AMINTIRI
- Thread starter Old DG
- Start date
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri din copilarie(1)
Sunt megies din targul Buzaului, orasul prafuit de la rascruce de drumuri, atestat documentar de 1600 ani!
Familia mamei este de 4 generatii aici, ne tragem din ''sarbi( gresit spus pentru ca gradinarii erau de fapt bulgari)'', iar tata a fost din Judetul Arges(sunt morti de 28 ani), s-au cunoscut la Bucuresti si tata cared ca m-a conceput intr-o permisie de pe front, m-am nascut in octombrie 1945, intr-o aripa daramata a Spitalului Coltea din Bucuresti. De la doi ani pana la 7 ani ma crescut la Mizil, la o matusa pana parintii s-au reunit la Buzau cu casa si serviciile.
Am fost copil unic nascut tarziu, nerasfatat, din parinti profesori, tata=latina si greaca la Scoala Normala de baieti, mama=istorie si geografie la Scoala Normala de fete.
Perioda cat am stat la Mizil a fost hotaratoare pentru educatia si viitoarea mea meserie. Sa va explic cum!
Matusa Antoneta( sora mamei care nu avea copii) si Unchiul Ionel tineau o Bacanie langa un han, la iesirea din micul orasel, pe malul garlei Ineu, deci toata copilaria mea s-a desfasurat intre carute, cai, han si bacanie.
Unchiul Ionel avea obiceiul ca dupa amiaza sa citesca Scanteia, dupa masa, cu glas tare si asa pe la varsta de 5 ani, cunosteam literele mari si citeam titlurile din ziar, iar faptul ca mai cantaream la bacanie stafide, masline,zahar, bomboane, m-au determinat ca in meseria mea de mai tarziu sa fiu un bun AMC-ist( aparate de masura si control).
Totul s-a sfarsit tragic, aveam 14 ani si eram deja la Buzau, Nenea Ionel avea cataracta la ambii ochi, a fost operat la Spitalul Predingher din Ploiesti, si cand i -sau dat bandajele jos si a vazut din nou, a suferit un atac de inima si a murit, la auzul vestii matusa Antoneta s-a aruncat in fantana.
Dumnezeu sa-i odihneasca, le port respectul ca si parintilor mei!
Si completare, doua poze aferente perioadei!
View attachment 6View attachment 7
Sunt megies din targul Buzaului, orasul prafuit de la rascruce de drumuri, atestat documentar de 1600 ani!
Familia mamei este de 4 generatii aici, ne tragem din ''sarbi( gresit spus pentru ca gradinarii erau de fapt bulgari)'', iar tata a fost din Judetul Arges(sunt morti de 28 ani), s-au cunoscut la Bucuresti si tata cared ca m-a conceput intr-o permisie de pe front, m-am nascut in octombrie 1945, intr-o aripa daramata a Spitalului Coltea din Bucuresti. De la doi ani pana la 7 ani ma crescut la Mizil, la o matusa pana parintii s-au reunit la Buzau cu casa si serviciile.
Am fost copil unic nascut tarziu, nerasfatat, din parinti profesori, tata=latina si greaca la Scoala Normala de baieti, mama=istorie si geografie la Scoala Normala de fete.
Perioda cat am stat la Mizil a fost hotaratoare pentru educatia si viitoarea mea meserie. Sa va explic cum!
Matusa Antoneta( sora mamei care nu avea copii) si Unchiul Ionel tineau o Bacanie langa un han, la iesirea din micul orasel, pe malul garlei Ineu, deci toata copilaria mea s-a desfasurat intre carute, cai, han si bacanie.
Unchiul Ionel avea obiceiul ca dupa amiaza sa citesca Scanteia, dupa masa, cu glas tare si asa pe la varsta de 5 ani, cunosteam literele mari si citeam titlurile din ziar, iar faptul ca mai cantaream la bacanie stafide, masline,zahar, bomboane, m-au determinat ca in meseria mea de mai tarziu sa fiu un bun AMC-ist( aparate de masura si control).
Totul s-a sfarsit tragic, aveam 14 ani si eram deja la Buzau, Nenea Ionel avea cataracta la ambii ochi, a fost operat la Spitalul Predingher din Ploiesti, si cand i -sau dat bandajele jos si a vazut din nou, a suferit un atac de inima si a murit, la auzul vestii matusa Antoneta s-a aruncat in fantana.
Dumnezeu sa-i odihneasca, le port respectul ca si parintilor mei!
Si completare, doua poze aferente perioadei!
View attachment 6View attachment 7
Attachments
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri din copilarie(2)
In 1952, ne-am mutat toata familia la Buzau, cu chirie la un avocat , care avea doua camere libere(casa se mai gaseste si azi in centru pe str.Independentii nr.6), o camera dormitorul parintilor, o camera pentru mine care era si sufragerie si bucatarie, wc comun pe un hol, iar baie la lighean.
In aceeasi curte mai statea la parter un carutas, copilaria mi-am petrecut-o cu Mishu, calul care nu a acceptat niciodata prietenia mea,deoarece i-am baut odata apa din galeata lui,iar tata a fost obligat sa cumpere o galeata noua.
Vecinii nostri erau: un evreu cu sapte fete(Ahter, care in final a emigrat cu toata familia in Israel), un neamt care avea un atelier de reparatii(Stosky) si familia Simionescu(adventisti) care aveau un baiat de o seama cu mine.
Acum imi dau seama ca eu crestin-ortodox, am crescut cu catolici, iudei si adventisti la un loc, fara ca asta sa impieteze cu ceva jocurile noatre comune, ba inca de mic copil participam la toate sarbatorile lor religioase.
Am fost dat la scoala in 1952, o singura clasa amarata, unde invatam toti, indiferent de varsta.
Si mai imi aduc aminte ca in iarna anului 1953 a fost o zapada de cainii vecinilor veneau la geamul nostru( la etajul unu) dupa mancare si apa.
In 1952, ne-am mutat toata familia la Buzau, cu chirie la un avocat , care avea doua camere libere(casa se mai gaseste si azi in centru pe str.Independentii nr.6), o camera dormitorul parintilor, o camera pentru mine care era si sufragerie si bucatarie, wc comun pe un hol, iar baie la lighean.
In aceeasi curte mai statea la parter un carutas, copilaria mi-am petrecut-o cu Mishu, calul care nu a acceptat niciodata prietenia mea,deoarece i-am baut odata apa din galeata lui,iar tata a fost obligat sa cumpere o galeata noua.
Vecinii nostri erau: un evreu cu sapte fete(Ahter, care in final a emigrat cu toata familia in Israel), un neamt care avea un atelier de reparatii(Stosky) si familia Simionescu(adventisti) care aveau un baiat de o seama cu mine.
