• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Beneficiile unui animal de companie

Cainele iin viata copilului.



Am intalnit mai multe familii tinere, care asteptau sa le vina un copil, si una din grijile lor era “sa scape de cainele din casa”, care ar putea transmite copilului, spuneau ei, nenumarate boli.
Viitorii parinti au aflat despre acest “pericol” de la prieteni, citind unele articole din ziare si reviste sau din unele conferinte de educatie sanitara de la radio si TV.
Am intalnit o familie tanara, ce are acum o fetita de 5 ani, Dana, si un Boxer tigrat - Pongo - pe care, dorind sa-l instraineze, insa fara succes, acesta a fost dus cu masina din Bucuresti pana la Urziceni, unde l-au parasit.


Numai ca, a doua zi pe seara, el se gasea in fata usii apartamentului lor din Balta Alba, ostenit si cu pantecele supt, ca de ogar.
E de prisos sa spunem ca a ramas definitiv in casa si familia lor.
In acest articol ne propunem sa raspundem la mai multe intrebari: Este oportuna prezenta unui caine sanatos intr-o familie cu un copil sau cu mai multi copii?
Poate determina prezenta unui caine sanatos, intr-o familie cu copii, dezvoltarea psihomotorie mai rapida si mai corecta a acestora?
Pentru ca-l observa permanent, isi insusesc copiii, in acest mod, mai repede, mai bine, mai corect alfabetul si problemele vietii de copil?
Mai intai trebuie subliniat ca un caine sanatos nu poate transmite copilului nici o boala si apoi, in cele ce urmeaza, dorim sa subliniem ca un caine in viata unui copil este o prezenta benefica.
Fireste, ca prin contactul sau cu fiintele umane, cainele este capabil sa invete de la acestea multe si variate atitudini de comportament, cu conditia sa beneficieze de afectiunea stapanilor sai.
Intr-o familie cu unul sau mai multi copii, prezenta cainelui poate favoriza in foarte mare masura dezvoltarea psiho-afectiva si intelectuala a acestor copii.
Trebuie insa sa retinem ca acest ajutor pe care-l da cainele (se intelege, indirect, prin simpla observare a copilului) dezvoltarii psiho-afective a unui copil, se desfasoara in timp, intr-o evolutie continua, pe masura ce copilul creste.
Plecand de la aceste observatii, medicii pediatri si chinologii urmaresc influenta relatiilor psiho-afective dintre copil si prietenul sau cainele, in mai multe perioade, luandu-se in calcul varsta copilului: 18 - 24 luni; 3 - 4 ani si 5 - 6 ani.

Perioada 18 luni - 2 ani.
In acest timp, copilul descopera lumea ce-l inconjoara, inclusiv pe prietenul sau, cainele.
El incepe sa mearga mai bine, iar prin propriile simturi: pipait, vaz si auz, descopera mediul inconjurator.
Cainele, prezent in campul vizual al copilului, “ii raspunde” direct la intrebari si solicitari: a manca, a iesi, a se juca etc.
Copilul observa singur ca la fel ca si el, cainele are perioade de activitate - somn, enervare - liniste, foame - satietate etc.
Si, in acest fel, copilul devine constient de notiunea de timp, notiune ce mai tarziu este foarte importanta pentru structurarea propriei personalitati.
Ulterior, la varsta de un an si jumatate si doi ani, copilul cauta sa imite, adresandu-se “prietenului” preferat, cainele deoarece acesta este ascultator, rabdator si mai ales “tacut”. In acest mod poate transmite “pareri” neverbale sau reale.
Nu mai vorbim de copilul “singur”, fara surori si fratiori, care are mare nevoie de a comunica cu cineva.
Pentru determina cainele sa vina spre el, copilul trebuie sa utilizeze o gama intreaga de atitudini: sa stea pe vine, sa dea din manute, sa articuleze sunete, ceea ce va duce desigur la o dezvoltare psihomotorie corecta.
De asemenea, copilul observand modul in care parintii sai cer si obtin de la caine sa fie “curat”, se straduieste sa fie la fel de curat.

Perioada 3 - 4 ani .
In aceasta perioada copilul isi da seama de “limitele” puterii sale de stapan asupra cainelui.
Astfel, daca este sacait excesiv, cainele nu ezita sa-si manifeste nemultumirea prin marait.
Atunci copilul percepe la timp ce trebuie sa corecteze in atitudinea sa. In mod sigur, copiii care au la aceasta varsta un caine, nu sunt incapatanati si sacaitori, deci pot fi modelati si educati mai usor de pedagogi, bunici si parinti.

Perioada 5 - 6 ani.
Copilul in aceasta perioada este in plina confruntare cu ceilalti copii, oameni adulti si animale.
La aceasta varsta, tendinta copilului este de a nu se supune totdeauna vointei adultilor, cu alte cuvinte copilul face “primii pasi in afara copilariei”.
In aceasta perioada de varsta, copilul se distanteaza realmente de vechiul sau tovaras de joaca - cainele.
De la statutul de “prieten de joaca”, copilul va trece la cel de stapan, acceptat, de altfel, cu placere de caine.
Copilul invata astfel sa ingrijeasca si sa protejeze; de pe aceasta noua pozitie, de stapan, pe tovarasul sau de joaca.
Ne permitem sa subliniem, ca ceea ce invata copilul, educandu-si propriul caine, invata in ani stapanii de caini, indiferent de varsta, dar despre acest om adult - caine, in viitorul nostru articol.

Dr. Filea Ioan IVANA



http://www.fermierul.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=344
 
Stapanii trebuie sa fie fideli fata de cainii lor

In momentul in care alegem sa adoptam un catel trebuie sa stim ca ne asumam niste responsabilitati de care depinde bunastarea animalului. Din pacate, nu toti stapanii de caini se comporta in mod responsabil, abandonandu-si animalul de companie cand considera ca acesta a devenit un inconvenient. Abandonul este cea mai cruda actiune pe care un om poate sa o faca fata de animalul sau de casa. Cateodata viata devine dificila si trebuie sa facem niste alegeri grele. In unele cazuri aceste alegeri includ renuntarea la cainele nostru, insa exista multe variante prin care sa evitam aceasta masura tragica. Ca stapani responsabili trebuie sa fim permanent preocupati de bunastarea cainelui nostru iar in fata unor alegeri importante pentru prietenul nostru patruped trebuie sa avem luciditatea de a face cea mai buna alegere. Urmeaza prezentarea mai multor situatii in care ne putem intreba in legatura cu oportunitatea detinerii unui caine.

Ma mut dar nu pot lua cainele cu mine din cauza conditiilor de cazare

O solutie simpla ar fi sa nu va mutati deloc. Este destul de greu sa inchiriezi o locuinta cand vii si cu cainele, insa trebuie sa aveti rabdare si acel loc in care va veti putea muta impreuna cu cainele dv va aparea. Incearcati sa negociati cu propietarul noi conditii de cazare si fiti pregatit sa cheltuiti niste bani in plus. In cazul in care trebuie neaparat sa va mutati si nu puteti lua cainele cu dv, vorbiti cu o ruda sau un prieten pentru a avea grija de animal pentru o perioada mai lunga.

Cainele meu sufera de o boala grava sau are probleme serioase de comportament

Cainii, ca si oamenii, se imbolnavesc din cand in cand. Daca patrupedul are o boala cronica atunci e de datoria dv sa il ajutati cat puteti de mult. Daca tratamentul actual nu da rezultate cautati o a doua opinie consultand mai multi doctori veterinari. In privinta problemelor de comportament lucrurile stau mai simplu. Zicala "nu exista caini rai, ci numai stapani dezinformati" este cat se poate de adevarata. Cainii nostri se comporta asa cum i-am invatat noi sa se comporte, asa ca problemele de comportament sunt responsabilitatea noastra. Trebuie sa contactam un profesionist pentru a ne ajuta sau macar sa ne informam mai bine cu privire la dresarea cainilor.


