mariusvalentin
New member
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 571
- Reaction score
- 0
Daaaa,asa e,are un gust nu tocmai placut,dar face bine,asa ca merita consumata.
Catina ,un prieten din natura
- Thread starter anuk
- Start date
mariusvalentin
New member
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 571
- Reaction score
- 0
Nu pot sa ma abtin,chiar acum am luat o lingurita,nu-i chiar asa de rea.
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Eczemele se trateaza cu ulei de catina si macese
50 de grame de seminte de maces se spala cu apa calda si se lasa sa se usuce. Se adauga apoi 100 de mililitri de ulei de catina si se lasa la macerat 17 zile intr-un loc intunecos. Dupa aceea se strecoara si se amesteca cu 50 de grame de miere. Acest amestec este foarte indicat pentru ungerea eczemelor.
Miez de macese proaspete fara seminte se amesteca cu miere (in parti egale) si se lasa la macerat trei zile. Se adauga apoi doua parti de tinctura de propolis, se amesteca si se ung locurile bolnave in caz de dermatoza.
Petalele de flori de maces fierte in miere se folosesc pentru tratarea inflamatiilor pielii.
Pentru tratarea aterosclerozei este recomandata infuzia de macese: macesele se taie marunt si se pun intr-o sticla, apoi se acopera cu alcool; se lasa la macerat intr-un loc intunecos timp de doua saptamini, agitind zilnic sticla; se strecoara apoi cu atentie si se iau cite 20 de picaturi cu o lingurita de zahar.
In acelasi mod poate fi pregatita si tinctura din macese intregi; se administreaza incepind cu cinci picaturi si crescind in fiecare zi cu cite cinci picaturi; atunci cind se ajunge la 100 de picaturi se incepe scaderea, din nou cu cite cinci picaturi in fiecare zi.
Impotriva aterosclerozei se folosesc mai multe amestecuri de plante care au in compozitie frunze sau fructe de maces. Se amesteca frunze de scaiete, muguri tineri de mur – cite o parte, frunze de fragi – trei parti, frunze de maces – doua parti. O lingura din acest amestec se pune in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierbe la baie de aburi 5 minute, iar dupa aceea se adauga apa pina se ajunge la volumul initial; se bea pe parcursul zilei, inainte si dupa masa.
Se amesteca: doua parti flori de porumbrel si cite o parte de frunze de trei-frati-patati, muguri de mesteacan, frunze de maces; o lingura din acest amestec se pune in 350 de mililitri de apa fierbinte, se acopera vasul si se lasa 30 de minute la infuzat; se administreaza infuzia in doua doze – dimineata si seara, dupa masa.
Un amestec foarte eficient in tratarea aterosclerozei este urmatorul: frunze de maces – doua parti, frunze de fragi – trei parti, frunze de urzica, frunze de mur – cite o parte; o lingura din acest amestec se pune in 200 de mililitri de apa fierbinte, se acopera vasul si se lasa 15-20 de minute la infuzat; se bea infuzia in doua doze, cu 15-20 de minute inainte de masa.
Se amesteca: visc, frunze de urzica – cite doua parti, radacina de papadie, radacina de mur – cite o parte, macese – trei parti; o lingura din acest amestec se pune in 250 de mililitri de apa fierbinte, se acopera vasul si se fierbe la baie de aburi 10 minute, apoi se lasa la infuzat la temperatura camerei; se bea in doze egale pe parcursul zilei.
Ar fi de dorit ca in ziua in care consumati aceasta infuzie sa beti si o jumatate de pahar de suc de morcov.
http://www.nutritie-sanatoasa.ro/ar...emele-se-trateaza-cu-ulei-de-catina-si-macese
50 de grame de seminte de maces se spala cu apa calda si se lasa sa se usuce. Se adauga apoi 100 de mililitri de ulei de catina si se lasa la macerat 17 zile intr-un loc intunecos. Dupa aceea se strecoara si se amesteca cu 50 de grame de miere. Acest amestec este foarte indicat pentru ungerea eczemelor.
Miez de macese proaspete fara seminte se amesteca cu miere (in parti egale) si se lasa la macerat trei zile. Se adauga apoi doua parti de tinctura de propolis, se amesteca si se ung locurile bolnave in caz de dermatoza.
Petalele de flori de maces fierte in miere se folosesc pentru tratarea inflamatiilor pielii.
Pentru tratarea aterosclerozei este recomandata infuzia de macese: macesele se taie marunt si se pun intr-o sticla, apoi se acopera cu alcool; se lasa la macerat intr-un loc intunecos timp de doua saptamini, agitind zilnic sticla; se strecoara apoi cu atentie si se iau cite 20 de picaturi cu o lingurita de zahar.
In acelasi mod poate fi pregatita si tinctura din macese intregi; se administreaza incepind cu cinci picaturi si crescind in fiecare zi cu cite cinci picaturi; atunci cind se ajunge la 100 de picaturi se incepe scaderea, din nou cu cite cinci picaturi in fiecare zi.
Impotriva aterosclerozei se folosesc mai multe amestecuri de plante care au in compozitie frunze sau fructe de maces. Se amesteca frunze de scaiete, muguri tineri de mur – cite o parte, frunze de fragi – trei parti, frunze de maces – doua parti. O lingura din acest amestec se pune in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierbe la baie de aburi 5 minute, iar dupa aceea se adauga apa pina se ajunge la volumul initial; se bea pe parcursul zilei, inainte si dupa masa.
Se amesteca: doua parti flori de porumbrel si cite o parte de frunze de trei-frati-patati, muguri de mesteacan, frunze de maces; o lingura din acest amestec se pune in 350 de mililitri de apa fierbinte, se acopera vasul si se lasa 30 de minute la infuzat; se administreaza infuzia in doua doze – dimineata si seara, dupa masa.
Un amestec foarte eficient in tratarea aterosclerozei este urmatorul: frunze de maces – doua parti, frunze de fragi – trei parti, frunze de urzica, frunze de mur – cite o parte; o lingura din acest amestec se pune in 200 de mililitri de apa fierbinte, se acopera vasul si se lasa 15-20 de minute la infuzat; se bea infuzia in doua doze, cu 15-20 de minute inainte de masa.
Se amesteca: visc, frunze de urzica – cite doua parti, radacina de papadie, radacina de mur – cite o parte, macese – trei parti; o lingura din acest amestec se pune in 250 de mililitri de apa fierbinte, se acopera vasul si se fierbe la baie de aburi 10 minute, apoi se lasa la infuzat la temperatura camerei; se bea in doze egale pe parcursul zilei.
Ar fi de dorit ca in ziua in care consumati aceasta infuzie sa beti si o jumatate de pahar de suc de morcov.
http://www.nutritie-sanatoasa.ro/ar...emele-se-trateaza-cu-ulei-de-catina-si-macese
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Catina alba
Denumire stiintifica: Hyppophae rhammnoides
Origine: Asia centrala
Dimensiuni: 1 - 3 m
Catina alba - Hippophae rhamnoides a fost introdusa recent in cultura. Una dintre cele mai mari plantatii din tara se gaseste in apropierea Bacaului.
Este un abust fructifer cunoscut ca facand parte din flora spontana a Romaniei, care se utilizeaza deopotriva in industria alimentara, in silvicultura, in farmacie dar si ca planta ornamentala.
Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de 10 ori mai mult decat citricele. In fructele coapte continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regasim celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.
Proprietati:
- tonifiant general, antianemic, vitaminizant
- purgativ
- tratarea bolilor digestive
- actiune reconfortanta
- mugurii au efect afrodisiac
- foarte bun antiinflamator
- inhiba pofta de mancare
- scade durata de convalescenta dupa boala
- efect antigripal, intareste sistemul imunitar
- radioprotectoare
- cicatrizant puternic
- rol exceptional in stagnarea si regresul diverselor afectiuni oculare
- imunomodulator
- contribuie la sinteza proteinelor materie prima pentru interferoni
- protector coronarian
- antiaterosclerotic
- incetineste procesul de imbatranire prin consumarea radicalilor liberi nedoriti
- imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului si asigura troficitatea celulei hepatice
- prin continutul mare in -caroten, previne aparitia cancerului
- excelent protector impotriva radiatiilor solare sau de alta natura
Indicatii - uz intern:
- hepatita epidemica, cronica
- urticarie, alergii
- nevroze
- alcoolism
- guta
- reumatism
- ciroza hepatica
- ateroscleroza
- anemie
- ulcer gastric si duodenal
- diaree
- astenie
- depresii, stres
- afectiuni oftalmologice
- gingivite
- cancer
Indicatii - uz extern:
- arsuri termice si chimice
- degeraturi
- radiatii
- eczeme infectioase
- protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului
- raie
- alergodermiilor
- psoriazisului
- ranilor cu vindecare lenta
Mod de folosire - uz intern:
- ceai; se recomanda in diaree, reumatism, boli de piele, urticarie.
2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 30 de minute.
- ulei din fructe de catina utilizat in tratamentul: ulcerului gastric si duodenal, alergiilor, diareei, urticariei, reumatismului, afectiunilor neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Se obtine din 150g fructe proaspete maruntite la care se adauga 150ml ulei de floarea soarelui. Timp de 3 saptamani se tine vasul la temperatura camerei si se agita de cateva ori pe zi. Apoi se zdrobesc boabele si se pun din nou in ulei. Se lasa inca doua zile la lumina si in loc calduros si apoi se transfera in alt vas partea de deasupra uleiului care este limpede. Se administreaza cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.
- sirop de fructe - se prepara amestecand o jumatate de litru de suc cu o jumatate de litru de miere. Dupa omogenizare, se pastreaza la frigider. Se iau cate patru-sase linguri pe zi, in cure de lunga durata.
- gem
- dulceata
- marmelada
- vin. Se pun intr-un vas 1 kg fructe zdrobite, peste care se toarna 5 litri apa fiarta si racita si 1,5 kg zahar. Se adauga si drojdie de vin. Se lasa 15-20 zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul portocaliu se adauga la suprafata vinului.
- lichior
- nectar
- jeleu
- peltea
- pulbere - se obtine din scoarta lasata la uscat vreme de doua saptamani si macinata cu rasnita electrica de cafea. Se obtine u n praf gri-albicios, din care se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.
- decoct. Doua maini de ramuri de catina, maruntite, se lasa intr-o jumatate de litru de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar ramurile se maruntesc si se fierb vreme de douazeci de minute la foc mic, dupa care se filtreaza si se lasa la racit. Se combina cele doua extracte si se consuma pe parcursul unei zile.
Mod de folosire - uz extern:
- scoarta
Scoarta de pe ramurile care raman dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cutit. In terapie se folosesc ramurile cu tot cu scoarta.
- tinctura se aplica pe rani ca cicatrizant
Sapte linguri de praf de coaja se pun intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, agitand des, dupa care se strecoara.
- preparat dezinfectant care se aplica pe locurile afectate
O mana de ramuri de catina, taiate marunt, se fierb in jumatate de litru de otet, la foc mic, timp de 10 minute. Apoi se lasa la racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa filtrare se ard complet, iar cenusa rezultata se combina cu putin din otetul obtinut anterior, formandu-se o pasta. Se foloseste in caz de raie. Dupa ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se leaga ca sa creeze un mediu cat mai umed pe zona tratata.
- crema pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului
Se combina 50 de picaturi de ulei de catina cu o lingura dintr-un unguent obisnuit.
http://www.nutritie-sanatoasa.ro/articol/Retete-naturiste/Terapii,-cure/808/Catina-alba
Denumire stiintifica: Hyppophae rhammnoides
Origine: Asia centrala
Dimensiuni: 1 - 3 m
Catina alba - Hippophae rhamnoides a fost introdusa recent in cultura. Una dintre cele mai mari plantatii din tara se gaseste in apropierea Bacaului.
Este un abust fructifer cunoscut ca facand parte din flora spontana a Romaniei, care se utilizeaza deopotriva in industria alimentara, in silvicultura, in farmacie dar si ca planta ornamentala.
Fructul de catina contine de doua ori mai multa vitamina C decat macesul si de 10 ori mai mult decat citricele. In fructele coapte continutul depaseste 400-800 mg la 100 g suc proaspat. Alte vitamine prezente in fruct sunt A, B1, B2, B6, B9, E, K, P, F. Mai regasim celuloza, betacaroten (intr-un procent net superior celui din pulpa de morcov), microelemente ca fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier si sodiu, uleiuri complexe, etc.
