Top 10 fobii - de ce ti-e frica, nu scapi!

[magda]

Nu mergi cu liftul, cu metroul si nici nu cobori vreodata la subsolul blocului, in spatiile acelea stramte unde ti se pare ca te striveste tavanul? O iei la fuga, tipand, cand dai cu ochii de vreun paianjen? Nu suporti sa vezi serpi nici macar la televizor? Fel de fel de fobii – spaime exagerate, nejustificate de vreun pericol real, resimtite sub forma unei anxietati puternice si exteriorizate prin manifestari intense, de genul unor adevarate atacuri de panica – bantuie vietile a surprinzator de multi oameni.

Unele sunt rar intalnite: teama de barbi (de oamenii cu barba, adica; se numeste pogonofobie), de flori (antofobie) sau de obiecte din sticla ori cristale (cristalofobie). Altele, insa, sunt destul de frecvente, cum sunt variatele tipuri de zoofobii (frica de diverse animale).

E interesant ca, in ciuda faptului ca spaimele resimtite sunt irational de puternice, in unele cazuri (in special cand e vorba despre zoofobii) oamenii de stiinta au gasit explicatii care suna rezonabil si care tin de evolutia speciei umane.

Unele fobii, precum o frica panicarda de clovni (coulrofobie), sunt destul de obisnuite la copii, dar in mod normal dispar la maturitate; sunt rari adultii care resimt o astfel de teama. Exista si oameni care sufera de mai multe fobii (afectiune descrisa drept polifobie).

Dar care sunt cele mai obisnuite temeri groaznice ale oamenilor (adulti), cele mai raspandite fobii in lumea occidentala? Iata 10 dintre cele mai comune, conform unei liste intocmite de publicatia Live Science.


Frica de dentist

La drept vorbind, prea putinor oameni le place sa aiba de-a face cu medicii si cu sistemul sanitar dar, de aici si pana la la atacuri de panica sau spaime de neinvins fata de doctori si si proceduri medicale, e cale lunga. Au fost descrise mai multe tipuri de fobii din acesta sfera, precum frica de spital (nosocomefobia), de injectii (trypanofobia) sau o repulsie la ideea de a merge la doctor, in general (iatrofobie), dar nici una nu pare asa de raspandita precum frica de stomatolog (de fapt, nu de bietul doctor, in sine, ci de ceea ce ne face): odontofobia
Teama de dentist se poate manifesta cu diferite intensitati si nu orice repulsie inseman fobie; pana la urma, e de inteles ca nu-ti place ideea de a sta cu gura cascata, in vreme ce un strain umbla pe acolo cu diverse instrumente metalice taioase ori abrazive - te simti neajutorat si vulnerabil; cu alte cuvinte, te simti in pericol. Dar, in cazul fobiilor adevarate, simpla idee de a merge la dentist sau sunetul "acela" al frezei dentare, care parca iti sfredeleste creierii, sunt uneori de ajuns pentru a le declansa "odotofobicilor" un atac de anxietate, cu palpitatii si transpiratii reci. Din cauza acestei fobii, cei afectati refuza sa mearga la stomatolog, cu consecinte nefaste asupra sanatatii lor, si ajung la dentist doar atunci cand durerea e asa de cumplita, incat devine mai greu de suportat decat frica.

Totusi, exista metode pentru depasirea acestei fobii, metode care merg de la o buna comunicare cu dentistul pana la hipnoza sau acupunctura.
Frica de caini
O zoofobie destul de raspandita, teama de caini (cynofobia) se dezvolta, de obicei, ca urmare a faptului ca persoana a fost, la un moment dat, muscata de un caine sau a asistat la un atac de acest fel asupra altcuiva. Dar exista si oameni care se tem de caini pur si simplu pentru ca stiu ca acestia pot musca.
Acum, sa eviti sa te apropii prea mult de un caine necunoscut e ceva cat se poate de rezonabil; despre cynofobie se poate vorbi nuimai atunci cand e vorba despre o frica extrema de orice exemplar canin, fie el un pekinez blanos, cat o minge, sau un dog german cat un vitel.

