TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI

[anuk]

Traditii obiceiuri si superstitii de 1 Martie


Martie reprezinta atat prima zi a lunii martie, cat si prima zi a primaverii. Asadar, e sarbatoare si toata lumea se bucura de revenirea la viata a naturii. De aceea, in aceasta zi de sarbatoare romaneasca se daruiesc flori si martisoare. In trecut, martisorul avea rol de talisman si era oferit de 1 martie persoanelor apropiate impreuna cu urari de bine, sanatate, bucurii, dragoste si impliniri.
In trecut, martisorul era reprezentat de monede de bronz, de argint si de aur de care se lega snurul impletit alb-rosu. In prezent, banutul purtatoe de noroc al dacilor aproape ca a disparut, iar de acest snur se leaga diverse obiecte artizanale, intruchipand flori, litere, animale, fete luminoase, pietricele colorate, etc. Acesta este prins in piept de obicei, dar poate fi purtat si la mana sau la gat.
Traditia daruirii martisorului dateaza de mult, avandu-si originea in credintele si practicile agrare de demult. 1 martie coincide cu inceputul Anului Nou, iar luna este dedicata zeului Marte, protectorul casatoriilor si ocrotitorul vegetatiei, un zeu ce personifica renasterea naturii. Pe vremeri si mai ales la sate, oamenii legau copacii cu funii albe si rosii pentru a indeparta duhurile rele.
Daruirea unor flori de primavara si martisoare reprezinta un simbol al respectului si al dragostei pentru persoana careia le oferi, precum si un simbol al bucuriei pentru intalnirea cu anotimpul indragit - primavara. In general, martisorul marcheaza ascendenta principiului feminin. La martisor se agata snurul bicolor alb-rosu (contrariul ziua-noapte, bine-rau, vara-iarna).
Culorile snurului de martisor nu sunt deloc intamplatoare. Rosul simbolizeaza buna dispozitie, viata, iar albul simbolizeaza intelepciunea.

Martisorul este purtat intre 9 si 12 zile. In unele zone este purtat pana cand infloresc copacii, dupa care este legat de ramura unui copac tanar. Se spune ca va proteja casa de primejdii si sunt simboluri pentru puritate, sanatate, spor, implinire, prietenie.

Se pare ca martisorul este strans legat de traditia romaneasca si dateaza inca dinaintea crestinismului, avand, dupa cam se vede, o legatura cu scenariul ritual al anului agrar, celebrat primavara.
De asemenea, odata cu ziua de 1 Martie se intra in zilele babelor. De regula, sunt 7 la numar, dar in unele locuri s-au intins pana la ziua de 9 si chiar pana la ziua de 12. Conform credintei populare, oamenii isi aleg o zi din asa-zisele Zilele Babelor, care o sa le arate cum va fi viata lor in anul care urmeaza: luminos, noros sau posomorat, in functie de cum a aratat ziua pe care si-a ales-o fiecare.
Sa nu uitam si de frumosul obicei al Mucenicilor, pe data de 9 martie.

Sa daruiesti martisoare celor dragi aduce, conform credintelor din batrani, sanatate, frumusete, veselie, iubire si pofta de viata. Parca ai induleca soarele sa aduca toate aceste binefaceri asupra ta. Astfel veti avea parte de armonie, uniune si buna intelegere.
Se practica obiceiul de a agata Martisorul, mesagerul primaverii, pe la usi, ferestre si chiar pe coarnele animalelor domestice. Astfel, veti indeparta spiritele rele si deochiul.

E bine sa te speli cu zapada ori cu apa de ploaie cazute de 1 martie ori cu apa adunata de pe frunze din padure, caci veti fi mai frumosi si sanatosi tot anul. De asemenea, se spune ca fetele care practica acest obecei vor avea noroc in dragoste si chiar se vor marita rapid.
Se spune ca asa cum va fi vremea in prima zi a lunii, asa va fi toata primavara si vara.

 

[anuk]

CEI 40 DE MUCENICI


- Tradiţia celor 40 sau 44 de pahare de vin: În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să încerce să bea 40 sau 44 de pahare de vin. Se spune că cine reuşeşte să ducă la bun sfîrşit acest obicei, va fi sănătos tot anul. De altfel, atît adulţii, cît şi copiii, trebuie să guste atît din mucenici, cît şi un pic de vin, simbol al săngelului sfinţilor sacrificaţi.

