2012

[anuk]

Sfarsitul lumii pe 21 decembrie 2012, o mare eroare!


Construita cu grija, cu trei ani inainte, povestea media despre un calendar mayas care ar fi prevazut sfarsitul lumii pentru 21 decembrie 2012, a prins la o buna parte a planetei. Capcana media a functionat si un om din zece crede azi ca sfarsitul lumii se va petrece inainte de Craciun. Partea buna este ca restul lumii nu crede in aceasta poveste. Dar afacerile legate de sfarsitul anuntat al lumii merg bine, cel putin in Mexic.

Cum a inceput totul

O mare bucata de roca sculptata de mayasi candva spre anul 669 al erei noastre si descoperita pe la inceputul secolului al XX-lea in sud-estul Mexicului, se afla la originea mitului legat de o pretinsa profetie despre sfarsitul lumii care ar urma sa se petreaca pe 21 decembrie 2012. Dar, in realitate, semnele sculptate in piatra vorbesc despre viata si razboaiele unei capetenii mayase si fac referire la data de... 23 decembrie 2012! Asadar 23 si nu 21 decembrie si apoi, nu sfarsitul lumii, ci inceputul unui nou ciclu al calendarului mayas! Atat si nimic mai mult.

"Mayasii aveau o conceptie ciclica a timpului (ca si noi, azi, N.R.) in care nu aparea in nici un fel notiunea sfarsitului lumii", explica arheologul mexican José Romero, asta apropo de stela care a inspirat filmul catastrofic "2012" realizat in 2009 de regizorul german Roland Emmerich. N-ar fi prima oara cand opera fictionala a unui autor, fie ca e vorba de filme sau de romane, este luata drept realitate de o mare parte a cititorilor de pretutindeni. Sa nu uitam mitul extraterestilor care invadeaza Ter-ra sau pur si simplu o viziteaza atunci cand nu rapesc oameni. Toate aceste inchipuiri scriitoricesti (romane si filme de succes) au creat oamenilor convingerea ferma ca este vorba despre o realitate veritabila.

La fel s-a intamplat si cu povestea sfarsitului lumii pe 21 decembrie 2012, poveste pusa in circulatie de mass-media, dar si de filmul 2012, ca sa nu mai vorbim despre romanul scriitorului american de science fiction Steve Alten intitulat "Profetia Maya". In roman este vorba despre un arheolog care e convins ca lumea va sfarsi pe 21 decembrie 2012, bazandu-se tocmai pe stela care vorbea despre sfarsitul lumii dupa calendarul mayas. De la sfarsitul ciclului unui calendar, la sfarsitul lumii e doar un pas, suficient de mic pentru a aprinde imaginatia unora si frica in altii. Compusa din sase fragmente, din care o parte sunt in Mexic, o parte in SUA, stela este cunoscuta drept Monumentul 6 din El Tortuguero (un sit arheologic din localitatea Mucuspana, statul Tabasco), asa cum apare in primul registru istoric care dateaza din 1915. Monumentul care avea initial forma literei "T" este azi fragmentat si incomplet. Dar, oricum ar fi, nu apare nicaieri data de 21 decembrie 2012!

"Ultima inscriptionare corespunde datei de 23 decembrie, dar tema principala a Monumentului 6 nu este nici data, nici vreo urma de profetie si nici vreun sfarsit al lumii. Este vorba despre istoria lui Balam Ahau, care a fost un conducatorul sfant din El Tortuguero", ne asigura José Romero. Pe de alta parte, istoricul mexican Erick Velasquez subliniaza, la randul sau, ca 23 decembrie la care se face referinta pe stela, si nu 21 cum se sustine din punct de vedere comercial, are legatura cu "ritul renasterii Universului", inceput pe data de 13 august 3114 inaintea erei noastre. "Pe stela se mentioneaza doar faptul ca se termina al 13-lea B'aktun (unitate de timp echivalent cu 144.000 de zile). Adica se sfarseste al 13-lea ciclu calendaristic al calendarului maya si nu ca se sfarseste calendarul sau, mai rau, lumea! Mayasii aveau astronomi si matematicieni redutabili! Ei stiau ceea ce unii n-au aflat nici macar azi: ca dupa un ciclu calendaristic urmeaza altul, dupa al 13-lea ciclu, urmeaza al 14-lea. Pentru unii, fictiunile sunt mai puternice decat realitatea insasi! Bine, si atunci de unde ideea sfarsitului lumii? O idee nici noua, nici foarte veche. Conform lui Romero si Velasquez, dar si a unor teoreticieni teologi, ideea unui sfarsit al lumii marcat de catastrofe naturale este un concept iudeo-crestin, o temere insurubata de mii de ani in constientul colectiv.