Tratamentul acestei fobii - destul de suparatoare, avand in vedere numarul mare de caini pe care ii intalnim zilnic, chiar si in orase - se face, in general, prin obisnuirea treptata cu prezenta cainilor, sub supravegherea unui specialist.
sursa:descopera.ro

 

[magda]

Frica de zbor

Multa lume se teme de zbor, de pierderea contactului linistitor cu pamantul. In vremurile contemporane, acesta frica se exprima, cel mai adesea, prin frica anxioasa de a calatori cu avionul (aviofobie).

Totusi, aviofobicii nu sunt toti la fel. Unii se tem cu adevarat de zbor, de desprinderea de pamant - de fapt, se tem de ideea prabusirii, de gandul de a muri intr-un accident de avion - desi, statistic vorbind, riscul de a muri intr-un accident de avion e foarte mic in comparatie cu riscul de a muri intr-un accident rutier.
Altii sunt, de fapt, claustrofobici; acestia se tem de spatiile stramte, iar teama lor se declanseaza inevitabil la intrarea in spatiul limitat si inghesuit din interiorul unui avion.
Obligati sa zboare cu avionul, multi dintre aviofobici prefera sa recurga la medicamente tranchilizante sau sa se "tranchilizeze" cu cateva pahare de alcool, solutie care are riscurile ei. In ultimul timp, s-au inregistrat succese importante in tratarea acestei fobii prin metode ce implica realitatea virtuala si alte forme de terapii cognitiv-comportamentale.

Frica de tunet si fulger

Exista si oameni care se tem de ceata, de ploaie si de ninsoare; spectrul tulburarilor care implica o teama maladiva de vreme, de aspectele meteorologice, e destul de larg, dar teama de manifestarile violente ale naturii - tunete, fulgere - e de departe cea mai raspandita (si se numeste brontofobie sau keraunofobie).

In realitate, numerosi oameni (aproape trei sferturi dintre americani, de pilda) resimt o oarecare anxietate in timpul unei furtuni violente. Interesant e faptul ca multi se simt jenati de acesta teama si, adesea, ea ramane nemarturisita.
Dar, in cazul adevaratilor fobici, manifestarile de spaima declansate de bubuitul tunetelor nu prea pot fi ascunse.

Specialistii recomanda, pentru a stapani problema, o combinatie de informare serioasa, sprijin din partea celorlalti si exersare a unor tehnici de depasire a anxietatii.

Frica de intuneric

Comuna la copii (care se tem de tot felul de creaturi sau intamplari infricosatoare, ce ar putea aparea odata cu bezna), teama de intuneric trece in randul fobiilor (nyctofobie) atunci cand persista si la varsta adulta (ceea ce se poate intampla daca a ramas netratata in copilarie) si cand anxietatea atinge niveluri extreme, intunericul producand teroare si adevarate atacuri de panica.

 

[anuk]

Frici, fobii şi angoase.


In istoria evolutiei umane, frica a reprezentat un element indispensabil pentru supravietuirea speciei, nu si fobiile, fricile patologice, niste "monstri" inventati de om si care acum il persecuta. Acestea din urma nu sunt insa incurabile.
Alarma ce se declanseaza din greseala
Sa te gandesti la posibilitatea de a ramane blocat intr-un ascensor in timpul unui cutremur este un fapt normal. Daca insa acest gand te face sa nu mai urci niciodata intr-un lift si sa refuzi sa-ti mai vizitezi prietenii care locuiesc in cladiri cu mai mult de un etaj, atunci ai o problema. Ea se numeste claustrofobie - teama incontrolabila de spatii inchise - si este una dintre manifestarile agorafobiei, care afecteaza 4% din populatia planetei.
Agorafobia (teama excesiva de locurile publice, prea mari, prea mici sau prea aglomerate) este de obicei insotita de atacuri de panica - stari de frica intensa, un fel de frica de frica declansarii unei astfel de crize, care te-ar putea lovi brusc in lift, pe scara rulanta, in avion, la supermarket sau chiar in timp ce esti "captiv" intr-un scaun din sala de cinematograf, situat la mijloc de rand. Atunci cand nu mai poate fi controlata, frica devine patologica, iar impactul psihologic este atat de mare, incat genereaza reactii somatice: iti accelereaza ritmul cardiac si pe acela al respiratiei, te face sa transpiri, muschii ti se contracta, iar mainile iti tremura - toate acestea fiind provocate de activarea sistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalina si noradrenalina, care actioneaza asupra intregului organism, la aparitia starii de panica.
In creier, frica activeaza o serie de circuite neurologice care ne permit sa reactionam la evenimente neasteptate si sa ne ferim de pericole; in cazul fobiilor, aceleasi mecanisme se activeaza in lipsa vreunui pericol real, ca o alarma declansata din greseala. "Familia" fobiilor este extrem de numeroasa. De fapt, orice obiect, fiinta sau situatie pe care ne-o putem imagina ne poate provoca o fobie. Asta insa numai daca - spun specialistii - suntem "predestinati" genetic.