- De Mucenici nu se lucrează: În tradiţia populară se spune că, dacă vrei să fii sănătos tot anul, nu trebuie să munceşti în această zi, altminteri vei fi pedepsit de sfinţi cu 40 de săptămîni de boală.

-Ziua în care se împarte pomană adormiţilor. O prăznuire ce aduce aminte de sufletele adormiţilor, pe 9 martie se împart mucenici, dar si alte alimente.

- Vremea dinaintea şi din ziua mucenicilor ne arată cum va fi vara. Astfel, se spune că, dacă va tuna înainte de 9 martie, vara va fi una ploioasă, şi nu foarte îmbelşugată. În cazul în care va tuna chiar în ziua de mucenici, vara va fi una bogată şi călduroasă. O altă superstiţie spune că ploaia din această zi anunţă o vreme similară şi pentru ziua de Paşte. Zăpada sau ploaia care cade de Mucenici are puteri vindecătoare pentru durerile de ochi sau cap.

- „Focurile de Măcinici“ – o tradiţie ce există încă în mediul rural. Pentru a purifica gospodăria sau cîmpurile, sătenii dau foc uscăciunilor. Se crede că fumul şi focul au rolul de a curăţa şi purifica mediul, de la casă şi familie, pînă la animalele din gospodărie. Cenuşa rămasă este şi ea împrăştiată în curte pentru a alunga relele.


http://www.romaniatv.net

---

De Macinici se fac si ritualuri de alungare a frigului

Acte rituale pentru alungarea frigului

Practica magica efectuata de copii in ziua de Macinici pentru alungarea frigului si scoaterea caldurii din pamant, pentru sanatatea si norocul oamenilor se numea baterea pamantului cu botele. in timp ce copiii loveau pamantul cu betele sau ciomegele, strigau:

"Intra frig si iesi caldura,
Sa se faca vreme buna
Pe la noi pe batatura!" (Muntenia, Oltenia).

Pe arii relativ extinse se credea ca pamantul era batut cu maiurile (un fel de ciocane uriase din lemn), cu toie-gele, maciucile sau botele de catre Mosi, spirite ale stramosilor, identificate in Calendarul crestin ortodox cu cei 40 de Sfinti Mucenici din cetatea Sevastiei. In timp ce lovesc pamantul, acestia s-ar indemna strigand in cor:

"Patruzeci de sfinti voinici,
Dati cu botele-n pamant,
Ca sa tune (intre) frigul,
Sa iasa caldura! " (Moldova).

Adesea, se batea cu botele si ciomegele si in focurile aprinse in curti si gradini in aceasta zi (Banat). Uneltele cu care copiii sau Mosii bat pamantul ca sa scoata caldura si coltul ierbii sunt frecvent modelate din aluat si mancate sacramental in ziua de 9 martie.

Un articol complex scris de Ion Ghinoiu ,merita citit http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/macinicii-68800.html

 

[anuk]

La 50 de zile după Paşti, poporul român serbeaza, timp de trei zile sau o saptamâna, Rusaliile.

Cine sunt Rusalcele?


Rusaliile sunt o straveche sărbătoare preluată de geto-daci din mitologia romană. La romani, Rosalia, “Sărbătoarea Trandafirilor” era o zi închinată cultului morţilor, în care pentru sufletele celor dispăruţi se aduceau ofrande: alimente şi trandafiri pentru a le îmblânzi.
La români, Rosalia s-a transformat, suferind influenţe ale cultului solar şi ale miturilor autohtone, iar cele noua zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor făpturi daimonice tinere,frumoase, capricioase şi răzbunătoare.
Acestea sunt personaje feminine (cvasi)malefice a căror existenţă se petrece în văzduh si in padure. Rusalcele sunt sufletele fetelor moarte de tinere şi fiicele lui Rusalim Împarat.Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza în aer sau pe pamânt, noaptea, aşezate în cerc, dar daca sunt zărite de un muritor sau dacă, din greşeala cineva calcă pe locul pe care au dansat, acesta se îmbolnaveşte foarte grav de o boala numită, în limbaj popular, "luat de Rusalii".

Ele umblă în cete formate din spirite făra soţ (3-5-7-9). Dacă se întâmplă să fie văzute, sau auzite de cineva, acela nu trebuie să se mişte sau să le vorbească.Pe unde jocă, pământul rămâne ars şi bătătorit, iarba se înegreşte sau încetează să mai crească.