Acum imi dau seama ca eu crestin-ortodox, am crescut cu catolici, iudei si adventisti la un loc, fara ca asta sa impieteze cu ceva jocurile noatre comune, ba inca de mic copil participam la toate sarbatorile lor religioase.
Am fost dat la scoala in 1952, o singura clasa amarata, unde invatam toti, indiferent de varsta.
Si mai imi aduc aminte ca in iarna anului 1953 a fost o zapada de cainii vecinilor veneau la geamul nostru( la etajul unu) dupa mancare si apa.
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Sambata si Duminica cate doua postari, ca sa aveti ce citi!
_____________________________________________________________
Amintiri din copilarie(3)
In 1952 a avut loc o a doua stabilizare monetara, imi aduc aminte ca se schimbau numai 10 mil. pe 10 lei noi, erau multi care nu aveau nici un milion, iar altii saci intregi, se schimba personal cu buletinul, multi dadeau la altii sa schimbe cu o cota parte, bineinteles.
Aproape un an de zile ne-am jucat cu leii vechi care nu mai aveu nici o valoare, carutasul meu, nea Tanase, isi rasucea tigari din ei.
Mai rau este ca aparusera cartelele pe puncte, rationalizarea, aveai bani, magazinele aveau produse, dar trebuia sa te gandesti ce iei pe puncte:ulei, zahar,faina orez, paine,salam,carne sau sa dai 100 puncte si sa-ti iei un palton, dar vreo doua saptamani ce mai mancai?
_____________________________________________________________
Amintiri din copilarie(3)
In 1952 a avut loc o a doua stabilizare monetara, imi aduc aminte ca se schimbau numai 10 mil. pe 10 lei noi, erau multi care nu aveau nici un milion, iar altii saci intregi, se schimba personal cu buletinul, multi dadeau la altii sa schimbe cu o cota parte, bineinteles.
Aproape un an de zile ne-am jucat cu leii vechi care nu mai aveu nici o valoare, carutasul meu, nea Tanase, isi rasucea tigari din ei.
Mai rau este ca aparusera cartelele pe puncte, rationalizarea, aveai bani, magazinele aveau produse, dar trebuia sa te gandesti ce iei pe puncte:ulei, zahar,faina orez, paine,salam,carne sau sa dai 100 puncte si sa-ti iei un palton, dar vreo doua saptamani ce mai mancai?
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri din copilarie(4)
Viata era mai putin complicata, dar mai dura din punctul de vedere al supravietuiririi( ca de altfel si azi), toti ne cunosteam cu toti si stiam exact ce se gateste in fiecare zi a saptamanii, ca nu erau hote, stiam cand luau leafa sau isi cumparau ceva in casa, astazi asa ceva este de neconceput, atunci eram mai putin sofisticati si in saracia noastra nu aveam nimic de ascuns.
Perioda 1952-1956, primii ani de scoala! Ehe! Atunci s-au legat prietenii care dureaza si in ziua de azi, unii din colegii de atunci au si murit(Dumnezeu sa-ierte!). In clasa a patra am fost repartizat in banca cu Mirela( fata simigiului Borosh), atunci s-a facut mixtarea in scoli si am luat proportii intr-un an! De ce? Simplu! Ca sa copie temele( pe care nu aveam cum sa nu le fac acasa, fiind dubla supraveghere profesionala!), mi sa aduceau placinte, braga si un mar zilnic!
Si asa ajunsesem ca la 10 ani sa am 55 Kg, de-mi ziceau colegii ''shunci''!
Tot in acel an ARLUS_ul( Asociatia Romana de Legaturi cu Uniunea Sovietica) la indicatia NKVD( vedeti o carte de Pavel Corut, ca le publica), a introdus obligatoriu in scoala ca prima limba rusa si optional a doua, eu am ales franceza din clasa a cincea.Era obligatorie purtarea uniformelor, sepcilor, emblemelor cu numere, vai de ciorapii colegelor din bumbac, sportul se facea separat! La film ne duceam cu clasa, sau individual sambata de la 15-17, in rest eram panditi si sanctionati, dar aveam si parti bune si anume campionatul orasului pentru copii la Interstrazi!
Si inca una: le-am reprosat mereu parintilor mei ca eu sunt copilul lor, nu elevul lor!
La 14 ani terminarea clasei a 7_a!
View attachment 8
Viata era mai putin complicata, dar mai dura din punctul de vedere al supravietuiririi( ca de altfel si azi), toti ne cunosteam cu toti si stiam exact ce se gateste in fiecare zi a saptamanii, ca nu erau hote, stiam cand luau leafa sau isi cumparau ceva in casa, astazi asa ceva este de neconceput, atunci eram mai putin sofisticati si in saracia noastra nu aveam nimic de ascuns.
Perioda 1952-1956, primii ani de scoala! Ehe! Atunci s-au legat prietenii care dureaza si in ziua de azi, unii din colegii de atunci au si murit(Dumnezeu sa-ierte!). In clasa a patra am fost repartizat in banca cu Mirela( fata simigiului Borosh), atunci s-a facut mixtarea in scoli si am luat proportii intr-un an! De ce? Simplu! Ca sa copie temele( pe care nu aveam cum sa nu le fac acasa, fiind dubla supraveghere profesionala!), mi sa aduceau placinte, braga si un mar zilnic!
Si asa ajunsesem ca la 10 ani sa am 55 Kg, de-mi ziceau colegii ''shunci''!
Tot in acel an ARLUS_ul( Asociatia Romana de Legaturi cu Uniunea Sovietica) la indicatia NKVD( vedeti o carte de Pavel Corut, ca le publica), a introdus obligatoriu in scoala ca prima limba rusa si optional a doua, eu am ales franceza din clasa a cincea.Era obligatorie purtarea uniformelor, sepcilor, emblemelor cu numere, vai de ciorapii colegelor din bumbac, sportul se facea separat! La film ne duceam cu clasa, sau individual sambata de la 15-17, in rest eram panditi si sanctionati, dar aveam si parti bune si anume campionatul orasului pentru copii la Interstrazi!
Si inca una: le-am reprosat mereu parintilor mei ca eu sunt copilul lor, nu elevul lor!
La 14 ani terminarea clasei a 7_a!
View attachment 8
Attachments
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri din copilarie(5)
Pe vremea aceea ma inoiam de doua ori pe an: de Paste si de Craciun!
Imi aduc aminte ca prima mea jucarie a fost un camion de lemn, iar primul ghiozdan, unul de carton, pe care-l purtam in spate, ca sa nu mai vorbesc de toc si calimara!