Vom avea un copil si nu vom avea timp de caine

Cainii si copiii se pot intelege de minune daca relatia dintre ei este realizata si sustinuta intr-o maniera corecta. Este esential ca patrupedul sa fie dresat si pus in contact cu bebelusi si copii mici inainte de nasterea noului membru al familiei. Urmatoarea etapa este sa introducem cum trebuie cainele in viata copilului. Cei mici trebuie educati sa respecte cainii. Asigurati-va ca animalele de casa participa la activitatile din sanul familiei. Atunci cand cainele isi cunoaste locul in "haita", inclusiv faptul ca este inferior copiilor, convietuirea cu patrupedul va decurge fara probleme. Cresterea alaturi de un caine este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care i le putem face unui copil.

Pur si simplu nu imi mai permit sa tin un caine
Trebuie sa cunoasteti cheltuielile ce decurg din detinerea unui caine si sa va faceti un buget in consecinta. S-ar putea sa va dati seama, pana la urma, ca va puteti permite sa intretineti un caine. O dieta echilibrata, exercitii fizice regulate si ingrijire veterinara preventiva poarta un rol important in diminuarea costurilor viitoare. Trebuie sa rezistam tentatiei de a cumpara lucruri de care cainele nostru nu are nevoie cu adevarat, ca zgarzi suplimentare sau accesorii ce au impact doar asupra noastra.

Sufar de o problema grava de sanatate

Aceasta este poate cea mai scuzabila situatie atunci cand faceti alegerea de a renunta la cainele dv. dar poate ca exista si alte variante. Apelati la prieteni sau rude sa va ajute si sa aibe grija de patruped. Mai mult, animalul va poate aduce alinare in timpul suferintei si deci veti avea de castigat prin prezenta lui.

Am epuizat toate variantele si trebuie sa renunt la caine

Nu este usor, dar uneori singura optiune este sa renuntati la caine. Trebuie totusi sa fiti siguri ca ati luat in calcul toate posibilitatile. Milioane de caini sunt eutanaziati in fiecare an pentru ca adaposturile sunt supra-aglomerate, asa ca incercati sa nu mariti aceste cifre. Vorbiti cu cat mai multa lume despre situatia dumneavoastra si cautati un camin nou pentru caine. Puteti cere ajutorul doctorului veterinar sau unei asociatii pentru protectia animalelor. Niciodata nu trebuie sa duceti un caine la un control veterinar si sa nu va mai intoarceti dupa el sau sa il abandonati in fata unui cabinet veterinar. Acestea sunt actiuni de o iresponsabilitate grava si nedrepte fata de cainele dv. In nici un caz nu eutanaziati cainele daca nu ii gasiti un camin. Nu-ti parasi prietenul!

Mihail Grigore
http://www.animalutze.com/articole/stapanii-trebuie-sa-fie-fideli-fata-de-c.php
 
Terapia cu ajutorul animalelor

Terapia cu ajutorul animalelor este o terapie alternativa, care sprijina activitatea depusa in cazul terapiilor conventionale si este utilizata pentru generarea unor comportamente pozitive.
Studiile efectuate in ultimii ani au demonstrat ca animalele nu sunt doar posibili prieteni ai omului, iar simpla lor prezenta poate avea efecte benefice asupra starii de sanatate. Un animal de companie poate face sa se perceapa realitatea intr-un mod mult mai optimist si poate fi deosebit de util pentru persoanele singure.
Inca din antichitate, mai ales in Egipt, erau cunoscute si apreciate capacitatile vindecatoare ale pisicilor. Cum poate o pisica sa aiba efecte terapeutice asupra omului? O explicatie plauzibila ar fi aceea ca felinele au un camp electromagnetic foarte puternic. Prin contactul intre om si pisica undele electromagnetice ale acestora neutralizeaza undele emise de un organism bolnav.
Se cunosc cazuri cand cainii au anticipat aparitia unor crize de epilepsie si chiar comotii cerebrale la stapanii lor. Simpla companie a pisicilor diminueaza starile de anxietate si depresie, delfinii comunica usor cu copiii autisti, pestii induc stari de relaxare atunci cand sunt priviti in acvariu, papagalii vorbitori atenueaza durerile cardiace, iar calaria ajuta la detensionare si la refacerea echilibrului.

Conceptul de terapie cu ajutorul animalelor a fost introdus in anul 1964 de catre psihiatrul american Boris Levinson. Specializat in problemele copiilor, acesta a urmarit efectele acestei terapii in cadrul sedintelor de trapie cu copii cu deficiente de comunicare. Ulterior, unii medici au pus in practica terapia lui Boris Levinson si rezultatele obtinute au aratat ca animalele de companie pot ameliora nivelul de comunicare al oamenilor si pot mari increderea in sine. Astfel persoane care sufereau de depresie au devenit mai optimiste dupa ce au petrecut o perioada in compania unor animale preferate. Animalele de companie i-au ajutat pe multi bolnavi de cancer, aflati in stare terminala sa-si infranga sentimentele de frica si disperare.
Dincolo de aspectele terapeutice, in primul rand animalele de companie sunt excelenti parteneri sociali. Anumite studii au demonstrat ca persoanele care intra in contact cu animalele, manifesta o disponibilitate mai mare in stabilirea si eventual, consolidarea unor relatii cu alti semeni.
Animalele mai pot fi un ajutor nepretuit pentru dezvoltarea din punct de vedere emotional si social a copiilor. In cadrul centrelor de recuperare, programele de terapie cu ajutorul animalelor au fost un real ajutor pentru copiii cu cerinte educationale speciale. De exemplu, prescolarii cu disfunctii de vorbire au reusit, urmand aceasta terapie, sa pronunte inteligibil primele lor cuvinte. Copiii cu deficiente fizice care au primit proteze la nivelul membrelor au fost ajutati sa se familiarizeze cu acestea cu ajutorul animalelor. Pentru un copil cu proteze la picioare sau care nu se poate deplasa, un cal sau un ponei pot deveni « picioarele » acestuia. Pentru persoanele cu deficiente de auz, un animal de companie poate functiona ca o alarma in caz de pericol. Indiferent de dizabilitate si de starea de spirit a posesorului, un animal de companie acceptat si iubit, poate ajuta mult persoana alaturi de care convietuieste.


Terapia cu ajutorul delfinilor a fost aplicata inca din anul 1978 de catre medicul David Nathason. Delfinii sunt folositi ca stimuli pentru ameliorarea comunicarii, locomotiei si interactiunii cu cei din jur. Tratati cu ajutorul acestui gen de tearapie, copiii si chiar adultii cu nevoi speciale, au facut progrese in dezvoltarea capacitatilor motorii, a vocabularului si concentrarii asupra unei sarcini de indeplinit. Studiul terapiei cu ajutorul delfinilor se bazeaza pe deficienta de atentie, care se considera a fi principala problema a invatarii la cei cu deficiente mintale. Specialistii o utilizeaza in special la copiii care sufera de autism, sindromul Down si hidrocefalie. S-a demonstrat ca practicarea in apa a anumitor miscari cu ajutorul delfinilor, ii ajuta pe copii sa se concentreze mai mult si sa-si mentina treaza atentia, mult mai mult decat la orele de pregatire in clasa. Ca stimulare pentru invatare primesc recompense precum atingerea, mangaierea si joaca cu delfinii. Rezultatele obtinute au fost de pana la zece ori mai bune in cadrul terapiei cu ajutorul delfinilor decat in cadrul orelor de terapie in grup organizate de terapeuti dupa modelul traditional.


