Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
SARBATORILE LUNII FEBRUARIE
Aflata la raspantia dintre iarna si primavara, luna februarie, cunoscuta ca si Faurar in calendarul popular, este luna traditiilor legata de ciclul "sfarsit - inceput".
Batranii spun ca februarie a fost intotdeauna o luna capricioasa si rautacioasa, asta datorita faptului ca i-au fost repartizate cele mai putine zile.
Sarbatorile lunii februarie, parca mai numeroase decat in alte luni ale anului, sunt strans legate de pregatirea noului an agricol, de bunastarea gospodariei si mai ales de sentimentul iubirii, motorul vietii si al schimbarii.
Iata cateva dintre aceste sarbatori:
- 1 februarie: Sfantul Trifon
- 2 februarie: Stretenia; Ziua Ursului; Tarcolitul Viilor (Intampinarea Domnului)
- 1-3 februarie: Martinii de Iarna
- 10 februarie: Sf. Sfintit Mucenic Haralambie (Haralambie de ciuma)
- 11 februarie: Sf. Sfintit Mucenic Vlasie Episcopul
- 24 februarie: Dragobetele
Asadar, luna februarie, fiul cel mic si neastamparat al Anului, debuteaza cu Sfantul Trifon, care, in credinta populara, este patronul tuturor daunatorilor ce distrug pomii fructiferi si viile.
Despre acest personaj al mitologiei romane, nascut in credinta populara din "contopirea cultului sfantului crestin Trifon - serbat la 1 februarie si al unei divinitati autohtone a naturii" (Ivan Evseev - "Dictionar de magie, demonologie si mitologie romaneasca"), legenda spune ca era atat de nebun incat si-a taiat nasul.
De fapt exista mai multe legende controversate. Intr-una din acestea se povesteste ca Trif era "stapanitorul Ierusalimului", in timpul imparatului Augustus. Auzind paganii ca Fecioara Maria urma sa mearga la templu pentru rugaciunile de dezlegare dupa nastere s-au adunat sa o alunge, din oras, cu pietre. Afland acestea, Trif "s-a imbracat peste tot cu paie", s-a dat peste cap, racnind si prefacandu-se nebun, ca sa le atraga atentia, iar Maica Domnului sa-si poata vedea linistita de drum. Astfel i-a ramas numele de Trif Nebunul sau Trif cel Nebun.
Pentru viticultori, prima zi a lunii februarie corespunde cu Anul Nou Viticol, inceputul unui nou sezon de lucru. Legendele spun ca prima planta sadita de catre Noe, pe pamantul uscat de ape, ar fi fost vita de vie. Dar pentru ca primii struguri erau acri, el a jertfit patru animale: un miel, un leu, o maimuta si un porc, care au indulcit bobul de strugure dar au si imprimat caracterul lor vinului.
Astfel, vinul are calitatea de a-l schimba pe om, dupa masura si numarul paharelor consumate: intai il face bland ca un miel, apoi curajos ca un leu, penibil si caraghios ca o maimuta si in final il transforma in porc.
In zona Bihorului, in ziua de 1 februarie, barbatii obisnuiau sa iasa in livezi, aprindeau ruguri sub crengile copacilor, curatau lastarii si stropeau cu "apa neinceputa", luata in zori din fantani si izvoare, apoi sfintita de preot. Prin foc era invocat soarele, datator de lumina si caldura dar se incerca si starpirea daunatorilor (insecte, omizi, mucegaiuri, etc.).
Un obicei stravechi era "scuturatul pomilor". Barbatii, cu topoare in maini, loveau pomii la radacina si mimau taierea lor, amenintandu-i: "Mai, pomule, face-i roade, ca de nu, eu te tai!". Un copil cu varsta de 7-8 ani care simboliza sufletul pomului, raspundea: "Lasa-ma, iarta-ma, nu ma lovi, nu ma taia, c-oi inflori si-oi rodi, cand vremea mi-a veni si de noroc ti-oi fi".
In conceptia ancestrala, acest ritual ar fi ajutat la o evolutie optima a vegetatiei: incoltirea, inmugurirea, inflorirea si rodirea.