Aparat de radio aveam un Telefunken din timpul razboiului, abia in 1955, tata a cumparat un Orion, iar in 1963 un televizor alb-negru Rubin 102.
Evreii stabiliti in Romania, care ulterior au emigrat in Israel, contra cost, erau printre putinii care dadeau pe datorie pe carnet(un fel de credit) si te mai pasuiau pana la leafa.
Imi aduc aminte ca in fiecare dimineata, venea laptareasa se la tara, sambata aducea si branza si smntana si i se si platea, odata pe an vara venea un sarb care aducea o caruta cu pepeni, pe care ii bagam la beci(frigider nu aveam), iar toamna venea acelasi sarb cu alta caruta cu varza, carofi, ceapa, fasole,etc. pentru iarna.( lucru care este valabil si in 2007 pentru aceleasi produse pe care UE le interzice sa le mai vanda in orase, ci numai la ei in comuna!)
Tata a predat un timp Latina si Greaca la Seminarul Teologic din Buzau, pentru ca Gh.Gheorghiu-Dej o scosese din scoli, Ceausescu a reintrodus-o in 1964.
La 18 ani, la terminarea liceului!
View attachment 9
Pe vremea aceea ma inoiam de doua ori pe an: de Paste si de Craciun!
Imi aduc aminte ca prima mea jucarie a fost un camion de lemn, iar primul ghiozdan, unul de carton, pe care-l purtam in spate, ca sa nu mai vorbesc de toc si calimara!
Aparat de radio aveam un Telefunken din timpul razboiului, abia in 1955, tata a cumparat un Orion, iar in 1963 un televizor alb-negru Rubin 102.
Evreii stabiliti in Romania, care ulterior au emigrat in Israel, contra cost, erau printre putinii care dadeau pe datorie pe carnet(un fel de credit) si te mai pasuiau pana la leafa.
Imi aduc aminte ca in fiecare dimineata, venea laptareasa se la tara, sambata aducea si branza si smntana si i se si platea, odata pe an vara venea un sarb care aducea o caruta cu pepeni, pe care ii bagam la beci(frigider nu aveam), iar toamna venea acelasi sarb cu alta caruta cu varza, carofi, ceapa, fasole,etc. pentru iarna.( lucru care este valabil si in 2007 pentru aceleasi produse pe care UE le interzice sa le mai vanda in orase, ci numai la ei in comuna!)
Tata a predat un timp Latina si Greaca la Seminarul Teologic din Buzau, pentru ca Gh.Gheorghiu-Dej o scosese din scoli, Ceausescu a reintrodus-o in 1964.
La 18 ani, la terminarea liceului!
View attachment 9
Attachments
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Bunii mei
Strabunica Pauna
Pauna a fost strabunica mea, nu am cunoscut-o dar va povestesc despre ea din relatarile bunicului Ion si ale tatei!
Pauna a facut un copil de fata mare, pe bunicul Ion, familia si satul au repudiat-o si a fost obligata sa-si gasesca un loc al ei , in afara satului, unde sa-si cresca copilul.
Acel loc era un gorgan ( un mic delusor) , pe care satul l-a ocolit in dezvoltarea lui si care astazi se numeste ‘’Gorganul Paunei’’, pe el sunt prunii familiei din care facem renumita tuica de Arges!
Acolo Pauna si-a ridicat o casa din chirpici , un test in curte ( cuptor de copt paine), a sapat un bent ( groapa captusita cu lut, ca sa se stranga apa de ploaie) si mult mai tarziu a pus sa se sape o fantana; gard nu a avut niciodata, dar nu te puteai apropia din cauza cainilor, iar in fiecare an sadea cate un pom diferit.
Satul a avut totusi nevoie de ea , o sa va povestesc imediat, a iertat-o, dar ea nu a putut uita niciodata ce a patit la tinerete.
Bunicul Ion dupa moartea ei a daramat casa si si-a facut alta in vatra satului, iar gorganul a ramas al familiei, cu pomii pe el.
Pauna a fost ‘’mastera’’satului: avea caini negri, pisici negre, cocosi negri,serpi, lilieci , soareci, tot arsenalul, scotea ‘’buba rea’’ si ‘’argintul viu’’, zicea de deochi, lega si dezlega,etc., azi ar fi fost sigur medicul de familie al satului.
Nu s-a mai recasatorit desi a fost ceruta de multe ori, si-a crescut copilul singura, departe de lumea dezlantuita.
Pa linie de urmasi masculini s-a mostenit ceva din puterea ei magica: si bunicu si tata descantau si luau durerile cu mana;la mine am observat la tinerete ca deocheam mereu sotia si atunci tot o batrana din sat mi-a dezlegat misterul; din acea putere in ziua de azi ( copii mei nu au mostenit nimic) mai pot sa alin durerile de cap, punand mainile pe capul pacientului, inchizand ochii si spunand in gand descantecul, foarte greu, puterile imi slabesc pe zi ce trece.
De la Pauna cred ca tot neamul am ramas cu acea neinduplecare in fata necazurilor si greutatilor din viata si cu credinta ca le putem infrunta si birui singuri, fara ajutor.
Strabunica Pauna
Pauna a fost strabunica mea, nu am cunoscut-o dar va povestesc despre ea din relatarile bunicului Ion si ale tatei!
Pauna a facut un copil de fata mare, pe bunicul Ion, familia si satul au repudiat-o si a fost obligata sa-si gasesca un loc al ei , in afara satului, unde sa-si cresca copilul.
Acel loc era un gorgan ( un mic delusor) , pe care satul l-a ocolit in dezvoltarea lui si care astazi se numeste ‘’Gorganul Paunei’’, pe el sunt prunii familiei din care facem renumita tuica de Arges!
Acolo Pauna si-a ridicat o casa din chirpici , un test in curte ( cuptor de copt paine), a sapat un bent ( groapa captusita cu lut, ca sa se stranga apa de ploaie) si mult mai tarziu a pus sa se sape o fantana; gard nu a avut niciodata, dar nu te puteai apropia din cauza cainilor, iar in fiecare an sadea cate un pom diferit.
Satul a avut totusi nevoie de ea , o sa va povestesc imediat, a iertat-o, dar ea nu a putut uita niciodata ce a patit la tinerete.
Bunicul Ion dupa moartea ei a daramat casa si si-a facut alta in vatra satului, iar gorganul a ramas al familiei, cu pomii pe el.