E inceputul, nu sfarsitul

Nu, mayasii n-au prezis sfarsitul lumii pentru decembrie 2012, spune si un expert german. Sven Gronemeyer a descifrat recent un manuscris mayas sapat in piatra care facea referire la 2012. Conform teoriei lui, desenele sculptate vorbesc despre intoarcerea lui Bolon Yokte, zeul mayas al creatiei si al razboiului. Data reaparitiei sale pe Pamant? Ati ghicit: 21 decembrie 2012! Aceasta data marcheaza, asadar, tranzitia spre o noua era si nu sfarsitul lumii terestre. "Pentru elita din Tortuguero, era clar ca ea trebuia sa pregateasca lumea pentru reintoarcerea zeului", spune Gronemeyer.

Investitii pentru sfarsitul lumii

Daca unii, mai saraci cu duhul sau doar speriati de sfarsitul lumii, cauta locuri de ascunzis pentru a scapa de cataclism (!?!), altii se pregatesc de eveniment . Astfel, guvernul mexican, care nu crede nicidecum in "profetia" mayasa, se asteapta ca ziua solstitiului de iarna, 21 decembrie, sa atraga multi turisti, motiv pentru care a investit 6,2 milioane de euro pentru promovarea turismului. Pentru ca sunt asteptati cu peste 12 milioane de oameni mai multi decat in anul precedent, toti gata sa descopere frumusetile locurilor stravechi si nu Apocalipsa!

La Cancun, situat in statul Quintana Roo, unul dintre cele cinci state unde s-a dezvoltat lumea maya, rata de ocupare a hotelurilor este de 90 la suta, un adevarat balon de oxigen pentru aceasta localitate afectata de criza economica din 2009. In asteptarea sfarsitului unei ere, cum suna sloganul turistic din Cancun a adus o crestere a cifrelor de afaceri din zona cu 9 la suta, comparativ cu anul trecut, semn ca "sfarsitul lumii" e benefic. La fel ca si pentru zona Riviera Maya cu vastele sale plaje, aflata la 188 km de situl arheologic de la Chichen Itza, unde se afla piramida monumentala a lui Kukulkan, numele mayas pentru Dumnezeul cel mai important al lumii prehispanice, Sarpele cu aripi. Asadar, un sfarsit al lumii din care toata lumea are de castigat...

GEORGE CUSNARENCU



http://www.revistamagazin.ro

 

[anuk]

2012 se apropie de final si in ciuda materialelor care aduc panica in toata lumea, viata merge inainte si o gramada de lucruri bune se intampla,oamenii de stiinta fac descoperiri importante .Astea sunt doar cateva imagini dintre cele mai spectaculoase.



10 DESCOPERIRI din 2012



Revista National Geographic a publicat un top 10 al celor mai citite știri din ediția sa online de anul acesta. Crocodilul gigantic, zahărul din spațiu și o nouă specie de maimuțe sunt câteva dintre cele mai accesate subiecte prezentate de prestigioasa revistă.





Locul 10


Crocodilul uriaș,

capturat în septembrie anul trecut în apropierea unui oraș din Filippine, a intrat anul acesta, în luna iulie, în Cartea Recordurilor. Reptila cu o lungime de 6,17 metri deține recordul de cel mai mare crocodil în captivitate din lume.



Locul 9

Astronomii au descoperit, în luna august, molecule simple de "zahăr"

(mai exact, este vorba despre carbohidrați) plutind în masa de gaz din jurul unei planete aflate la 400 de ani lumină de Terra. Chiar dacă nu demonstrează existența unor forme de viață extraterestre, descoperirea oamenilor de știință arată că nu există totuși motive să credem că acest lucru ar fi imposibil.