Terapia cu ajutorul cailor sau terapia ecvestra permite o relaxare musculara in special in zona soldurilor si a coloanei vertebrale inferioare, favorizand echilibrul. Aceasta terapie este indicata pacientilor cu diverse probleme de schema corporala, dar si psihice si cognitive. In occident se recomanda in special copiilor cu probleme motorii cerebrale si pentru cei care sufera de scleroza in placi. Persoana aflata pe cal invata sa se adapteze la miscarile acestuia si sa intre in ritmul lui. Atunci cand se lucreaza cu copii activi este recomandat calul si nu poneiul, ritmul pasilor lui fiind mai aproape de ritmul cardiac al mamei si astfel se produce o stare de relaxare mai accentuata. Calul devine un mediator care permite terapeutului sa realizeze anumite obiective la nivel psihomotor, psihic si cognitiv. Manejul (areal special unde se dreseaza sau se antreneaza caii) creeaza conditii propice povestirii si apoi conversatiei. Astfel subiectii acestei terapii sunt pusi in situatia de a stabili un contact, de a acccepta situatia de mobilitate, de a se adapta, de a reactiona si de a-si asuma o responsabilitate. Este o terapie deosebit de utila si in cazul blocajelor.
In ultimii ani medicina a facut progrese uimitoare, care din pacate, nu sunt mediatizate suficient. Uneori suntem convinsi ca nu mai exista solutii medicale, dar undeva ele exista si important este sa se incerce tot ceea ce se poate.
Indiferent de terapia aleasa, cel mai important este rezultatul. Pentru asta exista oameni specializati, oameni cu suflet mare, care cred eu, nu si-au ales intamplator meseria. Daca este necesar, trebuie sa le solicitati si acceptati ajutorul, apoi lasati-i sa-si indeplineasca misiunea. Cu siguranta aceasta e menirea lor.


Mihaela-Theodora Popescu
 
Hey its that Niciun progres,de fapt nici nu ma mai stept.Este un an de cand ma lupt cu ea, si asa am s-o ingrijesc pana la sfarsit.Spun ca ma lupt fiindca are 40kg si-mi este tare greu,dar o iubesc mult prea mult ca sa renunt la ea.Sper sa nu inceapa s-o si doara fiindca in acest caz n-am s-o chinuiesc doar pt nu a-mi crea mie o suferinta.Multumesc pt intreba
 
wiliamjoan said:
Hey its that Niciun progres,de fapt nici nu ma mai stept.Este un an de cand ma lupt cu ea, si asa am s-o ingrijesc pana la sfarsit.Spun ca ma lupt fiindca are 40kg si-mi este tare greu,dar o iubesc mult prea mult ca sa renunt la ea.Sper sa nu inceapa s-o si doara fiindca in acest caz n-am s-o chinuiesc doar pt nu a-mi crea mie o suferinta.Multumesc pt intreba
Click to expand...

Ce ai vrut sa spui referitor la asta?
 
Câinele nostru, stăpânul nostru:P


Câinele, indiferent de rasă, tonalitate de lătrat sau lungime de păr, este definitiv şi irevocabil stăpânul omului. Câinele este deopotrivă o bucurie şi o dulce povară. Un câine ajunge să-ţi acapareze existenţa. Trebuie să-l scoţi zilnic la plimbare, să-l hrăneşti, să-l duci la doctor dacă tuşeşte, să-l speli şi să-l îngrijeşti pe toată perioada vieţii. Un câine este, dacă vreţi, un copil cu existenţă extinsă, diferenţa fiind că un câine nu trebuie dat la grădiniţă, şi apoi la şcoală, iar copilul nu latră să scoale vecinii pentru că a visat pisici. Beneficiile unui câine, în casă, sunt pe măsura atenţiei de care se bucură. Câinii sunt afectuoşi şi generoşi, fiind companioni desăvârşiţi şi indispensabili pentru cei care se simt singuri. Principala calitate a unui câine este că oferă bucurie decondiţionat şi în cantităţi incomensurabile. Afectuoşi fără limite cu stăpânii, generoşi, dar mai ales fideli, câinii devin uşurel adevăraţii stăpâni ai familiei, universul căminului luând forma nevoilor lor. Raportul dintre oameni şi câini la nivel individual este simetric cu raportul dintre om şi semenii lui. Nu cred că un om capabil să-şi iubească animalul de companie cu generozitate va fi în stare să producă rău gratuit semenului său. Există, desigur, şi excepţii, dar regula generală se aplică. Câinele este stăpânul şi prietenul absolut al omului de care s-a ataşat, acaparându-l şi liniştindu-l, dar mai ales oferindu-i în timp acea stare specială de geneozitate care se află la baza esenţei divine a dragostei, izvorul adevăratei noastre fiinţe.
 
Terapia cu animale de companie


Animalele de companie, considerate de proprietarii lor asemeni unor adevarati membri ai familiei si prieteni de nadejde, pot deveni terapeuti desavarsiti, ajutand oamenii sa uite de singuratate si chiar sa depasesca momente dificile ale vietii din punct de vedere emotional, psihologic si social.
Terapia cu animale a inceput sa fie cunoscuta si folosita inca din anii 1950 cu predilectie in tratamentul tulburarilor psihice. in prezent, terapia cu animale de companie este folosita intr-un vast context terapeutic, fiind o practica larg raspandita in Europa de Vest, utilizata pentru a imbunatati starea psihica si/sau pentru a dezvolta abilitatile de socializare ale copiilor si adultilor prin contactul direct cu animale de companie in cadrul unor sedinte coordonate de persoane specializate.

Animalele de companie ne dau zambetul inapoi

Studiile derulate in spitalele de psihiatrie pentru adulti demonstreaza o serie de beneficii pentru pacienti. S-a descoperit ca terapia cu animale de companie dezvolta comportamente pro-sociale si functioneaza pana la 12 luni dupa momentul interventiei. Studiile care examineaza stresul pacientului inainte de procedurile medicale arata ca numai 15 minute de interactiune cu un caine produc o reactie pozitiva, o „senzatie de bine”, iar dupa 30 de minute arata o reducere a starii de anxietate.
Asociatia GIA (Group Initiative for Animals) si Primaria Sector 3 – Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, in parteneriat cu Mars Romania lanseaza proiectul social “Animalele fac oamenii sa zambeasca”. In perioada 18 Octombrie - 13 Decembrie 2009, peste 80 de persoane varstnice institutionalizate in centrul pentru batrani “Casa Max ” din sectorul 3 Bucuresti vor primi saptamanal vizita unei echipe formate din voluntari si dresori din cadrul asociatiei GIA insotiti de caini special antrenati. „Programul Animalele fac oamenii sa zambeasca are ca obiectiv dezvoltarea si promovarea, in cadrul unor sedinte terapeutice, a unor metode inovative prin care animalele de companie pot ajuta la imbunatatirea starii de sanatate a persoanelor care sufera de diverse tulburari fie ele fizice sau psihice”, declara Costin Bratu, medic veterinar Pedigree.

Sedintele de terapie cu animale de companie, ce vor fi derulate in cadrul proiectului, constitie un stimulent pentru pastrarea formei fizice, reducerea anxietatii sau a starilor depresive, cat si pentru imbunatatirea capacitatii de concentrare si atentie. Persoanele varstnice care vor lua parte la aceste activitati vor fi supravegheate si consiliate de un psiholog pe parcursul intregului program. „Tinand cont de simpatia spontana pe care o simt numeroase persoane fata de animale, prezenta acestora este considerata drept un factor important de reducere a stresului, un sprijin moral pentru a depasi un moment dificil dar si o metoda de a iesi din izolare si de a exprima emotiile sau sentimentele in special in cazul persoanelor varstnice”, declara Raluca Simion, Presedinte GIA.

garbo.ro
 

Attachments

  • rsz_copilas_fericit.jpg
    rsz_copilas_fericit.jpg
    22.6 KB · Views: 1
Inteligenta canina: povesti uimitoare care vorbesc de la sine



Povesti cu caini inteligenti

Inteligenta canina: povesti uimitoare care vorbesc de la sine

Oamenii de stiinta au facut multe cercetari menite sa dovedeasca faptul ca micii nostri tovarasi sunt foarte inteligenti, chiar daca nici un proprietar de caine nu are nici o indoiala asupra acestui lucru.
Puteti citi mai jos povesti adevarate, exemple reale de zi cu zi, care in mod sigur va vor surprinde.