Pauna a fost ‘’mastera’’satului: avea caini negri, pisici negre, cocosi negri,serpi, lilieci , soareci, tot arsenalul, scotea ‘’buba rea’’ si ‘’argintul viu’’, zicea de deochi, lega si dezlega,etc., azi ar fi fost sigur medicul de familie al satului.
Nu s-a mai recasatorit desi a fost ceruta de multe ori, si-a crescut copilul singura, departe de lumea dezlantuita.
Pa linie de urmasi masculini s-a mostenit ceva din puterea ei magica: si bunicu si tata descantau si luau durerile cu mana;la mine am observat la tinerete ca deocheam mereu sotia si atunci tot o batrana din sat mi-a dezlegat misterul; din acea putere in ziua de azi ( copii mei nu au mostenit nimic) mai pot sa alin durerile de cap, punand mainile pe capul pacientului, inchizand ochii si spunand in gand descantecul, foarte greu, puterile imi slabesc pe zi ce trece.
De la Pauna cred ca tot neamul am ramas cu acea neinduplecare in fata necazurilor si greutatilor din viata si cu credinta ca le putem infrunta si birui singuri, fara ajutor.
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Bunicul Ion si bunica Gherghina
Bunicul Ion s-a nascut pe vremea razboaielor cu turcii si a fost crescut in casa de chirpici de pe Gorganul Paunii pana ce i-a venit timpul sa-si faca stagiul militar, stagiu in timpul caruia i s-a nascut si primul copil.
Dupa terminarea lui, si-a construit o casa nu departe de Pauna (cca. 500m la vale) si a avut 5 copii: 4 fete si ultimul nascut in 1907 pe tatal meu Marin.
A participat la primul razboi mondial si fiind ranit grav si declarat veteran de razboi, Regele Ferdinand, pentru ca avea si 5 copii, l-a impropietarit cu 10 ha. de pamant.
Ca meserie a fost padurar, eu asa mi-l aduc aminte, cu pusca pe umar, cu traista in spinare, cu cainele alaturi si plecat cu saptamanile.
Cam cu 20 de ani inainte de a muri, toti l-au sfatuit sa nu mai bea tuica si sa nu mai fumeze ca tusea rau si a mai tusit.......inca 20 de ani, boala cu tigarile de la el mi se trage, tata nu a fumat.
Bunica Gherghina facea paine la test odata pe saptamana si mancam carne numai duminica, pe vremea secetei cumplite din anii 1946-47 am stat la ei la tara, aveau o vacuta mica neagra ( Negruta, Duminezeu sa te odihneasca!) si beam lapte si mancam turte de orz.
Sunt ingropati in gropnite in cimitirul satului ( numai Pauna este ingropata in gorganul ei) , adica gauri betonate intr-un delusor si astupate cu o placa de beton, pe care este gravat numele.
Deci, din partea tatei sunt cel mai mic var, surorile lui s-au maritat de tinere si au avut copii multi, tata la 37 de ani ai am iesit..eu.
Ceva ciudat: inainte de a muri, tata mi-a dat un pachet invelit in hartie galbena si legat cu sfoara, mi-a spus ca acolo este averea familiei, dupa 1989 l-am desfacut, inauntru era actul de impropietarire al bunicului si registrul de rol funciar al comunei din 1941, dupa el impreuna cu primarul, popa si invatatorul s-au putut face reconstituirile de facto.
Bunicul Ion s-a nascut pe vremea razboaielor cu turcii si a fost crescut in casa de chirpici de pe Gorganul Paunii pana ce i-a venit timpul sa-si faca stagiul militar, stagiu in timpul caruia i s-a nascut si primul copil.
Dupa terminarea lui, si-a construit o casa nu departe de Pauna (cca. 500m la vale) si a avut 5 copii: 4 fete si ultimul nascut in 1907 pe tatal meu Marin.
A participat la primul razboi mondial si fiind ranit grav si declarat veteran de razboi, Regele Ferdinand, pentru ca avea si 5 copii, l-a impropietarit cu 10 ha. de pamant.
Ca meserie a fost padurar, eu asa mi-l aduc aminte, cu pusca pe umar, cu traista in spinare, cu cainele alaturi si plecat cu saptamanile.
Cam cu 20 de ani inainte de a muri, toti l-au sfatuit sa nu mai bea tuica si sa nu mai fumeze ca tusea rau si a mai tusit.......inca 20 de ani, boala cu tigarile de la el mi se trage, tata nu a fumat.
Bunica Gherghina facea paine la test odata pe saptamana si mancam carne numai duminica, pe vremea secetei cumplite din anii 1946-47 am stat la ei la tara, aveau o vacuta mica neagra ( Negruta, Duminezeu sa te odihneasca!) si beam lapte si mancam turte de orz.
Sunt ingropati in gropnite in cimitirul satului ( numai Pauna este ingropata in gorganul ei) , adica gauri betonate intr-un delusor si astupate cu o placa de beton, pe care este gravat numele.
Deci, din partea tatei sunt cel mai mic var, surorile lui s-au maritat de tinere si au avut copii multi, tata la 37 de ani ai am iesit..eu.
Ceva ciudat: inainte de a muri, tata mi-a dat un pachet invelit in hartie galbena si legat cu sfoara, mi-a spus ca acolo este averea familiei, dupa 1989 l-am desfacut, inauntru era actul de impropietarire al bunicului si registrul de rol funciar al comunei din 1941, dupa el impreuna cu primarul, popa si invatatorul s-au putut face reconstituirile de facto.
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Bunii din partea mamei
Strabunicii din partea mamei din auzite se spune ca erau sarbi ( in realitate, bulgari) priceputi la gradinarit si aveau pamant pe Verguleasa, in Mahalaua de Jos a orasului, supusa mereu inundatiilor datorita ploilor.
Pe bunicul Gheorghe si bunica Elena, i-am apucat pana in 1954 si respectiv 1957, au avut 5 copii: mama mea, cea mai mare, un baiat, o sora si doua gemene; pe toti i-a crescut mama, ca fiind cea mai mare.
Aici este si un paradox: din partea tatei am fost cel mai mic dintre veri, iar din partea mamei, cel mai mare.
Bunicul Gheorghe a fost magazioner la CFR si si-a pierdut un picior in cel de al doilea razboi mondial, si-a deschis un chiosc de tigari in camera de la strada, asa l-am apucat.
Bunica Elena a fost casnica, de la ea am invatat care este rostul meu in gospodarie: gunoiul, maturat curtea, cumparat gaz, ranit la gaini si la porc, taiat lemne iarna.
Strabunicii din partea mamei din auzite se spune ca erau sarbi ( in realitate, bulgari) priceputi la gradinarit si aveau pamant pe Verguleasa, in Mahalaua de Jos a orasului, supusa mereu inundatiilor datorita ploilor.
