anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Metabolismul
În etapa digestivă, sub acţiunea unor fermenţi specifici, are loc fragmentarea hidrolitică a macromoleculelor organice din alimente şi transformarea lor în molecule simple, fără specificitate, absorbabile ( glucoză, acizi grasi , glicerină, aminoacizi ).În etapa celulară, principiile alimentare suferă numeroase transformări. Totalitatea transformărilor biochimice care au loca la nivel celular reprezintă metabolismul intermediar.
Deci, metabolismul intermediar reprezintă schimbul de substanţe şi energie dintre celulă şi mediul intern. Reacţiile metabolice din celule sunt de două feluri: reacţii anabolice, de sinteză a unor constituienţi celulari sau de rezervă, şi reacţii catabolice, de scindare a substanţelor până la produşi finali neutilizabili (apă, dioxid de carbon, substanţe azotate simple).Prin reacţii anabolice are loc reînnoirea permanentă a structurilor celulare uzate, sunt sintetizate o serie de substanţe active ( enzime, hormoni ), este asigurată creşterea şi înmulţirea celulelor, precum şi încărcarea lor cu material nutritiv de rezervă.
Reacţiile catabolice generează energie. Ele se desfăşoară în două faze succesive. Într-o primă fază are loc metabolizarea incompletă, pe căi specifice, a substanţelor nutritive, până la stadiul de acetil coenzimă A şi acid oxaloacetic, produşi intermediari comuni glucidelor, lipidelor şi proteinelor. În această fază se eliberează o cantitate redusă de energie. În faza a doua are loc metabolizarea completă a produşilor intermediari.
Această fază este comună tuturor substanţelor nutritive. Ea constă în reacţii de oxido-reducere prin care se eliberează peste 90% din energia chimică a moleculelor. O parte din aceste reacţii se desfăşoară ciclic, în cadrul ciclului citric sau ciclul lui Krebbs, iar o altă parte are loc la nivelul lanţului sau catenei respiratorii celulare.
Toate aceste reacţii constă, în esenţă, din „arderea ”alimentelor în prezenţa oxigenului. Oxidarea lor poate avea loc şi în bomba calorimetrică, obţinându-se aceiaşi produşi finali şi aceeaşi cantitate de energie.În organism, energia se eliberează treptat, în etape succesive, şi nu se transformă toată în căldură, ci o parte se depozitează. Ciclul Krebbs şi catena respiratorie au sediul în mitocondrii, unde se desfăşoară respiraţia celulară.
Reacţiile anabolice necesită energie, iar cele catabolice eliberează energie. Din această cauză ele se desfăşoară cuplat.Energia chimică nu poate fi utilizată direct: mai întâi, ea este înmagazinată sub formă de compuşi macroergici, al căror reprezentant principal este acidul adenozintrifosforic ( ATP ). Depozitarea energiei sub formă de legături fosfatmacroergice reprezintă 40% din energia chimică eliberată în procesele de oxidare metabolică. Restul se pierde sub formă de căldură. Totalitatea schimburilor energetice organism – mediu reprezintă metabolismul energetic.
METABOLISMUL ENERGETIC
Conservarea structurilor şi perfecţionarea lor, refacerea uzurilor necesită multă energie pe care sistemele vii o preiau din mediul înconjurător, sub formă de legături chimice ale macromoleculelor, şi o redau mediului sub formă de căldură. Metabolismul energetic studiază geneza şi utilizarea energiei chimice a substanţelor alimentare.
Energia este eliberată la nivelul celulelor (în special în mitocondrii) prin reacţii de oxidare a lipidelor şi glucidelor, uneori şi a proteinelor. Această energie este înmagazinată mai întâi sub forma unor noi legături chimice, bogate în energie (legături fosfat macroergice de ATP şi CP). Fiecare celulă foloseşte ATP ca sursă primară de energie, pentru îndeplinirea funcţiilor sale caracteristice. Celulele acţionează ca adevăraţi transformatori ai energiei chimice a substanţelor în energie mecanică, electrică calorică, osmotică
Schimbul permanent de substanţe şi energie dintre organism şi mediu se numeşte metabolism şi constituie funcţia fundamentală a vieţii ; încetarea metabolismului determină moartea organismului.
Pentru eliberarea energiei ce se găseşte acumulată în substanţele alimentare, au loc în organism reacţii chimice (enzimatice), în urma cărora rezultă şi substanţe ce vor fi eliberate în mediul extern. Energia intrată în organism nu se pierde, ci se transformă şi se întoarce în mediu sub alte forme.
