• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

AMINTIRI

Amintiri din Revolutie
Revolutie(4)
a)Ca misiuni stabilite pentru batalionele mele( am activat armele, nu toate, ci in functie de necesitati, erau pontati si platiti in serviciul operativ) de catre Statul Major Municipal Buzau al GP au fost urmatoarele:
-un pluton de mitraliere care apara Palatul Municipal( Primaria);
-un pluton de AG9, care pazea Podul Maracineni, singura cale de acces spre Buzau dinspre Focsani;
-un pluton de puscasi la intrarea in oras dinspre Braila;
-un pluton de puscasi la intrarea in Buzau dinspre Ramnicul Sarat;
-doua plutoane de puscasi care ajutau la paza si ordinea orasului, in colaborare cu Militia, in ture de cate 4 ore;
Mentionez ca aceste plutoane functionau 24/24, trebuiau schimbate le ture de 4 ore, comunicat cu ele prin statii, mancate,etc., dus si adus la sediu schimburile, o intreaga complicatie administrativa pentru mine, care raspundeam de toate.
b)Mjloacele de transport erau ale intreprinderii,microbuze, dube,LA,etc., rechizitionate special in folosul Revolutiei, care aveau pictat tricolorul pe parbriz si Libera Trecere de la GP.
Soferii erau si ei pe ture, la ordin, imbracati militar, cu arme in dotare, nu le convenea sa dea masina la altcineva, desi multi din noi aveam B,C si D, trebuiau alimentate, revizuite la atelier, reparate,etc.
c)Trezoreria Buzau a facut apel la GP sa fie adusi bani cash de la Bucuresti, de la Banca Nationala, deoarece se apropiau sarbatorile si trebuiau platite avansurile si primele si nu mai aveau suficiente lichiditati. Asa ca aceasta misiune a fost ''incognito''( sub acoperire) se transportau valori uriase, vremurile si drumurile erau tulburi, atat va pot spune ca duba a fost a mea si soferul, plus un sergent inarmat de la GP ale mele, plus un civil de la trezorerie si un ofiter de armata, iar totul s-a terminat in 12 ore cu bine si felicitari.
d) Ofiterii mei de Securitate i-am vizitat pe 26 dec., dupa ce il omorasera pe Ceasca de Craciun( dupa parerea mea ca pe un porc, gestul nu a fost prea crestinesc, dar ma rog.......)
Erau bine mersi, confortabili instalati in sediul lor, depusesera armamentul de mult, aveau bufet bine aprovizionat, paturi, table, carti de joc, televizor, mai bine ca acasa, ii pazea Armata, dar mi-au permis sa intru, era si multe sotii acolo, ofiterul de la armata m-a lasat sa intru cu pistoletul si mi-a spus ca are o singura rugaminte: un glont sa fie si in tavan!
e)Si in toata tevatura acesta ia foc arhiva Tribunalului Buzau, care culmea se afla in podul lui si Pompierii nu intervin la timp si nu au suficienta apa sa stinga focul, asa ca dupa revolutie Tribunalul a fost primul obiectiv care a fost refacut si a durat cam 2 ani de zile( poveste de Anul Nou la gura sobei)!
 
Amintiri din Revolutie
Revolutie(5)

a)In bariera Ploiesti sunt doua unitati mari militare vis-a-vis una de alta, a fost suficient ca sa se traga cate un foc de fiecare parte( nu se stie exact de catre cine) ca tot personalul activ al unitatilor din Garda Permanenta( nu uitati ca la noi Armata a fost consemnata in Garnizoane, cu mici exceptii la ordin special) sa inceapa sa traga cu tot armamentul din dotare timp de 4 ore, facand praf Biserica din Cimitirul Eroilor, care se afla la mijloc! Numai interventia unui General de la Armata a II-a, care a avut curajul sa se duca in mijlocul lor intr-un ARO verde cu steag alb, a pus capat macelului.
b)Plutonul de AG de la podul Maracineni peste Raul Buzau, mi-au transmis prin statie ca se apropie dinspre Focsani o coloana de tancuri( observatorul a transmis asta, care se afla la 2 Km.in fata) si ce sa faca( ei erau pititi). Le-am raspuns ca vin imediat acolo si am plecat urgent cu microbuzul alb cu nr. de Bucuresti( asta este de retinut). Am sosit, m-am dat singur jos si inaintea podului am semnalizat cu paleta de oprire. Capitanul de pe primul tanc s-a dat jos si mi-a spus sa ma dau la o parte ca are ordin sa ajunga la Bucuresti, i-am raspuns ca de mine nu trece si a ras.Atunci am fluierat si imediat, dintr-o parte si alta a podului s-au ridicat doua plutoane de AG7 si AG9, tintind spre ei cu munitie perforant-brizanta, capitanul a ingalbenit, aruncatoarele de grenade sunt moartea tancurilor si l-am poftit in masina mea sa mergem la Armata a II-a din Buzau si la Statul Major la GP sa lamurim problema. Li s-a dat voie sa treaca, capitanul m-a intrebat ce grad am si ce pregatire militara, nu i-am raspuns si l-am salutat si apoi am facut semn cu paleta ca tancurile sa poata trece, culme este ca si in bariera Ploiesti erau tot baietii nostri care i-au oprit din nou si mi l-au dat pe capitan la statie ca sa vorbesc cu el, atuci i-am spus ca sunt capitan si eu si armurier de meserie.
c) In tot timpul Revolutiei primeam telefoane aiurea si un timp m-am luat dupa ele pana am primit munitia de razboi, asa s-a facut ca am primit un telefon ca este o mina intr-un tren care vine de la Galati, am oprit Rapidul, am dat toata lumea jos si le-am aratat unde este gara( aveau bagaje), ca la vreo 5 Km., am bagat genistii cu aparatele de detectie sa-si faca treaba si a durat cam vreo 5 ore, dupa care am dat drumul la tren, blocasem circulatia pe un fir.
De atunci, nu mai ascultam nimic din ce mi se telefona, iar ordine primeam de la seful meu, numai fata in fata si uneori scris!
 