Pe bunicul Gheorghe si bunica Elena, i-am apucat pana in 1954 si respectiv 1957, au avut 5 copii: mama mea, cea mai mare, un baiat, o sora si doua gemene; pe toti i-a crescut mama, ca fiind cea mai mare.
Aici este si un paradox: din partea tatei am fost cel mai mic dintre veri, iar din partea mamei, cel mai mare.
Bunicul Gheorghe a fost magazioner la CFR si si-a pierdut un picior in cel de al doilea razboi mondial, si-a deschis un chiosc de tigari in camera de la strada, asa l-am apucat.
Bunica Elena a fost casnica, de la ea am invatat care este rostul meu in gospodarie: gunoiul, maturat curtea, cumparat gaz, ranit la gaini si la porc, taiat lemne iarna.
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri de la serviciu
(1) METROUL BUCURESTEAN
Constructia lui a inceput in anul 1978 cu Magistrala 1( Pantelimon-Industriilor), iar la conducerea lucrarilor a fost adus un militar, generalul Constantinescu, absolvent al Liceului Militar ''Manastirea Dealului'' din Targoviste( coleg cu Regele Mihai) si a Scolii Militare de la Saint Cyr( Franta).
S-au infiintat doua unitati speciale: una de proiectare si alta de executie, care putea lua subcontractanti din toata industria romana. Societatea mea( recte si subsemnatul), in cadrul Santierului 18 LSCF( lucrari speciale cai ferate) de pe Uranus, am montat toate ramificatiile de cale ferata din statii, vomitoare, depouri si rebrusmente, precum si toata sina a 3-a de contact.
Ceea ce este specific metroului nostru, spre deosebire de altele, este ca se afla la mica adancime, intre 14 si 30 m, de aceea in unele zone trecerea ramelor este resimtita in apartamente( ulterior s-au pus prinderi elastice la sini).
El are unele caracteristici de microclimat si in plus s-a evitat efectul de piston al aerului prin crearea unor camere de detenta la intrarea in statii. Cei mai curiosi veti putea vedea usile de etansare antiatomica de la intrarea-iesirea din statii. Si in plus sa stiti ca de la Cotroceni se poate trece sub Gradina Botanica, la un adapost special pentru presedinte.
Definitii: vomitoare=iesiri la suprafata in depouri si rebrusment= incrucisare in forma de X a liniilor de cale ferata.
Specific primei magistrale este constructia in forma de caseta(U), cu sapare normala, placare cu beton, introducere totul pe sus, terminarea lucrarii si acoperirea cu placi de beton si apoi cu pamant. La celelalte Magistrale s-a facut apel la Foreza dirijata prin laser de la Tunele Brasov, de fapt s-au sapat cate doua tunele: unul de dus si unul de intors.
Munca era foarte grea, pentru ca eram multi, fiecare vroia sa-si faca treaba, ne mai incurcam unii de altii, esential este ca toti ne-au silit sa montam sinele, ca sa poata cara cu vagonetele marfa lor.
In Metrou razele de curbura sunt aspre( auziti scartaitul de la curbe, 50m, 70m, 100m) spre deosebire de exterior.
Sina a 3-a de contact o vedeti in statii, prin ea circula 700Vcc( aviz amatorilor!).
In rest plata era foarte buna, aveam aceleasi conditii ca minerii in subteran, Metroul avea grija de prime trimestriale si anuale, iar cei din provincie am avut si dupa Revolutie( pana s-a infiintat SC.Metroul SA.) liber la transportul in subteran).
(1) METROUL BUCURESTEAN
Constructia lui a inceput in anul 1978 cu Magistrala 1( Pantelimon-Industriilor), iar la conducerea lucrarilor a fost adus un militar, generalul Constantinescu, absolvent al Liceului Militar ''Manastirea Dealului'' din Targoviste( coleg cu Regele Mihai) si a Scolii Militare de la Saint Cyr( Franta).
S-au infiintat doua unitati speciale: una de proiectare si alta de executie, care putea lua subcontractanti din toata industria romana. Societatea mea( recte si subsemnatul), in cadrul Santierului 18 LSCF( lucrari speciale cai ferate) de pe Uranus, am montat toate ramificatiile de cale ferata din statii, vomitoare, depouri si rebrusmente, precum si toata sina a 3-a de contact.
Ceea ce este specific metroului nostru, spre deosebire de altele, este ca se afla la mica adancime, intre 14 si 30 m, de aceea in unele zone trecerea ramelor este resimtita in apartamente( ulterior s-au pus prinderi elastice la sini).
El are unele caracteristici de microclimat si in plus s-a evitat efectul de piston al aerului prin crearea unor camere de detenta la intrarea in statii. Cei mai curiosi veti putea vedea usile de etansare antiatomica de la intrarea-iesirea din statii. Si in plus sa stiti ca de la Cotroceni se poate trece sub Gradina Botanica, la un adapost special pentru presedinte.
Definitii: vomitoare=iesiri la suprafata in depouri si rebrusment= incrucisare in forma de X a liniilor de cale ferata.
Specific primei magistrale este constructia in forma de caseta(U), cu sapare normala, placare cu beton, introducere totul pe sus, terminarea lucrarii si acoperirea cu placi de beton si apoi cu pamant. La celelalte Magistrale s-a facut apel la Foreza dirijata prin laser de la Tunele Brasov, de fapt s-au sapat cate doua tunele: unul de dus si unul de intors.
Munca era foarte grea, pentru ca eram multi, fiecare vroia sa-si faca treaba, ne mai incurcam unii de altii, esential este ca toti ne-au silit sa montam sinele, ca sa poata cara cu vagonetele marfa lor.
In Metrou razele de curbura sunt aspre( auziti scartaitul de la curbe, 50m, 70m, 100m) spre deosebire de exterior.
Sina a 3-a de contact o vedeti in statii, prin ea circula 700Vcc( aviz amatorilor!).
In rest plata era foarte buna, aveam aceleasi conditii ca minerii in subteran, Metroul avea grija de prime trimestriale si anuale, iar cei din provincie am avut si dupa Revolutie( pana s-a infiintat SC.Metroul SA.) liber la transportul in subteran).
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri de la serviciu
(2) Ardeal, ce patesc cu familia si cum revin cu serviciul
Sa va spun povestea!
Copii erau mici si aveam bilete prin ONT la Tusnad, cazare si masa la Hotel Tusnad!
De la bun inceput, la receptie ne-au repartizat doua unguroaice la o vila, bineinteles ca am refuzat, am fost la Directiorul statiunii( roman) si am fost repus in drepturi( mai ales ca eram si eu ghid ONT la mine in Buzau pe relatia est=rusi).