Proprietati:
- tonifiant general, antianemic, vitaminizant
- purgativ
- tratarea bolilor digestive
- actiune reconfortanta
- mugurii au efect afrodisiac
- foarte bun antiinflamator
- inhiba pofta de mancare
- scade durata de convalescenta dupa boala
- efect antigripal, intareste sistemul imunitar
- radioprotectoare
- cicatrizant puternic
- rol exceptional in stagnarea si regresul diverselor afectiuni oculare
- imunomodulator
- contribuie la sinteza proteinelor materie prima pentru interferoni
- protector coronarian
- antiaterosclerotic
- incetineste procesul de imbatranire prin consumarea radicalilor liberi nedoriti
- imbunatateste functia de detoxifiere a ficatului si asigura troficitatea celulei hepatice
- prin continutul mare in -caroten, previne aparitia cancerului
- excelent protector impotriva radiatiilor solare sau de alta natura
Indicatii - uz intern:
- hepatita epidemica, cronica
- urticarie, alergii
- nevroze
- alcoolism
- guta
- reumatism
- ciroza hepatica
- ateroscleroza
- anemie
- ulcer gastric si duodenal
- diaree
- astenie
- depresii, stres
- afectiuni oftalmologice
- gingivite
- cancer
Indicatii - uz extern:
- arsuri termice si chimice
- degeraturi
- radiatii
- eczeme infectioase
- protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului
- raie
- alergodermiilor
- psoriazisului
- ranilor cu vindecare lenta
Mod de folosire - uz intern:
- ceai; se recomanda in diaree, reumatism, boli de piele, urticarie.
2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 30 de minute.
- ulei din fructe de catina utilizat in tratamentul: ulcerului gastric si duodenal, alergiilor, diareei, urticariei, reumatismului, afectiunilor neuroendocrinologice, circulatorii, hepatice. Se obtine din 150g fructe proaspete maruntite la care se adauga 150ml ulei de floarea soarelui. Timp de 3 saptamani se tine vasul la temperatura camerei si se agita de cateva ori pe zi. Apoi se zdrobesc boabele si se pun din nou in ulei. Se lasa inca doua zile la lumina si in loc calduros si apoi se transfera in alt vas partea de deasupra uleiului care este limpede. Se administreaza cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.
- sirop de fructe - se prepara amestecand o jumatate de litru de suc cu o jumatate de litru de miere. Dupa omogenizare, se pastreaza la frigider. Se iau cate patru-sase linguri pe zi, in cure de lunga durata.
- gem
- dulceata
- marmelada
- vin. Se pun intr-un vas 1 kg fructe zdrobite, peste care se toarna 5 litri apa fiarta si racita si 1,5 kg zahar. Se adauga si drojdie de vin. Se lasa 15-20 zile, apoi se decanteaza in sticle, timp in care uleiul portocaliu se adauga la suprafata vinului.
- lichior
- nectar
- jeleu
- peltea
- pulbere - se obtine din scoarta lasata la uscat vreme de doua saptamani si macinata cu rasnita electrica de cafea. Se obtine u n praf gri-albicios, din care se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.
- decoct. Doua maini de ramuri de catina, maruntite, se lasa intr-o jumatate de litru de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar ramurile se maruntesc si se fierb vreme de douazeci de minute la foc mic, dupa care se filtreaza si se lasa la racit. Se combina cele doua extracte si se consuma pe parcursul unei zile.
Mod de folosire - uz extern:
- scoarta
Scoarta de pe ramurile care raman dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cutit. In terapie se folosesc ramurile cu tot cu scoarta.
- tinctura se aplica pe rani ca cicatrizant
Sapte linguri de praf de coaja se pun intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, agitand des, dupa care se strecoara.
- preparat dezinfectant care se aplica pe locurile afectate
O mana de ramuri de catina, taiate marunt, se fierb in jumatate de litru de otet, la foc mic, timp de 10 minute. Apoi se lasa la racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa filtrare se ard complet, iar cenusa rezultata se combina cu putin din otetul obtinut anterior, formandu-se o pasta. Se foloseste in caz de raie. Dupa ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se leaga ca sa creeze un mediu cat mai umed pe zona tratata.
- crema pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului
Se combina 50 de picaturi de ulei de catina cu o lingura dintr-un unguent obisnuit.
http://www.nutritie-sanatoasa.ro/articol/Retete-naturiste/Terapii,-cure/808/Catina-alba
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
mod1 said:iar catina???( nu v-ati saturat de ea?
Ai dreptate,nu doar catina este un arbust tamaduitor . Astazi ne ocupam de :
MUR
Denumire, descriere si parti folosite
Murul (Rubus fruticosus) este un arbust inalt de 1-3 m, cu tulpina arcuita, acoperita de ghimpi subtiri si arcuiti. Creste in zone deluroase, la margini de padure si prin tufarisuri. Frunzele sunt compuse, ascutite la varf, cu margini neregulat dintate si nervuri paroase si proeminente pe dos. Florile sunt albe, cu 5 petale mari. Infloreste in lunile iulie-august. Fructele rosii si acrisoare la inceput, negre si brumate la coacere, cu gust dulce-acrisor. In scop medicinal de la mur se recolteaza frunzele (Folium Rubi Fruticosus) lipsite de petiol, in lunile iunie-august.
Substante active
Frunzele contin taninuri, flavoizi, acizi organici, vitamina C, inozitol.
Actiune, proprietati
Preparatele din frunze de mur sunt utilizate in combaterea colicilor, in boala diareica, in infectiile urinare.
Preparare si administrare
Infuzia se prepara din 2 lingurite de frunze uscate si maruntite, la 1 cana cu apa. Se beau 2 cani pe zi. In gingivite si stomatite, se poate prepara o infuzie din 2 linguri de frunze la 1 cana cu apa si se face gargara de mai multe ori pe zi. Tot ca uz extern, in caz de hemorizi, se pot aplica comprese locale imbibate intr-o infuzie preparata din 2 linguri de frunze la 1 cana cu apa.
Intra in compozitia ceaiului dietetic.
SI SOC
____________
Denumire, descriere si parti folosite
Socul (Sambucus nigra) este un arbust inalt de 4-5 m care creste de la campie pana in zona montana inferioara, pe langa marginea padurilor si drumurilor. Florile apar in lunile mai si iunie si sunt marunte, alb-galbui, foarte parfumate, incarcate de polen. Fructele sunt sferice, de culoare neagra lucioasa, cu diametru de 6-7 mm si au gust dulceag. In scop medicinal, de la soc se recolteaza florile (Flos Sambuci).
Substante active
Florile contin ulei volatil, rutozid, compusi chimici, glicozizi, substante glucidice, tanin, saponine, mucilagii. Fructele contin antociani, vitaminele A si C.
Actiune, proprietati
Preparatele din flori de soc au actiune sudorifica, diuretica, emolienta, antireumatica, antinevralgica si stimuleaza resistenta organismului. Fructele si sucul obtinut din fructe au o actiune laxativa si antinevralgica.
Indicatii terapeutice
Preparatele din flori de soc sunt utilizate in bronsite, faringite, gripa, guta, reumatism, infectii urinare. Fructele pot fi folosite, cu prudenta, in constipatii.
Preparare si administrare
Infuzia se prepara din 1 lingurita de flori la 1 cana cu apa. Se beau 3-4 cani pe zi. Se foloseste alaturi de alte plante medicinale cu efect sudorific, antireumatic si depurativ. Intra in compozitia ceaiului antireumatic, depurativ si sudorific, a granulelor Aqua-sedin, a lotiunii antiseboreice Hebe.
Precautii
Fructele folosite ca laxativ nu trebuie administrate in cantitate mare deoarece pot sa apara efecte edverse: greata, voma, arsuri la stomac, ingreunarea respiratiei, convulsii.
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Mugurii de pin – recomandati in astmul bronsic
Medicina populara recomanda pentru tratarea astmului bronsic amestecul obtinut din 25 de grame de frunze de led si 15 grame de frunze de urzica; plantele se taie marunt, se amesteca si se pun intr-un litru de apa fierbinte, se lasa la infuzat trei ore, apoi se strecoara. Se bea cite o jumatate de pahar de infuzie de cinci-sase ori pe zi. Infuzia este foarte indicata in cazul astmului bronsic, al reumatismului, racelii, tusei.
In cazul tusei convulsive la copii, se administreaza cite o lingurita din aceasta infuzie de trei-cinci ori pe zi. Se amesteca muguri de pin – o parte, frunze de patlagina – o parte, frunze de podbal – o parte. Patru linguri din acest amestec se pun intr-un pahar de apa rece, se lasa la infuzat doua ore, apoi se pun la fiert 5 minute, dupa care se mai infuzeaza 15 minute si se strecoara. Se bea tot decoctul pe parcursul zilei, in trei doze. Este foarte indicat in cazurile de astm bronsic, tuse convulsiva.
Impotriva astmului bronsic se folosesc si florile de boz negru. Se amesteca flori de boz, frunze de roua-cerului, frunze de patlagina, frunze de trei-frati-patati (in parti egale). Patru linguri din acest amestec se pun la fiert citeva minute, iar dupa ce s-a racit, decoctul se strecoara; se bea pe parcursul zilei in trei doze. Patru linguri de podbal se pun intr-un pahar de apa fiebinte, se lasa la infuzat 30 de minute, apoi se strecoara; se bea cite un sfert de pahar de patru ori pe zi.
http://www.nutritie-sanatoasa.ro/ar...ugurii-de-pin---recomandati-in-astmul-bronsic
Medicina populara recomanda pentru tratarea astmului bronsic amestecul obtinut din 25 de grame de frunze de led si 15 grame de frunze de urzica; plantele se taie marunt, se amesteca si se pun intr-un litru de apa fierbinte, se lasa la infuzat trei ore, apoi se strecoara. Se bea cite o jumatate de pahar de infuzie de cinci-sase ori pe zi. Infuzia este foarte indicata in cazul astmului bronsic, al reumatismului, racelii, tusei.
In cazul tusei convulsive la copii, se administreaza cite o lingurita din aceasta infuzie de trei-cinci ori pe zi. Se amesteca muguri de pin – o parte, frunze de patlagina – o parte, frunze de podbal – o parte. Patru linguri din acest amestec se pun intr-un pahar de apa rece, se lasa la infuzat doua ore, apoi se pun la fiert 5 minute, dupa care se mai infuzeaza 15 minute si se strecoara. Se bea tot decoctul pe parcursul zilei, in trei doze. Este foarte indicat in cazurile de astm bronsic, tuse convulsiva.
Impotriva astmului bronsic se folosesc si florile de boz negru. Se amesteca flori de boz, frunze de roua-cerului, frunze de patlagina, frunze de trei-frati-patati (in parti egale). Patru linguri din acest amestec se pun la fiert citeva minute, iar dupa ce s-a racit, decoctul se strecoara; se bea pe parcursul zilei in trei doze. Patru linguri de podbal se pun intr-un pahar de apa fiebinte, se lasa la infuzat 30 de minute, apoi se strecoara; se bea cite un sfert de pahar de patru ori pe zi.
http://www.nutritie-sanatoasa.ro/ar...ugurii-de-pin---recomandati-in-astmul-bronsic
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
MACESUL
Denimire, descriere si parti flosite .
Raspandit prin campii, dealuri si la munte, macesul (Rosa canina) este unul dintre cei mai cunoscuti arbusti medicinali de pe la noi. Creste inalt, de 1-3 m, acoperit cu ghimpi, cu tulpini alungite, grupate in tufa. Trandafirul salbatic are flori roz sau albe, mari, care cresc fie solitare, fie grupate cate doua sau trei. Macesele (Fructus Cynosbati), atat de cautate chiar si astazi de gospodine datorita gemului delicios si sanatos care se prepara din ele, nu sunt - in sens strict - adevaratele fructe ale plantei, ci numai receptaculul transformat al florii, avand forma globuloasa, mai mult sau mai putin alungita, numit tehnic "enduvie".
Se recolteaza in perioada august-octombrie numai "fructele" intregi, sanatoase, portocalii sau rosii, de consistenta ferma si se pastreaza in cosuri sau lazi, la adapost de ploaie si soare, in locuri bine ventilate si racoroase, pana ce vor fi supuse procesului de uscare. Uscarea se face cu aer cald (85-105 grade Celsius), pana cand macesele devin friabile la strangerea intre degete si scot un zgomot caracteristic.
Substante active
Principalul element valoros al maceselor este acidul ascorbic, adica vitamina C. Macesele mai contin - dupa cum tradeaza si culoarea lor rosie - cantitati importante de carotenoizi, precursori ai vitaminei A. Lista vitaminelor continute in macese continua cu vitaminele B1, B2, PP si K. Paleta de ingrediente bioactive din macese este completata de substante glucidice, pectine, taninuri, acizi organici, terpenoide, glicozide ale beta-sitosterolului si altele.