O fobie poate fi si "invatata", iar acest lucru se petrece in trei feluri:
1-ca urmare a unei experiente traumatice unice;
2-prin mici experiente stresante repetate;
3-sau prin efectul retroactiv al unui eveniment "dramatizat" dupa producerea lui.
Asadar, fobia este ereditara, insa totodata, cand boala se declanseaza, inseamna ca vulnerabilitatea genetico-constitutionala a individului a fost "incurajata" si de factorii de mediu. Conform psihologilor evolutionisti, selectia naturala a influentat atat existenta, cat si persistenta temerilor omului, astfel incat majoritatea au ca obiect lucrurile ori situatiile care au reprezentat pericole pentru stramosii nostri indepartati: animalele, intunericul, inaltimile, apa.
Fobiile cele mai frecvente se pot incadra in trei mari familii:
-fobiile specifice - fata de animale si fata de fenomene naturale
-fobiile sociale
-si agorafobiile.
Ca versiune "adaugita" a timiditatii (varianta sa patologica), fobia sociala se dezlantuie chiar si in cea mai banala interactiune a omului cu semenii sai. Aspectul central al acestei tulburari este frica obsedanta de privirea si de parerea altor persoane, teama de a fi ridicol sau de a afisa un comportament neadecvat; in acest tip de fobie, orice situatie sociala este potential amenintatoare: persoana afectata crede ca toata lumea o priveste si o judeca, fiindu-i frica de faptul ca oamenii isi vor bate joc de ea si o vor agresa verbal. Fobia sociala, care afecteaza de la 2 la 4% din populatia lumii, ii expune pe subiecti unor complicatii grave: depresie, alcoolism, suicid.
In ceea ce priveste stresul posttraumatic, acesta intruchipeaza un fel de fobie experimentala: anumite evenimente traumatice antreneaza fixarea la nivelul circuitelor corticale si subcorticale a unor temeri irationale. In aceste conditii, persoana nu mai poate face fata situatiilor care ii amintesc de circumstantele socului psihologic suferit.