Glucidele se gasesc în proportie mare în alimentele de origine vegetala (grâu, porumb, orez, fructe, legume, zahar, miere), si în cantitate mai mica cele de origine animala (lapte). În alimente, se gasesc cu structura chimica diferita: unele au molecula mica, monozaharide (glucoza, galactoza), altele au molecule duble, dizaharide (maltoza, lactoza), si în sfârsit altele, cu molecula cea mai mare, polizaharidele (amidon, glicogen, celuloza). Glucidele nu pot fi absorbite de organism decât în urma digestiei, care le transforma în molecule nozaharide, singurele capabile sa strabata bariera intestinala, sa treaca în sânge si sa ajunga la ficat. Aici o parte se transforma prin sinteza în glicogen, ca substanta de rezerva, iar o alta parte trece în circulatia generala pentru a fi folosite de tesuturi si organe.
Glucidele intra în compozitia citoplasmei si din ele se elibereaza aproximativ 60% din totalul energiei consumata de organism (1 gram de glucoza elibereaza 4,1 calorii). Eliberarea de energie se face prin oxidarea glucidelor în citoplasma si transformarea lor pâna la apa si bioxid de carbon. La nevoie si glicogenul de rezerva din ficat poate fi transformat în glucoza (monozaharid) si trecuta în sânge pentru consum. Nivelul glucozei în sânge este mentinut constant 1-1,5 grame la litru. Când glucidele sunt în exces, ele se pot transforma si în grasimi si se depun ca atare în organism.
Lipidele (substante grase) se gasesc în proportie mare în alimentele de origine animala (unt, slanina, carne de porc) si unele fructe (alune, nuci, masline). Ele nu pot fi absorbite în organism decât sub forma componentelor lor, adica sub forma de glicerina si acizi grasi . În tubul digestiv, lipidele sunt descompuse în glicerina si acizi grasi, care trec în circulatia limfatica si sangvina, resintetizându-se sub forma de grasimi specifice omului. În citoplasma celulara sunt oxidate pâna la bioxid de carbon si apa, eliberându-se o mare cantitate de energie : 1 gram de grasime elibereaza 9,8 calorii.
Alta parte din aceste grasimi se depoziteaza ca material de rezerva în celule adipoase de sub piele sau în jurul unor organe (rinichi, intestin, etc.), de unde sunt mobilizate si folosite la nevoie. Protidele se gasesc în alimente de origine animala (carne, oua, lapte) si vegetala (fasole, mazare, linte, soia, etc.). Cele de origine animala se asimileaza mai usor în organism decât cele de origine vegetala.
Protidele sunt substante fundamentale pentru buna functionare a organismului; ele nu pot lipsi din alimentatie. Pe lânga rolul lor energetic, au în special rol plastic (formator), contribuind la cresterea organismului si la refacerea tesuturilor distruse prin functionarea si uzura organismului. De asemenea, ele intra în alcatuirea hormonilor, fermentilor, enzimelor si anticorpilor, care au rol important în functiile si apararea organismului.
Moleculele mari de protide, sunt desfacute prin actiunea fermentilor, în diferite segmente ale tubului digestiv, în aminoacizi, singura forma capabila sa strabata mucoasa intestinala si sa treaca în sânge; acestia ajung la celule si sunt folositi pentru sinteza protidelor proprii fiinte umane; prin metoda atomilor marcati s-a constatat ca, în timp, toate protidele celulare sunt reînnoite; alta parte din aminoacizi sunt oxidate pâna la bioxid de carbon si apa, eliberându-se energie (un gram de protide elibereaza 4,1 calorii) sau sunt folosite pentru sinteza glucidelor si lipidelor. Aminoacizii nu se depun sub forma de rezerva.
Apa constituie 70% din greutatea corpului unui adult, fiind repartizata în plasma sangvina, în lichidul interstitial, în limfa si în citoplasma celulara. În tinerete, organismul contine mai multa apa; paralel cu înaintarea în vârsta, organismul se deshidrateaza. Omul adult are nevoie de aproximativ 2-2,5 litri de apa în 24 de ore. Fara apa un om moare în câteva zile prin deshidratare, pe când fara hrana poate trai 35-40 zile.
Apa provine din 2 surse:
a. din lichidele si alimentele ingerate
b. din oxidarea substantelor organice în procesul de dezasimilatie
În organism, apa alcatuieste partea fundamentala a mediilor interne (plasma sangvina, lichidul tisular si limfa); are rol de solvent al substantelor care se absorb prin sânge si limfa, transporta substantele dizolvate în ea la celule, din care ia produsii de dezasimilatie pe care îi duce la organele de excretie, (rinichi si piele); înlesneste toate reactiile chimice si oxidarile din organism, având rol de catalizator, si ia parte la mentinerea temperaturii constante a corpului gratie evaporarii prin piele.