Locul 8

Potrivit unui studiu publicat în luna mai, o planetă nouă

s-ar afla în zona mai întunecată a sistemului solar, fiind prea departe de Pământ însă pentru a fi văzută cu telescopul. Singurele semne ale existenței sale fiind niște anomalii observate de oamenii de știință în orbitele corpurilor cerești ce fac parte din Centura Kuiper, aflată dincolo de orbita planetei Neptun.



Locul 7

În iulie, două echipe de cercetători au anunțat că, în proporție de 99%, au descoperit bosonul Higgs

(denumit și particula lui Dumnezeu) sau o nouă particulă ce se afla exact acolo unde estimau cercetătorii că este bosonul Higgs.



Locul 6

O specie necunoscută de crab Yeti, anemone

și chiar o caracatiță au fost filmate de o cameră subacvatică la peste 2.400 de metri adâncime în Antartica, acesta fiind o nouă "lume dispărută", potrivit unui studiu din ianuarie.



Locul 5

O stea asemănătoare Soarelui,

aflată la 127 de ani lumină de Pământ, în constelația Hydrus, ar putea avea nouă planete-satelit, cu una mai mult decât sistemul solar.

Locul 4

O nouă specie de maimuțe nocturne

a fost descoperită, împreună cu alte șapte specii de mamifere, în timpul unei expediții în nordul statului Peru, au anunțat oamenii de știință în luna septembrie.

Locul 3

Oamenii de știință au descoperit, în nord-estul Indiei, o specie nouă de amfibieni,

fără membre, potrivit unui studiu publicat în februarie.



Locul 2

În timpul excavațiilor în ultima metropolă Maya descoperită, arheologii au găsit o pictură murală

ce contrazice total profețiile privind sfârșitul lumii, care, în opinia unor interpreți ai calendarului maya, ar avea loc luna aceasta.



Locul 1

În luna mai, oamenii de știință au anunțat descoperirea mult căutatului Templul al Soarelui Nopții în jungla din Guatemala.

În urmă cu 1.600 de ani, templul era vizibil de zeci de kilometri depărtare și era decorat cu măști gigantice al zeului Soare venerat de mayași.



Fotografii: National Geographic

 

[Serj]

VIZIONARE PLACUTA!!

 

[Admin1]

Sunteti pregatiti pentru sfarsitul lumii ???

Programul sărbătorilor de iarnă:
- 20 decembrie 2012 – pregătirea pentru sfârșitul lumii
- 21 decembrie 2012 – începutul sfârșitului lumii
- 22 decembrie 2012 – sărbătorirea oficială a sfârșitului lumii
- 23 decembrie 2012 – sfârșitul oficial al sfârșitului lumii
- 24 decembrie 2012 – Mahmureala de după sfârșitul lumii
- 25, 26 decembrie - Crăciunul
- 31 Decembrie 2012 – pregătirea pentru anul nou Brad.. Șampanie..Cadouri …etc…
- 1 ianuarie – începutul noului an…
- 2, 3 ianuarie – mahmureala după anul nou
- 4 ianuarie – pregătirea pentru sfârșitul lumii… pe stil vechi…

 

[GeoX]

Eu ma voi distra grozav in perioada asta...=D>$-)

 

[anuk]

Cititi si luati notitze


21 decembrie se aproprie! ADEVĂRUL DESPRE SFÂRŞITUL LUMII! Interviu cu un cercetător în Fizică Nucleară

Se apropie sfârşitul lumii?
Vom muri cu toţii pe 21 decembrie 2012 sau, oricum în viitorul apropiat?

Vă prezentăm un interviu pe această temă cu coordinatorul celui mai important proiect European de Fizică Nucleară. Cum vede un om de ştiinţă sfârşitul lumii şi cum se pregăteşte.


Mai mulţi prieteni din România (dar şi din Italia) m-au întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă vine sfârşitul lumii, dacă trebuie să se pregătească de "marea trecere spre nefiinţă". Datorită extratereştrilor, din cauza lui Nibiru, a asteroizilor, inversiunii polilor magnetici sau a altor dezastre devastatoare.

Le-am explicat că nicidecum nu trebuie să se aştepte la aşa ceva, că este o manevră a presei, o adevărată manipulare, un bombardament de cea mai joasă calitate, nejustificat de nimic ştiinţific.