Zâne rele

Rusaliile pedepsesc oamenii care fac rele, pe cei care nu le respectă zilele de sărbătoare, care dorm sub pomi sau aduc noaptea apă de la fântană; îi ridică pe sus în vârtejuri, îi pocesc sau sluţesc. Diferite forme de reumatism şi maladii neuro-psihice se numesc “luat de Rusalii” sau “ologit de Rusalii”. De aceste boli se putea scăpa prin descântec de Rusalii, citind din carti la mânastire, intrând în Hora Căluşului, sau sărind peste bolovanul pe care Căluşarii îl pun pe pămant.
După ce părăsesc mormintele în Joia Mare şi petrec Paştele cu cei vii, Rusaliile refuză întoarcearea în lăcaşurile lor.
Pentru a le determina să plece, li se împart pomeni abundente la Moşii de Vară. La marile lor praznice, (Sfredelul Rusaliilor, Rusalii, prima zi din postul lui Sf.Petru), când aceste spirite ale morţilor deveneau extrem de periculoase, oamenii purtatu usturoi sau pelin la brâu sau intrau în hora Căluşului în ziua de Rusalii.
Remediul magic-ritual impotriva bolilor provocate de rusalce, erau in sudul tarii şi în Moldova,Caluşarii. Tot Căluşarii erau cei care le determinau să plece din lumea celor vii.

Căluşul- ritual de exorcizare

Căluşarii sunt o confrerie magică în care anume indivizi sunt iniţiaţi după un ritual foarte sever pentru a dobândi puterile necesare cerute de tradiţie.
Mulţi cercetători au atribuit caluşarilor origine pur romană, cu menţiunea că unii au pus această origine pe seama Salilor sau a Colisalilor romani. Alţii, plecând mai ales de la prezenţa femeilor în jocul caluşarilor, le-au considerat originea tot romana, dar în legatură cu ,, jocul romanilor intocmit de Romulus spre rapirea Sabinelor '', cum considera Hediale Radulescu, de pilda . Apoi Theodor Sperantia crede în (,,Miorita si Caluşarii") că ,, obiceiul acesta noi il avem de la daci , dar el trebuie căutat mult mai adanc în timp, la egipteni".
Ovidiu Birlea vede in Jocul Calusarilor ,, contopite doua reprezentari principale: una legata de venerarea Ielelor , si a doua ,legata de cultul CABALIN , respectiv de ,, cultul totemic al calului ". H.B. Oprisan admite si ,,descendenta romana " a Calusarilor la care adauga ,,unele infeuente dacice".
Mircea Eliade vede in jocul Calusarilor un ritual de initiere a tinerilor, la geto – daci.

Ceata de căluşari

Formata din 9-11 membrii, organizata ierarhic, ceata este condusa de un vataf (staret) caruia toti ii sunt supusi. Un alt personaj important al cetei este "mutul": mascat, in timpul dansurilor Calusarilor, el ii penalizeaza pe cei care gresesc si executa tot felul de gesturi comice, adesea obscene. Mutul nu danseaza.
In perioada Rusaliilor, Calusarii poarta un costum specific, au zurgalai la picioare, iar in mina tin o bata. Ceata are un steag impodobit cu fire de usturoi si pelin.
Posesori ai unui repertoriu coreic bogat, ce consta din dansuri rituale foarte complicate si spectaculoase, Calusarii vindeca dansind.
Pe linga calitătile sale curative, despre dansul Caluşarilor se crede că are efecte fertilizatoare manifestate asupra pamintului şi femeilor. Astfel, dansurile caluşăresti au acelasi efect cu al beţiilor rituale de la Anul Nou (Revelionul, Ingropatul Craciunului, Iordanitul Femeilor). Jocul Căluşarilor poartă cu sine funcţii şi semnificatii diferite ca vechime si semnificatie:
- desfătarea zeului cabalin substituit de o masca purtata de Mut, de o efigie (Steagul Calusului), un totem (Ciocnitul Caluşului) în care apar excese, urme ale unor practici orgiastice;
- transferul magic al fertilitaţii divine prin vrajirea, in timpul jocului, a bolovanului de sare, dat apoi vitelor pentru prasire şi inmulţire, şi a blidului cu seminţe pentru însămânţarea şi rodnicia ogoarelor;
- grabirea casătoriei fetelor şi fertilizarea simbolică a tinerelor neveste prin intrarea lor, la incheierea jocului, în hora caluşarilor şi prin atingerea phalusului purtat de Mut;
- vindecarea persoanelor "luate din Rusalii", "luate din Caluş" etc. prin transferul magic al sufletului sanatos de la oala de lut spartă cu baţul de Mut sau Vataf, de la puiul de gaina sacrificat violent sau de la caluşarul supus unei morti rituale, numita Doborarea calusarilor, la omul bolnav;
- jucatul copiilor purtaţi in brate in hora Caluşului sau saritul lor, intinsi pe pamant, de catre caluşari pentru alungarea bolilor, in special a "frigurilor";
- alungarea Ielelor sau Rusaliilor prin ameninţarea lor cu diferite arme preistorice (beţe, săbii din lemn, arcuri cu sageţi), prin scenele razboinice (Razboiul), prin plantele vrajite (pelin, usturoi), prin impetuozitatea dansurilor caluşăresti care imită, uneori, mersul la trap sau in galop al cailor, prin formule indescifrabile şi zgomote produse de zurgălai şi clopoţei.