Actiune, proprietati
Evident, datorita continutului mare de vitamine, macesul este un excelent vitaminizant natural. Vitamina C conditioneaza buna functionare a tuturor celulelor, ea jucand un rol esential in procesele metabolice fundamentale, si anume in reactiile de oxidoreducere si in respiratia celulara. De asemenea, macesele cresc rezistenta capilarelor sanguine, care devin astfel mai putin fragile.
Indicatii terapeutice
Preparatele farmaceutice sau alimentare din macese sunt indicate in prevenirea si tratarea racelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovitaminoza, precum si la cei aflati in convalescenta, ca tonic si stimulent general.
Preparare si administrare
Infuzia se prepara din 2 linguri de macese la 1/2 litru de apa. Se tine zece minute la infuzat in apa fierbinte, dupa care se strecoara. Cantitatea de ceai rezultata se bea pe parcursul unei zile. Decoctul se poate prepara din 2 linguri de macese zdrobite, la 2 cani de apa. Se fierb 10 minute si se beau 2 cani pe zi.
Pulberea uscata de pulpa de macese consumata zilnic, in cantitate de 3-4 g, asigura necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Pulberea se prepara prin separarea pulpei uscate de seminte si perisori si macinarea acesteia.
Din macese se poate prepara un sirop de 150g de pulpa de macese proaspete sau uscate, 600 g de zahar si 900 ml de apa. Amestecul se fierbe timp de 30 de minute la foc domol, dupa care se filtreaza printr-un tifon. Siropul se administreaza de 3 ori pe zi, cate 20 g, in apa minerala. Siropul se va pastra la frigider. Pentru o mai sigura conservare, se pot aduga 2 comprimate de aspirina pisata.
_____________________________________________________________------
TEI
Arborii din familia Tiliaceae cuprind trei specii: teiul de padure (Tilia cordata), teiul-mare (Tilia platyphyllos) si teiul-argintiu (Tilia tomentosa). De la tei se folosesc florile si frunzulitele alungite de culoare galben-verzui, ata de specifice,
numite bractee.
Substante active
Folrile de tei si mai ales bracteele contin substante mucilaginoase, farnesol, flavonoizi, substante triterpenice, si chiar zaharoza.
Actiune, proprietati
Principiile active ale florilor si bractee fluidifica secretiile din caile respiratorii, inmoaie tesuturile, diminueaza starile de inflamatie si calmeaza tusea, intensifica transpiratia si au o actiune antivirala neta. Farnesolul confera preparatelor din flori de tei proprietati usor sedative, iar flavonoizii produc efecte spasmolitice si diuretice.
Indicatii terapeutice
Infuziile din flori de tei sunt indicate in primul rand in raceli, stari gripale, bronsite si in general in infectiile cailor respiratorii. Observatii interesante s-au facut in legatura cu folosirea infuziei de tei in pediatrie. Administrarea ceaiului de tei la copiii care sufera de gripa s-a dovedit a fi mai eficienta decat tratamentul cu substante de sinteza. Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt binevenite in insomnii, in stari de tensiune psihica si in tulburarile cardiace pe fond nervos.
Preparare si admninistrare
Infuzia se prepara fie din flori cu bractee - in cazul in care se folosesc 2 lingurite la 1 cana cu apa - fie din flori fara bractee - in cazul acesta se foloseste 1 lingurita de flori la 1 cana cu apa. Se beau zilnic 2-3 cani.
In starile de nervozitate, insomnii, pe langa infuzia din flori de tei, se poate recurge la baia generala cu ceai fitobalneologic calmant in compozitia caruia mai intra, pe langa flori de tei, sulfina si radacina de valeriana.
In cosmetica, pentru atenuarea cearcanelor, se aplica local, dimineata si seara, comprese inmuiate intr-o infuzie preaparata din 4 lingurite de flori de tei, fara bractee, la 1 cana cu apa.
Mierea de tei este recomandata in bronsite si in insomnii pentru actiunea ei calmanta si antiseptica. Aceste efecte se amplifica daca se bea ceai de tei indulcit usor cu miere de tei.
Intra in compozitia ceaiului calmant, sedativ, sudorific, calmant impotriva tulburarilor cardiace, a comprimatelor Sedocalm, a granulelor Aqua-sedin si Sedinstant, a lotiunii antiseboreice Hebe, a lotiunii nutritive Hebe.
Un remediu mai putin obisnuit: carbunele de lemn de tei (Carbo Ligni Tiliae) fin pulverizat, se aplica direct pe plagile infectate si pe ulceratiile varicoase. Acest carbune are proprietatea de a absorbi secretiile intr-o cantitate de 24 de ori mai mare decat cantitatea sa.
http://www.topsanatate.ro/articol/arborii-si-arbustii-sursa-sanatatii-tale-21267.html
Denimire, descriere si parti flosite .
Raspandit prin campii, dealuri si la munte, macesul (Rosa canina) este unul dintre cei mai cunoscuti arbusti medicinali de pe la noi. Creste inalt, de 1-3 m, acoperit cu ghimpi, cu tulpini alungite, grupate in tufa. Trandafirul salbatic are flori roz sau albe, mari, care cresc fie solitare, fie grupate cate doua sau trei. Macesele (Fructus Cynosbati), atat de cautate chiar si astazi de gospodine datorita gemului delicios si sanatos care se prepara din ele, nu sunt - in sens strict - adevaratele fructe ale plantei, ci numai receptaculul transformat al florii, avand forma globuloasa, mai mult sau mai putin alungita, numit tehnic "enduvie".
Se recolteaza in perioada august-octombrie numai "fructele" intregi, sanatoase, portocalii sau rosii, de consistenta ferma si se pastreaza in cosuri sau lazi, la adapost de ploaie si soare, in locuri bine ventilate si racoroase, pana ce vor fi supuse procesului de uscare. Uscarea se face cu aer cald (85-105 grade Celsius), pana cand macesele devin friabile la strangerea intre degete si scot un zgomot caracteristic.
Substante active
Principalul element valoros al maceselor este acidul ascorbic, adica vitamina C. Macesele mai contin - dupa cum tradeaza si culoarea lor rosie - cantitati importante de carotenoizi, precursori ai vitaminei A. Lista vitaminelor continute in macese continua cu vitaminele B1, B2, PP si K. Paleta de ingrediente bioactive din macese este completata de substante glucidice, pectine, taninuri, acizi organici, terpenoide, glicozide ale beta-sitosterolului si altele.
Actiune, proprietati
Evident, datorita continutului mare de vitamine, macesul este un excelent vitaminizant natural. Vitamina C conditioneaza buna functionare a tuturor celulelor, ea jucand un rol esential in procesele metabolice fundamentale, si anume in reactiile de oxidoreducere si in respiratia celulara. De asemenea, macesele cresc rezistenta capilarelor sanguine, care devin astfel mai putin fragile.
Indicatii terapeutice
Preparatele farmaceutice sau alimentare din macese sunt indicate in prevenirea si tratarea racelilor, a gripei, la bolnavii cu hipovitaminoza, precum si la cei aflati in convalescenta, ca tonic si stimulent general.
Preparare si administrare
Infuzia se prepara din 2 linguri de macese la 1/2 litru de apa. Se tine zece minute la infuzat in apa fierbinte, dupa care se strecoara. Cantitatea de ceai rezultata se bea pe parcursul unei zile. Decoctul se poate prepara din 2 linguri de macese zdrobite, la 2 cani de apa. Se fierb 10 minute si se beau 2 cani pe zi.
Pulberea uscata de pulpa de macese consumata zilnic, in cantitate de 3-4 g, asigura necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Pulberea se prepara prin separarea pulpei uscate de seminte si perisori si macinarea acesteia.
Din macese se poate prepara un sirop de 150g de pulpa de macese proaspete sau uscate, 600 g de zahar si 900 ml de apa. Amestecul se fierbe timp de 30 de minute la foc domol, dupa care se filtreaza printr-un tifon. Siropul se administreaza de 3 ori pe zi, cate 20 g, in apa minerala. Siropul se va pastra la frigider. Pentru o mai sigura conservare, se pot aduga 2 comprimate de aspirina pisata.
_____________________________________________________________------
TEI
Arborii din familia Tiliaceae cuprind trei specii: teiul de padure (Tilia cordata), teiul-mare (Tilia platyphyllos) si teiul-argintiu (Tilia tomentosa). De la tei se folosesc florile si frunzulitele alungite de culoare galben-verzui, ata de specifice,
numite bractee.
Substante active
Folrile de tei si mai ales bracteele contin substante mucilaginoase, farnesol, flavonoizi, substante triterpenice, si chiar zaharoza.
Actiune, proprietati
Principiile active ale florilor si bractee fluidifica secretiile din caile respiratorii, inmoaie tesuturile, diminueaza starile de inflamatie si calmeaza tusea, intensifica transpiratia si au o actiune antivirala neta. Farnesolul confera preparatelor din flori de tei proprietati usor sedative, iar flavonoizii produc efecte spasmolitice si diuretice.
Indicatii terapeutice
Infuziile din flori de tei sunt indicate in primul rand in raceli, stari gripale, bronsite si in general in infectiile cailor respiratorii. Observatii interesante s-au facut in legatura cu folosirea infuziei de tei in pediatrie. Administrarea ceaiului de tei la copiii care sufera de gripa s-a dovedit a fi mai eficienta decat tratamentul cu substante de sinteza. Preparatele fitoterapeutice din flori de tei sunt binevenite in insomnii, in stari de tensiune psihica si in tulburarile cardiace pe fond nervos.
Preparare si admninistrare
Infuzia se prepara fie din flori cu bractee - in cazul in care se folosesc 2 lingurite la 1 cana cu apa - fie din flori fara bractee - in cazul acesta se foloseste 1 lingurita de flori la 1 cana cu apa. Se beau zilnic 2-3 cani.
In starile de nervozitate, insomnii, pe langa infuzia din flori de tei, se poate recurge la baia generala cu ceai fitobalneologic calmant in compozitia caruia mai intra, pe langa flori de tei, sulfina si radacina de valeriana.
In cosmetica, pentru atenuarea cearcanelor, se aplica local, dimineata si seara, comprese inmuiate intr-o infuzie preaparata din 4 lingurite de flori de tei, fara bractee, la 1 cana cu apa.
Mierea de tei este recomandata in bronsite si in insomnii pentru actiunea ei calmanta si antiseptica. Aceste efecte se amplifica daca se bea ceai de tei indulcit usor cu miere de tei.
Intra in compozitia ceaiului calmant, sedativ, sudorific, calmant impotriva tulburarilor cardiace, a comprimatelor Sedocalm, a granulelor Aqua-sedin si Sedinstant, a lotiunii antiseboreice Hebe, a lotiunii nutritive Hebe.
Un remediu mai putin obisnuit: carbunele de lemn de tei (Carbo Ligni Tiliae) fin pulverizat, se aplica direct pe plagile infectate si pe ulceratiile varicoase. Acest carbune are proprietatea de a absorbi secretiile intr-o cantitate de 24 de ori mai mare decat cantitatea sa.
http://www.topsanatate.ro/articol/arborii-si-arbustii-sursa-sanatatii-tale-21267.html
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Revenim la catina 
:
"Rezultate remarcabile am obtinut si in tratarea unor cazuri de SIDA, cazuri probate cu analize de laborator. Desi mai sunt necesare inca multe testari, se poate afirma in mod cert ca administrarea extractului de catina dubleaza efectul citostaticelor, al medicamentelor in general, micsorand semnificativ efectele lor secundare.
Secretul catinei consta in capacitatea sa de stimulare a imunitatii, fiind din acest punct de vedere campionul vitaminei A si a intregului complex de vitamine B, atat de important in lupta cu cancerul. Pana acum, in catina s-au evidentiat 60 de substante fiziologic active, din care 20 sunt microelemente minerale: calciu, magneziu, zinc, fier, molibden si chiar aur. Catina mai contine o mare cantitate de vitamina C, care se transforma intr-un acid reversor cu efect invers substantelor cancerigene, ajutand la regenerarea enzimelor si a proceselor imunochimice din organism.
- In ce afectiuni este recomandata catina?