Ca să îi conving pe ei dar şi pe ceilalţi care sunt speriaţi de apropierea fatidicei date de 21 decembrie, am realizat un interviu cu Profesorul Carlo Guaraldo, de la INFN, Frascati. Un interviu ştiinţific, în care sunt dezbătute pe larg tematicile legate de motivele care ar putea duce la sfârşitul lumii.

Vă rog să ne spuneţi cine sunteţi dumneavoastră, Prof. Carlo Guaraldo.

Sunt coordinatorul celui mai mare proiect în domeniul fizicii nucleare finanţat de Comunitatea Europeană în cadrul celui de-al şaptelea Program Cadru (FP7). Titlul proiectului este "Study of strongly interacting matter" (acronimul fiind HadronPhysics3). La acest proiect participa circa 2000 de cercetători din 48 de organizaţii Europene şi 116 organizaţii din restul lumii (cum ar fi Japonia, Rusia, Statele Unite ale Americii).
HadronPhysics3, cum spune şi numele, este al treilea proiect dintr-o serie de proiecte aprobate în ultimii 10 ani de către Comunitatea Europeană, avend institutul Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (INFN) ca institut ce coordinează şi pe mine, Carlo Guaraldo, ca Project Coordinator.



Se apropie sfârşitul lumii?

Aşa scris presa din România.

Nu doar în presa din România, ci în toată lumea se scrie despre sfârşitul lumii care ar fi anunţat pentru 21 Decembrie 2012, anunţ care are diverse obiective: în primul rând de a profita de pe urmele celor săraci cu duhul care cred în acest sfârşit şi care fac planuri legate de cum să îşi petreacă ultimele momente ale vieţii, nu contează costul. Unii dintre aceştia fac o grămadă de cheltuieli nesăbuite şi ajung chiar să dăruiască averile, precum San Francesco. Anunţul sfârşitului lumii are însă şi un alt obiectiv: de a distrage atenţia de la adevăratele evenimente dramatice importante care se petrec chiar sub nasul nostru.

Există o întreagă serie de "profeţii" catastrofice, care se repetă cu o anumită frecvenţă. De data asta a fost aleasă dată de 21 decembrie 2012 pentru a fixa (din nou) sfârşitul lumii.
Trebuie subliniat faptul că nu există nici o bază ştiinţifică pentru aceste anunţuri: sunt generate în mare parte de şarlatani şi astrologi, de care e bine să nu ne apropiem.

Ar putea să fie însă o bună idee, dacă ni se dă ocazia, să demascăm în mod ştiinţific idioţiile propuse de presă cetăţenilor, care ar avea probleme mult mai concrete şi reale de care să se preocupe şi cu totul alte necesităţi, multe dintre care trebuie rezolvate zilnic.

Există însă cu siguranţă un sfârşit al lumii şi, deci (dacă vom reuşi să supravieţuim ca omenire până atunci) al civilizaţie noastre.
Steaua noastră, Soarele, este alcătuit din hidrogen şi heliu. Temperatura în interiorul Soarelui este mai mare de zece milioane de grade iar nucleele de hidrogen au energie suficientă să dea naştere la reacţii de fuziune nucleară în urma cărora se formează heliul. Soarele va "arde" hidrogenul în circa 10 miliarde de ani. La ora actuală suntem cam la jumătatea acestui interval de timp. Cam în circa alţi 5 miliarde de ani Soarele va deveni o stea de tip gigant roşu. Dimensiunile lui vor creşte de câteva sute de ori, ajungând să înglobeze orbita planetei Mercur, a lui Venus şi, poate, şi a Terrei.
În orice caz, se va ajunge la o completă distrugere a vieţii pe Pământ.

IPOTEZA ASTEROIDULUI

În multe articole în presă sfârşitul lumii este legat de ciocnirea violentă cu obiecte care provin din spaţiu: este posibil că aşa ceva să se întâmple pe 21 decembrie?

