şi braţelor trebuie să vă dea de gândit dacă apar la efort sau atunci când trăiţi emoţii intense şi vă obligă să vă opriţi din activitate. De regulă, aceste dureri sunt intense şi durează cel puţin un minut", explică prof. dr. Dan Gaiţă, preşedintele Fundaţiei Române a Inimii.

Junghiurile nu intră în categoria semnelor ce prevestesc infarctul.

2. Dificultăţi de respiraţie

Şi dificultăţile de respiraţie, plus transpiraţia rece şi senzaţia de ameţeală sunt semnele care prevestesc un infarct. Nu trageţi de timp şi apelaţi cât mai repede la serviciile de urgenţă.

3. Lipsă de energie

Este normal să vă simţiţi obosiţi după o zi stresantă de muncă, dar dacă vă simţiţi mai obosiţi şi sleiţi de forţe decât de obicei, există şi riscul să suferiţi de boli de inimă, care să se sfârşească cu un infarct. Asta se întâmplă pentru că, înainte şi în timpul infarctului, inima nu mai pompează sânge corespunzător.

4. Greaţă şi stări de vomă

Stările de greaţă, care vor culmina cu vomă şi paloarea sunt alte semnale de alarmă.

"De obicei, aceste stări sugerează o tulburare digestivă, dar pot prevesti şi un infarct de miocard. Dacă aceste stări sunt însoţite şi de o durere puternică în piept trebuie să apelaţi cât mai repede la medic", recomandă cardiologul Dan Gaiţă.

5. Anxietate

Anxietatea nu este considerată o stare anormală, însă poate fi şi un semn pentru infarct. Dacă vă alarmaţi fără niciun motiv, poate însemna că nervii reacţionează la un surmenaj al inimii.

6. Tulburări de somn

Şi tulburările de somn pot semnala că se apropie un infarct iar ele se pot manifesta şi cu o lună înainte de eveniment. De exemplu, la cei cu apnee în somn, căile respiratorii superioare sunt parţial sau total blocate, respiraţia este întreruptă şi de aceea un infarct este foarte probabil să apară.

"Apneea de somn este o tulburare care creşte riscul de a face boli cardiace (ateroscleroză) şi complicaţii cardiovasculare (infarct)", este de părere medicul cardiolog Dan Gaiţă.

7. Indigestie

Dacă aveţi arsuri la stomac care apar în timpul unei activităţi fizice, nu în timpul mesei, există de asemenea riscul să fi suferit un infarct.

http://www.evz.ro


Protocol in cazul Infarctului miocardic


In cazul in care persoana suspicioneaza un infarct miocardic si i-a fost prescrisa nitroglicerina, este indicat sa se administreze o pastila de nitroglicerina. Dupa 5 minute, in cazul in care durerea nu cedeaza sau se inrautateste, se indica apelarea la serviciile de urgenta.
In cazul in care se presupune un infarct miocardic sau angina instabila si nu s-a prescris nitroglicerina, este indicata prezentarea la camera de garda sau apelarea la ambulanta. Este important sa se inceapa tratamentul cat mai repede.

In cazul in care nu se poate apela la ambulanta, se indica prezentarea la camera de garda. Nu este indicat sa se conduca masina in aceasta stare, decat in cazul in care nu sunt alte alternative. Nu se asteapta sa se vada daca vor trece simptomele, deaorece aceasta optiune poate fi fatala.

In fiecare an aproximativ 40% din infarctele miocardice sunt fatale, iar dintre acestea mai mult de jumatate din morti se produc in camera de garda sau inainte de a ajunge la spital.
Dupa ce s-a sunat la salvare, se va mesteca o aspirina. Un studiu recent a demonstrat ca cei care iau aspirina in timpul atacului de cord si pentru inca o luna dupa, au avut un risc mai mic de a muri din cauza unei complicatii a atacului sau din cauza atacului, decat cei care nu au luat aspirina.

Angina instabila poate duce la infarct miocardic sau stop cardiac (oprirea inimii). In cazul suspiciunii anginei instabile se recomanda aceleasi masuri ca in cazul infarctului miocardic.

Cauze


Cauza principala atat a anginei instabile cat si a infarctului miocardic este boala coronariana. Boala coronariana se produce atunci cand apar placi ateromatoase de-a lungul peretilor interni ai arterelor coronare si astfel se reduce fluxul sanguin spre inima. La majoritatea persoanelor boala coronariana debuteaza in adolescenta si se dezvolta pe parcursul anilor.

Valorile crescute ale colesterolului, hipertensiunea arteriala si fumatul, deterioreaza arterele si contribuie la formarea placilor de aterom. Procesul prin care se formeaza placile se numeste ateroscleroza. Placile de aterom sunt depozite de colesterol, calciu si alte substante acoperite de o capsula fibroasa. In cazul in care va aparea o tulburare brusca a presiunii sanguine, artera se va contracta brusc sau sunt prezenti alti factori (ca inflamatia), capsula fibroasa a placii de aterom se poate rupe sau fisura.

Organismul va incerca sa repare acea ruptura sau fisura, in acelasi mod in care repara o leziune a pielii, prin formarea unui tromb la suprafata capsulei. Trombul format poate obstructiona complet artera, blocand fluxul sanguin spre muschiul inimii si astfel se produce infarctul. Placile de aterom nou formate au riscul cel mai mare de ruptura. Capsula fibroasa de pe o placa de aterom nou-formata are tendinta mai accentuata de a se rupe sau de a se fisura (este mai instabila) decat capsula mai groasa a unei placi de aterom mai vechi.

Placile de aterom nu sunt intotdeauna cauza infarctului miocardic. In unele cazuri, destul de rar, spasmul coronarian si contractura, pot obstructiona complet fluxul sanguin si produce infarct miocardic. Cel mai des, in aceste cazuri, tot ateroscleroza este implicata, dar exista cazuri in care alti factori produc spasmul. Cocaina, vremea rece, episoadele de stres emotional pot produce spasm arterial. In multe alte cazuri nu se cunoaste cauza acestor spasme.

Trombul format pe o placa de aterom rupta sau fisurata, poate sa nu fie destul de mare pentru a bloca artera complet, dar poate diminua fluxul sanguin in teritoriul vascularizat de artera respectiva, cauzand angina instabila. Angina instabila poate reprezenta un semn ca va urma un infarct miocardic, deoarece acel tromb poate creste in dimensiuni si obstrua complet artera. In cazul in care trombul este dizolvat, infarctul miocardic imediat va fi evitat, dar organismul va incerca de-a lungul timpului sa repare capsula lezata a placii de aterom. De asemenea o placa de aterom proaspat reparata poate fi instabila. Probabilitatea de a se rupe din nou este mare, fiind astfel un factor de risc important pentru un nou infarct miocardic.

