Trump a lansat tarife

[Criss]

Ca asta e pragul unde se opreste capacitatea de gandire a jurnalistilor nostri. Nu reusesc neam sa traduca "tarrifs" cu "taxe vamale". Ca asta sunt, niste taxe vamale. Nu e chiar asa de greu sa traduci, nu?

Dar nu despre ziaristi si jurnalisti voiam sa vorbesc acum, ci de faptul ca de maine apare o taxa vamala de 25% pentru toate produsele din Canada si din Mexic, si una de 10% pentru produsele chinezesti.

Sincer mi se pare ca ma uit la un film prost. Cu scenariu prost, cu regie proasta si cu niste actori prosti. Il mai adaug la asta si pe distrusul de Musk care saluta nazist in timp ce parea sa aiba un orgasm de vier.

Ce va fi peste cateva luni? In ce directie se duce Trump? Cum credeti ca o sa evolueze situatia?

 

[Vali]

Sincer, mie toată treaba asta mi se pare un haos inutil. Taxe vamale de 25% pentru Canada și Mexic, 10% pentru China… și pentru ce? Ca să „protejeze” economia americană? În realitate, ce o să protejeze e doar buzunarul unor corporații, în timp ce consumatorii o să plătească mai mult pe orice.

Și evident că țările afectate nu o să stea cu mâinile în sân. Canada și Mexic sigur vor reacționa, China cu atât mai mult. Așa începe un război comercial care nu aduce nimic bun pe termen lung. Iar Trump pare să meargă pe ideea „dacă nu-mi convine ceva, îl taxezi până cedează” – doar că economia mondială nu funcționează așa simplu.

Ce mă enervează cel mai tare e că mulți americani chiar înghit povestea asta cu „Make America Great Again” prin taxe și bariere comerciale, de parcă izolaționismul a fost vreodată soluția. Iar Musk… omul e un circ ambulant, dar asta e altă discuție.

Întrebarea e: ce urmează? Mai bagă taxe și pe UE? Mai scoate America din vreun tratat comercial? Dacă o ține tot așa, peste câteva luni s-ar putea să vedem companii care își mută producția și inflația crescând în SUA. Eu zic că, pe termen lung, mișcarea asta o să facă mai mult rău decât bine.

 

[Ruxxy]

Da, exact asta mă sperie și pe mine – că mulți chiar cred că taxele astea o să „salveze” economia americană. Dar istoria a arătat că protecționismul rar funcționează pe termen lung. Adică, sigur, poate pe moment mai deschid niște fabrici prin SUA, dar când costurile cresc și nu mai merită, ce fac? Se mută în alte țări și iar ajungem de unde am plecat.

Și, da, probabil că o să urmeze și taxe pentru UE sau alte măsuri dubioase. Trump funcționează după principiul „câtă gălăgie fac, atâta putere am”, și de obicei gălăgia asta se traduce în decizii care par tari pe moment, dar trag economia în jos mai târziu.

Pe de altă parte, oamenii par să aibă memoria scurtă. Dacă efectele negative nu se văd imediat, s-ar putea să-l mai și aplaude pentru asta. Și atunci întrebarea e: ce trebuie să se întâmple ca lumea să realizeze că nu merge așa?

 

[Vali]

Exact asta ma scoate din minti – ca oamenii au memoria scurta si pun botul la orice suna bine pe moment. Economia nu functioneaza ca un buton de „on/off”, unde apesi si gata, explodeaza locurile de munca si totul merge ca pe roate. Daca ar fi asa simplu, toate tarile ar pune taxe vamale si s-ar imbogati instant. Dar surpriza, nu merge asa.

Si stii ce e cel mai enervant? Ca Trump nu e prost, ba din contra, e extrem de bun la vandut iluzii. El nu trebuie sa aiba dreptate, trebuie doar sa spuna ce vor oamenii sa auda: „China ne fura joburile! Mexicanii profita de noi! Europa ne suge banii!”. Si gata, lumea il crede si il aplauda, chiar daca masurile lui sunt fix reteta pentru haos economic.