Acum circa 65 de milioane de ani, un bolid de circa 10 km diametru a lovit Terra, dând naştere la un crater cu un diametru de circa 300 km şi cu o profunzime de aproximativ 24 km. Impactul a ridicat 200000 kilometri cubi de pământ, a dat naştere la cutremure şi incendii. Praful ridicat în atmosferă a acoperit lumina Soarelui ani de zile. Fotosinteza a fost blocată, au murit plantele şi circa 65-70% din speciile care trăiau la vremea respectivă, printre care dinozaurii. Createrul este vizibil şi astăzi în Yucatan

Într-o perioadă mai recentă, în 1908 la Tunguska, în Siberia, a căzut la sol un obiect al cărui nucleu central era un amestec ce conţinea şi gheaţă, cu diametrul de circa 100 metri. Impactul a avut o energie echivalentă cu 600 de bombe nucleare ca cea de la Hiroshima şi a distrus 1800 km pătraţi de pădure.

Aceste două exemple sunt în realitate evenimente foarte rare. În fiecare an cad pe Pământ circa 12000 obiecte din cosmos cu un diametru maxim de 1 metru, care nu lasă urme importante, tanand cont şi de faptul că mare parte a planetei nu este locuită.

Pe lângă aceste ciocniri există circa 800 asteroizi, cu diametrul de aproximativ 1 km, cu orbite instabile relativ aproape de Pământ, cu riscul de a fi atrase de câmpul gravitaţional al planetei şi de a cădea la sol.

Conform calculelor primul între aceste obiecte care ar avea o mică posibilitate de a cădea pe Pământ este asteroidul 1997XF11, care are un diametru de 2km şi care pe 26 octombrie 2028 va trece la o distanţă de Pământ de 2.5 ori distanţa dintre Pământ şi Lună.
Înainte de 2028 nu există reale pericole de ciorcire cu asteroizi.


IPOTEZA INVERSĂRII POLILOR MAGNETICI

Este posibil sfârşitul lumii legate de o inversiune a polilor magnetici pe 21 decembrie 2012?


Încep prin a spune că inversiunea polilor magnetici a avut deja loc de mai multe ori de-a lungul istoriei planetei noastre şi nu a produs nici o distrugere de masă a speciilor existente.
La o distanţă de 150 milioane de km faţă de Soare, Pământul este învăluit de un scut magnetic, un fel de umbrelă spaţială, constituită din liniile de forţă ale câmpului magnetic terestru, care protejează planeta de radiaţia solară. Pământul se comportă ca şi cum ar avea în centru un magnet sub forma unei bare cu o axă înclinată de 11 grade relativ la axa de rotaţie. Originea acestui câmp magnetic este legată de nucleul Pământului. Se consideră că o parte al nucleului este formată din fier în stare lichidă, menţinut în mişcare de curenţi termici şi de rotaţia Pământului. Ca un dinam generator de electricitate, acest fier lichid în mişcare da naştere la curenţi electrici care generează un câmp magnetic al cărui linii de forţă îmbrăţişează Pământul protejându-l.
Din când în când fierul lichid este agitat de curenţi turbulenţi. Aceste turbulenţe generează la rândul lor turbulenţe în liniile de forrta ale câmpului magnetic, care duc la deplasarea polilor magnetici. Există dovezi experimentale despre inversiunea polilor. Una dintre aceste dovezi provine din examinarea rocilor vulcanice. Când acestea se răcesc, solidificandu-se, minusculele particule magnetice din interior, ce conţin oxid de fier, se alinează cu câmpul magnetic terestru. Rezultă că examinând aceste roci din perioade diverse este posibil să reconstruim modul în care a evoluat magnetismul terestru. În felul acesta s-a ajuns la concluzia că în trecut au avut loc cam 20 de inversiuni ale polilor magnetici.

Care pot fi efectele inversiunii polilor asupra noastră?

Acest fenomen ar putea genera o breşă în scutul de protecţie împotriva radiaţiei solare, însă nu a fost demonstrată nici o legătură între inversiunea polilor şi dispariţia speciilor animale.
S-a constatat, din analiza rocilor, ca în ultimii 2000 de ani câmpul magnetic terestru a scăzut: dacă această tendinţă va continua, este posibil ca în circa 1400 de ani, deci în jurul anului 3400, să se verifică o inversiune a polilor.
Doar dacă ar avea loc, din motive necunoscute, o bruscă inversiune a polilor, atunci s-ar putea genera un bombardament al radiaţiei solare, cu consecinţe nefaste mai ales asupra aparaturii pe care o folosim. Acest fapt este însă contrar oricărei dovezi şi are mai mult legătură cu o povestire de sciencefiction decât cu realitatea.