Factori precipitanti

In multe cazuri nu se cunoaste sigur cauza producerii atacului de cord.
Uneori organismul elibereaza adrenalina si alti hormoni in fluxul sanguin, ca raspuns la unele stari emotionale intense de genul furie, frica.

Exercitiile fizice intense, stresul emotional, lipsa de somn, si supraalimentatia pot fi de asemenea factori precipitanti. Adrenalina creste tensiunea arteriala si ritmul cardiac si poate cauza spasm coronarian, lucruri ce pot determina ruptura unei placi de aterom instabile.
Cocaina si nicotina, ce poate fi gasita in produsele cu tutun, pot produce efecte similare.

http://www.sfatulmedicului.ro
 
Intoxicatia cu venin provenind de la vietati marine

ingrijirea intoxicatiilor cu venin pronind de la vietati marine este similara celei pentru muscaturi de serpi ninosi prin faptul ca cea mai mare parte a tratamentului administrat este de natura suportiva. Doar cateva seruri antivenin specific marine pot fi utilizate in mod adecvat.
NEVERTEBRATE Polipii de mare, coralul rosu, meduzele, corabia portugheza (Physalia physalis) si dediteii de mare poseda celule urzicatoare specializate denumite nematocisti. Veninurile de la aceste organisme sunt mixturi de proteine, glucide si alte componente. Sindromul clinic consecutiv inninarii de catre oricare din aceste specii este similar, dar variabil in seritate. Victimele acuza, de regula imediat, senzatie de intepatura sau arsura, prurit, parestezii si senzatie de vibratie dureroasa, cu iradiere. Sunt descrise o multime de simptome neurologice, cardiovasculare, respiratorii, reumatologice, gastrointestinale, renale si oculare. Victimele aflate intr-o situatie insila, cu hipotensiune sau tulburari respiratorii, trebuie tratate suportiv.

Pe parcursul silizarii, pielea trebuie imediat decontaminata cu un jet puternic de otet (acid acetic 5%) sau alcool pentru frectii (izopropil alcool 40-70%), care inactiaza nematocistii. Pentru meduza ninoasa Chironex fleckeri trebuie utilizat otetul. Parfumurile, lotiunile dupa barbierit sau alcoolul etilic cu concentratie inalta sunt mai putin eficace si de fapt pot sa fie chiar daunatoare. Raderea pielii ajuta la indepartarea nemato-cistilor restanti. Irigarea cu jet de apa si frectia conduc la inteparea suplimentara de catre nematocistii aderenti si de aceea trebuie evitata. Dupa decontaminare, poate fi utila aplicarea de unguente anestezice (lidocaina, benzocaina), creme antihistaminice (difenhidramina) sau lotiuni cu corticosteroizi (hidrocortizon). Durerea persistenta dupa decontaminare poate fi tratata cu morfina sau meperidina. Spasmele musculare pot raspunde la calciu gluconic 10% (5-l0 ml) sau diazepam (5-l0 mg) administrat intranos. Este disponibil un ser antinin produs in laboratoarele de seruri ale Pietei Comune ( ultima sectiune a acestui modul) pentru intepaturile meduzei ninoase Chironex fleckeri, care se gaseste in apele australiene.
Atingerea unui burete de mare poate cauza dermatita. In cazul contactului cu acesta, pielea trebuie uscata cu grija si acoperita cu banda adeziva pentru a indeparta spiculii inoculati. Otetul trebuie aplicat imediat si ulterior cate 10-30 de minute de 3-4 ori pe zi. Daca otetul nu este disponibil, poate fi utilizat alcool de frectie. Dupa indepartarea spiculilor si decontaminarea pielii, poate fi aplicata o crema cu un corticoid sau un antihis-taminic. Veziculatia sera trebuie tratata cu o cura de 2 saptamani de glucocorticoizi sistemici.
Viermii din increngatura Annelida poseda randuri de spini moi dispusi ca si la cactus, capabil de a produce intepaturi dureroase. Contactele genereaza simptome similare celor produse de nematocisti. Fara tratament, durerea cedeaza de regula in cateva ore, dar inflamatia poate sa persiste timp de pana la o saptamana. Victimele trebuie sa reziste tentatiei de a se scarpina, deoarece aceasta poate fractura spinii care altfel ar putea fi extrasi. Spinii vizibili trebuie indepartati cu forcepsul sau cu banda adeziva, o masca faciala comerciala sau un strat subtire de solutie de cauciuc. Utilizarea otetului, a alcoolului de frectie, a solutiei de amoniac diluate sau a unei scurte aplicatii cu rol in liza tesutului conjunctiv animal (papaina) poate sa aduca beneficii suplimentare. Inflamatia locala trebuie tratata cu glucocorticoizi topici sau sistemici.
Aricii de mare poseda fie spini cu o cavitate interna umpluta cu venin, calcificati sau pedicele globuloase cu glande cu nin. Veninul lor contine cateva componente toxice, incluzand glucosteroizi, hemolizine, proteaze, serotonina si substante colinergice. Contactul cu oricare dintre aceste aparate producatoare de nin cauzeaza imediat senzatie de intepatura dureroasa intensa. Partea afectata trebuie imediat scufundata in apa fierbinte ( mai jos). Spinii inoculati accesibili trebuie indepartati, dar se pot rupe si pot ramane infipti in victima. Substanta reziduala de pe suprafata spinilor, care ramane dupa indepartarea acestora, poate mima retinerea spinilor, dar altfel nu are nici o consecinta. Radiografia de parti moi sau rezonanta magnetica nucleara poate confirma prezenta spinilor retinuti; aceasta descoperire indica tratamentul chirurgical pentru indepartarea spinilor, daca acestia sunt localizati langa structuri vitale (spre exemplu articulatii, pachete neurovasculare). Spinii retinuti pot cauza formarea de granuloame, care se preteaza exciziei sau injectiei intralezionale cu triamcinolon hexacetonid (5 mg/ml).
Exista anumite moluste pradatoare, carnivore, cu cochilie conica. Cele mai periculoase dintre aceste vietati se gasesc in oceanele Indian si Pacific. Aceste vietati produc un nin neurotoxic continand mai multe peptide, care este eliberat prin ace asemanatoare cu niste harpoane, lansate dintr-o trompa extensibila. Clinic, intepatura este asemanatoare cu cea de albina. Victima poate acuza parestezii localizate la nilul
ranii, perioral sau generalizate. Disfunctia bulbara si paralizia musculara sistemica indica intoxicatie sera cu nin. intepatura de Conus geographus poate cauza edem cerebral, coma si deces datorat insuficientei respiratorii sau cardiace. Imediat dupa inocularea ninului, trebuie aplicat un tampon de tifon masurand 7x7 cm, cu grosime de aproximativ 2 cm, direct peste locul intepaturii, iar pe deasupra un bandaj de 15 cm latime care sa exercite o presiune circumferentiala. Aceasta trebuie sa limiteze intoarcerea noasa si limfatica, dar cu pastrarea pulsului arterelor distale. Odata victima transportata la cel mai apropiat punct medical, bandajul poate fi desfacut. Trebuie asigurat suportul cardiovascular si respirator.
Intoxicatii sere cu nin, precum si decesele, survin dupa muscatura caracatitelor australiene cu inele albastre (Octopus maculosus si Octopus lunulata). Desi aceste animale rareori depasesc 20 de cm in lungime, ninul lor contine o neurotoxina potenta (maculotoxina), care inhiba transmiterea nervoasa periferica prin blocarea canalelor de sodiu. In cateva minute de la inocularea unei cantitati considerabile de nin apare amorteala orala si faciala si ulterior progreseaza rapid spre paralizie totala flasca, incluzand insuficienta muschiilor respiratori. Daca respiratia este asistata, victima poate ramane treaza, desi complet paralizata. Deoarece nu exista antidot, tratamentul este suportiv. Imediat dupa inocularea ninului, trebuie facute manevre care sa limiteze dispersia acestuia, prin aplicarea unei presiuni de imobilizare sau prin garou nos si limfatic. Imersia in apa fierbinte si crioterapia sunt ineficiente. Trebuie asigurata ntilatia mecanica. Chiar cu inocularea unei cantitati considerabile de nin, adesea in 4-l0 ore victima isi revine. Alte sechele in afara celor datorate hipoxiei sunt rare.