Totul era bine, pana vroiam sa cumparam ceva, peste tot se auzea:''Nem tudom romanom!''
Am fost la lacul Sf.Ana si am urcat pe Stanca Soimilor, de asemeni plecam in excursii in diferite parti.
La Sf.Gheorghe, am stat la o coada la pui la rotisor, cand mi-a venit randul mi s-a spus ca nu mai au( desi vazusem ca nu era asa) si ca au anuntat din timp in limba maghiara.Atunci m-am inrosit si am ridicat tejgheaua in sus si le-am spus ca plang doi copii intr-o limba universala, s-au potolit si m-au servit.
La Miercurea Ciuc am fost la patinoarul acoperit( vara, cu gecile pe noi, era frig), iar la pranz am vrut sa mancam la restaurantul Ciuc. Am fost serviti greu cu ciorba pentru toti, intre timp localul s-a umplut de unguri care beau bere si mancau mici, pe noi ne uitasera toti. I-am spus sotiei sa ia copii si sa iasa afara, am scos briceagul de excursie si am strigat:
''-Unguri sovini, sunt doi copii care mor de foame! Indiferent ce se intampla cu mine, primul care misca il injunghii!''
Tacere mormantala, seful de restaurant s-a prins si mi-a spus ca pot sa plec, era cinstea lor.
Si totusi exista si o parte amuzanta cu Sf.Gheorghe, aveau nevoie de noi pentru a rezolva o problema de circulatie, dar cel care telefona injura mereu in ungureste, asa ca am plecat cu microbuzul 8 oameni la orele 24 si la 6 ne apucam de lucru in Gara Sf.Gheorghe, inainte ca ei sa se scoale, la orele 15 treaba era gata, redasem circulatia pe ambele fire.
Sefului de acolo, Arpad Zoltan, i-am spus ca indiferent de nationalitate trenul trebuie sa circule prin Romania spre Ungaria in deplina siguranta.
Am fost dusi si tratati la un restaurant in centru, cu : palinka, gulas, paprika,Tokay, dansuri si pupaturi la ceardas si perinita, iar ciresa de pe tort a fost ca ceterasii maghiari mi-au facut o surpriza si mi-au cantat cum s-au priceput:''Trei culori cunosc pe lume!''
PS. Astea s-au intamplat pe vremea lui Ceasca, acum lucrurile s-au mai schimbat!
(2) Ardeal, ce patesc cu familia si cum revin cu serviciul
Sa va spun povestea!
Copii erau mici si aveam bilete prin ONT la Tusnad, cazare si masa la Hotel Tusnad!
De la bun inceput, la receptie ne-au repartizat doua unguroaice la o vila, bineinteles ca am refuzat, am fost la Directiorul statiunii( roman) si am fost repus in drepturi( mai ales ca eram si eu ghid ONT la mine in Buzau pe relatia est=rusi).
Totul era bine, pana vroiam sa cumparam ceva, peste tot se auzea:''Nem tudom romanom!''
Am fost la lacul Sf.Ana si am urcat pe Stanca Soimilor, de asemeni plecam in excursii in diferite parti.
La Sf.Gheorghe, am stat la o coada la pui la rotisor, cand mi-a venit randul mi s-a spus ca nu mai au( desi vazusem ca nu era asa) si ca au anuntat din timp in limba maghiara.Atunci m-am inrosit si am ridicat tejgheaua in sus si le-am spus ca plang doi copii intr-o limba universala, s-au potolit si m-au servit.
La Miercurea Ciuc am fost la patinoarul acoperit( vara, cu gecile pe noi, era frig), iar la pranz am vrut sa mancam la restaurantul Ciuc. Am fost serviti greu cu ciorba pentru toti, intre timp localul s-a umplut de unguri care beau bere si mancau mici, pe noi ne uitasera toti. I-am spus sotiei sa ia copii si sa iasa afara, am scos briceagul de excursie si am strigat:
''-Unguri sovini, sunt doi copii care mor de foame! Indiferent ce se intampla cu mine, primul care misca il injunghii!''
Tacere mormantala, seful de restaurant s-a prins si mi-a spus ca pot sa plec, era cinstea lor.
Si totusi exista si o parte amuzanta cu Sf.Gheorghe, aveau nevoie de noi pentru a rezolva o problema de circulatie, dar cel care telefona injura mereu in ungureste, asa ca am plecat cu microbuzul 8 oameni la orele 24 si la 6 ne apucam de lucru in Gara Sf.Gheorghe, inainte ca ei sa se scoale, la orele 15 treaba era gata, redasem circulatia pe ambele fire.
Sefului de acolo, Arpad Zoltan, i-am spus ca indiferent de nationalitate trenul trebuie sa circule prin Romania spre Ungaria in deplina siguranta.
Am fost dusi si tratati la un restaurant in centru, cu : palinka, gulas, paprika,Tokay, dansuri si pupaturi la ceardas si perinita, iar ciresa de pe tort a fost ca ceterasii maghiari mi-au facut o surpriza si mi-au cantat cum s-au priceput:''Trei culori cunosc pe lume!''
PS. Astea s-au intamplat pe vremea lui Ceasca, acum lucrurile s-au mai schimbat!
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri de la serviciu
(3) CASA POPORULUI
Povesti au fost multe in mass-media despre Casa Poporului!
Eu va spun una adevarata pe care am trait-o!
Va plac gardul si portile care o inconjoara?
Ei bine, sunt realizate de societatea mea!
Fostul meu Director de la IPIC-CF Buzau, dr.ing.Ionescu Nicolae, a participat alaturi de alti 20 licitanti pentru a fi ales sa construiasca gardul si portile, pentru care fiecare a prezentat o macheta si a noastra a fost aleasa( bineinteles eu ma refer la partea metalica si nu la cea de beton).
A fost o munca titanica, eram 4 echipe care faceam naveta Buzau-Bucuresti, cu materiale si oameni, a durat cca. 1 an de zile si a venit..........Revolutia!
Si acum incepe rasul!
Adrian Nastase de la Camera Deputatilor a vrut sa temine lucrarea si ne-a chemat pe proiectant si contractant( adica eu).
Pana aici bine, am stabilit ce mai trebuia, termene, conditii, etc. La stabilirea pretului, am spus ca un panou de gard costa cat o Dacie, Nastase a intrebat cum am calculat, eu am raspuns ca simplu: pe vremea lui Ceasca un panou de gard costa 70.000ROL si acum costa tot atat, avand in vedere inflatia, a ras si am batut palma( a se citi am semat contractul, inchipuiti-va ca o poarta a costat cat 18 Dacii).