IPOTEZA EXTRATEREŞTRILOR

Ne vor invada extratereştrii pe 21 decembrie 2012, sunt deja printre noi?


Poate fi abordată probleme extratereştrilor în mod ştiinţific? Da. Şi este exact ceea ce a făcut cel mai complet fizician din secolul trecut, Enrico Fermi, un teoretician excepţional şi un experimentator la fel de important, care a primit premiul Nobel (zilele acestea s-au sărbătorit 70 de ani de când Fermi a creat primul reactor nuclear, 2 Decembrie 2012). Este celebru aşa-numitul "paradox al lui Fermi": "Unde sunt cu toţii?". Faptele despre care vă vorbesc au avut loc în 1950 când Fermi era la cantina institutului la care lucra în America, discutând cu diverşi colegi, printre care şi Edward Teller. Vorbeau despre un OZN care fusese, se zice, văzut de curând şi se amuzau de o caricatură publicată într-un ziar în care se scria (evident în glumă) că extratereştrii furau lăzile de gunoi din oraş.
La un moment dat Fermi a exclamat: "Unde sunt cu toţii?". Figura lui Fermi era aşa de importantă încât în urma acelei întrebări aparent banale în cantină s-a făcut linişte, deoarece cercetătorii care erau acolo au înţeles că Fermi nu glumea şi că într-adevăr există o problemă. Paradoxul nu are nici până în ziua de astăzi un răspuns.
Paradoxul lui Fermi poate fi redus la următoarea întrebare: "De ce, dacă exusta extratereştrii, nu am văzut până acum urme ale acestora?"
Au fost făcute multe speculaţi atât ştiinţifice cât şi filozofice legate de acest paradox. Cel mai simplu mod de a răspunde este faptul că nu am văzut urme ale extratereştrilor deoarece aceştia nu există.. Situaţia însă este mult mai complexă.
Există serioase indicaţii (de exemplu bacterii care trăiesc în condiţii extreme: în vulcani, în interiorul stratului de petrol sau la sute de metri sub pământ) ale faptului că viaţa ar putea să nu fie atât de rară în Univers.
S-a estimat cum că în galaxia noastră ar putea exista miliarde de planete care ar avea condiţii favorabile vieţii şi miliarde de miliarde în tot Universul vizibil.
Pe baza acestor numere se pot face următoarele consideraţii:

-dacă viaţa apare pe o planetă, există o probabilitate semnificativă ca aceasta să evolueze spre un nivel înalt de civilizaţie şi tehnologie

- dacă durata de viaţă a civilizaţie evoluate este de sute sau mii de ani, este probabil că aceasta să aibă capacitatea, de exemplu, să construiască sonde von Neumann şi să realizeze o colonizare cosmică.


Ce este o sondă von Neumann?

Este un automat auto-replicant, util în călătoriile spaţiale. Omul de ştiinţă John von Neumann, o figură extrem de importantă în ştiinţa modernă, a pornit de la întrebarea "ce este viaţa?" şi a ajuns să identifice principiul care stă la baza fiecărui sistem care se poate reproduce, ca de exemplu o celulă, şi anume faptul că trebuie să dispună de un constructor şi de un program. Avea dreptate. Pentru celule ADNul şi proteinele au exact acest rol.

Când o sondă realizată pe baza acestui principiu ajunge în apropierea unei stele, programul comanda sondei să facă rost de materialul necesar autoreplicării, din comete, asteroizi sau planete.
Realizarea unei sonde von Neumann depinde şi de dezvoltarea nanotehnologiei. Cu nanotehnologia este practic posibil orice, inclusiv construirea unui echivalent al creierului uman care să fie instalat în sonda von Neumann. La ora actuală se depun eforturi uriaşe în acest domeniu. Reamintim, ca să dăm un exemplu, imaginea de pe coperta unei faimoase publicaţii în care cuvântul IBM era compus din 35 atomi de Xenon.