VERTEBRATE
Anumite rtebrate marine, incluzand anumite specii de calcan, pesti din familia Scorpaenidae, pisica de mare, pestele doctor si dragonul de mare sunt capabile sa inoculeze nin la om. ingrijirea majoritatii acestor intepaturi este similara.
Leziunea produsa de speciile ninoase de calcani se datoreaza atat traumatismului, cat si inocularii de nin. Veninul, care contine serotonina, 5\'-nucleotidaza si fosfodiesteraza, cauzeaza imediat durere intensa, care poate sa dureze pana la 48 de ore. Efectele sistemice includ astenie, diaforeza, greata, voma, diaree, aritmii, sincopa, hipotensiune, crampe musculare, fasciculatii, paralizie si (in cazuri rare) moarte.
Familia scorpaenidae include nu numai pestele scorpion, ci si pestele leu si pestele piatra. Acestia elibereaza un nin complex, cu toxicitate neuromusculara prin 12-l3 spini dorsali, 2 pelvieni si 3 anali. Spinii pectorali nu contin nin. Seritatea inocularii depinde de specie, de numarul intepaturilor si de cantitatea de nin eliberata. in general, intepatura pestelui piatra este privita ca fiind cea mai periculoasa (sera pana la amenintatoare de viata); cea a pestelui scorpion este intermediara ca seritate;cea a pestelui leu este cea mai putin periculoasa. La fel ca si cea a speciilor de calcani ninosi, intepatura pestelui scorpion provoaca imediat durere intensa. Durerea provocata de inocularea de nin de catre pestele piatra poate dura zile in sir. Manifestarile sistemice sunt similare celei de la intepatura de calcan, dar pot fi mai pronuntate, in special in cazul intepaturii pestelui piatra. Rarele decese urmand intepaturii pestelui piatra survin de regula in 6-8 ore.
Doua specii de pisica de mare, Plotosus lineatus (pisica de mare orientala) si Galeichthysfelis (pisica de mare comuna), ca si unele specii inrudite de apa dulce sunt capabile sa intepe oamenii. Acestea elibereaza ninul printr-un spin dorsal unic si prin doi spini pectorali. Clinic, intepatura pisicii de mare este abila cu cea a speciilor de calcani ninosi, desi intoxicarea de catre speciile marine este, in general, mai sera decat cea produsa de rudele lor de apa dulce. Pestele doctor, dragonul de mare si rechinul cu corn ninos sunt, de asemenea, implicati in vatamarea prin intepaturi ninoase a oamenilor.Intepaturile speciilor ninoase de calcan, ale scorpenidelor (pestele leu, pestele scorpion si pestele piatra), ale pisicii de mare, ale dragonului de mare, ale rechinilor cu corn ninos si ale pestelui doctor se trateaza in mod similar. Nu exista antinin disponibil decat pentru intepaturile produse de pestele piatra si cele serioase produse de pestele scorpion. Partea afectata trebuie cufundata imediat in apa calda (45°C) timp de 30 pana la 90 de minute sau pana apare o ameliorare semnificativa a durerii. Aceasta masura ajuta, de asemenea, la inactivarea componentelor termolabile ale ninurilor. Recurenta durerii poate sa raspunda la repetarea tratamentului cu apa calda. Crioterapia este contraindicata. Opiaceele ajuta la ameliorarea durerii, la fel ca si infiltrarea locala in rana si blocarea regionala a nervilor cu o mixtura cu lidocaina 1%, bupivacaina 0,5% si bicarbonat de sodiu, in concentratii 5:5:1. Dupa inmuiere si anestezie, plaga trebuie explorata si debridata. Radiografia poate fi de ajutor in identificarea si localizarea corpilor straini. Dupa explorare si debridare, plaga trebuie irigata abundent cu apa calda sterila, solutie salina sau solutie iodata 1%. Cu exceptia cazurilor in care sutura plagii este necesara imediat pentru hemostaza, plagile trebuie lasate deschise pentru a se vindeca cu sutura secundara sau cu sutura primara intarziata. Imunizarea antitetanica trebuie adusa la zi. Tratamentul antibiotic trebuie luat in considerare pentru plagile serioase si pentru inocularea gazdelor imunocompromise. Antibioticele administrate initial trebuie sa acopere speciile de stafilococ si streptococ. Daca victima este imunocompromisa sau daca apare infectia, spectrul de acoperire antibiotica trebuie largit pentru a include si speciile de vibrio.