La incheierea perioadei sacre a Rusaliilor, Caluşarii revin la locul în care depuseseră juramântul, despodobesc steagul şi îl îngroapă într-un loc secret. Apoi ceata se rasfiră. Toţi se întâlnesc în sat,se salută ca dupa o absenţă indelungată şi reintră în existenţa cotidiană.



Sursa

 

[anuk]

20 Iulie - Sf ILIE


În această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină), îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii - se retează stupii, se duc faguri şi mere la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.

În multe zone din ţară , de Sfântul Ilie se mai păstrează tradiţia recoltării mierii de albine, cunoscută sub numele de „retezatul stupilor". Datina este împlinită de bărbaţi credincioşi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare. La masa festivă sunt invitaţi prieteni şi rude să deguste mierea şi să cinstească un păhărel de ţuică îndulcită cu miere nouă. Se spune că ritualul atrage prosperitate în casele apicultorilor şi le apără stupii de hoţii pasionaţi să fure mierea de mană

n multe zone din Moldova, în această zi, gospodarii mănâncă grâu nou fiert, îndulcit cu miere, pentru a avea spor în munca lor. Chiar dacă grâul nu s-a treierat în localitatea respectivă, gospodinele nu renunţă la tradiţie: ele se îmbracă în haine de sărbătoare şi merg în câmp să secere câţiva snopi. Apoi, femeile scutură snopii, adună boabele, le pisează şi fierb grâul pe care-l îndulcesc cu miere.

În mediul urban şi rural, în ziua praznicului, gospodarii consumă fructe proaspete, cu excepţia merelor văratice. Tradiţia spune că, oricine respectă acest obicei, va fi sănătos tot anul. În schimb, tot prin tradiţie, gospodarii nu trebuie să mănânce în această zi mere de vară nesfinţite, pentru a fi apăraţi de trăsnete. O altă datină spune că persoana care nu ţine seama de această tradiţie, pe lumea cealaltă va avea parte numai de mere.

În unele sate, există şi obiceiul ca femeile să ducă la biserică numai mere văratice pentru a fi binecuvântate. În acest caz, tradiţia transmisă din generaţie în generaţie spune că, pentru aceste femei, după moarte, merele sfinţite se vor transforma în mere de aur.

Tradiţia spune că, până în ziua praznicului, pentru a nu-l supăra pe Prooroc, nu se mănâncă mere, fructele preferate ale Sfântului Ilie. Abia după ce se sfinţesc la biserică, credincioşii împart mere copiilor, prietenilor, rudelor şi săracilor. Respectând această tradiţie, merele dulci se păstrează mai bine şi devin mai gustoase.


Sfântul Ilie este şi ocrotitorul recoltelor; de aceea, în această zi ogoarele se stropesc cu agheasmă pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. În dimineaţa praznicului, se culeg cele mai bune plante de leac, care se usucă în locuri ferite de umezeală şi se păstrează în farmacia casei. Tot acum se culege şi se sfinţeşte la biserică şi busuiocul. Este bine să facem provizii de busuioc , o plantă cu efecte miraculoase pentru sănătate şi pentru viaţa spiritualăDacă tună şi fulgeră în această zi, alunele şi fructele din livezi vor avea viermi.