În concluzie:

-presupunerea că dintre miliardele de civilizaţii care ar putea exista în Univers nici măcar una nu a fost în stare de exemplu să construiasa o sondă von Neumann pare improbabilă
-pare mai plauzibil să ne imaginăm că în realitate evoluţiei vieţii spre o civilizaţie avansată are o probabilitate extrem de mică


Cât despre ideea că cineva ne ascunde adevărul legat de extratereştrii aş dori să reamintesc că înainte de primul zbor spre Lună existau persoane care susţineau că aveau dovezi ale existenţei unei civilizaţii avansate pe Lună, din studiul unor fotografii efectuate de NASA şi că NASA şi guvernul american ţineau secrete aceste informaţii.
După ce oamenii au păşit pe Lună, au fost şi continuă să fie mulţi cei care susţin că omul nu a păşit niciodată pe Lună, că totul ar fi un fals realizat la Holliwood, cu scopul de a întări imaginea americanilor în timpul razbiului rece. Sunt cei care susţin inclusiv că The Twin Towers au fost distruse de către Bush şi nu de Bin Laden, pentru a relansa industria războiului.
Precum prostiile legate de sfârşitul lumii, căutarea celor care ne manipulează este un sport răspândit în lumea întreagă. Are obiectivul de a acoperi adevăratele probleme cu care se confruntă lumea.


IPOTEZA MAYA

Există vreun alt motiv pentru care ar putea avea loc sfârşitul lumii aşa cum a fost "prezis" de calendarul Maya?

Nu pot decât să dau un răspuns ştiinţific.

Nu: în viitorul apropiat lumea nu se va sfârşi!

Am prezentat mai înainte două date cu un risc de evenimente planetare:

- Octombrie 2028, când un asteroid ar putea să treacă la o distanţă faţă de noi de circa 2.5 ori distanţa până la Lună
-Anul 3400, când câmpul magnetic terestru ar putea ajunge la zero, în procesul de inversiune a polilor magnetici.
-Adevărata dată a sfârşitului lumii este însă cam în 5 miliarde de ani.


Cât despre profeţia Maya, 21 Decembrie 2012 este dată din calendarul gregorian care corespunde, se spune, unei date din calendarul Maya în care ar trebui să aibă loc o discontinuitate faţă de trecut: sfârşitul lumii sau trecerea spre un nou stadiu al evoluţiei, un stadiu spiritual.
Civilizaţia Maya măsura timpul cu ajutorul unui sistem de trei calendare.
Unul dintre acestea împărţea timpul în cicli b’ak’tun. Pe 20 Decembrie 2012 se termină al 13lea ciclu b’ak’tun. Conform unei inscripţii pe un monument Maya sfârşitul acestui ciclu corespunde cu războiul ci cu procesul creaţiei. De aici provine profeţia legată de sfârşitul lumii pe 21 decembrie.
Evident, toată această poveste nu are nici o bază ştiinţifică. Ba mai mult: majoritatea celor care studiază civilizaţia Maya în mod serios nu este de acord cu această interpretare.

Calendarul mayaș: Apocalipsa în 2012

În concluzie, Prof. Guaraldo, cum vă pregătiţi pentru a întâmpina sfârşitul lumii?

Luându-i în glumă, fără răutate, pe cei care cred în sfârşitul lumii, fără însă a judeca prea aspru această slăbiciune a lor.


Mai doriţi să adăugaţi ceva?

Revin la începutul interviului. Dacă în România există persoane care cred în sfârşitul lumii, aceste persoane sunt într-o situaţie de stress care face rău doar lor. În Italia nu există multe persoane care cred în sfârşitul lumii pe 21 decembrie 2012., există însă multe persoane care continua să creadă în acel manipulator al realităţii care este Berlusconi şi care în urmă cu un an a adus Italia în pragul falimentului. Jumătate din italieni au crezut în Berlusconi. Astăzi, din fericire, sunt mult mai puţini.
Între cine crede în OZNuri şi Maya şi cine crede în Berlusconi nu există cel mai mic dubiu că cei din urmă dăunează nu doar lor înşişi, ci şi ţării ai cărei cetăţeni sunt.

Interviul în original (în italiană) poate fi găsit pe pagina Facebook – Catalina Curceanu.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro

 

[adrian_nicolae]

uai , bradul se face pe 24 decembrie

 

[Old DG]

Fara comentarii!
View attachment 2

 

[Admin1]

[video=youtube]