SURSE DE ANTIVENINURI SI ALTE MIJLOACE DE AJUTOR Un antinin pentru intepaturile pestelui piatra (si pestelui scorpion - intepaturile sere) preparat in Australia de catre Commonwealth Serum Laboratories (CSL; 45 Poplar Road, Parkville, Victoria, Australia 3052; 61-3-389-l911; fax 61-3-389-l434) este disponibil in Statele Unite prin farmaciile Departamentului de Urgente al spitalului Sharp Cabrillo, San Diego, CA, (619) 221-3429 si Departamentul de Urgente din Community Hospital of Monterey Peninsula (CHOMP), Monterey, CA, (408) 625-4900.
Antininul polivalent pentru muscatura sarpelui marin este disponibil prin CSL sau CHOMP. Daca nu este disponibil antininul pentru sarpele de mare, trebuie folosit antininul pentru sarpele tigru (N. Scutatus).

http://www.medicultau.com/afectiuni...a-cu-venin-provenind-de-la-vietati-marine.php

uitasem sursa.

Cumnata mea a calcat pe un arici de mare. Foarte dureros. A folosit imediat, de la un bar din apropiere ,amoniac.Cica a functionat, dar eu as respecta mai degraba sfaturile specialistilor. Oricum a fost si la urgenta ca sa fie sigura ca nu i-au ramas ace in talpa.
 
Canicula ......si multe cazuri de lesin in strada ,e bine de stiut ce trebuie sa faci.


Primul ajutor in caz de lesin.

Lesinul sau criza de pierdere de constienta este o afectiune paroxistica, cu debut brusc si evolutie spectaculoasa care in marea majoritate a cazurilor este de natura functionala. Este important pentru oricine sa evalueze un pacient care si-a pierdut cunostinta in vederea aplicarii unor manevre absolut utile pentru siguranta acestuia in momentul respectiv si pana cand va putea fi evaluat de personal medical specializat.

In afara cauzelor pur functionale sau a unui complex de imprejurari care duc la criza respectiva exista si cauze organice, severe, care pot fi cu risc vital: boli cardiovasculare (tulburari de ritm cardiac in sensul accelerarii sau raririi acestuia dincolo de limitele fiziologice sau ritmuri cardiace neregulate, disfunctii de contractura a peretilor cordului-cardiomiopatii sau modificari severe ale valvelor inimii-stenoze valvulare mai ales cea aortica), boli neurologice (crize convulsive, accidente vasculare cerebrale fie si numai tranzitorii, boli psihiatrice (hiperventilatia din timpul atacurilor de panica), boli metabolice (hipo sau hiperglicemia).

Descoperiti cauzele!
Cauzele obisnuite, functionale sau circumstantiale se refera la pierderea cunostintei in conditii de expunere la caldura excesiva (prin pierdere de apa si electroliti), sincopa de efort (in cazul unui efort fizic intens), sincopa dupa unele acte fiziologice (defecatie/mictiune), inducerea medicamentoasa a pierderii cunostintei (diuretice, beta blocante, sedative si/sau trachilizante).
Riscul major al unei stari de inconstienta de genul lesinului este obstructia cailor aeriene superioare din cauza bazei limbii care acopera orificiul glotic si/sau aspiratia de continut gastric sau continut oral (de exemplu fragment de proteza dentara mobila). Aceste complicatii survin deoarece in timpul episodului mai sus mentionat, mecanismele de aparare ale caii aeriene (reflexul de tuse) sunt diminuate sau chiar abolite.


Revenirea la viata
Dupa ce pacientul si-a revenit in mod spontan este obligatorie examinarea medicala de specialitate pentru decelarea eventualelor cauze severe, organice de crize de pierdere de cunostinta (de exemplu aritmii cardiace). Acest lucru este cu atat mai util cu cat se face mai repede fata de momentul crizei.

In mod practic o persoana care observa un asemenea moment trebuie sa respecte cateva etape:
1. Eliberarea cailor aeriene si semnele vitale: un asemenea pacient trebuie asezat in decubit lateral (pe o parte) de preferat pe stanga, cu capul extins spre spate membrul superior de pe sol fiind flectat si sustinand capul in pozitia extinsa. Aceasta manevra va elibera calea aeriana de baza limbii permitand o respiratie normala. Eventual se exploreaza cavitatea bucala pentru a nu exista corpi straini. Concomitent se observa miscarile de respiratie normala ale toracelui.
2. Activitatea cardiaca normala se poate determina rapid prin palparea pulsului central adica la arterele carotide. Acesta trebuie sa fie regulat si sa aiba o frecventa intre 60 si 100 batai/minut. Orice deviatie de la acesti parametrii indica o cauza cardiaca a crizei de pierdere de cunostinta si examinare medicala de urgenta.
3. Un caz special il reprezinta lipsa miscarilor respiratorii spontane si/sau lipsa pulsului carotidian situatie care indica ori iminenta unui stop cardio-respirator ori chiar un stop cardio-respirator. Se vor executa de urgenta manevre de resuscitare cardio-pulmonara (masaj cardiac extern si respiratie “gura la gura”) pana la sosirea unei echipe medicale specializate in asemenea situatii.

Ce nu trebuie sa faceti!
1. Mobilizarea sub orice forma a pacientului (poate compromite calea aeriana sau poate agrava o eventuala leziune traumatica aparuta in urma caderii).
2. Administarea de orice fel de substante/medicamente pe cale digestiva (pe langa faptul ca nu se stie exact cauza crizei, deci nu se poate da un tratament tintit, riscam sa determinam aspirarea acestuia si/sau de lichide in calea aeriana lucru care provoaca complicatii pulmonare grave).
3. Neprezentarea la medic pentru consult specializat sau nechemarea unui medic/echipe de urgenta care sa evalueze corect pacientul.
4. Intarzierea manevrelor de resuscitare cardio-pulmonara in cazul instalarii stopului cardio-respirator (functia cerebrala este compromisa ireversibil dupa 3-5 minute de lipsa a circulatiei eficiente cerebrale).

Text: Dr. Mihai Florin
Medic primar medicina generala
Coordonator Departament Medicina de Urgenta
Centrul Medical Medicover Grozovici
Tel.: 021 310. 16. 88

http://www.tonica.ro
 
Prim ajutor în caz de insolaţie .

Până ajunge Salvarea, persoana care a făcut insolaţie trebuie să stea neapărat într-un loc răcoros şi ferit de razele soarelui. Organismul trebuie răcit cu un burete îmbibat cu apă sau cu spray.
Temperaturile de peste 26 de grade Celsius și un indice de confort mai mare de 50 favorizează apariția insolației

Atunci când temperatura aerului depăşeşte 26 de grade Celsius, riscul de a face insolaţie este din ce în ce mai mare, avertizează medicii. "Începând de la 26 de grade Celsius şi de la un indice de confort termic mai mare de 50 poate apărea insolaţia. Pentru a o evita, trebuie să avem o ţinută adecvată. Pălăria protejează extremitatea cefalică, zonă mai sensibilă decât alte regiuni ale corpului pentru că acolo se află «procesorul» organismului, care coordonează mecanismele de reglare a funcţiilor vitale - temperatura, respiraţia etc. Sunt recomandate haine lejere, de culoare deschisă, dar nu sumare, pentru ca tegumentul să nu acumuleze prea multă căldură", explică Bogdan Opriţa, coordonator SMURD Bucureşti.