- Cei 43 de ani de studii si testari m-au convins ca, prin efectul sau imunoinductor si de reglare a metabolismului, catina nu are egal. Ea actioneaza dublu: local (in boli de piele: arsuri grave, ihtioza, Zona Zoster, hipercheratoza etc.), dar si prin mobilizarea imunitara a organismului. Bolile tratate pana acum, ca si rezultatele apreciabile obtinute in cancer si SIDA, imi intaresc convingerea ca, prin intermediul catinei, medicina va gasi leacul viitorului, urmand un drum mai intelept decat cel al antibioticelor - drumul autoimunitatii, drumul lui Pasteur. Nu intamplator, lista bolilor tratate cu extract de catina acopera afectiuni din cele mai diferite: infectii oculare grave, ulcere, colite, hepatita, ciroza, hipertensiune, arterita obliteranta, scleroza, varice, stari depresive, epilepsie, hiperglicemii, tuberculoza, astm, interventii chirurgicale grele (transplant de piele, de cornee), rani intravaginale sau Parkinson. E de precizat ca tratamentul nostru asociaza catina cu alte plante medicinale si nu exclude medicamentele recomandate Actiune terapeutica
Preventiv: datorita cresterii rezistentei la agentii patogeni, creste si rezistenta la efort. Energizant puternic, da rezultate rapide in recuperarea energiei dupa efort fizic si intelectual. Scade durata de convalescenta dupa boala.
Curativ: preparatele din catina alba, asociate cu orice alt medicament (fie el si crema), ii maresc acestuia considerabil efectul, scazand totodata actiunea negativa a medicamentelor de sinteza. Catina este radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv in cazul unei proaste circulatii periferice. Avand efect imunomodulator, se recomanda in cancer si HIV (SIDA). E buna in malnutritie, in boli fiziologice.
Asociata altor plante medicinale, catina face - pur si simplu - minuni. Rezultatele clinice apar si in functie de priceperea celui care foloseste catina.
Preparate din catina alba (fructe)
Suc de catina in 3 variante
Reteta de baza: 1 kg de fructe de catina, putina apa, zahar in volumele recomandate mai jos.
Mod de preparare:
Fructele se spala in 2-3 ape, apoi se zdrobesc cat se poate de bine (cel mai simplu e sa folosim storcatorul de fructe) si se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul obtinut se pune deoparte, iar peste resturi (seminte, coji etc.) se mai pune putina apa (cam o cincime din cantitatea totala), se amesteca, se lasa 20-30 de minute si se mai storc o data. Sucul rezultat se amesteca la rece cu zahar, in urmatoarele variante: Varianta 1 - 1 parte volum suc, 1 parte greutate zahar. Exemplu: 500 ml suc si 500 g zahar sau 250 ml suc si 250 g zahar. Varianta 2 - 1 parte volum suc + 1,5 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 750 g zahar sau 250 ml suc si 375 g zahar. Varianta 3 - 1 parte volum suc si 2 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 1 kg zahar sau 250 ml suc si 500 g zahar.
Varianta 1 este mai acrisoara, varianta 3 este dulce. Majoritatea barbatilor prefera varianta 2. Copiii prefera variantele 2 si 3. Doamnele prefera varianta 2. Eu prefer varianta 1 si 2. La varianta 2 si 3 se poate adauga acid citric (sare de lamaie), dupa gust.
Daca nu se bea imediat, sucul de catina se tine la rece sau se adauga 1-2 aspirine la 1 litru de suc. Dizolvarea zaharului se face la temperatura camerei in care se prepara sucul, pentru a se pastra vitaminele si aroma. Gustul este foarte placut, seamana cu un amestec de caisa si ananas. Culoarea este galben-portocalie, deosebit de placuta.
Efect: energizant, creste rezistenta la efortul fizic si intelectual, antigripal, intaritor al sistemului imunitar, anticancerigen.
Sucul de catina se bea sub forma de sirop, adaugand apa sau apa minerala (20-30 ml sirop la 150-200 ml apa) in functie de gust si de efectele constatate.
Sucul de catina alba se poate asocia cu suc de struguri, zmeura, afine, mere, portocale, lamaie, morcovi, varza, asociate chiar 2-3-4 intre ele. Se poate asocia si cu cafeaua neagra, micsorand baza acesteia, micsorandu-i efectul si nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezinta riscuri in aparitia pancreatitei si a hipertensiunii.
Fructe zdrobite
Pentru cei care au dintii buni, fructele de catina se pot zdrobi cu furculita intr-o farfurie, pana ce se transforma intr-un terci. Se adauga zahar sau miere (dupa gust), amestecand bine de tot. Se lasa 30 de minute. Se amesteca din nou, apoi se consuma ca atare, mestecand bine, pentru a faramita si cojile si semintele. Ingerarea completa a fructelor este ideala pentru ca nu se pierde nici una dintre comorile de substante pe care le contin.
Catina uscata
Se asaza boabele de catina pe o tava. Se incinge cuptorul la temperatura maxima, se baga fructele pentru a suporta un soc termic scurt de 100 de grade. Apoi temperatura se coboara la 50-60 de grade (treapta mica a cuptorului). Cand fructele sunt uscate, se scot si se lasa sa se raceasca. Se macina fin, prin rasnita de cafea. Se conserva in borcane de sticla. Praful e bun pentru ceai: o lingurita de pulbere se opareste cu o cana de apa in clocot. Se lasa sa se infuzeze, apoi se bea.
Efect: mareste pofta de mancare, rezistenta la efort fizic, intelectual. Are efect anticonstipant.
Preparatele de catina au efecte benefice si in starile de stress. Nu se consuma mai mult de o data pe zi, pentru ca sunt foarte energizante si pot tulbura somnul (nu trebuie consumate dupa ora 23.00).
Informatii suplimentare se pot obtine prin intermediul revistei "Formula AS". Actiune terapeutica
Preventiv: datorita cresterii rezistentei la agentii patogeni, creste si rezistenta la efort. Energizant puternic, da rezultate rapide in recuperarea energiei dupa efort fizic si intelectual. Scade durata de convalescenta dupa boala.
Curativ: preparatele din catina alba, asociate cu orice alt medicament (fie el si crema), ii maresc acestuia considerabil efectul, scazand totodata actiunea negativa a medicamentelor de sinteza. Catina este radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv in cazul unei proaste circulatii periferice. Avand efect imunomodulator, se recomanda in cancer si HIV (SIDA). E buna in malnutritie, in boli fiziologice.
Asociata altor plante medicinale, catina face - pur si simplu - minuni. Rezultatele clinice apar si in functie de priceperea celui care foloseste catina.
Preparate din catina alba (fructe)
Suc de catina in 3 variante
Reteta de baza: 1 kg de fructe de catina, putina apa, zahar in volumele recomandate mai jos.
Mod de preparare: Fructele se spala in 2-3 ape, apoi se zdrobesc cat se poate de bine (cel mai simplu e sa folosim storcatorul de fructe) si se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul obtinut se pune deoparte, iar peste resturi (seminte, coji etc.) se mai pune putina apa (cam o cincime din cantitatea totala), se amesteca, se lasa 20-30 de minute si se mai storc o data. Sucul rezultat se amesteca la rece cu zahar, in urmatoarele variante: Varianta 1 - 1 parte volum suc, 1 parte greutate zahar. Exemplu: 500 ml suc si 500 g zahar sau 250 ml suc si 250 g zahar. Varianta 2 - 1 parte volum suc + 1,5 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 750 g zahar sau 250 ml suc si 375 g zahar. Varianta 3 - 1 parte volum suc si 2 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 1 kg zahar sau 250 ml suc si 500 g zahar.
Varianta 1 este mai acrisoara, varianta 3 este dulce. Majoritatea barbatilor prefera varianta 2. Copiii prefera variantele 2 si 3. Doamnele prefera varianta 2. Eu prefer varianta 1 si 2. La varianta 2 si 3 se poate adauga acid citric (sare de lamaie), dupa gust.
Daca nu se bea imediat, sucul de catina se tine la rece sau se adauga 1-2 aspirine la 1 litru de suc. Dizolvarea zaharului se face la temperatura camerei in care se prepara sucul, pentru a se pastra vitaminele si aroma. Gustul este foarte placut, seamana cu un amestec de caisa si ananas. Culoarea este galben-portocalie, deosebit de placuta.
Efect: energizant, creste rezistenta la efortul fizic si intelectual, antigripal, intaritor al sistemului imunitar, anticancerigen.
Sucul de catina se bea sub forma de sirop, adaugand apa sau apa minerala (20-30 ml sirop la 150-200 ml apa) in functie de gust si de efectele constatate.
Sucul de catina alba se poate asocia cu suc de struguri, zmeura, afine, mere, portocale, lamaie, morcovi, varza, asociate chiar 2-3-4 intre ele. Se poate asocia si cu cafeaua neagra, micsorand baza acesteia, micsorandu-i efectul si nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezinta riscuri in aparitia pancreatitei si a hipertensiunii.
Fructe zdrobite
Pentru cei care au dintii buni, fructele de catina se pot zdrobi cu furculita intr-o farfurie, pana ce se transforma intr-un terci. Se adauga zahar sau miere (dupa gust), amestecand bine de tot. Se lasa 30 de minute. Se amesteca din nou, apoi se consuma ca atare, mestecand bine, pentru a faramita si cojile si semintele. Ingerarea completa a fructelor este ideala pentru ca nu se pierde nici una dintre comorile de substante pe care le contin.
Catina uscata
Se asaza boabele de catina pe o tava. Se incinge cuptorul la temperatura maxima, se baga fructele pentru a suporta un soc termic scurt de 100 de grade. Apoi temperatura se coboara la 50-60 de grade (treapta mica a cuptorului). Cand fructele sunt uscate, se scot si se lasa sa se raceasca. Se macina fin, prin rasnita de cafea. Se conserva in borcane de sticla. Praful e bun pentru ceai: o lingurita de pulbere se opareste cu o cana de apa in clocot. Se lasa sa se infuzeze, apoi se bea.
Efect: mareste pofta de mancare, rezistenta la efort fizic, intelectual. Are efect anticonstipant.
Preparatele de catina au efecte benefice si in starile de stress. Nu se consuma mai mult de o data pe zi, pentru ca sunt foarte energizante si pot tulbura somnul (nu trebuie consumate dupa ora 23.00).
Informatii suplimentare se pot obtine prin intermediul revistei "Formula AS".. "Hercules", produsul care l-a si facut, de altfel, celebru, compus din catina, polen si miere, a energizat intreaga redactie a revistei, pe terme Ulei de catina pentru protectia pielii
Totusi, iarna nu trebuie uitate partile din corp cele mai expuse frigului: fata, mainile, picioarele - care pierd vitaminele liposolubile necesare metabolismului. Indicate in tratarea mainilor, a fetei (in special la femei) sunt preparatele vitaminate, dar si cele cu extract de catina (vitamine solubile in grasimi). Iata doua retete, numai bune de preparat acum, iarna. Pentru bucuresteni, catina este usor de gasit, in Pietele Obor si Amzei.
- Se usuca 100 g fructe de catina la 60 grade C (fie pe calorifer, fie-n cuptor). Se macina apoi boabele in rasnita de cafea, rezultand 20-25 g pulbere uscata, care contine 2,5 ml ulei pur. Peste pulbere se adauga 50-70 ml ulei (de soia, floarea soarelui, de germeni ori de masline) si se amesteca. Se lasa inca doua zile, amestecand din cand in cand. Se foloseste partea de deasupra a amestecului, fie ca atare, fie-n amestec cu o crema oarecare. Se ung fata, mainile si picioarele.
Iarna, organismul isi autoregleaza energia si-n acest scop trebuie activate procesele oxidative. Procesele energetice necesita aport de grasimi, dar si aceste arderi au nevoie de complexul B, vitaminele PP, B2, C (provenite si din tarate de grau si grau incoltit), completate cu celelalte substante din catina.
Ceai de catina pentru protectia fetei
- Se face un ceai din fructe uscate de catina (la o cana de apa se pune o lingurita de fructe uscate) si se da un clocot. Inainte de-a fi indulcit, se scot din ceai doua lingurite de lichid si se da pe fata si maini, apoi se unge cu crema de mai-nainte.
Am recomandat acest tratament unor persoane care mergeau in expeditii, in munti sau chiar la cei doi poli, si care urmau sa fie incercate de friguri cumplite.
Cele doua preparate dau o mare energie organismului, stimuleaza procesele aerobiotice, generatoare de caldura. Frigul este, totusi, cat de cat necesar, caci veti iesi mai intremati din iarna; de aceea se si recomanda sa nu va imbracati prea gros. Nu uitati ca cerealele de iarna, daca nu sufera efectul frigului, nu vor da spic la primavara..."
Prof. dr. ION BRAD
:"Rezultate remarcabile am obtinut si in tratarea unor cazuri de SIDA, cazuri probate cu analize de laborator. Desi mai sunt necesare inca multe testari, se poate afirma in mod cert ca administrarea extractului de catina dubleaza efectul citostaticelor, al medicamentelor in general, micsorand semnificativ efectele lor secundare.