Tot in Bucuresti sa vedeti si gardul de la Ministerul Transporturilor facut tot de societatea mea!
PS. Cine trece prin Buzau sa vina in Parcul Crang sa vada gardul( copie fidele a celui de la Castelul Schonnebrun din Austria) felinarele si chioscul pentru fanfara!
(3) CASA POPORULUI
Povesti au fost multe in mass-media despre Casa Poporului!
Eu va spun una adevarata pe care am trait-o!
Va plac gardul si portile care o inconjoara?
Ei bine, sunt realizate de societatea mea!
Fostul meu Director de la IPIC-CF Buzau, dr.ing.Ionescu Nicolae, a participat alaturi de alti 20 licitanti pentru a fi ales sa construiasca gardul si portile, pentru care fiecare a prezentat o macheta si a noastra a fost aleasa( bineinteles eu ma refer la partea metalica si nu la cea de beton).
A fost o munca titanica, eram 4 echipe care faceam naveta Buzau-Bucuresti, cu materiale si oameni, a durat cca. 1 an de zile si a venit..........Revolutia!
Si acum incepe rasul!
Adrian Nastase de la Camera Deputatilor a vrut sa temine lucrarea si ne-a chemat pe proiectant si contractant( adica eu).
Pana aici bine, am stabilit ce mai trebuia, termene, conditii, etc. La stabilirea pretului, am spus ca un panou de gard costa cat o Dacie, Nastase a intrebat cum am calculat, eu am raspuns ca simplu: pe vremea lui Ceasca un panou de gard costa 70.000ROL si acum costa tot atat, avand in vedere inflatia, a ras si am batut palma( a se citi am semat contractul, inchipuiti-va ca o poarta a costat cat 18 Dacii).
Tot in Bucuresti sa vedeti si gardul de la Ministerul Transporturilor facut tot de societatea mea!
PS. Cine trece prin Buzau sa vina in Parcul Crang sa vada gardul( copie fidele a celui de la Castelul Schonnebrun din Austria) felinarele si chioscul pentru fanfara!
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri de la serviciu
(4) SMA Maracineni-Judetul Arges
Si ADINA( Ceausica) era nebuna si paranoica!
A vrut neaparat ca AUTOBUZELE si TRACTOARELE din Romania sa circule cu gaz metan, daca la autobuze RAR-ul a fost cel care a invins pana la urma, la agricultura trebuia sa se intample o nenororcire, ca sa se sisteze lucrarea!
Deci, pe langa faptul ca am fost Sef CTC peste un produs( macaze de cale ferata) caruia trebuia sa-i garantam siguranta in expoloatare, am mai fost si autorizat ISCIR( cu poansonul 701) pentru recipienti de inalta presiune in perioada 1985-1995, am poansonat cca. 500.000 de butelii de oxigen, azot, gaz metan, sulf,CO2, acetilena( brevet romanesc al societatii),aer comprimat,etc.
Experimentul nefericit cu tractoarele s-a desfasurat in Judetul Arges la SMA Maracineni, am ajuns acolo in ziua omologarii cand s-a produs explozia care a omorat pe loc 5 oameni si a mai ranit cca. 10!
De ce? Va explic imediat!
Ideea era ca o remorca cu 64 de butelii de gaz metan( la 150 atmosfere) sa se afle pe tarlaua pe care o arau tractoarele, la capat si cand ele terminau gazul stocat in doua mari rezervoare aflate de o parte si alta a motorului( alta tampenie!) sa reincarce cu ajutorul unui reductor!
Noi am livrat 32 butelii de gaz metan, la restul s-au calicit sa ia din recuperari( de la fier vechi aproape si sa le vopseasca)!
Remorca a intrat la incarcat, intre doi pereti de beton, buteliile erau legate intre ele si dupa un timp a facut buf!
Simplu, noi am livrat buteliile de gaz metan cu o presiune reziduala de cca. 2 atm. de azot( gaz inert), dar in compunerea celor 64 au intrat si butelii de oxigen si aer comprimat, va inchipuiti ce a facut gazul metan la mare presiune in combinatie cu oxigenul rezidual, a rezultat un amestec exploziv si buf!
Explozia a omorat pe cei 4 tehnicieni de la statia de incarcare si pe Inginerul Sef, care era acolo, noroc de mine ca eram la cca 1 Km. departare protejat de mai multe cladiri, eram intr-un birou, pregateam documentatia pentru omologare!
Explozia s-a propagat cu resturi pe o raza de cca. 10 Km. s-au gasit resturi si alti 10 oameni au fost ranit de schije( tarani, sateni,etc).
A venit imediat Primul Secretar( Ion Sarbu), Procuratura, Militia, Ambulante, carambol mare, ISCIR_ul Pitesti, Facultatea de Mecanica din Pitesti care ezecutase remorca, etc.
Primul Secretar a luat o schija, a gasit poansonul meu pe ea si a spus ca acst om sa fie arestat si omorat, noroc ca au sarit ceilalti sui au spus ca trebuie sa se termine ancheta si pe urma represalii!
Asa ca, vreme de vreo 6 luni am fost anchetat de Procuratura, Securitate, Militie, ISCIR si nu mai stiu cine,nu eram arestat, dar eram consemnat la domiciliu. Noroc ca Ion Ursu,apropiat de Ceausica i-a sugerat sa sisteze si sa lase lumea in pace, cei de la Pitesti platesc si in ziua de azi daune si pensii alimentare, dupa procesul penal si civil!
In final m-am ales si eu cu sanctiuni administrative si pecuniare, desi eram nevinovat, asa erau timpurile, trebuia sa se raporteze zilnic cei sanctionati!
Pana in 2005 am stat cu frica in san, ultimul poanson il batusem in 1995, dar pana atunci erau in garantie 10 ani!
(4) SMA Maracineni-Judetul Arges
Si ADINA( Ceausica) era nebuna si paranoica!
A vrut neaparat ca AUTOBUZELE si TRACTOARELE din Romania sa circule cu gaz metan, daca la autobuze RAR-ul a fost cel care a invins pana la urma, la agricultura trebuia sa se intample o nenororcire, ca sa se sisteze lucrarea!
Deci, pe langa faptul ca am fost Sef CTC peste un produs( macaze de cale ferata) caruia trebuia sa-i garantam siguranta in expoloatare, am mai fost si autorizat ISCIR( cu poansonul 701) pentru recipienti de inalta presiune in perioada 1985-1995, am poansonat cca. 500.000 de butelii de oxigen, azot, gaz metan, sulf,CO2, acetilena( brevet romanesc al societatii),aer comprimat,etc.