Temperatura corpului mai mare de 40 de grade şi pierderea cunoştinţei sunt cele mai relevante semne că insolaţia s-a instalat. Primul ajutor în acest caz este vital, pentru ca afecţiunea să nu se complice şi să ameninţe viaţa persoanei afectate.

Specialiştii explică ce trebuie să faceţi în cazul unei insolaţii.

"Văpaia soarelui i-a dat dureri de cap şi frisoane"

Insolaţia apare atunci când organismul nu reuşeşte să-şi regleze singur temperatura, care continuă să crească de regulă mai mult de 40 de grade.

Printre semnele care apar imediat se numără:

pierderea conştiinţei,
convulsii,
dificultăţi de respiraţie,
stări de confuzie, de nelinişte şi anxietate,
ritm cardiac accelerat,
transpiraţie abundentă,
înroşirea pielii şi senzaţie de uscăciune,
stări de vomă şi diaree.



"Fiica mea de 16 ani a stat în văpaia soarelui mai multe ore şi când a venit acasă avea dureri de cap, frisoane şi vărsa (de cel puţin trei ori şi ultima dată am sesizat şi un firicel roşu, parcă ar fi fost sânge). În intenţia de a o calma i-am dat o aspirină, a făcut un duş aproape rece, iar după câteva ore a adormit", a povestit Elena păţania fiicei ei.

Medicii atenţionează că aspirina şi paracetamolul nu trebuie însă folosite în astfel de cazuri pentru că starea de sănătate se poate înrăutăţi din cauza lor.

Organismul trebuie răcorit cu buretele sau cu spray

Persoana care a făcut insolaţie trebuie mutată într-un loc umbros şi răcoros. Este vital să îi scoateţi hainele nefolositoare şi să puneţi persoana pe o parte pentru ca pielea să fie aerisită pe o suprafaţă cât mai mare posibil.

Încercaţi să răcoriţi organismul cu apă (pulverizând cu un un spray sau aplicând un burete îmbibat).

Stop cardiorespirator

Puteţi răci corpul şi cu gheaţă, pe care să o puneţi pe abdomen, gât şi la subraţ, unde vasele de sânge se află mai aproape de suprafaţa pielii. Folosind această metodă, organismul se va răci mai uşor. Medicii atenţionează însă că un duş rece în astfel de momente ar putea provoca stop cardiorespirator persoanei afectate de insolaţie. Dacă bolnavul este conştient, este ideal să se hidrateze.

"Un grad de febră duce la pierderea a 500 de mililitri de lichid, prin transpiraţie."
BOGDAN OPRIŢA, coordonator SMURD Bucureşti

http://www.evz.ro/detalii/stiri/prim-ajutor-in-caz-de-insolatie-938748.html
 
Neste sensibilosi. Daca nu se hidrateaza suficent.... :D. Sa faci insolatie pe la 28 de gr., sa zicem , imi pare o chestie imposibila. Din pc meu de vedere, fireste :D.

Si pentru cine nu suporta canicula, ete ce-au descopeit istraterstrii de japonezi, hainutze cu aer conditionat la purtator. :D

Caldura mare? Ia-ti haine cu aer conditionat
Caldura de afara nu e un obstacol pentru muncitorii japonezi, care au gasit o solutie ingenioasa pentru a face fata caniculei: au creat haine cu aer conditionat inclus.

Noile vestminte de vara au succes in Japonia, in conditiile in care se cauta noi metode de a economisi energie, avand in vedere ca criza nucleaza inca afecteaza tara, arata The Telegraph.

O jacheta de acest tip, produsa de Kuchofuku Co Ltd, contine doua ventilatoare electrice alimentate de o baterie care se mentine timp de 11 ore cu o singura reincarcare, consumand astfel mai putina energie decat aerul conditionat.

Desi nu e chiar haute-couture, o astfel de jacheta ii ajuta pe japonezi sa se racoreasca si sa economiseasca energie, la doar aproximativ 100 de euro.

http://www.ziare.com/internet-si-te...a-mare-ia-ti-haine-cu-aer-conditionat-1108996
 
Prim ajutor in ingestia accidentala de baterii

Generalitati
Cele mai frecvente ingestii accidentale de baterii sunt citate in patologia pediatrica, peste 66% din cazuri fiind descrise la copiii sub 6 ani (cu un varf maxim al incidentei cuprins intre varsta de 1-2 ani). Este de amintit si faptul ca 10% din cazuri apar la persoane cu varste intre 60-90 de ani. Ingestia accidentala de baterii nu este atat de rara pe cat se poate crede, in Statele Unite, de exemplu, fiind raportate minim 2100 de cazuri/an.

Bateriile sunt produse ce contin, printre altele, mercur, zinc, litiu, cupru, argint, hidroxid de sodiu si de potasiu. Ele nu afecteaza in mod vital si dramatic sanatatea celui ce le inghite decat daca se opresc undeva de-a lungul tractului gastro-intestinal. Cea mai frecventa localizare este esofagul, prezenta bateriilor la acest nivel determinand aparitia sechelelor clinice.

Sansele ca o baterie sa se opreasca in alt loc, dupa ce a trecut de esofag, sunt foarte mici. Sechelele esofagiene apar rapid si se datoreaza continutului in hidroxid de sodiu al bateriei, care va determina necroza de lichefiere la locul unde se opreste. Necroza poate fi urmata in aproximativ 6 ore de perforatia esofagiana, care reprezinta o importanta urgenta chirurgicala.

Tratament la domiciliuSus Cea mai prudenta indicatie in cazul ingestiei accidentale de baterii este ca pacientul sa nu mai manance sau sa bea nimic si sa se prezinte la spital. Este recomandat sa duca si o mostra din tipul bateriei pentru ca medicii sa stie despre ce este vorba (majoritatea bateriilor au la suprafata un cod ce poate fi utilizat in vederea identificarii producatorului, marimii exacte si continutului bateriei). Daca nu poate fi dusa o baterie identica, atunci chiar si obiectul din care a fost scoasa poate fi de un minim ajutor (fie ca este vorba de un ceas de mana, de un calculator de buzunar, etc.).

Nu se recomanda administrarea de antiacide, chiar daca experimental s-a demonstrat eficienta acestora in a impiedica scurgerea continutului in tractul gastro-intestinal, mai ales in cazul copiilor, deoarece dozele cu real beneficiu terapeutic sunt considerate a fi prea mari pentru ei, raportat la greutatea corporala.