Secretul catinei consta in capacitatea sa de stimulare a imunitatii, fiind din acest punct de vedere campionul vitaminei A si a intregului complex de vitamine B, atat de important in lupta cu cancerul. Pana acum, in catina s-au evidentiat 60 de substante fiziologic active, din care 20 sunt microelemente minerale: calciu, magneziu, zinc, fier, molibden si chiar aur. Catina mai contine o mare cantitate de vitamina C, care se transforma intr-un acid reversor cu efect invers substantelor cancerigene, ajutand la regenerarea enzimelor si a proceselor imunochimice din organism.
- In ce afectiuni este recomandata catina?
- Cei 43 de ani de studii si testari m-au convins ca, prin efectul sau imunoinductor si de reglare a metabolismului, catina nu are egal. Ea actioneaza dublu: local (in boli de piele: arsuri grave, ihtioza, Zona Zoster, hipercheratoza etc.), dar si prin mobilizarea imunitara a organismului. Bolile tratate pana acum, ca si rezultatele apreciabile obtinute in cancer si SIDA, imi intaresc convingerea ca, prin intermediul catinei, medicina va gasi leacul viitorului, urmand un drum mai intelept decat cel al antibioticelor - drumul autoimunitatii, drumul lui Pasteur. Nu intamplator, lista bolilor tratate cu extract de catina acopera afectiuni din cele mai diferite: infectii oculare grave, ulcere, colite, hepatita, ciroza, hipertensiune, arterita obliteranta, scleroza, varice, stari depresive, epilepsie, hiperglicemii, tuberculoza, astm, interventii chirurgicale grele (transplant de piele, de cornee), rani intravaginale sau Parkinson. E de precizat ca tratamentul nostru asociaza catina cu alte plante medicinale si nu exclude medicamentele recomandate Actiune terapeutica
Preventiv: datorita cresterii rezistentei la agentii patogeni, creste si rezistenta la efort. Energizant puternic, da rezultate rapide in recuperarea energiei dupa efort fizic si intelectual. Scade durata de convalescenta dupa boala.
Curativ: preparatele din catina alba, asociate cu orice alt medicament (fie el si crema), ii maresc acestuia considerabil efectul, scazand totodata actiunea negativa a medicamentelor de sinteza. Catina este radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv in cazul unei proaste circulatii periferice. Avand efect imunomodulator, se recomanda in cancer si HIV (SIDA). E buna in malnutritie, in boli fiziologice.
Asociata altor plante medicinale, catina face - pur si simplu - minuni. Rezultatele clinice apar si in functie de priceperea celui care foloseste catina.
Preparate din catina alba (fructe)
Suc de catina in 3 variante
Reteta de baza: 1 kg de fructe de catina, putina apa, zahar in volumele recomandate mai jos.
Mod de preparare:
Fructele se spala in 2-3 ape, apoi se zdrobesc cat se poate de bine (cel mai simplu e sa folosim storcatorul de fructe) si se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul obtinut se pune deoparte, iar peste resturi (seminte, coji etc.) se mai pune putina apa (cam o cincime din cantitatea totala), se amesteca, se lasa 20-30 de minute si se mai storc o data. Sucul rezultat se amesteca la rece cu zahar, in urmatoarele variante: Varianta 1 - 1 parte volum suc, 1 parte greutate zahar. Exemplu: 500 ml suc si 500 g zahar sau 250 ml suc si 250 g zahar. Varianta 2 - 1 parte volum suc + 1,5 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 750 g zahar sau 250 ml suc si 375 g zahar. Varianta 3 - 1 parte volum suc si 2 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 1 kg zahar sau 250 ml suc si 500 g zahar.
Varianta 1 este mai acrisoara, varianta 3 este dulce. Majoritatea barbatilor prefera varianta 2. Copiii prefera variantele 2 si 3. Doamnele prefera varianta 2. Eu prefer varianta 1 si 2. La varianta 2 si 3 se poate adauga acid citric (sare de lamaie), dupa gust.
Daca nu se bea imediat, sucul de catina se tine la rece sau se adauga 1-2 aspirine la 1 litru de suc. Dizolvarea zaharului se face la temperatura camerei in care se prepara sucul, pentru a se pastra vitaminele si aroma. Gustul este foarte placut, seamana cu un amestec de caisa si ananas. Culoarea este galben-portocalie, deosebit de placuta.
Efect: energizant, creste rezistenta la efortul fizic si intelectual, antigripal, intaritor al sistemului imunitar, anticancerigen.
Sucul de catina se bea sub forma de sirop, adaugand apa sau apa minerala (20-30 ml sirop la 150-200 ml apa) in functie de gust si de efectele constatate.
Sucul de catina alba se poate asocia cu suc de struguri, zmeura, afine, mere, portocale, lamaie, morcovi, varza, asociate chiar 2-3-4 intre ele. Se poate asocia si cu cafeaua neagra, micsorand baza acesteia, micsorandu-i efectul si nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezinta riscuri in aparitia pancreatitei si a hipertensiunii.
Fructe zdrobite
Pentru cei care au dintii buni, fructele de catina se pot zdrobi cu furculita intr-o farfurie, pana ce se transforma intr-un terci. Se adauga zahar sau miere (dupa gust), amestecand bine de tot. Se lasa 30 de minute. Se amesteca din nou, apoi se consuma ca atare, mestecand bine, pentru a faramita si cojile si semintele. Ingerarea completa a fructelor este ideala pentru ca nu se pierde nici una dintre comorile de substante pe care le contin.
Catina uscata
Se asaza boabele de catina pe o tava. Se incinge cuptorul la temperatura maxima, se baga fructele pentru a suporta un soc termic scurt de 100 de grade. Apoi temperatura se coboara la 50-60 de grade (treapta mica a cuptorului). Cand fructele sunt uscate, se scot si se lasa sa se raceasca. Se macina fin, prin rasnita de cafea. Se conserva in borcane de sticla. Praful e bun pentru ceai: o lingurita de pulbere se opareste cu o cana de apa in clocot. Se lasa sa se infuzeze, apoi se bea.
Efect: mareste pofta de mancare, rezistenta la efort fizic, intelectual. Are efect anticonstipant.
Preparatele de catina au efecte benefice si in starile de stress. Nu se consuma mai mult de o data pe zi, pentru ca sunt foarte energizante si pot tulbura somnul (nu trebuie consumate dupa ora 23.00).
Informatii suplimentare se pot obtine prin intermediul revistei "Formula AS". Actiune terapeutica
Preventiv: datorita cresterii rezistentei la agentii patogeni, creste si rezistenta la efort. Energizant puternic, da rezultate rapide in recuperarea energiei dupa efort fizic si intelectual. Scade durata de convalescenta dupa boala.
Curativ: preparatele din catina alba, asociate cu orice alt medicament (fie el si crema), ii maresc acestuia considerabil efectul, scazand totodata actiunea negativa a medicamentelor de sinteza. Catina este radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja), cicatrizant puternic. Are efect pozitiv in cazul unei proaste circulatii periferice. Avand efect imunomodulator, se recomanda in cancer si HIV (SIDA). E buna in malnutritie, in boli fiziologice.
Asociata altor plante medicinale, catina face - pur si simplu - minuni. Rezultatele clinice apar si in functie de priceperea celui care foloseste catina.
Preparate din catina alba (fructe)
Suc de catina in 3 variante
Reteta de baza: 1 kg de fructe de catina, putina apa, zahar in volumele recomandate mai jos.
Mod de preparare: Fructele se spala in 2-3 ape, apoi se zdrobesc cat se poate de bine (cel mai simplu e sa folosim storcatorul de fructe) si se storc cu ajutorul unui tifon. Sucul obtinut se pune deoparte, iar peste resturi (seminte, coji etc.) se mai pune putina apa (cam o cincime din cantitatea totala), se amesteca, se lasa 20-30 de minute si se mai storc o data. Sucul rezultat se amesteca la rece cu zahar, in urmatoarele variante: Varianta 1 - 1 parte volum suc, 1 parte greutate zahar. Exemplu: 500 ml suc si 500 g zahar sau 250 ml suc si 250 g zahar. Varianta 2 - 1 parte volum suc + 1,5 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 750 g zahar sau 250 ml suc si 375 g zahar. Varianta 3 - 1 parte volum suc si 2 parti greutate zahar. De exemplu: 500 ml suc si 1 kg zahar sau 250 ml suc si 500 g zahar.
Varianta 1 este mai acrisoara, varianta 3 este dulce. Majoritatea barbatilor prefera varianta 2. Copiii prefera variantele 2 si 3. Doamnele prefera varianta 2. Eu prefer varianta 1 si 2. La varianta 2 si 3 se poate adauga acid citric (sare de lamaie), dupa gust.
Daca nu se bea imediat, sucul de catina se tine la rece sau se adauga 1-2 aspirine la 1 litru de suc. Dizolvarea zaharului se face la temperatura camerei in care se prepara sucul, pentru a se pastra vitaminele si aroma. Gustul este foarte placut, seamana cu un amestec de caisa si ananas. Culoarea este galben-portocalie, deosebit de placuta.
Efect: energizant, creste rezistenta la efortul fizic si intelectual, antigripal, intaritor al sistemului imunitar, anticancerigen.
Sucul de catina se bea sub forma de sirop, adaugand apa sau apa minerala (20-30 ml sirop la 150-200 ml apa) in functie de gust si de efectele constatate.
Sucul de catina alba se poate asocia cu suc de struguri, zmeura, afine, mere, portocale, lamaie, morcovi, varza, asociate chiar 2-3-4 intre ele. Se poate asocia si cu cafeaua neagra, micsorand baza acesteia, micsorandu-i efectul si nocivitatea. Consumul exagerat de cafea prezinta riscuri in aparitia pancreatitei si a hipertensiunii.
Fructe zdrobite
Pentru cei care au dintii buni, fructele de catina se pot zdrobi cu furculita intr-o farfurie, pana ce se transforma intr-un terci. Se adauga zahar sau miere (dupa gust), amestecand bine de tot. Se lasa 30 de minute. Se amesteca din nou, apoi se consuma ca atare, mestecand bine, pentru a faramita si cojile si semintele. Ingerarea completa a fructelor este ideala pentru ca nu se pierde nici una dintre comorile de substante pe care le contin.
Catina uscata
Se asaza boabele de catina pe o tava. Se incinge cuptorul la temperatura maxima, se baga fructele pentru a suporta un soc termic scurt de 100 de grade. Apoi temperatura se coboara la 50-60 de grade (treapta mica a cuptorului). Cand fructele sunt uscate, se scot si se lasa sa se raceasca. Se macina fin, prin rasnita de cafea. Se conserva in borcane de sticla. Praful e bun pentru ceai: o lingurita de pulbere se opareste cu o cana de apa in clocot. Se lasa sa se infuzeze, apoi se bea.
Efect: mareste pofta de mancare, rezistenta la efort fizic, intelectual. Are efect anticonstipant.
Preparatele de catina au efecte benefice si in starile de stress. Nu se consuma mai mult de o data pe zi, pentru ca sunt foarte energizante si pot tulbura somnul (nu trebuie consumate dupa ora 23.00).
Informatii suplimentare se pot obtine prin intermediul revistei "Formula AS".. "Hercules", produsul care l-a si facut, de altfel, celebru, compus din catina, polen si miere, a energizat intreaga redactie a revistei, pe terme Ulei de catina pentru protectia pielii
Totusi, iarna nu trebuie uitate partile din corp cele mai expuse frigului: fata, mainile, picioarele - care pierd vitaminele liposolubile necesare metabolismului. Indicate in tratarea mainilor, a fetei (in special la femei) sunt preparatele vitaminate, dar si cele cu extract de catina (vitamine solubile in grasimi). Iata doua retete, numai bune de preparat acum, iarna. Pentru bucuresteni, catina este usor de gasit, in Pietele Obor si Amzei.
- Se usuca 100 g fructe de catina la 60 grade C (fie pe calorifer, fie-n cuptor). Se macina apoi boabele in rasnita de cafea, rezultand 20-25 g pulbere uscata, care contine 2,5 ml ulei pur. Peste pulbere se adauga 50-70 ml ulei (de soia, floarea soarelui, de germeni ori de masline) si se amesteca. Se lasa inca doua zile, amestecand din cand in cand. Se foloseste partea de deasupra a amestecului, fie ca atare, fie-n amestec cu o crema oarecare. Se ung fata, mainile si picioarele.
Iarna, organismul isi autoregleaza energia si-n acest scop trebuie activate procesele oxidative. Procesele energetice necesita aport de grasimi, dar si aceste arderi au nevoie de complexul B, vitaminele PP, B2, C (provenite si din tarate de grau si grau incoltit), completate cu celelalte substante din catina.
Ceai de catina pentru protectia fetei
- Se face un ceai din fructe uscate de catina (la o cana de apa se pune o lingurita de fructe uscate) si se da un clocot. Inainte de-a fi indulcit, se scot din ceai doua lingurite de lichid si se da pe fata si maini, apoi se unge cu crema de mai-nainte.