Forta imaginatiei - realitatea virtuala vindeca fobiile
Ideea de a recurge la imersiunea in realitatea virtuala pentru a trata fobiile le-a venit comportamentalistilor americani pe la mijlocul anilor '90. Realitatea virtuala utilizeaza de obicei informatii vizuale si sonore (cercetatorii americani au reusit sa produca virtual chiar si senzatii tactile) si - cu toate ca scenariile virtuale contin mult mai putini stimuli senzoriali decat cei existenti in realitate - reusesc sa le induca pacientilor iluzia prezentei lor in realitatea construita. De ce? Pentru ca fiinta umana nu poate procesa simultan decat un numar limitat de informatii, dar poate umple "gaurile" de perceptie prin puterea imaginatiei. Pana la urma, tehnica realizeaza prin mijloace specifice aceeasi desensibilizare prin expunere pe care o practica si terapiile comportamentale si cognitive, insa pare a fi mult mai eficienta. Totusi, in unele cazuri, la schizofrenici de exemplu, iesirea din real furnizata de virtual poate avea consecinte negative. Primul studiu terapeutic realizat pe baza realitatii virtuale - incercarea de a trata fobiile de inaltime a 20 de pacienti - a fost publicat in 1995 de catre Barbara Rothbaum, de la Universitatea de Medicina din Emory, Statele Unite. 12 dintre pacienti (ceilalti 8 au fost pusi pe o lista de asteptare) au urmat timp de 8 saptamani, individual, sedinte de imersiune in situatii virtuale, pe balcoane, poduri suspendate si in ascensoare transparente. 70% dintre cei astfel tratati au confirmat intrarea in regresie a fobiei lor in viata de zi cu zi.
In 2002, A. Garcia-Palacios, de la Universitatea Jaume-I din Castellon, Spania, a realizat un studiu asupra arahnofobiei (frica de paianjeni). Dupa o serie de sedinte in cadrul carora pacientii trebuiau sa se "imprieteneasca" atat de bine cu un paianjen virtual, incat sa aiba chiar curajul de a-l "atinge", 83% dintre subiecti au inceput sa-si controleze aceasta fobie si in lumea reala. Cea mai explorata, in testele realizate prin intermediul realitatii virtuale, ramane totusi fobia de avion, considerata o tulburare complexa care asociaza fricii de prabusire si celei de altitudine o componenta claustrofobica. De fobia de avion sufera cel putin 10% din intreaga populatie a globului si, potrivit estimarilor facute de companiile aeriene, cel putin 20% dintre pasageri recurg la calmante inainte de decolare.

Cui pe cui se scoate
Terapiile comportamentale si cognitive (TCC) trateaza fobiile prin asa-numita desensibilizare prin expunere, un fel de "cui pe cui se scoate". Mai intai, terapeutul trebuie sa-l obisnuiasca pe pacient, in mod gradual, cu obiectul sau situatia care-i provoaca angoasa, iar tratamentul se bazeaza pe ideea ca aceasta expunere progresiva permite reglarea alarmei anxioase, adica modifica circuitele cerebrale activate in prezenta stimulului. Fobia este asociata unei dereglari a alarmei anxioase, iar alarma este modulata la nivelul nucleului amigdalian, care poate primi informatia de la un stimul extern pe doua cai diferite: una scurta, rapida, inconstienta, care trece direct din talamus in amigdala, si o alta elaborata, precisa si constienta, care trece prin cortex. Esecul acestor terapii se datoreaza faptului ca nu toti pacientii reusesc sa-si imagineze scenele anxiogene sau sa-si infrunte direct "demonii".
Angoasa care se ascunde in spatele oricarei fobii este greu de suportat, in primul rand pentru ca nu poate fi constientizata. Unii oameni de stiinta cred ca aceasta incapacitate ne vine din copilarie, cand inca nu detineam instrumentele necesare pentru a ne reprezenta si a comunica altora ceea ce simtim. Unele terapii isi propun sa vindece fobia pornind de la obiectul fobogen. Dar fobia nu poate fi redusa la acesta. Psihanaliza ii ofera celui care sufera de fobii un spatiu protejat, unde gandurile sale pot incepe sa se indrepte si spre teritoriul dificil de explorat al inconstientului. Pregatit sa asculte "vocea" inconstientului dincolo de discursul liber al pacientului sau, psihanalistul utilizeaza relatia stabilita cu el si cadrul terapeutic necesar pentru a-i asigura acestuia confortul unei constientizari treptate. FACTS
-Biologic, atunci cand ne este frica, simturile transmit semnale catre talamus, un fel de centrala de distributie a influxurilor nervoase. Confruntat cu mesaje care indica pericolul, talamusul lanseaza semnalele catre una dintre cele mai primitive parti ale creierului nostru - rinencefalul - care declanseaza reactiile fiziologice ale fricii inainte ca gandirea constienta si cortexul sa aiba timp sa intervina.
-Lobul temporal, zona laterala a cortexului cerebral, reprezinta centrul de coordonare a reactiilor de teama, iar zona implicata in tulburarile din categoria fobiilor este nucleul amigdalian, care se gaseste in interiorul lobului temporal
-Jean Cottraux, psihiatru la Unitatea de Tratament al Anxietatii din cadrul Spitalului Universitar de Neurologie din Lyon, coordoneaza un program de studiu clinic al tratamentului agorafobiei prin realitatea virtuala, in care au fost inclusi 90 de pacienti. 12 scenarii virtuale, sonore si vizuale in egala masura, au fost stabilite tinand cont de situatiile cel mai frecvent raportate ca generatoare de anxietate pentru agorafobici; printre acestea - intrarea intr-o sala de cinema sau condusul unei masini pe un drum de tara izolat.