În multe zone rurale, în mod discret, în ajunul sărbătorii, fetele nemăritate merg în lanurile de cânepă. Îmbrăcate în cămăşi albe, ele se scaldă în roua aşternută pe cânepă. Fata care visează un lan de cânepă verde se va căsători cu un băiat tânăr. În schimb, fata care visează un lan de cânepă uscată se va căsători cu un bărbat mai în vârstă.


Sursa

 

[anuk]

Sarbatoarea Sfantului Dumitru mai este cunoscuta in popor si sub numele de Sanmedru ori Samedru.

Sarbatoarea Sfantului Dumitru mai este cunoscuta in popor si sub numele de Sanmedru ori Samedru. Exista traditii legate de sarbatoarea Sfantului Dumitru Izvoratorul de Mir (astazi, 26 octombrie), una dintre cele mai importante si indragite sarbatori ale toamnei.

Sfantul Dumitru este perceput in raport cu un alt sfant important, Sfantul Gheorghe. Daca cel de-al doilea patroneaza prima jumatate a anului, Sfantul Dumitru patroneaza cealalta jumatate a anului si anume iarna si lunile friguroase: "La Sangiorz se incaiera cainii, la Samedru se bat stapanii" (zicala populara). Odata cu aceasta zi, in traditia populara, vremea incepe sa se schimbe, caldura intrand in pamant si lasand loc frigului.

Sarbatoarea Sfantului Dumitru este sarbatoarea care prefigureaza in traditia pastorala straveche inceputul iernii. De sfantul Dumitru, majoritatea plantelor care acopera pamantul se usuca, iar sfantul Dumitru, protectorul pastorilor si al turmelor de oi, desfrunzeste padurile. Daca in gradina, a ramas vreo floare neculeasa si este inca frumoasa si neofilita, nu o rupe. Se spune ca frumusetea ei este inspre alinarea sufletelor celor morti.

In aceasta zi, sunt aprinse focuri in multe zone ale tarii, focuri speciale cunoscute in popor si ca Focul lui Samedru. Focul lui SamedruFocul are rol purificator si protector, aparand impotriva relelor, a necazurilor si tinand la distanta fiarele codrilor. Se crede totodata ca si mortii vin sa se incalzeasca la aceste focuri. In acelasi timp, focul este menit sa apere copiii care dantuiesc in jurul lui sau sar peste el cand vapaia se domoleste. Cei tineri sar peste foc, chiuie si joaca, in speranta ca se vor casatori in curand. Un carbune stins este aruncat in gradina de catre cei in varsta, iar cenusa ramasa de pe urma focului este raspandita peste pamanturi, crezandu-se ca gradina respectiva va capata astfel dar de rod si belsug. Se “descuie” iarna aruncandu-se in vai roti de foc, roti din paie aprinse.

In gospodariile autohtone, femeile au datoria de a imparti copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi si in unele zone se imparte pentru sufletul celor morti grau fiert in lapte. In biserici se tin slujbe speciale si se impart merinde.


Sursa

 

[anuk]

Cei 40 de mucenici din Sevastia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Trei dintre ei, Chirion, Candid și Domnos erau foarte pricepuți în studiul Scripturilor. În anul 320, aflând despre credința lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemnițați timp de 8 zile, bătuți cu pietre și ademeniți cu daruri. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. Unul din cei 40 a cedat și a ieșit din lac, dar a murit pe loc. I-a luat însă locul un soldat. În aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. În zori, au fost scoși vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au fost lăsați să-și dea sufletele. Rămășițele lor au fost arse, iar cenușa aruncată în lac. Moaștele lor au fost răspândite la diverse biserici din spațiul ortodox.

Iata si numele clor 40 . Mai ?!? Poate cei care nu aveti o zi onomastica va gasiti pe lista :

Acacius,
Aetius,
Aglaius (Eutychus),
Alexandru (Alexander),
Angius (Aggia),
Atanasie (Athanasius),
Candid (Candidus),
Chiril (Cyril, Cirillus),
Chirion, (Cyrion, Cyrius),
Chudion (Cudio),
Claudiu (Claudius),
Dometian (Domitian),
Domnos (Domnus, Domninus),
Ecditius (Ecdicius),
Eunoicus,
Euthychius (Eutychius),
Flaviu (Flavius),
Gaius,
Gorgonius,
Helianus,
Heraclius,
Hesychius (Aesychius),
Ioan,
Ilie (Elias, Ile),
Leonte (Leontius, Theoctistus),
Lysimachus (Lisimachus),
Meliton (Melito),
Nicolae (Nicallus),
Philoctimon (Philotemon),
Priscus
Sacerdon (Sacerdos),
Severian (Severianus),
Sisinius (Sisinnius),
Smaragdus,
Teofil (Theophilus),
Theodulus,
Valeriu (Valaerius, Valerius),
Valens,
Vivianus (Vibianus, Vicratius),
Xantheas (Xantius).