Am recomandat acest tratament unor persoane care mergeau in expeditii, in munti sau chiar la cei doi poli, si care urmau sa fie incercate de friguri cumplite.
Cele doua preparate dau o mare energie organismului, stimuleaza procesele aerobiotice, generatoare de caldura. Frigul este, totusi, cat de cat necesar, caci veti iesi mai intremati din iarna; de aceea se si recomanda sa nu va imbracati prea gros. Nu uitati ca cerealele de iarna, daca nu sufera efectul frigului, nu vor da spic la primavara..."
Prof. dr. ION BRAD
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Ulei de catina - proprietati curative extraordinare
Uleiul de catina este unul dintre cele mai utilizate uleiuri atat in cosmetica, cat si in tratamentele naturiste, gratie proprietatilor curative extraordinare.
Uleiul de catina este cel mai bogat produs natural in carotenoide, dupa uleiul de palmier. Dintre virtutile uleiului de catina putem aminti actiunea antiinflamatorie, antibacteriana si sedativa. Serotonina continuta are rolul de a proteja impotriva infectiilor si a ajuta la vindecarea plagilor si ulceratiilor greu vindecabile sau a arsurilor.
Substantele active continute de uleiul de catina inhiba dezvoltarea celulelor canceroase, cresc imunitatea, reduc efectele secundare cauzate de chimioterapie si trateaza diferite forme de cancer, precum cei gastric, pulmonar si rectal.
Ulei de catina - efecte benefice interne
Uleiul de catina este recomandat in tratamentul unor afectiuni ca:
ulcerul gastric si duodenal
diaree
urticarie
stari alergice
maladii neuroendocrine
rheumatism
afectiuni circulatorii
alcoolism
anemii
depresia de sezon sau astenia
combaterea stresului
infectiile gastrointestinale si dormice
oncologie (cancerul uterin, de prostate
Parkinson
cresterea imunitati
distrugere a radicalilor liberi si a substantelor toxice preluate din mediu.
Ulei de catina - proprietati in cosmetica
Datorita vitaminelor A si E pe care le contine, uleiul obtinut din catina are proprietati terapeutice foarte puternice.
Produsul are efecte regenerante, de intinerire si este folosit in foarte multe tratamente naturiste pentru ingrijirea parului sau a pielii.
Uleiului de catina are un continut bogat in substante minerale, in acizi organici, in zaharuri, in flavonoide, in ulei gras si in vitamine: provitamina A, vitamina E si vitamina F, un amestec de acizi grasi nesaturati esentiali si coenzima Q10.
Coenzima Q10 gasita in uleiul de catina este un supliment nutritiv destul de folosit datorita calitatilor sale nu numai in industria farmaceutica dar si in industria cosmeticii. Gratie acesteia, uleiul de catina are actiune antioxidanta si incetineste procesul de imbatranire a organismului.
Printre proprietatile uleiului de catina mentionam faptul ca:
previne depigmentarile provocate de imbatrinire
constituie un antioxidant natural
realizeaza o buna protectie impotriva radicalilor liberi
asigura hranirea pielii si previne deshidratarea ei
asigura mentinerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii
creste rezistenta la agentii patogeni
incetineste procesele de imbatranire
realizeaza o bariera radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja)
reprezinta un cicatrizant puternic.
http://www.intrefete.ro
Uleiul de catina este unul dintre cele mai utilizate uleiuri atat in cosmetica, cat si in tratamentele naturiste, gratie proprietatilor curative extraordinare.
Uleiul de catina este cel mai bogat produs natural in carotenoide, dupa uleiul de palmier. Dintre virtutile uleiului de catina putem aminti actiunea antiinflamatorie, antibacteriana si sedativa. Serotonina continuta are rolul de a proteja impotriva infectiilor si a ajuta la vindecarea plagilor si ulceratiilor greu vindecabile sau a arsurilor.
Substantele active continute de uleiul de catina inhiba dezvoltarea celulelor canceroase, cresc imunitatea, reduc efectele secundare cauzate de chimioterapie si trateaza diferite forme de cancer, precum cei gastric, pulmonar si rectal.
Ulei de catina - efecte benefice interne
Uleiul de catina este recomandat in tratamentul unor afectiuni ca:
ulcerul gastric si duodenal
diaree
urticarie
stari alergice
maladii neuroendocrine
rheumatism
afectiuni circulatorii
alcoolism
anemii
depresia de sezon sau astenia
combaterea stresului
infectiile gastrointestinale si dormice
oncologie (cancerul uterin, de prostate
Parkinson
cresterea imunitati
distrugere a radicalilor liberi si a substantelor toxice preluate din mediu.
Ulei de catina - proprietati in cosmetica
Datorita vitaminelor A si E pe care le contine, uleiul obtinut din catina are proprietati terapeutice foarte puternice.
Produsul are efecte regenerante, de intinerire si este folosit in foarte multe tratamente naturiste pentru ingrijirea parului sau a pielii.
Uleiului de catina are un continut bogat in substante minerale, in acizi organici, in zaharuri, in flavonoide, in ulei gras si in vitamine: provitamina A, vitamina E si vitamina F, un amestec de acizi grasi nesaturati esentiali si coenzima Q10.
Coenzima Q10 gasita in uleiul de catina este un supliment nutritiv destul de folosit datorita calitatilor sale nu numai in industria farmaceutica dar si in industria cosmeticii. Gratie acesteia, uleiul de catina are actiune antioxidanta si incetineste procesul de imbatranire a organismului.
Printre proprietatile uleiului de catina mentionam faptul ca:
previne depigmentarile provocate de imbatrinire
constituie un antioxidant natural
realizeaza o buna protectie impotriva radicalilor liberi
asigura hranirea pielii si previne deshidratarea ei
asigura mentinerea echilibrului hidro-lipoproteic al pielii
creste rezistenta la agentii patogeni
incetineste procesele de imbatranire
realizeaza o bariera radioprotectoare, fotoprotectoare (protectie pentru plaja)
reprezinta un cicatrizant puternic.
http://www.intrefete.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Cătina şi numeroasele ei efecte benefice
Cătina este o plantă ale cărei remedii terapeutice sunt uimitoare. Fructele ei, a căror culoare variază de la galben la roşu, sunt folosite mai ales în tratamentul bolilor cauzate de carenţele de vitamine. Despre fructele de cătină se ştie deja că au mai multă vitamina C decât oricare dintre citrice – conţine între 400 şi 1500mg de vitamina C, cantitate superioară cele existente în căpşuni, kiwi şi portocale.
Alte elemente nutritive valoroase ale fructului sunt vitaminele E (180 mg), B1, B2, PP, F şi polivitamina D, dar şi minerale ca magneziul, fosforul, potasiul, fierul şi sodiul. În plus, cătina este bogată în betacaroten şi acizi graşi nesaturaţi.
Atât cătina albă, cât şi cea roşie sunt tonice, combat forme diferite de anemie şi contribuie, prin conţinutul crescut de vitamina C, la detoxifierea organismului. Datorită bogăţiei de vitamine din complexul B, cătina albă şi cea roşie intervin în procesele metabolice.
Cum ne apără de răceală şi gripă
Extractele de mlădiţă de cătină roşie, numite tamarix, sunt folosite în tratatea bolilor măduvei osoase, ale splinei sau ale ficatului. Aceste extracte se administrează sub formă de picături, în funcţie de vârstă şi de afecţiune.
Gemoderivatele acţionează împotriva microbilor sau a virusurile care acţionează asupra ficatului, a splinei sau a măduvei osoase. În anumite boli, extractul de muguri de cătină se folosesc împreună cu alte extracte. De exemplu, în combinaţcu extractrul de alun şi de brad este indicat în forme severe de anemie, în amestec cu porumbarul, în anorfexie, cu bradul, în problemele stomatologice, iar cu coacăzul, în diferite infecţii virale.
În lupta cu avitaminoza
Infuzia cu cătină roşie ajută la combaterea avitaminozelor severe, dar este şi un bun detoxifiant, diuretic, sudorific, antidiareic, hemostatic şi antifebril.
Infuzia de cătină roşie se prepară astfel:
2 linguri de fructe zdrobite care se pun în 500ml de apă clocotită
Se lasă vasul acoperit timp de 30 de minute
Infuzia se bea fracţionat, în decursul unei zile
Tratamentul durează cel puţin 20 de zile, în funcţie de recomandarea specialistului.
Tratează bolile cronice
Proprietăţile de antianemic, antigripal, antisclerotic, antiinflamator şi de tonic al sistemului imunitar recomandă cătina albă în tratarea unor afecţiuni grave de tipul cirozei, dizenteriei, ulcerului gastric, aterosclerozei, eczemelor infecţioase şi a asteniei. Prin conţinutul mare de caroten, ajută la termoreglarea organismului.
În astfel de afecţiuni se foloseşte ceaiul preparat din două linguri de fructe zdrobite la 500 ml de apă clocotită. Această cantitate se consumă zilnic, timp de 60 de zile.
Sirop pentru imunitate
Persoanele care suferă de anemie sau de alte afecţiuni hepatice pot consuma sirop de cătină, care este un bun tonifiant pentru sistemul imunitar, fiind benefic mai ales în perioada sezonului rece.
Pentru prepararea acestui sirop este nevoie de următoarele:
500 g de fructe de cătină
800 g de miere
Cum se prepară:
Se spală boabele şi se pun în borcane de 400 de g, care se umplu doar o treime
Deasupra se toarnă miere, se umple borcanul şi se amestecă bine conţinutul, cu o lingură de lemn.
Se acoperă cu capac şi se păstrează la frigider timp de 10 zile, când este bun pentru consum.
Se administrează în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol – se ia câte o lingură din acest sirop tonic. Tratamentul se urmează timp de 30-40 de zile.
http://www.doctorionline.ro
Cătina este o plantă ale cărei remedii terapeutice sunt uimitoare. Fructele ei, a căror culoare variază de la galben la roşu, sunt folosite mai ales în tratamentul bolilor cauzate de carenţele de vitamine. Despre fructele de cătină se ştie deja că au mai multă vitamina C decât oricare dintre citrice – conţine între 400 şi 1500mg de vitamina C, cantitate superioară cele existente în căpşuni, kiwi şi portocale.
Alte elemente nutritive valoroase ale fructului sunt vitaminele E (180 mg), B1, B2, PP, F şi polivitamina D, dar şi minerale ca magneziul, fosforul, potasiul, fierul şi sodiul. În plus, cătina este bogată în betacaroten şi acizi graşi nesaturaţi.
Atât cătina albă, cât şi cea roşie sunt tonice, combat forme diferite de anemie şi contribuie, prin conţinutul crescut de vitamina C, la detoxifierea organismului. Datorită bogăţiei de vitamine din complexul B, cătina albă şi cea roşie intervin în procesele metabolice.
Cum ne apără de răceală şi gripă
Extractele de mlădiţă de cătină roşie, numite tamarix, sunt folosite în tratatea bolilor măduvei osoase, ale splinei sau ale ficatului. Aceste extracte se administrează sub formă de picături, în funcţie de vârstă şi de afecţiune.
Gemoderivatele acţionează împotriva microbilor sau a virusurile care acţionează asupra ficatului, a splinei sau a măduvei osoase. În anumite boli, extractul de muguri de cătină se folosesc împreună cu alte extracte. De exemplu, în combinaţcu extractrul de alun şi de brad este indicat în forme severe de anemie, în amestec cu porumbarul, în anorfexie, cu bradul, în problemele stomatologice, iar cu coacăzul, în diferite infecţii virale.
În lupta cu avitaminoza
Infuzia cu cătină roşie ajută la combaterea avitaminozelor severe, dar este şi un bun detoxifiant, diuretic, sudorific, antidiareic, hemostatic şi antifebril.
Infuzia de cătină roşie se prepară astfel:
2 linguri de fructe zdrobite care se pun în 500ml de apă clocotită
Se lasă vasul acoperit timp de 30 de minute
Infuzia se bea fracţionat, în decursul unei zile
Tratamentul durează cel puţin 20 de zile, în funcţie de recomandarea specialistului.
Tratează bolile cronice
Proprietăţile de antianemic, antigripal, antisclerotic, antiinflamator şi de tonic al sistemului imunitar recomandă cătina albă în tratarea unor afecţiuni grave de tipul cirozei, dizenteriei, ulcerului gastric, aterosclerozei, eczemelor infecţioase şi a asteniei. Prin conţinutul mare de caroten, ajută la termoreglarea organismului.
În astfel de afecţiuni se foloseşte ceaiul preparat din două linguri de fructe zdrobite la 500 ml de apă clocotită. Această cantitate se consumă zilnic, timp de 60 de zile.