Iulie 2010
Un caine blocat in masina, pe timp de canicula, a inceput sa claxoneze in speranta de a primi ajutor

Stapana lui, in graba, l-a luat pe Max cu ea in masina, intr-o zi dogoritoare. Cand s-a intors acasa, a uitat ca Max era cu ea in masina. Astfel, cainele a ramas blocat acolo, in arsita verii. A reusit sa se salveze singur din masina supraincalzita, claxonand dupa ajutor.

Aprilie 2010
Cainele conduce politia la casa in flacari si la proprietarul ranit

Buddy si stapanul sau in varsta de 23 de ani, se aflau in atelierul de familie, in momentul in care un radiator a izbucnit in flacari de la niste produse chimice.
Ben, stapanul lui Buddy, care a suferit arsuri minore pe fata, a reusit sa iasa din atelier in momentul in care incendiul s-a extins, dar neputand sa mearga dupa ajutor, i-a spus cainelui sau "Buddy, avem nevoie de ajutor!". Cainele a plecat de langa stapan si a gasit un politist, pe care l-a condus la atelierul in flacari, iar politistul a putut chema pompierii la locul faptei.

Mai 2010
Cainele si-a salvat stapanul de la moarte

Un batran in varsta de 68 de ani a fost salvat de la moarte sigura, dupa ce cainele sau a alertat vecinii cand stapanul a intrat in coma diabetica. Batranul, mestesugar de viori din Zagreb, a fost salvat de Rex, care dupa ce si-a vazut stapanul cazut, a iesit afara din casa si a inceput sa latre la usile tuturor vecinilor pentru a ii alerta. Acestia au chemat Salvarea si Pompierii, care au intrat in casa si l-au dus pe batran la spital.

Noiembrie 2009
Cainele care salveaza viata stapanei lui in fiecare noapte

Bernadetta Henry sufera de apnee in somn, o boala care ii afecteaza caile respiratorii si care o impiedica sa respire in somn, de mai multe ori, in fiecare noapte. Dar Boris, cainele ei credincios, sta alaturi de ea in fiecare noapte si o monitorizeaza cu atentie. Bichon-ul Frise asculta repiratia stapanei si ii pune labuta pe piept, pentru a o trezi, de fiecare data cand femeii i se opreste respitatia.

Decembrie 2009
Un caine a salvat-o pe stapana lui, bolnava de cancer

O femeie din Australia a crezut mult timp ca loialul ei caine, Kaspar se adaposteste la bratul ei si o miroase in acea zona din pura afectiune. Dar aceasta crezare i s-a naruit in momentul in care femeia a aflat la un control medical ca in acea zona a bratului exista semne de cancer ganglionar limfatic. Prin urmare, Kaspar nu era dragastos, ci a simtit ca stapana lui nu este in regula.
Cercetarile stiintifice au confirmat faptul ca cei mai buni prieteni ai oamenilor, cainii pot simti cancerul, datorita capacitatii lor olfactive incredibile.

Septembrie 2008
Cainele si-a salvat stapanul sunand la 911

Un barbat din Arizona l-a adoptat pe Buddy, un Ciobanesc German in varsta de 8 saptamani si l-a invatat sa foloseasca telefonul in cazul in care el va suferi vreun atac. Joe Stalnaker sufera de apoplexie de mai bine de 10 ani, dupa ce a fost lovit la cap in timpul unui exercitiu militar. Prin urmare, in momentul in care stapanul are probleme, Buddy stie exact ce trebuie sa faca – suna urgent la 911.



Martie 2007
Cainele isi salveaza stapana cu un alt tip de manevra Heimlich (manevra de salvare de la sufocare)

O femeie in varsta de 45 de ani s-a inecat cu o bucata de mar ramasa in gat. Ea a incercat sa isi faca singura manevra Heimlich, dar nu a reusit. Dupa ce a inceput sa isi bata in piept, Toby, cainele ei a vazut ca stapana lui are probleme si s-a napustit asupra ei in speranta de a o ajuta.
"Urmatorul lucru pe care il stiu este ca Toby s-a ridicat si si-a pus labutele pe umerii mei. M-a trantit la pamant si a inceput sa imi sara pe piept.", a spus Debbie, stapana lui Tobby, cainele care a salvat-o de la sufocare.

August 2003
Un caine ranit se duce singur la veterinar, uimind astfel medicii

Scooby, un caine in varsta de 6 ani, a fugit de acasa, dupa ce o furtuna i-a rupt lantul in care era tinut. In timp ce alerga pe strada, un autoturism l-a lovit, ranindu-l la picior si la coada. Scooby a mers apoi cativa kilometri pana la o clinica veterinara si a asteptat la usa pana cand medicii au sosit la cabinet. "In mod sigur stia ca asta este locul unde poate obtine ajutor. Cum a ajuns la veterinar, nu stiu.", declara Shirley, stapana lui Scooby.
 
Cine este mai inteligent, pisica sau câinele?


Iată o întrebare veche de când lumea, o încleştare pe muchie de…..mustaţă, unde cel mai inteligent va câştiga. Vom analiza în detaliu caracterul fiecărei specii, le vom compara şi vom declara un învingător la puncte. Dar lupta se anunţă crâncenă.

Categoria CREIER

Prima lovitură năucitoare a câinelui, un creier de minim 65 de grame faţă de un maxim de 25 la pisică.

Totuşi, fiecare organ este în funcţie de talia animalului, dar pisica chiar şi prin analiza comparativă nu întrece câinele.

Însă cursa se reechilibrează, pisica are în acest creier mic peste 300 de milioane de neuroni funcţionali, pe când câinele doar 160.

Categoria ATAŞAMENT

Se ştie de ceva vreme că pisicile nu sunt atât de manifeste în dragostea lor faţă de stăpân, tind să părăsească greu mediul în care se simt protejate.

Pe când câinele încă de la vârste mici, va alege mai repede compania unui om decât compania unui alt câine şi va urma toată viaţa stăpânul, pe când o felină va fi mai puţin afectată de prezenţa sau absenţa stăpânului.

În mod clar, câinele este cel mai bun prieten al omului în timp ce pisicul va toarce de pe calorifer şi va privi impasibil.

Categoria POPULARITATE

Se consideră că în acest moment există în lume 204 milioane de pisici şi 173 de milioane de câini. Iată că pisicile revin la egalitate de puncte.

Categoria DOMESTICIRE

Câinele revine în avantaj, cu date istorice mai vechi de 135.000 de ani, pe când la pisică ne situăm undeva acum 9.500 de ani, adică pisicul a venit mult mai târziu pe lângă noi.

Categoria PUTERE DE ÎNŢELEGERE

Câinele se pare că poate înţelege până la 200 de cuvinte, urmăreşte expresiile faciale şi atribuie importanţă anumitor gesturi ale stăpânului.

Şi pisica înţelege cuvinte şi gesturi, totuşi la testul final, şi anume cum recuperează fiecare dintre animale alimente dintr-un loc inaccesibil, ei bine pisica se va chinui la nesfârşit pe când câinele va cere ajutorul stăpânului. Asta da inteligenţă, un animal care schimbă regulile jocului!