În etapa digestivă, sub acţiunea unor fermenţi specifici, are loc fragmentarea hidrolitică a macromoleculelor organice din alimente şi transformarea lor în molecule simple, fără specificitate, absorbabile ( glucoză, acizi grasi , glicerină, aminoacizi ).În etapa celulară, principiile alimentare suferă numeroase transformări. Totalitatea transformărilor biochimice care au loca la nivel celular reprezintă metabolismul intermediar.
Deci, metabolismul intermediar reprezintă schimbul de substanţe şi energie dintre celulă şi mediul intern. Reacţiile metabolice din celule sunt de două feluri: reacţii anabolice, de sinteză a unor constituienţi celulari sau de rezervă, şi reacţii catabolice, de scindare a substanţelor până la produşi finali neutilizabili (apă, dioxid de carbon, substanţe azotate simple).Prin reacţii anabolice are loc reînnoirea permanentă a structurilor celulare uzate, sunt sintetizate o serie de substanţe active ( enzime, hormoni ), este asigurată creşterea şi înmulţirea celulelor, precum şi încărcarea lor cu material nutritiv de rezervă.
Reacţiile catabolice generează energie. Ele se desfăşoară în două faze succesive. Într-o primă fază are loc metabolizarea incompletă, pe căi specifice, a substanţelor nutritive, până la stadiul de acetil coenzimă A şi acid oxaloacetic, produşi intermediari comuni glucidelor, lipidelor şi proteinelor. În această fază se eliberează o cantitate redusă de energie. În faza a doua are loc metabolizarea completă a produşilor intermediari.
Această fază este comună tuturor substanţelor nutritive. Ea constă în reacţii de oxido-reducere prin care se eliberează peste 90% din energia chimică a moleculelor. O parte din aceste reacţii se desfăşoară ciclic, în cadrul ciclului citric sau ciclul lui Krebbs, iar o altă parte are loc la nivelul lanţului sau catenei respiratorii celulare.
Toate aceste reacţii constă, în esenţă, din „arderea ”alimentelor în prezenţa oxigenului. Oxidarea lor poate avea loc şi în bomba calorimetrică, obţinându-se aceiaşi produşi finali şi aceeaşi cantitate de energie.În organism, energia se eliberează treptat, în etape succesive, şi nu se transformă toată în căldură, ci o parte se depozitează. Ciclul Krebbs şi catena respiratorie au sediul în mitocondrii, unde se desfăşoară respiraţia celulară.
Reacţiile anabolice necesită energie, iar cele catabolice eliberează energie. Din această cauză ele se desfăşoară cuplat.Energia chimică nu poate fi utilizată direct: mai întâi, ea este înmagazinată sub formă de compuşi macroergici, al căror reprezentant principal este acidul adenozintrifosforic ( ATP ). Depozitarea energiei sub formă de legături fosfatmacroergice reprezintă 40% din energia chimică eliberată în procesele de oxidare metabolică. Restul se pierde sub formă de căldură. Totalitatea schimburilor energetice organism – mediu reprezintă metabolismul energetic.
METABOLISMUL ENERGETIC
Conservarea structurilor şi perfecţionarea lor, refacerea uzurilor necesită multă energie pe care sistemele vii o preiau din mediul înconjurător, sub formă de legături chimice ale macromoleculelor, şi o redau mediului sub formă de căldură. Metabolismul energetic studiază geneza şi utilizarea energiei chimice a substanţelor alimentare.
Energia este eliberată la nivelul celulelor (în special în mitocondrii) prin reacţii de oxidare a lipidelor şi glucidelor, uneori şi a proteinelor. Această energie este înmagazinată mai întâi sub forma unor noi legături chimice, bogate în energie (legături fosfat macroergice de ATP şi CP). Fiecare celulă foloseşte ATP ca sursă primară de energie, pentru îndeplinirea funcţiilor sale caracteristice. Celulele acţionează ca adevăraţi transformatori ai energiei chimice a substanţelor în energie mecanică, electrică calorică, osmotică
Schimbul permanent de substanţe şi energie dintre organism şi mediu se numeşte metabolism şi constituie funcţia fundamentală a vieţii ; încetarea metabolismului determină moartea organismului.
Pentru eliberarea energiei ce se găseşte acumulată în substanţele alimentare, au loc în organism reacţii chimice (enzimatice), în urma cărora rezultă şi substanţe ce vor fi eliberate în mediul extern. Energia intrată în organism nu se pierde, ci se transformă şi se întoarce în mediu sub alte forme.