Experimentul nefericit cu tractoarele s-a desfasurat in Judetul Arges la SMA Maracineni, am ajuns acolo in ziua omologarii cand s-a produs explozia care a omorat pe loc 5 oameni si a mai ranit cca. 10!
De ce? Va explic imediat!
Ideea era ca o remorca cu 64 de butelii de gaz metan( la 150 atmosfere) sa se afle pe tarlaua pe care o arau tractoarele, la capat si cand ele terminau gazul stocat in doua mari rezervoare aflate de o parte si alta a motorului( alta tampenie!) sa reincarce cu ajutorul unui reductor!
Noi am livrat 32 butelii de gaz metan, la restul s-au calicit sa ia din recuperari( de la fier vechi aproape si sa le vopseasca)!
Remorca a intrat la incarcat, intre doi pereti de beton, buteliile erau legate intre ele si dupa un timp a facut buf!
Simplu, noi am livrat buteliile de gaz metan cu o presiune reziduala de cca. 2 atm. de azot( gaz inert), dar in compunerea celor 64 au intrat si butelii de oxigen si aer comprimat, va inchipuiti ce a facut gazul metan la mare presiune in combinatie cu oxigenul rezidual, a rezultat un amestec exploziv si buf!
Explozia a omorat pe cei 4 tehnicieni de la statia de incarcare si pe Inginerul Sef, care era acolo, noroc de mine ca eram la cca 1 Km. departare protejat de mai multe cladiri, eram intr-un birou, pregateam documentatia pentru omologare!
Explozia s-a propagat cu resturi pe o raza de cca. 10 Km. s-au gasit resturi si alti 10 oameni au fost ranit de schije( tarani, sateni,etc).
A venit imediat Primul Secretar( Ion Sarbu), Procuratura, Militia, Ambulante, carambol mare, ISCIR_ul Pitesti, Facultatea de Mecanica din Pitesti care ezecutase remorca, etc.
Primul Secretar a luat o schija, a gasit poansonul meu pe ea si a spus ca acst om sa fie arestat si omorat, noroc ca au sarit ceilalti sui au spus ca trebuie sa se termine ancheta si pe urma represalii!
Asa ca, vreme de vreo 6 luni am fost anchetat de Procuratura, Securitate, Militie, ISCIR si nu mai stiu cine,nu eram arestat, dar eram consemnat la domiciliu. Noroc ca Ion Ursu,apropiat de Ceausica i-a sugerat sa sisteze si sa lase lumea in pace, cei de la Pitesti platesc si in ziua de azi daune si pensii alimentare, dupa procesul penal si civil!
In final m-am ales si eu cu sanctiuni administrative si pecuniare, desi eram nevinovat, asa erau timpurile, trebuia sa se raporteze zilnic cei sanctionati!
Pana in 2005 am stat cu frica in san, ultimul poanson il batusem in 1995, dar pana atunci erau in garantie 10 ani!
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Amintiri de la serviciu
(5)Podurile Noi Dunarene
Traficul pe Podul Saligny fiind ingreunat de transporturi grele si multe inspre si dinspre mare, s-a luat decizia de a mai construi in paralel o pereche de poduri la nivelul secolului XXI, lucru ce s-a si facut, dar spre deosebire de cele vechi acestea sunt sudate si lansate ca panouri separate, in plus au in lateral benzi pentru circulatia autovehiculeleor.
Am venit tarziu aici, cand podurile era deja gata, noi am pus calea ferata pe ele si aparatele de compensare a dilatarii sinelor odata cu podul.
Ce ne-au spus constructorii este ca au avut probleme cu o pila in care a navalit apa Dunarii si ca un tablier metalic facut la IPMPB Pitesti s-a lansat gresit si s-a deformat in caderea din Dunare, de a fost nevoie sa se fabrice altul.
Lucram la cca.37 m. deasupra apei si parapetii de protectie erau provizorii, aveam doi oameni la echipa, care nu faceau altceva decat sa se uite la noi si sa tipe:ATENTIE! CADETI!, iar de dormit dormeam pe un slep, am mancat peste 6 luni de m-am saturat!
Frumos a fost la receptie cand ambele fire de circulatie erau pline de locomotive( asa s-a facut proba statica) iar noi de pe mal vizam in Franjuri Moire starea de tensiune a pilelor si a tablierelor( scuze pentru detaliile prea tehnice).
Oricum pentru Romania a fost o mare reusita, insa circulatia s-a desfasurat cu mare grija pana s-au efectuat si testele dinamice de sarcina si suprasarcina.
Asa ca DG poate sa se mandresca cu munca lui la alt obiectiv mare al Romaniei, am uitat sa va spun ca sunt cate 12 aparate de compensare pe fiecare fir, putandu-se misca pana la 325 mm.
(5)Podurile Noi Dunarene
Traficul pe Podul Saligny fiind ingreunat de transporturi grele si multe inspre si dinspre mare, s-a luat decizia de a mai construi in paralel o pereche de poduri la nivelul secolului XXI, lucru ce s-a si facut, dar spre deosebire de cele vechi acestea sunt sudate si lansate ca panouri separate, in plus au in lateral benzi pentru circulatia autovehiculeleor.
Am venit tarziu aici, cand podurile era deja gata, noi am pus calea ferata pe ele si aparatele de compensare a dilatarii sinelor odata cu podul.
Ce ne-au spus constructorii este ca au avut probleme cu o pila in care a navalit apa Dunarii si ca un tablier metalic facut la IPMPB Pitesti s-a lansat gresit si s-a deformat in caderea din Dunare, de a fost nevoie sa se fabrice altul.
Lucram la cca.37 m. deasupra apei si parapetii de protectie erau provizorii, aveam doi oameni la echipa, care nu faceau altceva decat sa se uite la noi si sa tipe:ATENTIE! CADETI!, iar de dormit dormeam pe un slep, am mancat peste 6 luni de m-am saturat!
Frumos a fost la receptie cand ambele fire de circulatie erau pline de locomotive( asa s-a facut proba statica) iar noi de pe mal vizam in Franjuri Moire starea de tensiune a pilelor si a tablierelor( scuze pentru detaliile prea tehnice).
Oricum pentru Romania a fost o mare reusita, insa circulatia s-a desfasurat cu mare grija pana s-au efectuat si testele dinamice de sarcina si suprasarcina.
Asa ca DG poate sa se mandresca cu munca lui la alt obiectiv mare al Romaniei, am uitat sa va spun ca sunt cate 12 aparate de compensare pe fiecare fir, putandu-se misca pana la 325 mm.