Sirop pentru imunitate
Persoanele care suferă de anemie sau de alte afecţiuni hepatice pot consuma sirop de cătină, care este un bun tonifiant pentru sistemul imunitar, fiind benefic mai ales în perioada sezonului rece.
Pentru prepararea acestui sirop este nevoie de următoarele:
500 g de fructe de cătină
800 g de miere
Cum se prepară:
Se spală boabele şi se pun în borcane de 400 de g, care se umplu doar o treime
Deasupra se toarnă miere, se umple borcanul şi se amestecă bine conţinutul, cu o lingură de lemn.
Se acoperă cu capac şi se păstrează la frigider timp de 10 zile, când este bun pentru consum.
Se administrează în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol – se ia câte o lingură din acest sirop tonic. Tratamentul se urmează timp de 30-40 de zile.
http://www.doctorionline.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Din nou despre CATINA ,de la oameni a caror parere autorizara conteaza .
Cătina: miraculosul ginseng românesc
Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe aurii care se coc toamna, cătina ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni. Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.
Scurtă carte de vizită
Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili, cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botaniştii, derivă din termenii greceşti de hippos-cal şi phao-eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.
Alţi faimoşi autori antici precum Dioscorid şi Theophrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului.
Din punct de vedere taxonomic, cătina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides.
Se prezintă ca un arbust tufos, extrem de rezistent în egală măsură la ger şi la secetă. Iubeşte lumina directă a soarelui, şi nu creşte în zone semiumbroase sau acoperite.
Atinge în medie înălţimea de 1,5 - 4 metri, dar în condiţii optime de mediu poate atinge şi 8 metri. Când clima zonei geografice unde creşte este totuşi prea aspră, cătina se adaptează la acest factor extern devenind un arbust târâtor.
Înfloreşte în lunile martie-aprilie, depinde de temperatură. Fructifică anual, însă abundent doar după vârsta de 4-5 ani, şi atunci o dată la doi ani.
Planta creşte în flora spontană a Eurasiei, cu optimul de adaptare ecologică şi centrul distribuţiei în Asia Centrală, unde se întâlneşte mai ales în zonele montane. Dacă în Asia ocupă un areal imens, partea din Europa unde este răspândită contă într-o prelungire minusculă.
La noi în ţară este răspândită îndeosebi în regiunea deluroasă a Munteniei şi Moldovei, fiind mai rară în stepele litorale ale Mării Negre. Cea mai largă răspândire a cătinei a fost observată în zona bazinului râului Buzău, unde creşte din abundenţă atât de-a lungul albiilor râurilor şi izvoarelor, cât şi pe versanţii care urcă la mari înălţimi. Este o plantă căreia-i priesc terenurile sălbatice, cu vegetatie diversă şi însorite.
Conform cercetărilor efectuate de specialişti de prestigiu precum Ing. Ştefan Manea, prof. univ. dr. chim. Ion Brad, dr. Luminiţa Brad şi Ing. Florica Radu, cătina care creşte în ţara noastră are un conţinut chimic de excepţie, poate cel mai bogat din întreaga lume. Planta a fost studiată şi ameliorată în Staţiunea Horticolă "Mărăcineni", unde s-au obţinut varietăţi cu ţepi reduşi. Trebuie menţionat că nicăieri în lume nici varietatea naturală, nici soiurile ameliorate nu au conţin atât de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi şi aminoacizi la nivelul cătinei care creşte în România, mai ales în zona subcarpatică.
Cătina prin istorie
Primele popoare care au descoperit valenţele terapeutice ale cătinei au fost tracii, hinduşii, grecii, chinezii, mongolii, celţii şi slavii. Prima documentare scrisă apare în secolul VII după Hristos în tratatul clasic de medicină tibetană "Rgyud Bzi" care recomanda în mod explicit consumul de fructe de cătină pentru şerpaşi sau cei care călătoreau la mari înălţimi.
Cele patru cărţi fundamentale ale medicinei chinezeşti tradiţionale apărute în decursul dinastiei Tang (907 după Hristos) recomandau tratamentul cu cătină pentru tratamentul bolilor de piele şi afecţiunilor tubului digestiv. În Rusia, unde creşte pe suprafeţe foarte mari, cătina a fost numită "Ananas Siberian" datorită sucului plăcut şi proprietăţilor revigorante, foarte apreciate în condiţiile climei aspre de acolo.
Virtuţile plantei nu au scăpat neobservate şi în perioada modernă, când au fost pentru început utilizate experimental în alimentaţia cosmonauţilor sovietici, deoarece pe lângă celelalte calităţi ale cătinei, oamenii de ştiinţă din Moscova au descoperit că aceasta protejează organismul uman de radiaţiile cosmice. Potenţialul cătinei a determinat introducerea ei ca plantă de cultură în S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China şi Ucraina. Există la nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiază şi în prezent tainele acestui adevărat miracol al Naturii.
Cu toate că se foloseşte din cele mai vechi timpuri, cătina este prelucrată industrial doar în decursul ultimelor decenii, iar în ultimii ani a devenit speranţă pentru suferinzii multor afecţiuni grave.
În România, de peste 30 ani se fac cercetări sistematice asupra cătinei de către Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic şi Institutul de Cercetări Alimentare. Cercetările urmăresc valorificare componentelor chimic din plantă. Produsul cel mai valoros este aşa numitul ulei de cătină.
Ce conţine ?
Pentru biologie şi medicină, cătina românească prezintă încă un mister ale cărui taine binefăcătoare aşteaptă să fie descoperite în totalitate, în ciuda deceniilor de cercetări minuţioase. Până în prezent cercetările au confirmat faptul că fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi.
Conţine şi cantităţi mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli. În urma analizelor de laborator a reieşit că fructul cătinei conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.
Celebrul şi căutatul ulei de cătină conţine la rândul său, în proporţie de circa 80-90% acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. Seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.
Cum ne ajută cătina ?
Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât şi alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul neînsemnate. Foarte apreciat este uleiul de cătină, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar şi în cazuri grave de arsuri termice şi chimice, sau afecţiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri. Merită amintit un caz relatat de ing. Ştefan Manea, referitor la un accident de muncă grav petrecut în anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu.
Accidentul respectiv s-a soldat cu şase victime, cu arsuri de gradele 3 şi 4 pe suprafeţe de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticaţi fără şanse de supravieţuire şi au rămas internaţi la Sitalul Judeţean Giurgiu în aşteptarea fatidicului deznodământ.
Ing. Ştefan Manea apelează urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experţi în cătină la nivel mondial. Acesta este adus de urgenţă cu elicopterul de la Facultatea de Medicină din Târgu Mureş, unde pe atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de cătină cu care le-a uns şi pansat rănile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos. Cei trei ingineri nu au intrat în blocaj renal în faza următoare, iar arsurile s-au vindecat. Cei trei au scăpat de la moarte şi trăiesc sănătoşi şi în prezent.
Uleiul de cătină este folosit şi în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, diareei, urticariei şi stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei şi chiar stresului. Utilizările cătinei în geriatrie au dat rezultate spectaculoase, iar cercetările recente o recomandă şi în oncologie. Cercetări efectuate în Marea Britanie au descoperit capacitatea cătinei de a inhiba dezvoltarea unor tumori.
De asemenea, este eficientă şi în tratarea hipertensiunii arteriale, afecţiunilor coronariene, oftalmologice şi gingivale. Este un redutabil antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant în mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este folosită cu succes şi în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului şi ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor şi limfoamelor, afecţiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamaţii digestive, constipaţie, afecţiuni ale aparatului urinar şi al celui genital, afecţiuni hematologice, afecţiuni virale, afecţiuni ale sistemului nervos şi psihice.
În plus, în cătina albă se găsesc o seamă de substanţe cu efect hormonal prin ele însăşi, sau substanţe care reprezintă precursori ai anumitor hormoni.
În uleiul de cătină este probabilă existenţa prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activităţii hormonale care stimulează musculatura netedă), dar mai precis se găsesc acizi graşi nesaturaţi cu două sau trei duble legături care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor. O altă susbstanţă cu efect hormonal cre se găseşte în cantităţi mari în cătină este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul - aminoacid esenţial care se găseşte în cantităţi mari îndeosebi în fructele uscate şi pulverizate de cătină.
Cu aceste calităţi şi proprietăţi extraordinare, dintre care multe aşteaptă să fie descoperite de lumea ştiinţifică, cătina care creşte în România se remarcă încă o dată ca una dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal şi alimentar din întreaga lume. Iar noi românii putem oricând să apelăm la secretele acestei adevărate comori a botanicii naţionale.
http://www.descopera.ro/
Cătina: miraculosul ginseng românesc
Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe aurii care se coc toamna, cătina ne oferă un nesperat ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau afecţiuni. Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.
Scurtă carte de vizită
Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu, sau chiar dracilă din cauza spinilor ei redutabili, cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botaniştii, derivă din termenii greceşti de hippos-cal şi phao-eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.
Alţi faimoşi autori antici precum Dioscorid şi Theophrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului.
Din punct de vedere taxonomic, cătina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides.
Se prezintă ca un arbust tufos, extrem de rezistent în egală măsură la ger şi la secetă. Iubeşte lumina directă a soarelui, şi nu creşte în zone semiumbroase sau acoperite.
Atinge în medie înălţimea de 1,5 - 4 metri, dar în condiţii optime de mediu poate atinge şi 8 metri. Când clima zonei geografice unde creşte este totuşi prea aspră, cătina se adaptează la acest factor extern devenind un arbust târâtor.
Înfloreşte în lunile martie-aprilie, depinde de temperatură. Fructifică anual, însă abundent doar după vârsta de 4-5 ani, şi atunci o dată la doi ani.
Planta creşte în flora spontană a Eurasiei, cu optimul de adaptare ecologică şi centrul distribuţiei în Asia Centrală, unde se întâlneşte mai ales în zonele montane. Dacă în Asia ocupă un areal imens, partea din Europa unde este răspândită contă într-o prelungire minusculă.
La noi în ţară este răspândită îndeosebi în regiunea deluroasă a Munteniei şi Moldovei, fiind mai rară în stepele litorale ale Mării Negre. Cea mai largă răspândire a cătinei a fost observată în zona bazinului râului Buzău, unde creşte din abundenţă atât de-a lungul albiilor râurilor şi izvoarelor, cât şi pe versanţii care urcă la mari înălţimi. Este o plantă căreia-i priesc terenurile sălbatice, cu vegetatie diversă şi însorite.
Conform cercetărilor efectuate de specialişti de prestigiu precum Ing. Ştefan Manea, prof. univ. dr. chim. Ion Brad, dr. Luminiţa Brad şi Ing. Florica Radu, cătina care creşte în ţara noastră are un conţinut chimic de excepţie, poate cel mai bogat din întreaga lume. Planta a fost studiată şi ameliorată în Staţiunea Horticolă "Mărăcineni", unde s-au obţinut varietăţi cu ţepi reduşi. Trebuie menţionat că nicăieri în lume nici varietatea naturală, nici soiurile ameliorate nu au conţin atât de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi şi aminoacizi la nivelul cătinei care creşte în România, mai ales în zona subcarpatică.
Cătina prin istorie
Primele popoare care au descoperit valenţele terapeutice ale cătinei au fost tracii, hinduşii, grecii, chinezii, mongolii, celţii şi slavii. Prima documentare scrisă apare în secolul VII după Hristos în tratatul clasic de medicină tibetană "Rgyud Bzi" care recomanda în mod explicit consumul de fructe de cătină pentru şerpaşi sau cei care călătoreau la mari înălţimi.
Cele patru cărţi fundamentale ale medicinei chinezeşti tradiţionale apărute în decursul dinastiei Tang (907 după Hristos) recomandau tratamentul cu cătină pentru tratamentul bolilor de piele şi afecţiunilor tubului digestiv. În Rusia, unde creşte pe suprafeţe foarte mari, cătina a fost numită "Ananas Siberian" datorită sucului plăcut şi proprietăţilor revigorante, foarte apreciate în condiţiile climei aspre de acolo.
Virtuţile plantei nu au scăpat neobservate şi în perioada modernă, când au fost pentru început utilizate experimental în alimentaţia cosmonauţilor sovietici, deoarece pe lângă celelalte calităţi ale cătinei, oamenii de ştiinţă din Moscova au descoperit că aceasta protejează organismul uman de radiaţiile cosmice. Potenţialul cătinei a determinat introducerea ei ca plantă de cultură în S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China şi Ucraina. Există la nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiază şi în prezent tainele acestui adevărat miracol al Naturii.