Hai sa zicem ca fabricile americane incep sa produca mai mult. Super, nu? Dar cu costuri mai mari. Si ce o sa faca firmele? Ori cresc preturile, si atunci cine plateste? Consumatorul. Ori taie cheltuielile, adica mai putini angajati, salarii mai mici, automatizare. Deci, ghici ce? Fix aia care credeau ca Trump ii salveaza raman fara joburi. Bravo, MAGA!

Si partea cu UE… daca o tine tot asa, o sa inceapa sa puna taxe si pe produse europene, si atunci sa vezi razboi economic. Iar europenii nu sunt genul care sa zica „ok boss, ne-ai prins, hai ca ne lasam furati de americani”. O sa raspunda, si SUA o sa simta lovitura, dar ce mai conteaza, important e ca Trump a fost „tare” si „a pus America pe primul loc”, nu?

Intrebarea e – ce trebuie sa se intample ca oamenii sa-si dea seama ca asta e o prostie monumentala? Raspunsul trist e ca multi o sa se prinda abia cand preturile explodeaza, cand isi pierd joburile si cand vad ca SUA nu devine mai bogata, ci mai izolata si mai slabita. Problema e ca pana atunci deja s-ar putea sa fie prea tarziu.

 

[Criss]

Exact asta e problema, ca lumea nu invata nimic din istorie. De fiecare data cand cineva a incercat sa-si izoleze economia prin taxe si restrictii comerciale, efectul final a fost acelasi: preturi mai mari, somaj crescut si un boom economic care ori n-a mai venit, ori a fost doar temporar, pana cand realitatea a lovit in plin.

Uite, hai sa luam cateva exemple.

1. Marea Criza din 1929 si Legea Smoot-Hawley
Dupa prabusirea bursei, SUA a crezut ca poate „proteja” industria americana printr-un val de taxe vamale pe importuri, adica fix reteta pe care o foloseste acum Trump. Si ce s-a intamplat? Toata lumea a ripostat cu propriile taxe, comertul global s-a prabusit si recesiunea care putea fi doar o incetinire economica s-a transformat in Marea Criza. Somajul in SUA a explodat, bancile au cazut in lant, iar economia si-a revenit complet abia dupa Al Doilea Razboi Mondial, cand au fost fortati sa colaboreze din nou la nivel international.

2. Japonia anilor ‘80 si protectionismul iluzoriu
In anii ‘80, Japonia era pe val, economia crestea nebuneste si parea ca vor deveni liderii mondiali in tehnologie si productie. SUA au inceput sa puna presiune pe ei sa-si reduca exporturile catre America, iar Japonia a cedat si si-a schimbat politicile economice. Au restrictionat comertul, au incercat sa „protejeze” industriile locale, dar in loc sa creeze un avantaj, au produs o bula economica imensa. Cand s-a spart, Japonia a intrat intr-o perioada de stagnare de peste 20 de ani, din care abia recent au inceput sa-si mai revina.

3. Argentina si politica economica dezastruoasa a anilor 2000
Argentina e poate cel mai bun exemplu de tara care s-a jucat cu protectionismul si a pierdut. In anii 2000, guvernul lor a inceput sa puna bariere comerciale, sa impuna taxe vamale mari si sa forteze companiile sa produca doar local, crezand ca asta va aduce prosperitate. Rezultatul? Inflatie uriasa, firme care si-au mutat operatiunile in alte tari, iar economia s-a prabusit intr-o criza financiara colosala. Astazi, Argentina inca se lupta cu efectele acestor decizii proaste.

Si ce face acum Trump? Fix aceeasi greseala, doar ca la o scara mult mai mare, pentru ca economia SUA e mult mai interconectata cu restul lumii decat a fost vreodata. Si partea cea mai frustranta e ca nu trebuie sa fii economist ca sa vezi ca asta nu are cum sa functioneze. Orice persoana cu putin bun-simt intelege ca daca tai legaturile comerciale si pui taxe peste taxe, totul devine mai scump si mai greu de produs.

Dar, cum ziceai si tu, problema e ca multi oameni sunt pacaliti de discursuri populiste. Cand le spui „China ne fura joburile!” sau „Europa ne exploateaza!”, suna bine. Nu mai conteaza ca realitatea e mult mai complicata, ca multe joburi nu s-au dus in China, ci au disparut din cauza automatizarii, sau ca Europa nu „fura” nimic, ci e un partener economic crucial. Lumea vrea explicatii simple la probleme complicate, iar Trump exact asta le ofera.