De asemenea, nu se recomanda administrarea siropului de ipeca (substanta proemetica) sau a altor medicamente ce induc voma, deoarece acestea pot determina intoarcerea bateriei din stomac in esofag, datorita miscarii retrograde din timpul emezei.

Tratament de specialitateSus Managementul unui pacient care a inghitit accidental o baterie implica, printre altele:
- asigurarea masurilor de prim ajutor (daca starea pacientului o impune) cu verificarea permeabilitatii cailor respiratorii aeriene (pentru a asigura o ventilatie corespunzatoare), restabilirea sau mentinerea functiei respiratorii si cardiocirculatorii
- daca starea pacientului este stabila, se vor efectua radiografii toracice si abdominale pentru a determina localizarea exacta a bateriei
- in functie de localizarea bateriei se va trece la tratamentul specific ce are ca rezultat scoaterea bateriei din corpul pacientului.



Indicatie de interventie au:
- localizarile esofagiene, cand se recomanda indepartarea de urgenta a bateriei, deoarece poate duce in scurt timp la perforatie;
- bateriile cu diametru de peste 15,6 mm, ingerate de copii cu varste sub 6 ani, in cazul in care nu trec prin stomac in 48 de ore;
- bateriile aflate sub esofag nu impun indepartarea pe cale endoscopica decat daca determina o simptomatologie gastro-intestinala zgomotoasa, manifestata prin dureri abdominale, hematemeza (varsatura amestecata cu sange) sau hematochezie, sau daca diametrul bateriei este mare, aceasta neputand trece prin sfincterul piloric.

Exista specialisti care afirma ca, in cazul in care apare o intarziere a tranzitului intestinal distal de pilor mai mare de 8 ore, se impune interventia endoscopica sau chirurgicala, deoarece asociaza un risc crescut de aparitie a complicatiilor corozive. Simpla modificare a nuantei scaunului sau vomei, in absenta sangelui, nu reprezinta indicatii de interventie.



Necesitatea recuperarii bateriei folosind abordul endoscopic depinde si de dimensiunile corpului ingerat. Dintre bateriile cu diametru de peste 15 mm, 25% trebuie indepartate, in timp ce doar 2,8% din cele cu dimensiuni sub 15mm impun interventia endoscopica.

Metoda de electie in aceste cazuri este utilizarea endoscopului flexibil - acesta este un tub lung si flexibil, cu fibra optica, ce are la un capat un mini-cleste cu care se poate apuca, fixa si trage la exterior diferite materiale sau continuturi ale tubului digestiv. El este trecut prin cavitatea bucala si poate trece prin esofag si sa ajunga in stomac. Bateriile se pot indeparta folosind endoscopul, dar numai dupa o prealabila vizualizare si inspectie a esofagului (se verifica astfel aparitia eventualelor leziuni cauzate de prezenta fizica a bateriei).

Endoscopia are rezultate favorabile la aproximativ 90% dintre pacienti cu baterii localizate in esofag, iar experimente de actualitate indica faptul ca aceasta metoda pate fi folosita cu succes si pentru indepartarea bateriilor din stomac. In general, doar un mic procent din pacienti (sub 1%) au nevoie, in final, de interventie chirurgicala pentru scoaterea bateriei.

Timpul de tranzit al tubului digestiv, pentru o baterie de dimensiuni medii, variaza foarte mult: 12 ore-14 zile. Majoritatea trec insa in aproximativ 72 de ore, de aceea pacientul este sfatuit sa caute bateria in materiile fecale pentru a verifica eliminarea ei. Pentru a urmari progresia bateriei prin tractul digestiv se pot face radiografii, insa frecventa lor nu trebuie sa fie crescuta (mai ales in cazul copiilor).

In cazul in care la radiografii se vizualizeaza bateria ca fiind localizata dupa sfincterul piloric (deci, a trecut de stomac) se poate incerca evacuarea ei prin clisme, irigatii colonice, etc. Aceste metode sunt foarte eficiente in cazul copiilor cu tranzit intestinal lent.
Daca bateria contine mercur, iar la radiografii se observa ca s-a fragmentat si nu mai este integra, vor fi necesare recoltarea unor probe de urina si efectuarea hemoleucogramei, pentru a stabili cu exactitate nivelul mercurului din organism. I

n cazul in care acesta este crescut semnificativ se impune administrarea de medicatie chelatoare pentru a contracara efectele toxice ale acestuia.
Dupa ce corpul strain a fost indepartat, iar starea de sanatate a pacientului este stabila, acesta poate fi externat. Internarea pentru cazurile necomplicate este o practica rara si in general perioada de spitalizare este in jur de 2 zile
http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/prim-ajutor-in-ingestia-accidentala-de-baterii_1748
 
Intoxicatia cu ciuperci


Simptome
In Romania exista aproximativ 50 de specii de ciuperci otravitoare (din cele peste 4000 de specii de ciuperci cunoscute) iar numarul acestora creste de la an la an datorita mutatiilor genetice, fenomen foarte derutant chiar pentru cunoscatori.

Simptomele intoxicatiei cu ciuperci se clasifica in functie de perioada de incubatie a tipului de ciuperci care provoaca intoxicatia, astfel:
- cu perioada de incubatie scurta - cazuri in care simptomele apar in minim 15 minute si maxim 3 ore de la consumul ciupercilor si se manifesta prin: hipotensiune arteriala, halucinatii, tulburari nervoase, abundenta salivatiei, lacrimare, pupila micsorata, dureri abdominale, scaderea frecventei cardiace, tegumente umede
- cu perioada de incubatie lunga (ciuperca alba, buretele viperei, etc) - semnele apar dupa cel putin 12 ore de la consumul acestora si se manifesta prin: greturi, varsaturi, diaree, tulburari gastrointestinale, icter, hemoragii, tulburari neurologice, encefalopatie, manifestari renale grave, afectiuni hepatice, hipoglicemie, iar dupa 2 zile de la ingestie apare coma si apoi decesul persoanei in cauza. In jur de 90% din intoxicatiile cu aceste ciuperci sunt mortale, procent ce demonstreaza pe de o parte gravitatea acestor intoxicatii iar pe de alta parte, fiind vorba de intoxicatii vechi datorita perioadei lungi de incubatii si ineficienta masurilor terapeutice ce se impun.