-Tot in Franta, un studiu cu privire la fobiile sociale se realizeaza in prezent in cadrul unui proiect european denumit Vepsy, care isi propune sa analizeze comparativ efectele celor doua terapii, terapia comportamentala si cognitiva (TCC) si terapia realizata pe baza realitatii virtuale. Patru scenarii virtuale au fost create pentru a-i confrunta pe pacienti cu diferitele forme ale fobiei sociale: acestia trebuie sa reziste asalturilor unui vanzator insistent, sa poarte o conversatie amicala intr-un apartament, sa se deplaseze si sa se exprime sub privirea altor oameni si sa vorbeasca in fata unui public.

 

[magda]

Frica de inaltime

Pana la urma, aceasta teama nu pare intrutotul nerationala - e destul de firesc sa ne fie teama atunci cand ne aflam la o mare inaltime si avem impresia ca bariera dintre noi si abis nu e foarte solida. De vreme ce o cadere de la inaltime se poate solda cu rani grave, invaliditate sau chiar moarte, incercam poate, in acest fel, sa ne ferim de pericol.
Dar, in cazul adevaratei fobii de inaltimi (acrofobie), se pare ca persoanele afectate percep inaltimea ca fiind mult mai mare decat este, de unde si reactia lor exagerata. Intr-un experiment, participantilor li s-a cerut sa estimeze inaltimea unei cladiri intai privind-o de la sol, apoi privind de pe acoperisul acesteia. Celor care resimteau cel mai puternic nivel de anxietate constructia li s-a parut cu cca. 3 metri mai inalta atunci cand au privit-o de jos si cu 12 metri (!) mai inalta decat in realitate, atunci cand s-au aflat pe acoperis -diferente disproportionat de mari, in comparatie cu participantii care nu manifestau acrofobie.

Frica de alti oameni

E uimitor cat de multi oameni intra in panica, transpira, au o senzatie de greata si ameteala (uneori chiar lesina!) atunci cand sunt pusi in fata situatiei de a vorbi in fata unei adunari. Cei mai multi dintre noi au emotii la ideea confruntarii cu un public; fobia, insa (sociofobie, in cazul acesta, sau anxietate sociala), se defineste prin prezenta unor manifestari cu adevarat intense si, in cazurile cele mai grave, prin repulsia fata de prezenta oricarei persoane, cu exceptia membrilor apropiati ai familiei.
Inca putin inteleasa si, de aceea, mult studiata, aceasta fobie apare, de obicei, inca din copilarie/adolescenta, de obicei in jurul varstei de 13 ani. Cu rabdare si antrenament, cu sprijin din partea anturajului si apeland la ajutorul unui terapeut, poate fi depasita, reducandu-se anxietatea incercata in prezenta altora la un nivel suportabil.

Frica de spatii amenintatoare

Unii de tem de spatiile aglomerate, pline de lume (agorafobie), altii de spatiile foarte stramte, precum liftul sau camara (claustrofobie); oricum, in perceptia celor afectati, e vorba despre spatii din care ar fi greu sa iesi, sa scapi - de ce anume sa scapi, ce pericol pandeste, asta, de multe ori, nici macar fobicul respectiv nu stie.
Uneori e vorba chiar de fobii mai specifice, precum cea de a traversa un pod.

In formele cele mai dificile, aceste fobii sunt de-a dreptul invalidante, in sensul ca limiteaza libertatea de miscare a persoanelor afectate; acestea pot ajunge sa evite activitati dintre cele mai obisnuite, refuzand, de pilda, sa mearga la cumparaturi, sa calatoreasca intr-o masina sau cu mijlocele de transport in comun sau, pur si simplu, sa iasa din casa.