Categoria VOCALIZĂRI

Se pare că în decursul timpului, câinele a dezvoltat un adevărat vocabular prin lătrat, tocmai pentru a comunica cu omul prin diferenţă faţă de lup, care nu prea latră.

În schimb, pisica se pare că poate emite sunete cu efect subliminal, având aproximativ aceeaşi frecvenţă ca şi scâncetele copilului.

Categoria ANTRENAMENT

Nici nu încape discuţie, aici discutăm doar despre câini, ei au dorinţa şi se pretează din plin dresajului.

Categoria UTILITATE

Hm! greu, totuşi, un câine poate vâna, proteja, asista un om cu diferite deficienţe, poate aduna turma de vite sau oi, găseşte oameni sub dărâmături, bombe şi droguri în maşini şi locuri ascunse şi mai este şi angajat permanent al circului. Pisicile sunt bune şi ele dacă avem şoricei în casă sau suntem foarte stresaţi.

Şi acum câştigătorul, ei bine răspunsul e simplu, fiecare dintre noi vom considera că ce avem acasă este cel mai inteligent şi mai frumos cu putinţă şi chiar aşa şi este.



Liviu Harbuz
 
Pisicile ne imbunatatesc sanatatea?



Proprietarii de pisici prezinta cu 33% mai putine riscuri de infarct sau accident cerebral, potrivit unui studiu realizat de cercetatorii americani, prezentat la o conferinta internationala organizata de Asociatia americana de cardiologie la New Orleans, informeaza dailymail.co.uk.
Cercetatorii de la Universitatea din Minnesota spun ca prezenta in casa a felinei contribuie la reducerea stresului si a anxietatii si protejeaza proprietarul de maladii cardiovasculare. Specialistii afirma ca pana si fostii proprietari de pisici beneficiaza de aceste efecte protectoare.

La studiu, coordonat de profesorul Adnan Qureshi, au participat aproape 4.500 de adulti, cu varste cuprinse intre 30 si 75 de ani. In urma analizelor, a rezultat ca proprietarii de pisici prezentau cu 40% mai putine riscuri de a suferi un infarct fatal.

Autorii spun insa, ca rezultatele studiului nu trebuie sa-i determine pe oameni sa se grabeasca sa-si ia o pisica. Desi felinele au un efect calmant, este posibil ca persoanele care au optat pentru a deveni proprietarii unei pisici sa faca parte dintr-un grup cu risc scazut de infarct. Cercetatorii spun ca mai sunt necesare studii pentru a stabili exact mecanismul din spatele acestei asocieri.

Sursa: Mediafax
 
Beneficiile animalelor de companie in viata copiilor

Animalele de companie nu reprezinta doar un alt partener de joaca in viata copilului tau. Conform cercetatorilor, copilul tau poate invata unele dintre cele mai importante lectii de viata chiar de la animalutul sau. Responsabilitatea, rabdarea si abilitatile de comunicare sunt doar cateva dintre lucrurile pe care micutul tau le va deprinde treptat, avand grija de prietenul sau necuvantator.



Iata cateva lucruri pe care copilul tau le invata ingrijind si interactionand cu animalul de companie:


Invata sa comunice



Animalele sunt fiinte extrem de expresive, care raspund imediat la stimulii pe care fiinta umana i le trimite. Cu siguranta ai observat ca atunci cand ridici tonul la catelusul tau, acesta se simte vinovat si incearca din priviri sa te imbuneze sau ai simtit afectiunea pisicii tale atunci cand o rasfeti cu mangaieri.

Petrecand timp in preajma animalului de companie, copilul tau va invata sa deprinda diversele semne care indica starea pe care o are animalutul la un moment dat. Majoritatea sunt legate de postura animalului, intr-o pozitie de aparare, de agresivitate, relaxare etc.

Toate acestea copilul tau le poate aplica si la interactiunile cu alte persoane, invatand sa „citeasca” astfel semnele pe care acestea le ofera si care le indica starea de spirit la un moment dat.

Invata sa relationeze



Micutul va deveni curios sa exploreze lumea animalutului, incercad sa afle ce simte acesta si atribuindu-i sentimente care sunt caracteristice fiintei umane: tristete, bucurie, suparare etc. Curiozitatea este insa cea mai buna forma de invatare, iar prin interesul pe care copilul tau il arata fata de animalul de companie, isi dezvolta nevoia de a explora lumea inconjuratoare, de a relationa cu mediul si de a descoperi modalitati de relationare cu cei din jur.


Isi dezvolta simtul responsabilitatii



Unul dintre cele mai bune mijloace prin care il poti incuraja pe copil sa devina responsabil este sa ii achiziiionezi un animal de companie. Faptul ca animalutul isi poate manifesta starile, transmitand cand se simte bine, dar si cand este bolnav sau nu este ingrijit corespunzator, il va determina pe copil sa aiba grija temeinic de noul sau prieten. Astfel, micutul va iinvata cum sa isi organizeze timpul, ce inseamna un orar bine stabilit si faptul ca o alta fiinta dpeinde de grija acestuia.


Castiga incredere in sine



Inca de mici, copiii sunt supusi unei evaluari constante, fiind judecati pentru comportament, note si performante. Asteptarile acestea vin din partea adultilor, insa animalutele pot oferi afectiune fara sa astepte nimic in schimb. Animalutul de companie ii va oferi copilului sentimentul ca face parte din ceva important si ca grija acestuia depinde in totalitate de el. De asemenea, animalul de companie poate fi prietenul ideal pentru copiii singuri la parinti sau care au trecut prin perioade mai dificile.


Invata sa se ingrijeasca



Ingrijirea unui animal il face pe copil sa realizeze ca fiecare zi implica o rutina de ingrijre. In felul acesta, va intelege mai usor importanta diferitelor obiceiuri, ca spalatul dintilor, ingrijrea hainutelor etc. precum si consecintele neglijarii.



Chiar daca micutul poate beneficia de prezenta unui animal de companie in viata sa, trebuie sa realizezi ca responsabilitatea ingrijirii acestuia, cel putin in mare parte, va pica tot in mainile tale. Asadar, inainte de a achizitiona un animalut, gandeste-te daca si tu ai timpul si spatiul necesar pe care ingrijirea acestuia o cere. De asemenea, ia in considerare si gusturile copilului si asigura-te ca inainte de a-i oferi animalutul, i-ai explicat cum trebuie sa aiba grija de el, cum trebuie sa se poarte etc.

acasa.ro
 
Zooterapia. Beneficiile animalelor de companie.


Este fascinanta munca cercetatorilor din orice domeniu în demersul lor de a gasi noi si noi metode care sa ne faca viata mai usoara, mai placuta, mai fericita. Rezultatul unei astfel de munci este si zooterapia si anume tratarea problemelor de natura psihologica, emotionala sau sociala pe care le pot avea unii indivizi facând apel la calitatile necuvântatoarelor. Zooterapia nu presupune neaparat ca pacientul sa aiba un animal de companie acasa, ci se refera la efectuarea terapiei cu ajutorul sau în prezenta unui patruped. Numeroase studii au evidentiat efectul benefic pe care îl au animalele de companie în viata indivizilor. Câinii, pisicile, pasarile, hamsterii, iepurii, caii etc ajuta la reducerea stresului, la o buna recuperare postoperatorie, la diminuarea presiunii arteriale. Animalele de companie ne fac sa ne simtim utili si iubiti, ne ajuta sa înlocuim eventualul gol lasat de pierderea unei fiinte dragi, sau sa depasim un moment dificil.

Animalele înseamna miscare în aer liber si socializare. Cu ajutorul lor îi poti învata pe copii ce înseamna responsabilitatea, compasiunea, respectul si empatia.