 

[anuk]

In traditia romaneasca se crede ca ARHANGHELUL MIHAIL poarta, uneori, cheile Raiului, dar si ca este un luptator infocat impotriva diavolilor. Adesea se alatura Sfantului Ilie, cand acesta tuna si trasneste, sau oranduieste grindina cu tunul. Arhanghelul Mihail vegheaza bolnavii, la cap, cand le este dat sa moara si la picioare, daca le este sortit sa mai traiasca. Ca si sfantul Haralambie, Arhanghelul Mihail tine ciuma in frau.


In viziunea populara, ARHANGHELII MIHAIL si GAVRIIL sunt patronii casei, ard pacatele omenesti si purifica, prin post si rugaciune, constiintele. Se crede, de asemenea, ca acestia ii insotesc pe oameni pe tot parcursul vietii, de la nastere si pana la moarte, rugandu-se neincetat lui Dumnezeu pentru sanatatea lor.


In zonele de munte, ARHANGHELII MIHAIL si GAVRIIL erau considerati ocrotitori ai oilor. De ziua lor, cand ciobanii sarbatoreau “napustitul aretilor”, adica slobozitul berbecilor intre oi, pentru imperechere, faceau turte mari, din malai, pe care le aruncau in mijlocul oilor. Daca turta pica pe pamant cu fata in sus, anunta o primavara fertila, cu multi miei. Turta picata cu fata in jos prevestea oi sterpe, fara rod.


8 noiembrie este zi de hotar intre toamna si iarna. Acum, iarna este slobozita putin cate putin si nu dintr-o data. Traditia populara spune ca intre sarbatoarea ARHANGHELILOR MIHAIL si GAVRIIL si Craciun trebuie sa existe trei-patru zile calde, senine, luminoase, numite “vara iernii”.


Pe 8 noiembrie, de ziua ARHANGHELILOR MIHAIL si GAVRIL, nu se lucreaza, nu se face treaba, cei care nu se supun acestei interdictii urmand sa aiba parte de chin mare la vremea mortii. Oamenii trebuie sa mearga la biserica, sa aprinda lumanari, sa se roage pentru belsug si sanatate.


Sursa

 

[anuk]

NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI

Pe 30 noiembrie îl sărbătorim pe Sfântul Apostol Andrei, „Cel dintâi chemat”, apostolul care a răspuns primul chemării lui Iisus Hristos şi ocrotitorul României.

Potrivit străvechilor credinţe păgâne însă, în noaptea Sfântului Andrei – 29 – 30 noiembrie – spiritele malefice se dezlănţuie. Hotarul dintre lumea albă şi lumea neagră, dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar strigoii, moroii şi pricolicii îşi fac de cap, fură “mana vacilor”, “minţile oamenilor” şi “rodul livezilor”..

Împotriva acestor primejdii se foloseşte usturoiul, iar casa, grajdul, coteţele, uşile şi ferestrele sunt unse cu usturoi pisat, ca să alunge duhurile rele la oameni şi animale.

Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor şi a câmpurilor, se aduc în casă crenguţe de vişin, care, dacă vor înflori până la Crăciun, este semn de belşug. Un alt obicei este de a pune grâu într-o oală de pământ, pentru a vedea rodnicia ogoarelor, dar şi a casei gospodarului în noul an.

Tradiţia mai spune că fetele, în ajunul Sfântului Andrei, încearcă să-şi afle viitorul. Astfel, ele aruncă în apă plumb sau cositor topit, care întărindu-se prefigurează chipul viitorului soţ. Tot pentru a-şi vedea ursitul, fetele stau peste noapte în faţa unei oglinzi, mărginite de două lumânări, până ce zăresc chipul acestuia.

Unii bătrâni observă cerul în noaptea de Sfântul Andrei şi prezic dacă noul an va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dar şi dacă va fi pace sau război.



http://www.evzmonden.ro/in-noaptea-sfantului-andrei-batranii-afla-daca-va-fi-pace-sau-razboi/