 

[anuk]

Totul despre fobii.

Se spune ca femeile sunt mai fricoase decat barbatii, dar tot ele sunt mai deschise sa vorbeasca despre temeri si sa le depaseasca .

Psihologii spun ca exista doar doua frici naturale:
frica de a nu cadea de la inaltime si frica de zgomote puternice bruste. As spune ca si frica de moarte e naturala. Sa-ti fie frica sa te arunci de pe un zgarie-nori e foarte sanatos. La fel si sa-ti joci toti banii pe un zar asupra caruia nu ai niciun control. Exista multe lucruri care genereaza frici legitime, cele care ne fac sadevenim prudenti in situatii in care chiar este bine sa fim asa. Dar acesta nu este si cazul fobiilor.

Ce este o fobie?
O frica intensa fata de un obiect, o fiinta, o situatie anume, complet irationala si, practic, imposibil de controlat in momentul in care se declanseaza. Exista persoane care intra in panica in fata unui brad.
Sau care transpira si tremura din toate madularele cand trebuie sa vorbeasca in public. Sau care lesina in lift. Sau care, mai degraba se inchid in casa cu anii, decat sa faca o amarata de vizita intr-un supermarket, din cauza ca nu suporta sa vada multi oameni la un loc. si lista poate continua...

Ce se intampla cu noi cand avem o fobie?
Ce putem face sa o depasim si ce putem face ca sa nu ne confruntam niciodata cu asa ceva?
Sunt intrebari la care vom incerca sa raspundem in continuare.

Ce o declanseaza?
Depinde ce fel de fobie este. Imensa majoritate a oamenilor are o reactie de oripilare atunci cand se afla in prezenta unui sarpe sau a unei insecte periculoase. Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceste fobii sunt inscrise in codul genetic si transmise din generatie in generatie, inca de pe vremea stramosilor nostri care locuiau in pesteri.
Fobiile specifice simple gen frica de brazi sau de pasari si chiar de soareci pot sa-si gaseasca explicatii in trecutul mai mult sau mai putin indepartat al unei persoane.
Exista si un tip de fobii care are legatura cu stima de sine a unei persoane, cum ar fi frica de a vorbi in public sau de locurile aglomerate.
Sunt declansate de teama persoanei de a nu fi criticata, pentru ca nu se simte la inaltimea situatiei.

Cum se poate depasi?
Simptomele care apar la nivel fizic nu sunt deloc neglijabile: accelerarea batailor inimii, respiratie sacadata cu senzatie de sufocare, transpiratie, greata, ameteli, contractii musculare. Tocmai de aceea, sa nu ne miram ca ne ducem la doctor sa ne vindecam de teama de lift si el ne da pastile. Oricat de abstracta ar fi fobia, simptomele ajung sa fie fizice, asa ca aceasta optiune este explicabila. Antidepresivele si anxioliticele exista chiar in acest scop. Problema e ca pot crea dependenta, iar prescrierea lor pentru o perioada limitata este utopica, de vreme ce pacientul nu a inteles cauza manifestarii. Cand n-o sa mai ia pastile, simptomele vor reveni. De aceea, se recomanda psihoterapie si multa vointa din partea pacientilor. Mai exista si: yoga, acupunctura, masaj, hipnoza - care pot sa ajute. Dar cel mai important este ca cel care sufera de fobie sa inteleaga cu adevarat de
unde vine frica si sa se hotarasca sa gaseasca curajul sa o confrunte.




Specialistii le spun pe nume:

Acluofobia: frica de intuneric

Belonefobia: frica de ace si cuie

Gamofobia: frica de casatorie

Cacofobia: frica de uratenie

Decidofobia: frica de a lua decizii

Ergofobia: teama de a munci

Felinofobia: teama de pisici

Gerontofobia: frica de batrani sau de a �mbatrani

Melofobia: frica de muzica

Antofobia: frica de flori

Ginofobia: frica de femei

Androfobia: frica de barbati

Fobofobia: frica de fobii

Chetofobia: frica de par

Aihmofobia: teama de obiecte ascutite

Acvafobia: teama de apa

Acrofobia: teama de inaltimi


Panfobia: teama de tot!