Amintiri din Revolutie
Revolutie(6)

a) Bineinteles ca alerta s-a mentinut si in noaptea de Revelion, am ordonat ca fiecare sa faca revelionul, cu paturi in geamuri( este vorba de caminul de nefamilisti), iar eu am invitat Statul Major la sediu,unde i-am ospatat cu bucate de acasa, facute de sotie cu apa ''contaminata'', pe care eu le-am luat pentru ''analize de laborator '' la intreprindere. Si acuma rade ca a gatit cu apa minerala si ca nu s-a prins ca eu nu aveam decat laborator de analize fizico-chimice la serviciu si nu alimentar. Nu au fost incidente deosebite, doar unul mai zelos, a impuscat un caine mare negru, care traversa un camp din apropiere albit de zapada cazuta si care nu a stat la ''somatie''!

b)Nu erau telefoane mobile, ci numai fixe, statii aveam , dar nu puteam sa duc una acasa, asa ca sotia cu fata au stat cu frica in san, cam in baie, de teama sa nu le atinga vreun glont ratacit, care ne-a spart un geam, au baut numai apa minerala, ieseau doar pana la colt sa-si ia paine, noroc ca boxa si camara+ congelatorul si frigiderul erau pline. Le-am vazut in dupa amiaza de 31 Dec.1989, am stat doua ore acasa, am facut baie si am mancat ceva, apoi m-am intors la uzina. Le-am mai incurajat si atunci le-am spus adevarul si ca sa stea linistite ca pana pe 15 Ianuarie se linistesc toate, s-au uitat ciudat la pistol si la hainele mele verzi, aveam centura diagonala si bocanci,veston, pantaloni, manta si caciula, manusi,etc.

c)Treaba este reala, tot de la un telefon anonim, dat la Posta Centrala( pazita de Armata, cu lunetisti) a reiesit ca vor fi atacati de un microbuz alb cu numar de Bucuresti avand inauntru oameni imbracati in GP! Si noi eram aia( eu si soferul microbuzului alb al uzinei) exact la semafor( ne duceam la Seful Mare de la GP), cand imi arunc ochii si vad un lunetist de pe cladirea Postei ca ne lua in catare, ii strig soferulu sa sara din masina si sa ridice mainile in sus, in aceeasi secunda doua gloante ne-au facut praf parbrizul, unul pentru mine, unul pentru sofer.
Bineinteles ca situatia s-a lamurit imediat, dar locotenentul cdt. de pluton de lunetisti a luat doua palme de la mine, atat! Soldatul nu avea nici o vina, dar el nu putea intai sa ne someze si apoi sa traga? A fost o experienta care m-a mai albit putin, ma gandeam la familie si la faptul ca eu nu am dat ordin sa se traga in oameni si Armata DA!
 