Cu toate că se foloseşte din cele mai vechi timpuri, cătina este prelucrată industrial doar în decursul ultimelor decenii, iar în ultimii ani a devenit speranţă pentru suferinzii multor afecţiuni grave.
În România, de peste 30 ani se fac cercetări sistematice asupra cătinei de către Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic şi Institutul de Cercetări Alimentare. Cercetările urmăresc valorificare componentelor chimic din plantă. Produsul cel mai valoros este aşa numitul ulei de cătină.
Ce conţine ?
Pentru biologie şi medicină, cătina românească prezintă încă un mister ale cărui taine binefăcătoare aşteaptă să fie descoperite în totalitate, în ciuda deceniilor de cercetări minuţioase. Până în prezent cercetările au confirmat faptul că fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi.
Conţine şi cantităţi mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli. În urma analizelor de laborator a reieşit că fructul cătinei conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.
Celebrul şi căutatul ulei de cătină conţine la rândul său, în proporţie de circa 80-90% acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. Seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.
Cum ne ajută cătina ?
Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât şi alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul neînsemnate. Foarte apreciat este uleiul de cătină, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar şi în cazuri grave de arsuri termice şi chimice, sau afecţiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri. Merită amintit un caz relatat de ing. Ştefan Manea, referitor la un accident de muncă grav petrecut în anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu.
Accidentul respectiv s-a soldat cu şase victime, cu arsuri de gradele 3 şi 4 pe suprafeţe de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticaţi fără şanse de supravieţuire şi au rămas internaţi la Sitalul Judeţean Giurgiu în aşteptarea fatidicului deznodământ.
Ing. Ştefan Manea apelează urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experţi în cătină la nivel mondial. Acesta este adus de urgenţă cu elicopterul de la Facultatea de Medicină din Târgu Mureş, unde pe atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de cătină cu care le-a uns şi pansat rănile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos. Cei trei ingineri nu au intrat în blocaj renal în faza următoare, iar arsurile s-au vindecat. Cei trei au scăpat de la moarte şi trăiesc sănătoşi şi în prezent.
Uleiul de cătină este folosit şi în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, diareei, urticariei şi stărilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei şi chiar stresului. Utilizările cătinei în geriatrie au dat rezultate spectaculoase, iar cercetările recente o recomandă şi în oncologie. Cercetări efectuate în Marea Britanie au descoperit capacitatea cătinei de a inhiba dezvoltarea unor tumori.
De asemenea, este eficientă şi în tratarea hipertensiunii arteriale, afecţiunilor coronariene, oftalmologice şi gingivale. Este un redutabil antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant în mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este folosită cu succes şi în tratamentul psoriazisului, în prevenirea cancerului şi ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriană, inhibitoare a poftei de mâncare în cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor şi limfoamelor, afecţiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamaţii digestive, constipaţie, afecţiuni ale aparatului urinar şi al celui genital, afecţiuni hematologice, afecţiuni virale, afecţiuni ale sistemului nervos şi psihice.
În plus, în cătina albă se găsesc o seamă de substanţe cu efect hormonal prin ele însăşi, sau substanţe care reprezintă precursori ai anumitor hormoni.
În uleiul de cătină este probabilă existenţa prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activităţii hormonale care stimulează musculatura netedă), dar mai precis se găsesc acizi graşi nesaturaţi cu două sau trei duble legături care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor. O altă susbstanţă cu efect hormonal cre se găseşte în cantităţi mari în cătină este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul - aminoacid esenţial care se găseşte în cantităţi mari îndeosebi în fructele uscate şi pulverizate de cătină.
Cu aceste calităţi şi proprietăţi extraordinare, dintre care multe aşteaptă să fie descoperite de lumea ştiinţifică, cătina care creşte în România se remarcă încă o dată ca una dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal şi alimentar din întreaga lume. Iar noi românii putem oricând să apelăm la secretele acestei adevărate comori a botanicii naţionale.
http://www.descopera.ro/
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Planta românească unică în lume cu beneficii uimitoare.
Datorită conţinutului mare de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli, această plantă eset considerată un adevărat miracol al naturii luptând împotriva asteniei, a cancerului şi a îmbătrânirii pielii.
Se prezintă ca un arbust tufos, extrem de rezistent în egală măsură la ger şi la secetă. Iubeşte lumina directă a soarelui, şi nu creşte în zone semiumbroase sau acoperite.
Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu a tinge în medie înălţimea de 1,5 – 4 metri, dar în condiţii optime de mediu poate atinge şi 8 metri. Când clima zonei geografice unde creşte este totuşi prea aspră, cătina se adaptează la acest factor extern devenind un arbust târâtor.
Înfloreşte în lunile martie-aprilie, depinde de temperatură. Fructifică anual, însă abundent doar după vârsta de 4-5 ani, şi atunci o dată la doi ani.
Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale.
Până în prezent cercetările au confirmat faptul că fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi.
„Cătina este un medicament în sine. Conține vitamine liposolubile, care se absorb în sânge și poate fi preparată ca ceai, dar se găsește sub formă de sirop și chiar conservată în miere”, explică medicul primar Alice Popescu, specializat în medicină generală, acupunctură și fitoterapie, la Institutul Național de Medicină Complementară și Alternativă.
În urma analizelor de laborator a reieşit că fructul cătinei conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.
Celebrul şi căutatul ulei de cătină conţine la rândul său, în proporţie de circa 80-90% acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. Seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.
,,În funcţie de situaţie, se pot consuma10-15 picături de ulei de cătină de 2-3 ori pe zi, spune expertul în homeopatie”, explică specialistul.
Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât şi alimentar:
Luptă împotriva asteniei
,,Are o concentraţie foarte mare de vitamine atât hidrosolubile, precum vitamina C, cât şi liposolubile (vitaminele E, F)şi poate fi folosită ca un concetrat polivitaminic natural”, adaugă medicul Alice Popescu.
Creşte imunitatea
,,Datorită numeroaselor vitamine pe care le conţine, cătina stimulează sistemul imunitar, ” mai ales în cazul copiilor şi al persoanelor care trec printr-o perioadă de solicitare crescută mai spune expertul în homeopatie.
Protejează vederea
,,Este utilă în menţinerea acuităţii vizuale în special la persoanele trecute de 40 de ani”, adaugă Alice Popescu
Ţine cancerul la distanţă
Datorită conţinutului de vitamine A, C, E şi al altor substanţe flavonoide este un foarte bun antioxidat şi s-a demonstrat că are efect antitumoral, fiind eficientă în tratarea pacienţilor cu tumori şi stări precanceroase.
Menţine pielea tânără
Pe lângă vitamina C, cătina are vitaminele E şi A pentru a face din cătină şi uleiul extras din ea, cea mai bună soluţie naturală pentru regenerarea pielii. Uleiul de cătină este potrivit pentru toate tipurile de ten, având un puternic efect antirid.
Datorită ingredientelor active din conţinutul său, uleiul de cătină presat la rece vindecă pielea de arsuri (inclusiv solare), răni, psoriazis, dermatite, eczeme, acnee, herpes.
http://www.doctorulzilei.ro
Datorită conţinutului mare de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli, această plantă eset considerată un adevărat miracol al naturii luptând împotriva asteniei, a cancerului şi a îmbătrânirii pielii.
Se prezintă ca un arbust tufos, extrem de rezistent în egală măsură la ger şi la secetă. Iubeşte lumina directă a soarelui, şi nu creşte în zone semiumbroase sau acoperite.
Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu a tinge în medie înălţimea de 1,5 – 4 metri, dar în condiţii optime de mediu poate atinge şi 8 metri. Când clima zonei geografice unde creşte este totuşi prea aspră, cătina se adaptează la acest factor extern devenind un arbust târâtor.
Înfloreşte în lunile martie-aprilie, depinde de temperatură. Fructifică anual, însă abundent doar după vârsta de 4-5 ani, şi atunci o dată la doi ani.
Puţine plante din flora autohtonă, ba chiar mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi diverselor aplicaţii medicale.
Până în prezent cercetările au confirmat faptul că fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi.
„Cătina este un medicament în sine. Conține vitamine liposolubile, care se absorb în sânge și poate fi preparată ca ceai, dar se găsește sub formă de sirop și chiar conservată în miere”, explică medicul primar Alice Popescu, specializat în medicină generală, acupunctură și fitoterapie, la Institutul Național de Medicină Complementară și Alternativă.
În urma analizelor de laborator a reieşit că fructul cătinei conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B.
Celebrul şi căutatul ulei de cătină conţine la rândul său, în proporţie de circa 80-90% acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. Seminţele de cătină sunt bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.
,,În funcţie de situaţie, se pot consuma10-15 picături de ulei de cătină de 2-3 ori pe zi, spune expertul în homeopatie”, explică specialistul.
Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât şi alimentar:
Luptă împotriva asteniei
,,Are o concentraţie foarte mare de vitamine atât hidrosolubile, precum vitamina C, cât şi liposolubile (vitaminele E, F)şi poate fi folosită ca un concetrat polivitaminic natural”, adaugă medicul Alice Popescu.
Creşte imunitatea
,,Datorită numeroaselor vitamine pe care le conţine, cătina stimulează sistemul imunitar, ” mai ales în cazul copiilor şi al persoanelor care trec printr-o perioadă de solicitare crescută mai spune expertul în homeopatie.
Protejează vederea
,,Este utilă în menţinerea acuităţii vizuale în special la persoanele trecute de 40 de ani”, adaugă Alice Popescu
Ţine cancerul la distanţă
Datorită conţinutului de vitamine A, C, E şi al altor substanţe flavonoide este un foarte bun antioxidat şi s-a demonstrat că are efect antitumoral, fiind eficientă în tratarea pacienţilor cu tumori şi stări precanceroase.
Menţine pielea tânără
Pe lângă vitamina C, cătina are vitaminele E şi A pentru a face din cătină şi uleiul extras din ea, cea mai bună soluţie naturală pentru regenerarea pielii. Uleiul de cătină este potrivit pentru toate tipurile de ten, având un puternic efect antirid.
Datorită ingredientelor active din conţinutul său, uleiul de cătină presat la rece vindecă pielea de arsuri (inclusiv solare), răni, psoriazis, dermatite, eczeme, acnee, herpes.
http://www.doctorulzilei.ro
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Dr. Oz preciza în emisiunea sa "The Dr. Oz Show" că acest fruct, cătina, este printre puţinele surse naturale de acizi graşi omega-7, care te ajută să rămâi slabă. Potrivit unui studiu realizat pe cobai şoareci, se pare că în urma unui regim alimentar identic, unul dintre cobai s-a îngrăşat foarte mult, în vreme ce celălalt care lua zilnic ulei de cătină a rămas la o greutate constantă şi nu a prezentat niciun risc de a dezvolta diabet şi boli de inimă.
http://www.eva.ro/dietafitness/diet...ta-sa-slabesti-5-beneficii-articol-45500.html
Dacă ai la îndemână cătină poţi să-ţi faci singură uleiul:
-spală fructele şi apasă-le puţin pentru a absoarbe excesul de suc;
- pune 3 părţi cătină şi 2 părţi ulei de migdale, măsline sau floarea soarelui (presate la rece) în blender;
- lasă acest amestec timp de 3 săptămâni într-un borcan închis şi plasat într-un loc răcoros şi întunecat, amestecând din când în când;
- după cele 3 săptămâni alege uleiul format şi păstrează-l într-un recipient închis ermetic, la răcoare şi întuneric.
http://www.eva.ro/dietafitness/diet...ta-sa-slabesti-5-beneficii-articol-45500.html
Dacă ai la îndemână cătină poţi să-ţi faci singură uleiul:
-spală fructele şi apasă-le puţin pentru a absoarbe excesul de suc;
- pune 3 părţi cătină şi 2 părţi ulei de migdale, măsline sau floarea soarelui (presate la rece) în blender;
- lasă acest amestec timp de 3 săptămâni într-un borcan închis şi plasat într-un loc răcoros şi întunecat, amestecând din când în când;
- după cele 3 săptămâni alege uleiul format şi păstrează-l într-un recipient închis ermetic, la răcoare şi întuneric.
Pe langa cantitati enorme de vitamina C si vitamina E, cantitati rezonabile de vitamine B (B1, B2, B9), vitamina K, vitamina P, catina mai contine carotenoizi (betacaroten, licopen, criptoxantina, taraxantina, zeaxantina, fitofluina), flavonoizi (kaemferol, quercitina, etc), lecitine (colina, inozitolul), fitosteroli, acizi grasi esentiali, polifenoli, oligoelemente (Ca, P, Mg, K, Fe, Na, etc).
Uleiul de catina are proprietati remarcabile (sfatulmedicului.ro):
Uleiul de catina are proprietati remarcabile (sfatulmedicului.ro):