Glucidele se gasesc în proportie mare în alimentele de origine vegetala (grâu, porumb, orez, fructe, legume, zahar, miere), si în cantitate mai mica cele de origine animala (lapte). În alimente, se gasesc cu structura chimica diferita: unele au molecula mica, monozaharide (glucoza, galactoza), altele au molecule duble, dizaharide (maltoza, lactoza), si în sfârsit altele, cu molecula cea mai mare, polizaharidele (amidon, glicogen, celuloza). Glucidele nu pot fi absorbite de organism decât în urma digestiei, care le transforma în molecule nozaharide, singurele capabile sa strabata bariera intestinala, sa treaca în sânge si sa ajunga la ficat. Aici o parte se transforma prin sinteza în glicogen, ca substanta de rezerva, iar o alta parte trece în circulatia generala pentru a fi folosite de tesuturi si organe.
Glucidele intra în compozitia citoplasmei si din ele se elibereaza aproximativ 60% din totalul energiei consumata de organism (1 gram de glucoza elibereaza 4,1 calorii). Eliberarea de energie se face prin oxidarea glucidelor în citoplasma si transformarea lor pâna la apa si bioxid de carbon. La nevoie si glicogenul de rezerva din ficat poate fi transformat în glucoza (monozaharid) si trecuta în sânge pentru consum. Nivelul glucozei în sânge este mentinut constant 1-1,5 grame la litru. Când glucidele sunt în exces, ele se pot transforma si în grasimi si se depun ca atare în organism.
Lipidele (substante grase) se gasesc în proportie mare în alimentele de origine animala (unt, slanina, carne de porc) si unele fructe (alune, nuci, masline). Ele nu pot fi absorbite în organism decât sub forma componentelor lor, adica sub forma de glicerina si acizi grasi . În tubul digestiv, lipidele sunt descompuse în glicerina si acizi grasi, care trec în circulatia limfatica si sangvina, resintetizându-se sub forma de grasimi specifice omului. În citoplasma celulara sunt oxidate pâna la bioxid de carbon si apa, eliberându-se o mare cantitate de energie : 1 gram de grasime elibereaza 9,8 calorii.
Alta parte din aceste grasimi se depoziteaza ca material de rezerva în celule adipoase de sub piele sau în jurul unor organe (rinichi, intestin, etc.), de unde sunt mobilizate si folosite la nevoie. Protidele se gasesc în alimente de origine animala (carne, oua, lapte) si vegetala (fasole, mazare, linte, soia, etc.). Cele de origine animala se asimileaza mai usor în organism decât cele de origine vegetala.
Protidele sunt substante fundamentale pentru buna functionare a organismului; ele nu pot lipsi din alimentatie. Pe lânga rolul lor energetic, au în special rol plastic (formator), contribuind la cresterea organismului si la refacerea tesuturilor distruse prin functionarea si uzura organismului. De asemenea, ele intra în alcatuirea hormonilor, fermentilor, enzimelor si anticorpilor, care au rol important în functiile si apararea organismului.
Moleculele mari de protide, sunt desfacute prin actiunea fermentilor, în diferite segmente ale tubului digestiv, în aminoacizi, singura forma capabila sa strabata mucoasa intestinala si sa treaca în sânge; acestia ajung la celule si sunt folositi pentru sinteza protidelor proprii fiinte umane; prin metoda atomilor marcati s-a constatat ca, în timp, toate protidele celulare sunt reînnoite; alta parte din aminoacizi sunt oxidate pâna la bioxid de carbon si apa, eliberându-se energie (un gram de protide elibereaza 4,1 calorii) sau sunt folosite pentru sinteza glucidelor si lipidelor. Aminoacizii nu se depun sub forma de rezerva.
Apa constituie 70% din greutatea corpului unui adult, fiind repartizata în plasma sangvina, în lichidul interstitial, în limfa si în citoplasma celulara. În tinerete, organismul contine mai multa apa; paralel cu înaintarea în vârsta, organismul se deshidrateaza. Omul adult are nevoie de aproximativ 2-2,5 litri de apa în 24 de ore. Fara apa un om moare în câteva zile prin deshidratare, pe când fara hrana poate trai 35-40 zile.
Apa provine din 2 surse:
a. din lichidele si alimentele ingerate
b. din oxidarea substantelor organice în procesul de dezasimilatie
În organism, apa alcatuieste partea fundamentala a mediilor interne (plasma sangvina, lichidul tisular si limfa); are rol de solvent al substantelor care se absorb prin sânge si limfa, transporta substantele dizolvate în ea la celule, din care ia produsii de dezasimilatie pe care îi duce la organele de excretie, (rinichi si piele); înlesneste toate reactiile chimice si oxidarile din organism, având rol de catalizator, si ia parte la mentinerea temperaturii constante a corpului gratie evaporarii prin piele.