În urma unor studii care au evidentat faptul ca prezenta animalelor contribuie la reducerea stresului, câteva companii din Occident le-au permis angajatilor sa vina la birou însotiti de prietenul fara grai. Concluziile extrase în urma unei astfel de practici au fost urmatoarele: în 90% dintre companiile în care personalul a venit însotit de câini la serviciu s-a constatat o reducere a nivelui de stres al angajatilor, în 56% dintre firme, s-a sesizat o îmbunatatire a relatiilor interumane, iar in 50% s-a produs o scadere semnificativa a absentelor.

Un exemplu concret de zooterapie este hipoterapia practicata la noi în tara , la centrul de calarie Gala, care a functionat pentru o perioada în comuna Floresti, lânga Cluj si care acum îsi cauta o noua locatie din cauza unui santier în lucru în acea zona. Pornind de la deviza "în sa toti suntem egali", terapia prin calarie contribuie la îmbunatatirea posturii, echilibrului si mobilitatii la persoanele cu disabilitati fizice. Învatând sa controlezi calul, înveti de fapt sa îti coordonezi armonios miscarile propriului trup. Pe lânga beneficiile fizice aduse prin practicarea asistata a calariei, hipoterapia induce o stare generala de bine, creste interesul pentru propira persoana, pentru natura si pentru cei din jur si, nu în ultimul rând, aduce zâmbetul pe buzele celor nefericiti.

Zooterapia vine ca o rasplata pentru cei care sunt iubitori de animale, este recompensa pe care o primim pentru grija pe care le-o purtam prietenilor patrupezi.
 
Tu si veterinarul


Ne iubim animalele si vrem sa duca o viata lunga si sanatoasa
alaturi de noi. Un factor critic in ceea ce priveste ingrijirea lor este relatia cu un medic
veterinar in care avem incredere.

Rezerva-ti timp pentru a alege veterinarul potrivit pentru animalul tau. De multe ori este o idee foarte buna sa-ti alegi un medic inainte de a-ti achizitiona un animal.

Acesta te poate ajuta sa alegi un prieten care sa te completeze, care sa corespunda personalitatii tale dar si orarului de la munca sau vietii de acasa. Veterinarul este, de cele mai multe ori, cel mai bun aliat al tau in asigurarea unei vieti sanatoase a animalului tau. Este o relatie pe termen lung. De aceea trebie sa te asiguri ca ai facut o alegere inteleapta.

Daca te-ai mutat intr-o zona noua de curand, trebuie sa gasesti un veterinar potrivit cat ma repede. Nu trebuie sa astepti ca animalul tau sa se imbolnaveasca. Trebuie sa gasesti o persoana pregatita, cu care sa stabilesti o relatie plina de incredere inca de la inceput. Medicul potrivit este cel a carei responabilitate principala este protejarea sanatatii si a bunastarii animalelor si oamenilor.

Veterinarii pun diagnosticul si controleaza bolile animalelor, trateaza animalele ranite sau bolnave
, previn transmiterea unor boli de la animale la om, si sfatuiesc proprietarii in ceea ce priveste ingrijirea adecvata a animalelor de companie si protejarea mediului inconjurator.

Ca proprietar al unui animal, este datoria ta sa-i comunici veterinarului nevoile micului tau prieten. Nimeni nu-ti cunoaste animalul mai bine decat tine. Multe semne de boala sunt discrete. Medicul veterinar se bazeaza pe atentia ta, pe spiritual tau de observatie in ceea ce priveste micile schimbari din comportamentul si obiceiurile prietenului tau necuvantator.

Chiar daca acest lucru suna deplasat, asigura-te ca noul
veterinar iubeste animalele! Majoritatea proprietarilor de animale aleg medicul cautand in cartea de telefoane si sunandu-l pe cel care le este cel mai aproape de casa. Iar de cele mai multe ori, dupa cateva intalniri cu acesta ajung sa fie dezamagiti fie de comportamentul fata de animal, de atitudinea fata de proprietar, uneori de informatiile pe care acesta le ofera si care nu par tocmai corecte. Si totusi, din comoditate, oamenii raman pana la capat in situatii de acest gen. Putini oameni se gandesc sa schimbe veterinarul. Iar si mai putini se gandesc sa aleaga un veterinar potrivit din start.

In continuare iata cateva sugestii care te pot ajuta sa alegi medicul potrivit pentru prietenul tau devotat si care vor usura situatia tuturor, atat animal, medic, asistenti cat si proprietar:

- Asigura-te ca noul veterinar iubeste animalele. Desi pare surprinzator, multi medici nu-si fac meseria din pasiune. Iar altii pur si simplu sunt alergici la caini, rozatoare etc., fapt ce scade calitatea serviciilor pe care animalutul tau le primeste.

-Nu astepta o problema grava pentru a incerca un nou medic. Mergi pentru un control de rutina. Astfel ai ocazia sa stai de vorba si cu alti proprietari de animale si sa le afli parerile. Majoritatea oamenilor sunt foarte prietenosi cand le ceri parerea despre medicul la care vin. Dar ATENTIE! Gura lumii nu este cel mai bun criteriu pe care sa il iei in considerare cand faci o asemenea alegere. Omenii sunt diferiti, au asteptari diferite, abordeaza problemele in mod diferit.

- Ia in considerare si conditiile din cabinet. Trebuie sa fie curat si sa miroasa relativ bine. Poti lua in considerare chiar si sala de asteptare. Animalul tau se simte confortabil asteptand intr-un loc stramt si inghesuit? Greu de crezut.

- Sala de consultatii trebuie sa fie curata. Este masa curatata dupa plecarea pacientului precedent?

- Urmareste felul in care animalul si veterinarul interactioneaza. Este vorba de prietenie adevarata? Sau numai de politete? Se simte bine animalul in prezenta medicului? Il place? Sau macar se simte cat de cat confortabil? Desigur, unele animale pot fi dificile la orice vizita la medic. Este medicul capabil sa-l stapaneasca si sa-l consulte cu minimum de stres?

- Ultimul lucru dar poate cel mai important, ai incredere in instinctele tale! Daca nu te simti in largul tau in prezenta medicului sau daca ai oricare alt motiv, atunci cauta in continuare.

- Daca ai ales un medic pe placul tau si al prietenului necuvantator, ai grija sa-i faceti vizite regulate. Tine-l la curent cu orice schimbare aparuta in comportamentul sau in starea de sanatate a animalului. Nu-ti fie teama sa pui intrebari. Ia parte la asigurarea sanatatii lui si-l vei avea aproape multi ani de acum incolo!
 
Ziua Mondială a Animalelor este sărbătorită în fiecare an în data de 4 Octombrie de către iubitorii de animale din întreaga lume, ocazie cu care în bisericile catolice au loc slujbe dedicate animalelor. În această zi este evocat Sfântul Francisc din Assisi – întemeietorul Ordinului Franciscan şi protectorul animalelor, canonizat la 4 octombrie 1228 – ocrotitorul tuturor animalelor şi al mediului înconjurător, cel despre care se spune că avea puterea să le vorbească fiinţelor necuvântătoare. În această zi se oficiază o ceremonie specială, necuvântătoarele primind binecuvântarea preoţilor. În Peru, de exemplu, ceremonia anuală de binecuvântarea a necuvântătoarelor se bucură de o largă popularitate şi o lungă tradiţie, fiind oficiată şi în alte ţări ale Americii Latine.
 
Asadar, la multi ani tuturor animalutelor :)
 
am si eu o intrebare: voi ce faceti cu cainii vostri daca trebuie sa plecati de acasa o zi intreaga? sa va spun de ce intreb. sambata, pe scara mea a fost o nunta. stapanii au un cooker. ce credeti ca au facut? au dat cainele afara si au plecat la restaurant. cainele a latrat toata ziua si toata seara, ba pe scara ba in fata blocului si devenise chiar agresiv cu trecatorii. voi ce ati fi facut cu el?
 