Aflata la raspantia dintre iarna si primavara, luna februarie, cunoscuta ca si Faurar in calendarul popular, este luna traditiilor legata de ciclul "sfarsit - inceput".
Batranii spun ca februarie a fost intotdeauna o luna capricioasa si rautacioasa, asta datorita faptului ca i-au fost repartizate cele mai putine zile.
Sarbatorile lunii februarie, parca mai numeroase decat in alte luni ale anului, sunt strans legate de pregatirea noului an agricol, de bunastarea gospodariei si mai ales de sentimentul iubirii, motorul vietii si al schimbarii.
Iata cateva dintre aceste sarbatori:
- 1 februarie: Sfantul Trifon
- 2 februarie: Stretenia; Ziua Ursului; Tarcolitul Viilor (Intampinarea Domnului)
- 1-3 februarie: Martinii de Iarna
- 10 februarie: Sf. Sfintit Mucenic Haralambie (Haralambie de ciuma)
- 11 februarie: Sf. Sfintit Mucenic Vlasie Episcopul
- 24 februarie: Dragobetele
Asadar, luna februarie, fiul cel mic si neastamparat al Anului, debuteaza cu Sfantul Trifon, care, in credinta populara, este patronul tuturor daunatorilor ce distrug pomii fructiferi si viile.
Despre acest personaj al mitologiei romane, nascut in credinta populara din "contopirea cultului sfantului crestin Trifon - serbat la 1 februarie si al unei divinitati autohtone a naturii" (Ivan Evseev - "Dictionar de magie, demonologie si mitologie romaneasca"), legenda spune ca era atat de nebun incat si-a taiat nasul.
De fapt exista mai multe legende controversate. Intr-una din acestea se povesteste ca Trif era "stapanitorul Ierusalimului", in timpul imparatului Augustus. Auzind paganii ca Fecioara Maria urma sa mearga la templu pentru rugaciunile de dezlegare dupa nastere s-au adunat sa o alunge, din oras, cu pietre. Afland acestea, Trif "s-a imbracat peste tot cu paie", s-a dat peste cap, racnind si prefacandu-se nebun, ca sa le atraga atentia, iar Maica Domnului sa-si poata vedea linistita de drum. Astfel i-a ramas numele de Trif Nebunul sau Trif cel Nebun.
Pentru viticultori, prima zi a lunii februarie corespunde cu Anul Nou Viticol, inceputul unui nou sezon de lucru. Legendele spun ca prima planta sadita de catre Noe, pe pamantul uscat de ape, ar fi fost vita de vie. Dar pentru ca primii struguri erau acri, el a jertfit patru animale: un miel, un leu, o maimuta si un porc, care au indulcit bobul de strugure dar au si imprimat caracterul lor vinului.
Astfel, vinul are calitatea de a-l schimba pe om, dupa masura si numarul paharelor consumate: intai il face bland ca un miel, apoi curajos ca un leu, penibil si caraghios ca o maimuta si in final il transforma in porc.
In zona Bihorului, in ziua de 1 februarie, barbatii obisnuiau sa iasa in livezi, aprindeau ruguri sub crengile copacilor, curatau lastarii si stropeau cu "apa neinceputa", luata in zori din fantani si izvoare, apoi sfintita de preot. Prin foc era invocat soarele, datator de lumina si caldura dar se incerca si starpirea daunatorilor (insecte, omizi, mucegaiuri, etc.).
Un obicei stravechi era "scuturatul pomilor". Barbatii, cu topoare in maini, loveau pomii la radacina si mimau taierea lor, amenintandu-i: "Mai, pomule, face-i roade, ca de nu, eu te tai!". Un copil cu varsta de 7-8 ani care simboliza sufletul pomului, raspundea: "Lasa-ma, iarta-ma, nu ma lovi, nu ma taia, c-oi inflori si-oi rodi, cand vremea mi-a veni si de noroc ti-oi fi".
In conceptia ancestrala, acest ritual ar fi ajutat la o evolutie optima a vegetatiei: incoltirea, inmugurirea, inflorirea si rodirea.