Amintiri din Revolutie
Revolutie(7)

a)Cei care si-au dat viata la Revolutie in Buzau, nu au murit pentru cauza ei, ci impuscati din greseala, eroare sau chiar nevinovati prinsi intr-un schimb de focuri sau in ei s-a tras de GP sau Armata din uz de zel excesiv si respectarea unor ordine inumane! Pentru faptul ca un pseudo-militar ca mine mi-am pastrat calmul si ratiunea, cand multi si le-au pierdut vazandu-se cu arma si cartuse in mana si cautand sa platesca polite care nu aveau de a face cu rasturnarea dictaturii, pentru faptul ca nimeni din subordine nu a facut vreun gest irecuperabil, ma simt cu constiinta impacata in fata lui Dumnezeu, a istoriei si a familiei! Pentru asta am fost citat de Gen.Guse pe Ordin al Armatei si avansat maior la exceptional. Multi dintre subalterni au beneficiat de pe urma Revolutiei, le-am dat recomandarile necesare si au devenit ''revolutionari'' cu carnete si drepturi civile, eu nu am cerut nimic, am considerat ca mi-am facut doar datoria intr-un moment de criza!

b)Incet, incet, pana in 15 ianuarie lucrurile au inceput sa intre in normalitate, s-au infiintat peste tot Comitete de Sprijin ale Frontului de Salvare Nationala, care culmea mi-au cerut sa le mai cedez din responsabilitatile civile si militare!

c)Atunci i-am convocat in sala de sedinte , am pus doi soldati la cele doua usi, inarmati pana in dinti si le-am ordonat sa nu iasa nimeni din sala, nici la o tigara, nici la WC, pana nu-si aleg Directorii cu Proces Verbal semnat de toti, atunci sa ma cheme pe mine!
Asta se intampla pe 15 Ianuarie 1990, a durat cam 4 ore, le-am spus ca nu am nevoie de nici o functie, mi-au ajuns cele doua timp de o luna!
Dupa 4 ore am citit procesul verbal, am pus sa se multiplice la sapilograf si i-am trimis pe Directori la Bucuresti, ca pe baza lor, Centrala sa-i numeasca legal. Asa s-a si intamplat, eu i-am chemat pe 17 Ianuarie pe cei de la GP, ca sa ma scad cu munitia si armamentul, si sa mai casez din bocanci, saltele, paturi, mantale, echipament,etc.( furate pe capete).
Pe 20 Ianurie mi-am reluat postul de Coordonator CTC-Laboratoare, insa noul Director General, a modificat in luna Martie 1990, Organigrama Societatii si a creat un post de consilier( ca un fel de asistent al Managerului General, cu o retributie cu doua clase mai mica decat a Directorului General si egala cu a Directorilor Adjuncti).
 
Amintiri din Revolutie
Completari
A fost o perioada de intoxicare a GP cu telefoane date aiurea, numai ca ''tetea'' s-a prins la timp si nu a percutat inutil!
Teroristi propriuzis nu au fost, dar cine a incendiat Arhiva Tribunalului din Buzau si cine a facut ca doua mari unitati militare incazarmate sa traga aiurea una in alta, aproape cu tot armamentul din dotare, pana au distrus Cimitirul Eroilor, care era la mijloc? In Buzau, civilul care avea arma era arestat pe loc, acest drept il avea numai armata in anumite misiuni ordonate si bineinteles GP!
Revolutia m-a convins ca eu cu cele doua batalioane ale mele, puteam sa ocup tot orasul si chiar si Armata a 2_a!
Noul ciclu incepuse pe 1 octombrie, de abia depusesera juramantul la 45 de zile si invatau sa traga cu arma, in timp ce GP erau toti cu armata facuta si concentrari la activ.
Politica a fost cam asta: securitatea dezarmata si tinuta sub supraveghere, militia dezarmata dar patrula prin oras cu GP pentru mentinerea ordinii si linistii publice, armata in cazarmi si GP cam si-au facut de cap sub comanda unor ''sefi''cam nepriceputi si plini de ura.
 
Deocamdata, atat este adunat de mine!
Astept intrebari pentru vreo nelamurire!
 
Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?"
"Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?"
"O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta", astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92". Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ..jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!
CUM SA RAMAI TANAR?
1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul,mestesugurile,gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata..
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea!
Si daca nu trimiteti acest mesaj catre 8 persoane, cui o sa-i pese? Dar impartasiti cu cineva ce va place. Cu totii avem nevoie sa ne traim viata din plin!
Sa va fie ziua minunata!
 
Vedeti ca am inserat si poze specifice perioadei respective!
Sunt vreo 10, acum le-am numarat!
Asa amintirile capata si iz de epoca!>D<
 