Tratament
Tratamentul intoxicatiei cu ciuperci se face in functie de durata perioadei de incubatie astfel:
- in cazul ciupercilor cu perioada de incubatie scurta - se provoaca varsatura (cu apa calda si sarata), se fac spalaturi gastrice (prin aspirarea continutului gastric), purgative saline, atropina, carbune activat, etc. In cazul intoxicatiei cu acest tip de ciuperci se mai poate administra tanin si cafea tare pentru insolubilizarea toxicului din tubul digestiv. Utila este si administrarea de diuretice
- in cazul ciupercilor cu perioada de incubatie lunga - se fac spalaturi gastrice (desi eficienta e redusa fiind vorba de o ingestie veche de 12 ore), se administreaza substante pentru diminuarea durerii, tratament simptomatic, se introduc perfuzii cu glucoza si medicamente hepato-protectoare. Primul ajutor nu vizeaza evacuarea tubului digestiv (din cauza faptului ca simptomele apar mai tarziu) ci internarea de urgenta pentru ameliorarea dezechilibrelor biologice grave (hidro-electrolitice, acido-bazice, metabolice) care pericliteaza viata celui otravit.
http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/intoxicatia-cu-ciuperci_1752#Tratament
 
Primul ajutor in cazul hemoragiilor nazale


Oricui i s-a intamplat sa-i curga sange din nas si, tot atat de bine, i s-a intamplat ca hemoragiasa inceteze de la sine sau prin procedee cunoscute de la bunica. In cazul acesta, totul se termina cu bine.

Dar daca sangerarea este frecventa, abundenta, daca este insotita de dureri sau daca stii ca suferi de o afectiune cronica, automedicatia poate fi si periculoasa, si inutila. Ar fi o greseala grava sa eviti medicul.

Pentru sangerarile intamplatoare, nerepetate si neabundente, exista cateva reguli simple, despre care ne informeaza portalul MedPulse.ru, profilat tocmai pe mijloace de prim ajutor.

Masuri operative

Bolnavul trebuie asezat intr-un fotoliu confortabil, unde sa stea relaxat, fara sa depuna niciun fel de efort, fara stres si fara sa fie vaicarit de catre cei din jur. Va ramane acolo inca o jumatate de ora, dupa ce sangerarea a incetat.

In timpul sangerarii, este indicata inclinarea spre inainte a capului celui bonav, pentru ca sangele sa patrunda spre gat si spre gura.

Ar fi o greseala ca bolnavul sa-si sufle nasul - sangerarea il indemna la aceasta. Efortul depus prin suflarea nasului va accentua debitul sangelui.

Se pot presa usor, cu mana, partile laterale ale nasului. Inainte de aceasta, se ecomanda introducerea (nu adanc!) a unui tampon cu vata in nara respectiva, uscata, sau umectata cu o solutie continand 3% peroxid de hidrogen (apa oxigenata).

Se poate aplica o punga cu gheata peste exteriorul nasului sau pe ceafa, nu mai mult de 20 minute si numai daca bolnavul suporta aceasta usor (de evitat stranutul).

Procedee traditionale

1. Se prepara o solutie din: o jumatate de pahar apa rece, sucul de la 1/4 dintr-o lamaie sau o lingurita de otet natural. Solutia se picura in nara, apasand usor partile laterale ale nasului.

2. Bunicii nostri isi rezolvau problema, tinand ridicata in sus mana din partea narei sangerande si apasand nara cu cealalta mana. Sangerarea se poate opri in 3-4 minute.

3. Un vechi procedeu popular: se atarna pe spate, intre omoplati, o cheie de fier rece, mare si grea, prinsa de gat. Se pare ca efectul este aproape instantaneu, dar nu se produce in toate cazurile.

4. Alt procedeu stravechi: bolnavul tine ambele maini pe cap, in timp ce o alta persoana ii astupa cu mana nara sangeranda. Si in acest caz, efectul apare dupa 3-5 minute.

5. Coada soricelului. O simpla picatura, stoarsa din frunze sau tulpini de coada soricelului, opreste instantaneu si sigur sangerarea. Procedeul este bine verificat in timp, dar sansele de a avea la indemana planta proaspata in momentul necesar sunt minime.

Cazuri cand trebuie sa consultam imediat medicul

1. Atunci cand sangele curge abundent (continuu) sau nu s-a oprit dupa 12-20 minute de incercari traditionale.

2. In cazul cand cel care sangereaza sufera de tulburari de coagulare, diabet zaharat, hipertensiune arteriala.

3. In cazul pacientilor care consuma cu regularitate medicamente ca: aspirina, heparina, ipubrofen, sau medicamente in compozitia carora intra una din acestea.

4. Daca sangele a patruns prin gat si, mai ales, daca au aparut varsaturi cu continut de sange (chemati salvarea).

5. In cazul cand sangerarea din nas este insotita de lesin sau o stare prevestitoare a lesinului, chemarea echipajului de salvare devine inevitabila.

6. Daca sangerarile, desi se opresc in urma primului ajutor, revin frecvent, la intervale regulate sau neregulate.

7. Daca sangerarea s-a produs prin accidentare, sau urmare lovirii violente cu un obiect contondent.

Sangerarea din nas este o boala?

Multi isi pun aceasta intrebare, iar raspunsul este partial linistitor. Sangerarea in sine nu este o boala.

Adesea sangeram in mod natural, daca, de exemplu, ne-am expus la o scadere rapida de presiune: la munte in funicular, intr-un avion depresurizat sau chiar intr-un lift care urca la mare inaltime.

Am spus ca raspunsul este partial linistitor, intrucat, fara sa fie ea insasi o boala, sangerarea nasului poate constitui semnalul unor boli grave, care se cer tratate neintarziat.

Asupra acestora, se poate pronunta numai medicul, de la caz la caz si este periculos sa insistam cu meodele traditionale, cele de la bunica si, mai ales, cu indiferenta.

http://www.ziare.com/viata-sanatoas...-ce-faci-cand-iti-curge-sange-din-nas-1130551
 
Cum se anunta un accident montan

Multi dintre cei care mergem pe munte am fost uneori martori la accidente; am acordat prim-ajutor si am participat la transportul accidentatului. Sau macar am citit multe relatari despre astfel de intamplari nefericite. Stim ca uneori au murit oameni care au plecat sa dea alarma, sa anunte Salvamontul.