L-as fi lasat unui prieten. Sau, in cel mai rau caz, l-as fi lasat in casa cu apa si mancare. Cum sa lasi cainele afara? Ce idioti!
 
Psihoterapia intermediata de animale

Daca la inceputurile sale, medicina se axa indeosebi pe studiul omului din punct de vedere anatomic si apoi comportamental, interesul privind sufletul animal a constituit baza teoretica pentru valorificarea terapeutica a relatiei amicale dintre om si animal.
Influenta benefica a animalelor de companie asupra omului a fost observata si chiar aplicata in tratamentul bolilor psihice, inca de la sfarsitul secolului 18. Initiatorul unui astfel de experiment a fost William Tuke, care si-a inceput studiul la Centrul Azil “The York Retreat” din Anglia. A adus in curtea azilului mai multe animale si pasari ( iepuri, soimi, pasari de curte, pescarusi ) si a studiat felul in care oamenii relationeaza cu ele, a remarcat atenuarea framantarilor lor sufletesti, cresterea increderii in fortele proprii si o imbunatatire vizibila a starii de sanatate. Un alt studiu a fost initiat de catre Florence Nightingale care in lucrarea “Note despre meseria de asistenta medicala”, aparuta in anul 1880, consemneaza faptul ca un animal de talie mica poate fi un camarad extraordinar pentru persoanele bolnave. Pornind de la asemenea observatii, studiile efectuate ulterior au dovedit ca animalele de companie pot functiona precum niste factori de socializare incat, spre sfarsitul secolului al 19-lea, introducerea animalelor in azile devenise o practica destul de utilizata.
Celebrul terapeut Boris Levison in cartea sa “Psihoterapia copilului intermediata de animalele de companie” a descris ajutorul acordat de catre cainele lui la sedintele de consiliere a copiilor si tinerilor. Nu numai ca a scris aceasta carte, dar a si condus un studiu aprofundat asupra acestui gen de relatie om-animal. Concluzia studiului sau a fost “animalele de companie reprezinta o oprire intre statii pe drumul de intoarcere catre starea de bine emotionala”, afirmatie care a starnit interesul si altor cercetatori.


Pot fi animalele de companie adevarati coterapeuti ?

In zilele noastre, psihoterapia intermediata de animale este utilizata de catre tot mai multi terapeuti. In literatura de specialitate este cunoscuta sub denumirea prescurtata de AAT. Speciile de animale cele mai folosite in acest gen de terapie sunt : cainii, caii, delfinii, pisicile, iepurii, porcusorii de guineea si animalele de ferma. Rezultate deosebite s-au obtinut si cu ajutorul pestilor, idee preluata de proprietarii de restaurante sau hoteluri de lux, care au instalat acvarii imense tocmai pentru a induce clientilor o stare de relaxare.
Acest gen de terapie poate fi aplicata in : azile, spitale, ospicii, centre de recuperare, inchisori, adaposturi, scoli, clinici private in care pacientii sunt tratati in ambulatoriu.
Specialistii au stabilit peste 14 tulburari clinice in care este eficienta aceasta terapie, dar amintesc doar cateva : anxietatea generalizata, sindromul depresiv major, anxietatea de separatie, tulburarea de personalitate borderline, tulburari comportamentale, tulburari de alimentatie, tulburarea de personalitate narcisica, tulburarea obsesiv-compulsiva, tulburarea de stres-traumatic, tulburarile legate de consumul de substante, etc. Care credeti ca este secretul acestei eficiente ? Rolul de suport social pe care-l ofera animalele de companie. Cum adica ? Va explic imediat.

Un animal de companie poate deveni un substitut pentru absenta suportului social oferit de oameni. Un numar mare de pacienti au marturisit ca, in preajma unui animal de companie, au simtit o alinare a sentimentului de singuratate, sentiment care-i chinuia de mai multa vreme. Cineva relata “cand sunt suparata eu nu pot vorbi si atunci plang alaturi de pisica mea”, iar altcineva spunea despre cainele sau “este un motiv pentru care ma plimb in fiecare zi, desi ma dor toate oasele”.
Animalele de companie mai pot fi un refugiu fata de nemultumirile legate de anumite interactiuni sociale. In filmul “Ultimul samaritean” exista o replica celebra. Multi au perceput-o ca pe o picanterie cinematografica, insa este ceva mai mult. Nevasta incerca sa-i explice sotului de ce il insela ( pe Bruce Willis ) spunand cu lacrimi in ochi “m-am simtit singura”, la care acesta i-a raspuns sec “cumpara-ti un caine”, sugerandu-i indirect o alternativa terapeutica pentru tratarea anxietatii legate de lipsa ocupatiei ( poate si a afectiunii ), idee pe care ea nu a inteles-o si s-a gandit la alte prostii…

Un alt film care ilustreaza perfect ideea ca nu exista nici un sentiment de inadecvare, nici din partea adultilor si nici a copiilor in cererea suportului de la animalele de companie, este filmul american “Palomino”. La prima vedere este un film de dragoste, dar vazandu-l pana la sfarsit, se poate constata ca este un film care ilustreaza caracteristicile psihoterapiei intermediate de cai, relatia suportiva dintre cal si om devenind o metoda de intensificare a fortei fizice si emotionale, indeosebi a celor cu dizabilitati fizice.

Animalele sunt capabile a oferi feedback comportamentului social, acesta datorandu-se “raspunsurilor” date la stimulii pozitivi si negativi. Amintiti-va cum poate reactiona un animal atunci cand este mangaiat si atunci cand este agresat. La afectiune raspunde cu afectiune, iar atunci cand este tachinat, are un nivel de atentie foarte ridicat, evita agresorul sau chiar riposteaza.
Avand in vedere cele prezentate pana aici, se poate afirma despre psihoterapia intermediata de animale ca este o interventie ce vizeaza valorificarea terapeutica a relatiei amicale, progresive intre pacient si animal. Este o terapie directionata de catre profesionisti in acest gen de terapie, care initiaza si realizeaza efectiv programe de terapie cu obiective si actiuni specifice pentru fiecare caz in parte, scopul fiind realizarea unor resetari terapeutice, alteori eliminarea setului de handicap in vederea imbunatatirii calitatii vietii. Animalele de companie utilizate in acest gen de terapie nu sunt alese la intamplare, ci indeplinesc anumite criterii. Acest tip de activitate are loc in medii diverse, necesita o echipa de sustinere si de interventie : un personal specializat, ajutoare, deseori voluntari.

Ce avantaje ofera acelora care recurg la ea? Acest gen de psihoterapie stimuleaza relaxarea si reconecteaza oamenii cu natura ; nivelul de confort al pacientilor ( indeosebi cei spitalizati ) este crescut ; comunicarea si legaturile interrelationale sunt restabilite sau mult imbunatatite ; se achizitioneaza noi deprinderi si poate avea drept consecinta reducerea simptomelor de hiperactivitate, mai ales la copii ; motiveaza pacientii aflati in stare critica sa-si pastreze speranta, reduce stresul si scade presiunea arteriala. S-a constatat ca pacientii agresivi fizic devin mai toleranti fata de persoanele din anturajul lor atunci cand un animal de companie este prezent.
Mai putin se stie ca aceasta terapie prezinta o serie de avantaje si pentru terapeutii care o practica. Prezenta unui animal incita la un subiect de conversatie, clientul se implica si se dezvolta mult mai usor alianta terapeutica. Este indicat ca terapeutii sa nu-si atinga clientii. Animalele coterapeuti permit clientului sa le atinga si sa fie atinse in conditii de siguranta. Astfel, copiii ( si nu numai ) pot invata modalitati pozitive si negative ale atingerii. Animalele nu intreaba nimic si nici nu evalueaza, prin “tacerea” lor par sa-i asculte, iar oamenilor le place enorm sa fie ascultati. Oboseala si stresul terapeutului este mult diminuata, intrucat este ajutat destul de mult de colegul coterapeut, care este incredibil de loial.