Cui i-e frica de bau-bau?
Peste 50% dintre adulti au macar o frica specifica: de serpi, paianjeni, sobolani sau de cutremure.

Poti sa o previi?
In principiu, daca faci efortul sa duci o viata echilibrata, nu ai avea de ce sa incepi sa te temi de ceva intr-o zi. Un alt secret important este sa practici sinceritatea. Obisnuieste-te sa te intrebi, de fiecare data cand te framanta ceva: care-i problema?. Nu-i nevoie sa o marturisesti nimanui, mai ales daca e vorba de ceva care nu-ti place. Dar este esential sa recunosti fata de tine. Ai curajul sa fii constienta de eventualele tale micimi. Ai curajul sa recunosti ca esti invidioasa uneori, ca esti geloasa, meschina poate. Nimeni nu e perfect. E mai usor sa te straduiesti sa te indrepti, decat sa crezi ca esti altfel, si sa te trezesti intr-o zi ca nu mai ai curajul sa iesi din casa, de frica oamenilor necunoscuti.
Este cazul agorafobiei frica de a nu te afla in spatii aglomerate. Persoanele care sufera
de asa ceva se simt in siguranta numai acasa la ele, iar o cauza a acestei tulburari ar putea fi teama de a nu fi vazute asa cum sunt ele in realitate.

O spaima incontrolabila
In mijlocul atacului de panica, persoana percepe teama ca fiind exagerata si irationala, dar nu o poate controla.

 

[magda]

Frica de paianjeni

Oamenii de stiinta vorbesc, in acest caz, despre o fobie dezvoltata ca mod de aparare, in cursul evolutiei. Printre paianjeni se intalnesc cele mai multe nevertebrate terestre veninoase, incomparabil mai multe decat printre insecte, de pilda, asa ca nu e de mirare ca oameni care n-au nici o problema cu gandaci sau alte goange se tem, totusi, de paianjeni (arahnofobie).
Teama acesta e mult mai des prezenta la femei decat la barbati (chiar de la varste foarte mici) fapt pe care cercetatorii il explica prin diviziunea muncii practicata pe vremea cand oamenii traiau ca vanatori-culegatori: femeile - in a caror sarcina cadea "culesul' - aveau deseori de-a face cu paianjeni, in cursul activitatii lor de zi cu zi. Au invatat, astfel, ca paianjenii ar putea reprezenta un pericol - pentru ele si copiii pe care ii aveau permanent in grija - si au ajuns sa se teama de ei si sa-i evite.

In schimb, vanatoarea (treaba barbatilor) presupunea alte insusiri - forta fizica, rezistenta la efort, capacitate de orientare si, evident, curaj. Prin urmare, barbatii care, la vederea unui paianjen, ar fi sarit in sus, tipand, n-ar fi fost de nici un folos tribului si speciei.

Frica de serpi

Si acesta fobie pare una "de supravietuire", altfel nu s-ar explica de ce e atat de raspandita. Pe vremea cand au aparut primii oameni, Pamantul era deja plin de serpi (la ora actuala se cunosc aproape 3000 de specii) dintre care multi erau veninosi. Asadar, serpii puteau fi o amenintare serioasa, iar oamenii au invatat de timpuriu sa se fereasca de ei. Ar fi de inteles, astfel, de ce unii se sperie de serpi chiar daca ii vad doar intr-o poza ori la televizor; fobia de serpi o au multi oameni care nici n-au vazut vreodata un sarpe in realitate.
Intr-un experiment foarte interesant, participantii - adulti si copii - au trebuit sa detecteze imaginea unui sarpe printr-o multitudine de alte imagini ale unor elemente din natura. Si toti au reusit sa detecteze sarpele mai rapid decat alte subiecte - flori, broaste sau omizi. Cercetatorii cred ca acesta abilitate (poate dobandita in cursul evolutiei) de a repera rapid un sarpe in peisaj i-ar fi ajutat pe stramosii nostri sa supravietuiasca si tot ea ar sta la originea acestei fobii (ofidiofobia), una dintre cele mai raspandite din cate exista.
descopera.ro