Am aflat fiecare dintre noi diferite modalitati de a da alarma in caz de nevoie. Din pacate nu am aflat pana acum modalitati de a comunica: "totul e OK, nu avem nevoie de ajutor". Am discutat asta recent cu Adi David-seful Salvamont Sibiu si l-am rugat sa ridice problema la prima reuninune internationala. Am fost si eu de cateva ori in situatia de a continua un traseu de munte la lumina lanternelor frontale: coborand prin Strunga Dracului, de cateva ori in Piatra Craiului, de cateva ori in abruptul Bucegilor. Voiam sa semnalizez ca totul e OK si nu stiam cum ! Puteam semnaliza prin alfabetul Morse "OK"; dar cati cunosc astazi acest sistem de comunicare ? As fi creat confuzii cu L-L-L si L-P-L. In mod logic daca nu fac semnale de "cer ajutor" se intelege ca imi continui drumul prin noapte. Dar cei bine intentionati (turisti sau salvamontisti) isi pot imagina si ca cei in cauza poate sunt in dificultate si nu cunosc semnalul clasic semnalizare/alarmare. Eram la cabana Salvamont Plaiul Foii cand a venit cineva sa ne spuna ca se fac semne cu lanterne din abrupt. Salvamontistii au vrut sa plece spre acolo. Dar semnele erau haotice, nu clasicele 6 semnale pe minut si veneau din zona refugiului Cioranga. Erau niste tembeli cu care eu discutasem acolo cu o seara mai inainte si pe care chiar ii avertizasem sa nu se joace cu lanternele, sa nu creeze confuzii. Dar ei voiau "sa fie vazuti si invidiati !". Si salvamontisti sibieni mi-au relatat ca au alergat noaptea de cateva ori de la cabana Negoiu pana sub Custura Saratii, unde unii isi pusesera seara cortul si erau "bine, mersi" !
In vara 2007, fiind cu 9 colegi de Club pe Creasta Picaturii, inaintarea a fost desigur mai inceata decat in ascensiunile mele anterioare. Asa ca ne-a prins noaptea la iesirea din Tunelele Picaturii si am urcat la frontale pana pe Prispa Gemenilor unde am facut bivuac in jnepeni. De jos, din zona Gura Dihamului, repetate semnale luminoase puternice (3/minut) ne intrebau (banuiam ca pe noi) daca avem probleme. Probabil ca luminitele frontalelor noastre i-au indemnat pe unii sa anunte Salvamontul. Asa ca am format 0-SALVAMONT si am lamurit problema; semnalele au incetat.

Neintelegerea dintre salvatori si cei in dificultate poate duce la un sfarsit tragic. Celebrul ghid din Chamonix Rene Desmaison explica in cartea sa "342 heures dans les Grandes Jorasses" cum cei din elicopterul care se apropiase foarte mault de peretele in care in februarie 1971 el si Serge Gousseault se aflau in dificultate nu au inteles asta, dimpotriva, au inteles ca sunt OK si vor continua (mai aveau doar 80 m de perete !). Serge a murit a doau zi, Rene a fost salvat "in ceasul al 12-lea ".

In mod CLASIC anuntul "cerem ajutor" se face prin semnale luminoase, vizuale sau sonore. Codul international de alarmare in munti a fost adoptat in 1937 la Congresul de la Paris al UIAA (Uniunea Internationala a Asociatiilor de Alpinism ).

Cerere de ajutor: 6 semnale/minut la interval de 10 secunde intre ele
Raspunsul: "receptionat semnalul" : 3 semnale/minut, adica un semnal de 2-3 sec la interval de 20 sec.
Intre doua serii de semnale. se face cate o pauza de 1-2 minute .
Semnale luminoase: -Noaptea se pot face cu: lanterna, felinar, acoperirea-descoperirea cu o patura a unui foc sau a altor surse de lumina..
- Ziua: oglinda cu care se reflecta razele solare, rachete fumigene sau luminoase, etc.
Semnale vizuale: Semnal de ajutor lasat la vedere (nu intermitent !) poate fi :
-Ridicarea fanionului rosu de langa refugii sau folosirea in locul accidentului a unei suprafetze colorate de preferinta in rosu sau portocaliu-auriu ( folie de supravietuire cu partea colorata) fixata pe stanca ...
- Fluturarea cu mana a unor obiecte colorate: tricouri, hanorac, etc.
- Ridicarea bratelor in Y deasupra capului.
Semnale acustice: strigate, lovituri in obiecte metalice, etc.

MODERN :
In ultimii ani, multe vieti ale unor accidentati pe munte au fost salvate datorita TELEFOANELOE MOBILE. Daca suntem martorii unui accident montan si avem un telefon mobil, anuntul se poate face la numarul dispeceratului Salvamont formand : 0SALVAMONT (adica 0725826668). La Salvamont se poate apela si in caz de rataciri, de a cere informatii despre zona, informatii care sa ne permita a ne descurca fara o alarmare propriu zisa. In cazul de accidente in munti (si nu numai !) mai simplu si mai sigur anuntul se face prin nr. international de urgenta: 112. Apelul este gratuit. Numărul functioneaza chiar daca telefonul mobil nu are cartela SIM in el, nu mai ai credit pe cartela, sau tastatura este blocata. Insa nu funcţionează daca telefonul are bateria descarcata sau daca nu este semnal GSM. Si din pacate sunt multe zone din munti unde nu avem semnal GSM. Mai ales in acele zone trebuie sa fim prudenti, sa evitam un accident.

Anuntul trebuie sa contina:

-numele si prenumele celui care da alarma.
-numele si prenumele persoanei accidentate- daca il cunoastem
-natura si gravitatea accidentului (alunecare-cadere pe panta abrupta, avalansa,fracturi, hemoragii, constient sau nu , etc)
-numarul de victime
-locul
-ora accidentului
- masurile de prim ajutor acordate deja sau in curs de acordare, ce si de catre cine
-conditiile meteo: vant, vizibilitate...

Amintesc ca in 8 martie 2008, tanarul Sami ce cobora cu snowboard-ul de la Balea Lac si a fost acoperit complet de o avalansa la baza Scocului Mortii, a putut fi cautat si gasit viu "in ceasul al 12-lea" datorita faptului ca a reusit sa dea telefon de sub zapada la 112 si apoi sa discute cu Adi David- seful Salvamont Sibiu ! Incredibil (spuneau unii sceptici !), dar adevarat !

INSA: Cel mai eficient este....sa nu devenim victima unui accident montan ! Sa nu abordam Muntele fara o pregatire si documentare prealabila, fara cunostintele teoretice si fara echipament adecvat si experienta practica macar a unuia din grup.
"A drumeti in munte nu e un act de curaj ci de intelepciune. El, MUNTELE, nu tolereaza ignoranta" scria Constantin G. Paun. As adauga ca nu iarta nici ingamfarea !

Asa ca sa nu atacam Muntele ca pe un dusman, sa ne apropiem de el ca de un bunic, cu respectul cuvenit , cu dragoste, dispusi sa-i ascultam povetele , sa invatam din intelepciunea sa. Sa aflam in Imparatia Muntelui numai bucurii, sa nu fim victime ale ignorantei, inconstientei, imprudentei si ingamfarii.

http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/12-accidente-salvamont/cum-se-anunta-un-accident-montan
 
Back
Top