Studii efectuate in anul 2005 au demonstrat ca antrenamentele animalelor de companie, pentru a deveni coterapeuti, nu sunt deloc stresante pentru acestea. Pot oferi prietenie si afectiune nefiind influentate de capacitatea fizica si cognitiva a celor cu care relationeaza.
Deci, pot fi considerate animalele de companie adevarati coterapeuti ? Pacientii refractari la terapie, persoanele care au fost abuzate sau neglijate, persoanele care au suferit mult urmare a divortului sau decesului cuiva apropiat, pentru care s-a recurs la acest gen de terapie s-au convins ca da.
Oamenii simt nevoia sa iubeasca, sa fie iubiti si sa se simta valorizati, dar nu le place sa o arate. Se implica afectiv din ce in ce mai greu, condamnandu-se fara sa vrea, la singuratate. Suportul social oferit de animalele de companie poate oferi o alternativa, ce poate ajuta la restabilirea unui echilibru.
Exista totusi doua conditii : afinitatea pentru animale si disponibilitatea de a incerca si altceva…


Mihaela-Theodora Popescu
 
Terapia cu ajutorul animalelor



Terapia cu ajutorul animalelor este o terapie alternativa, care sprijina activitatea depusa in cazul terapiilor conventionale si este utilizata pentru generarea unor comportamente pozitive.
Studiile efectuate in ultimii ani au demonstrat ca animalele nu sunt doar posibili prieteni ai omului, iar simpla lor prezenta poate avea efecte benefice asupra starii de sanatate. Un animal de companie poate face sa se perceapa realitatea intr-un mod mult mai optimist si poate fi deosebit de util pentru persoanele singure.
Inca din antichitate, mai ales in Egipt, erau cunoscute si apreciate capacitatile vindecatoare ale pisicilor. Cum poate o pisica sa aiba efecte terapeutice asupra omului? O explicatie plauzibila ar fi aceea ca felinele au un camp electromagnetic foarte puternic. Prin contactul intre om si pisica undele electromagnetice ale acestora neutralizeaza undele emise de un organism bolnav.
Se cunosc cazuri cand cainii au anticipat aparitia unor crize de epilepsie si chiar comotii cerebrale la stapanii lor. Simpla companie a pisicilor diminueaza starile de anxietate si depresie, delfinii comunica usor cu copiii autisti, pestii induc stari de relaxare atunci cand sunt priviti in acvariu, papagalii vorbitori atenueaza durerile cardiace, iar calaria ajuta la detensionare si la refacerea echilibrului.

Conceptul de terapie cu ajutorul animalelor a fost introdus in anul 1964 de catre psihiatrul american Boris Levinson. Specializat in problemele copiilor, acesta a urmarit efectele acestei terapii in cadrul sedintelor de trapie cu copii cu deficiente de comunicare. Ulterior, unii medici au pus in practica terapia lui Boris Levinson si rezultatele obtinute au aratat ca animalele de companie pot ameliora nivelul de comunicare al oamenilor si pot mari increderea in sine. Astfel persoane care sufereau de depresie au devenit mai optimiste dupa ce au petrecut o perioada in compania unor animale preferate. Animalele de companie i-au ajutat pe multi bolnavi de cancer, aflati in stare terminala sa-si infranga sentimentele de frica si disperare.
Dincolo de aspectele terapeutice, in primul rand animalele de companie sunt excelenti parteneri sociali. Anumite studii au demonstrat ca persoanele care intra in contact cu animalele, manifesta o disponibilitate mai mare in stabilirea si eventual, consolidarea unor relatii cu alti semeni.
Animalele mai pot fi un ajutor nepretuit pentru dezvoltarea din punct de vedere emotional si social a copiilor. In cadrul centrelor de recuperare, programele de terapie cu ajutorul animalelor au fost un real ajutor pentru copiii cu cerinte educationale speciale. De exemplu, prescolarii cu disfunctii de vorbire au reusit, urmand aceasta terapie, sa pronunte inteligibil primele lor cuvinte. Copiii cu deficiente fizice care au primit proteze la nivelul membrelor au fost ajutati sa se familiarizeze cu acestea cu ajutorul animalelor. Pentru un copil cu proteze la picioare sau care nu se poate deplasa, un cal sau un ponei pot deveni « picioarele » acestuia. Pentru persoanele cu deficiente de auz, un animal de companie poate functiona ca o alarma in caz de pericol. Indiferent de dizabilitate si de starea de spirit a posesorului, un animal de companie acceptat si iubit, poate ajuta mult persoana alaturi de care convietuieste.


Terapia cu ajutorul delfinilor a fost aplicata inca din anul 1978 de catre medicul David Nathason. Delfinii sunt folositi ca stimuli pentru ameliorarea comunicarii, locomotiei si interactiunii cu cei din jur. Tratati cu ajutorul acestui gen de tearapie, copiii si chiar adultii cu nevoi speciale, au facut progrese in dezvoltarea capacitatilor motorii, a vocabularului si concentrarii asupra unei sarcini de indeplinit. Studiul terapiei cu ajutorul delfinilor se bazeaza pe deficienta de atentie, care se considera a fi principala problema a invatarii la cei cu deficiente mintale. Specialistii o utilizeaza in special la copiii care sufera de autism, sindromul Down si hidrocefalie. S-a demonstrat ca practicarea in apa a anumitor miscari cu ajutorul delfinilor, ii ajuta pe copii sa se concentreze mai mult si sa-si mentina treaza atentia, mult mai mult decat la orele de pregatire in clasa. Ca stimulare pentru invatare primesc recompense precum atingerea, mangaierea si joaca cu delfinii. Rezultatele obtinute au fost de pana la zece ori mai bune in cadrul terapiei cu ajutorul delfinilor decat in cadrul orelor de terapie in grup organizate de terapeuti dupa modelul traditional.


Terapia cu ajutorul cailor sau terapia ecvestra permite o relaxare musculara in special in zona soldurilor si a coloanei vertebrale inferioare, favorizand echilibrul. Aceasta terapie este indicata pacientilor cu diverse probleme de schema corporala, dar si psihice si cognitive. In occident se recomanda in special copiilor cu probleme motorii cerebrale si pentru cei care sufera de scleroza in placi. Persoana aflata pe cal invata sa se adapteze la miscarile acestuia si sa intre in ritmul lui. Atunci cand se lucreaza cu copii activi este recomandat calul si nu poneiul, ritmul pasilor lui fiind mai aproape de ritmul cardiac al mamei si astfel se produce o stare de relaxare mai accentuata. Calul devine un mediator care permite terapeutului sa realizeze anumite obiective la nivel psihomotor, psihic si cognitiv. Manejul (areal special unde se dreseaza sau se antreneaza caii) creeaza conditii propice povestirii si apoi conversatiei. Astfel subiectii acestei terapii sunt pusi in situatia de a stabili un contact, de a acccepta situatia de mobilitate, de a se adapta, de a reactiona si de a-si asuma o responsabilitate. Este o terapie deosebit de utila si in cazul blocajelor.
In ultimii ani medicina a facut progrese uimitoare, care din pacate, nu sunt mediatizate suficient. Uneori suntem convinsi ca nu mai exista solutii medicale, dar undeva ele exista si important este sa se incerce tot ceea ce se poate.
Indiferent de terapia aleasa, cel mai important este rezultatul. Pentru asta exista oameni specializati, oameni cu suflet mare, care cred eu, nu si-au ales intamplator meseria. Daca este necesar, trebuie sa le solicitati si acceptati ajutorul, apoi lasati-i sa-si indeplineasca misiunea. Cu siguranta aceasta e menirea lor.


Mihaela-Theodora Popescu
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top