SA FIE EL MAI CU ''MOTZ!''
Era prin vara lui 1963, tocmai se terminase cu colectivizarea au cu voie, au fara voie si taranii respirau usurati ca nu mai era nimeni sa ravneasca la avutul lor, ca de fapt nu mai aveau nimic.
Dar el nu pricepea asta, tocmai intrase la facultate si se decise sa-si petreaca restul de vara la tara, ca de, era ultima de acest fel,urmatoarele zile aveau alta titulatura: studentesti!
Zis si facut, pleca la tara, unde toata lumea era trista, numai el vesel nevoie mare. Si ca sa nu se plictiseasca baiatul sambata la noul Camin Cultural, dupa film urma bal mare.
Pana aici totul bine, dar cu ce sa se imbrace ca sa nu strice traditia rurala?
Asa ca s-a desfacut cufarul bunicului, s-au scos pantalonii de aba, o camasa cu arnici, braul traditional si un ilic brodat+ o palarie neagra, in picioare si-a lasat totusi pantofii, erau mai comozi decat opincile.
La film nu s-a dus ca-l vazuse, dar la bal da, si se auzea o muzica populara de toata frumusetea si de-abia astepta sa-si puna in valoare dansurile invatate toata ziua cu verisoarele lui mai mari.
Cand a intrat pe usa, muzica s-a oprit si toata lumea s-a intors spre el: era singurul imbracat taraneste, ceilalti toti aveau pantaloni sa camasi, iar fetele fuste si bluze!
Orchestra a inceput sa cante: "Multi ani traiasca!'', toti radeau, el nu mai nimerea usa si fugea cu lacrimile in ochi spre casa.
In acea noapta a plecat la oras si muti ani de aci inainte nu prea a mai dat pe la tara, avand o amintire amara de uitat.

ITI SADE RAU!
In timpul plimbarii de pranz cu catelul ma intalnesc cu un fost subaltern:
-Sa traiesti, Nea ____!
-Iti sade rau,sefu'!
Imediat ma uit de sus in jos: oi fi murdar pe fata, slitul descheiat din greseala, nu m-am spalat pe picioare...
-Nu este nimic, numai ca nu se cade ca un om ca mata, care ai fost inginer si seful nostru sa plimbi un catel!
Mentalitate de provincie, unde fiecare se cunoaste cu fiecare.
Bineinteles ca ma fac rosu la fata, tensiunea creste brusc, ma apuca iar amocul, de data asta cu partea nebuna a lui.
Si atunci, imi rasuna in mnte cuvintele lui Picky:''TI-AI LUAT PASTILA?''
Asa ca am raspuns foarte calm:
Meseria de inginer am practicat-o peste trei decenii si jumatate, acum de catva timp practic meseria de PENSIONAR, care are urmatoarele, in fisa postului:
-ingrijire nepoti si/sau batrani;
-animale de companie;
-plimbari lungi;
-tratamenete si/sau spital;
-ultimul drum........
Si apoi, pupat Piata Independentei!
Niciodata, dar absolut niciodata, nu mi-am permis sa fac vreo observatie cuiva, despre felul cum este imbracat, cum arata sau ce face pe strada,etc.
DIXIT!

CAZ REAL
S-a intamplat in Ploiesti pe vremea lui Ceasca, cred ca unii de acolo isi mai aduc aminte!
O familie de medici primari, sefi de sectie la Spitalul Predingher ( fara nume), casatoriti din facutate, cu doi copii majori, apartament de 4 camere in buricul targului, doua masini, o viata linistita si fericita.
Pericolul apare la orizont: una din asistenetele medicale il da in judecata pe doctor pentru stabilirea paternitatii unui minor nascut in afara casatoriei.
Rezlovare: toti, inclusiv sotia, sustin ca nu este adevarat si aduc la tribunal analizele si testele respective care infirma cererea petentei.
Postrezolvare: doctorul multumeste celor care l-au ajutat in particular; toti dau din umeri si spun ca si-au facut doar datoria , iar rezultatele indica clar ca spermatozoizii lui sunt ca pestii morti dintr-o balta in care s-a detonat dinamita de catre braconieri si asta din copilarie.
Acasa; sotia recunoaste ca a stiut situatia lui, dar ca l-a iubit, si-au dorit copii amandoi si ca l-a inselat doar de doua ori in viata si rezultatul a fost nasterea unui baiat si apoi a unei fete.
Final: cei doi se despart, parasesc Ploiestiul, si fiecare o apuca pe drumul lui, ce s-a mai intamplat cu ei nu mai stiu, oricum povestea nu are happy end.
Cum vedeti si voi ceea ce s-a intamplat si cui dati dreptate?
Cum ati fi procedat intr-un caz similar?
Astept opinii si de la soti si de la sotii!
 
delicata situatie...
daca sotia cunostea situatia lui,e clar ca si el o stia.ambii si-au dorit copii,aveau o viata fericita,pana a devenit publica situatia lui.
eu cred ca orgoliul lui nu a suportat aflarea adevarului (de catre terti) si de aici acest final,care a stricat o relatie frumoasa,o viata tihnita si fericita.
si totusi,asistenta aceea de unde pana unde l-a acuzat ? presupun ca doctorul a avut o relatie cu ea.
 
si eu asa cred cu asistenta, pana nu faci foc, nu iese fum, insa pacat ca finalul a fost nefericit!
 
Back
Top