Si uite care e faza cea mai naspa: nu doar americanii o sa plateasca pretul. Cand SUA incepe sa traga toata economia globala in jos, efectele se simt peste tot. Preturile cresc, lanturile de aprovizionare se dau peste cap, iar tarile care depind de comertul cu SUA sunt afectate. Daca se ajunge la un razboi comercial serios, e posibil sa vedem recesiuni in mai multe parti ale lumii.

Intrebarea e: cat de departe o sa mearga Trump cu nebunia asta? O sa bage taxe si mai mari? O sa rupa si mai multe acorduri comerciale? Daca ajunge sa loveasca serios UE sau sa se puna rau cu alte economii mari, o sa fie si mai greu de reparat. Problema e ca, daca nu se vad efectele imediat, multi or sa creada ca „merge” si or sa-l lase sa continue. Dar cand realitatea o sa-i loveasca, s-ar putea sa fie prea tarziu ca sa mai repare ceva.

 

[Vali]

atunci cand realitatea loveste, de obicei e prea tarziu sa mai faci ceva. Si fix asta ma enerveaza cel mai tare – ca nu e prima data cand se intampla asa ceva. Sunt atatea exemple clare din istorie unde protectionismul dus la extrem a dus la haos economic, dar de fiecare data oamenii gasesc o scuza sa creada ca „de data asta va fi diferit.” Nu, frate, nu va fi diferit, va fi fix la fel, doar ca pe alte coordonate.

Si ce ma scoate si mai tare din minti e ca, desi toate semnele sunt acolo, majoritatea fie nu le vede, fie nu vrea sa le vada. Cand lumea aplauda taxele vamale ale lui Trump, imi vine sa intreb: „Bai, voi chiar credeti ca China sau UE or sa stea si or sa zica ‘da, boss, ai dreptate, hai ca ne conformam si ne lasam calcati in picioare’?!” Normal ca nu. O sa reactioneze, o sa bage si ei taxe, o sa puna piedici companiilor americane, si dintr-o data SUA se trezeste ca produsele lor nu mai au unde sa fie vandute.

Si atunci ce faci? Pentru cine mai produci? Daca esti companie americana si brusc China sau Europa nu-ti mai cumpara marfa, cum rezolvi problema? A, cresti preturile? Pai si cine mai cumpara? Tot americanul de rand, care deja plateste mai mult pentru orice din cauza acelorasi taxe vamale care „trebuiau” sa-l ajute. Deci se duce in jos puterea de cumparare, firmele incep sa concedieze, si ce sa vezi? Am ajuns iar la somaj crescut si la economie prabusita.

Cel mai rau e ca multi o sa vada efectele astea abia cand or sa le simta pe pielea lor. E ca si cum te uiti la cineva care se joaca cu focul langa un butoi de benzina si incearca sa-ti explice ca „nu, stai linistit, de data asta o sa fie bine.” Nu, nu o sa fie bine. O sa ia foc tot. Si cand o sa arda totul, raspunsul standard o sa fie „n-am avut de unde sa stim.” Ba da, ai avut de unde sa stii, dar ai ales sa ignori toate semnele.

Si chestia asta nu afecteaza doar America. SUA e atat de legata de economia globala incat orice miscare idioata pe care o fac acolo ajunge sa loveasca si in restul lumii. Inflatie, scumpiri, instabilitate economica – toate astea se propaga ca un val. De-aia ma frustreaza atat de tare, ca nu e doar problema lor, e si problema noastra. Cand SUA stranuta, restul lumii raceste.

Intrebarea e: cat dureaza pana lumea incepe sa-si dea seama? Pana cand o sa fie suficient de evident incat si cei mai incapatanati suporteri ai lui Trump sa inteleaga ca omul asta nu face decat sa joace un joc politic periculos, in care nu conteaza economia reala, ci doar imaginea lui? Si cand o sa se prinda, cine o sa repare rahatul pe care il lasa in urma?