anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Un şomer din Bacău a câştigat câte o franzelă pentru fiecare zi din restul vieţii sale "statistice". Obişnuieşte acum să le spună vânzătoarelor că speră să facă o pagubă cât mai mare.
E o fotografie clasică de premiant. Bărbatul acesta uscăţiv şi blând priveşte spre aparat şi zâmbeşte. Cu o mână ţine o bucată roşie de carton, pe care scrie "Pâine gratis pe viaţă", cu cealaltă strânge mâna unui domn în cămaşă. În spate e un munte de plicuri, luminat de sus, printr-o deschizătură în tavan. Ceva din lumina asta cade, convenabil din punct de vedere stilistic, peste creştetul premiantului.
MULTIMEDIA
Un român a câştigat pâine pe viaţă
VIDEO evz.roVezi mai multe
Un român a câştigat pâine pe viaţă
Un şomer din Bacău a câştigat câte o franzelă pentru fiecare zi din restul vieţii sale. Obişnuieşte acum să le spună vânzătoarelor că speră să facă o pagubă cât mai mare.
Lângă fotografie e declaraţia sa la cald dată organizatorilor concursului, declaraţie ce va fi preluată de mai toată presa din Bacău: "Încă sunt bulversat de norocul care a dat peste mine. Aseară m-am întors de la Piatra Neamţ, de la nişte rude. Eu am fost mecanic de avioane şi venisem doar pentru a-mi viza carnetul de şomer. Când am primit telefonul, am crezut că face cineva o glumă. Se pare totuşi că soarta şi-a întors în cele din urmă privirea şi către mine".
Timp de 53 de ani, soarta presărase peste Silviu Răileanu numai firimituri: aproximativ 500 de premii la concursuri de toate felurile, între care enumerăm doar un miel, trei milioane de lei vechi, un binoclu de buzunar pe care nu l-a scos nici acum din cutie şi un ceas de mână.
Din clipa în care directorul unei fabrici de panificaţie din Bacău i-a înmânat bucata roşie de carton, providenţa a răsturnat peste el un camion de pâine. Pâinea cea de toate zilele, pâine pentru o viaţă; franzele aurii numai una şi una, crocante, cu miez alb ca laptele. La urma urmei, e visul împlinit al oricărui român cumsecade.
Statisticile spun că 90% dintre conaţionali seamănă cu domnul Silviu Răileanu dintr-un punct de vedere: mănâncă zilnic pâine. Aproximativ 60% dintre conaţionali optează pentru pâinea albă, considerată mai gustoasă, în timp ce 38% preferă pâinea neagră, care ar fi mai sănătoasă. Puţin peste 1% din totalul românilor spun că nu se ating de acest produs.
"Şi la un moment dat mă loveşte foamea"
Din august, atunci când şomerul Răileanu s-a transformat în marele câştigător, bucata roşie de carton stă pe muşamaua din sufragerie, după o vază cu flori de plastic. Premiul propriu-zis e dosit în dormitor: o colecţie de taloane colorate, prinse cu elastic. Fiecare talon desprins înseamnă o pâine la magazin. Pentru el înseamnă al naibii de mult. Până una-alta, firma de panificaţie i-a înmânat premiul pe primii doi ani. După această perioadă, Răileanu va hotărî dacă vrea în continuare franzele sau dacă vrea să transforme totul în bani. Acum nu ştie ce va face.
Ideea e că s-ar putea să nu aibă parte chiar de "pâine pe viaţă": premiul e calculat pentru speranţa medie de viaţă calculată recent de Institutul Naţional de Statistică – 70 de ani în cazul bărbaţilor. Raportat la vârsta actuală a câştigătorului şi la preţul franzelei (1,2 lei), premiul are valoarea de 6.480 de lei.
În alegerea sa, marele câştigător mai trebuie să ţină cont de o tendinţă: în România, pâinea se micşorează mereu, în pas cu obiceiul de consum al cetăţeanului. Cum un român mănâncă acum în medie 200-250 de grame, şi franzeluţa a ajuns tot pe acolo.
Deocamdată, moldovenii se ţin tari pe poziţii, aşa că pâinea de Bacău are încă 300 de grame. Până ajunge Silviu Răileanu la 70 de ani, franzela ar putea ajunge însă cât o chiflă ceva mai mare.
De când merge zilnic la magazin să-şi ia franzela, mai toate vânzătoarele îl cunosc. De altfel, poza lui e pusă peste tot, "ca la «Prindeţi-l şi ucideţi-l!»".
Le zice doamnelor de la tejghea în felul lui, fără vreun zâmbet, că vrea să le facă o pagubă cât mai mare. Ele par să nu aibă nimic împotrivă. De altfel, premiul ăsta i-a schimbat din obiceiuri: a adăugat câteva opriri la plimbările sale lungi, de şomer fără cauză. S-ar zice că l-a făcut şi un om mai bun.
"Am calculat: merg şase kilometri pe oră, asta e media. Plec dimineaţa pe la 9.00 de acasă şi vin pe la 1.00. Merg până în capătul oraşului, până la Metro, fac turul oraşului prin parc, umblu. Îmi place să umblu. Fac vreo 20-25 de kilometri pe zi. Şi la un moment dat mă loveşte foamea. Intru şi-mi iau câte o pâine şi fac pe turistul, mănânc în timp ce merg. Pe urmă, când vin acasă, iar mai iau una. Merg prin oraş şi văd câte o bătrână din asta nenorocită, săraci din ăştia, şi mi-aduc aminte de maică-mea. Şi dacă eu simt că încă mai am ceva, dar bătrânii ăia pe care-i vezi când tremură... Fac aici o diferenţă, alţii m-ar lua de rasist: mai sunt şi ţigani care, dacă le dai banul, după ce adună mai mulţi şi îşi iau băutură sau din aia care suflă în pungi. Dar văd bătrâne din alea care merită. Şi acum, ca să fac şi economie la bani, pentru că nu plec cu bani la mine, văd unde este un magazin, iau o pâine din asta şi le dau".
Sunt bătrâni care tremură când primesc pâinea, faţa li se luminează. Iar marele câştigător se simte şi el mai bine.
Silviu Răileanu merge mâine să-şi caute de lucru
Sufrageria e o colecţie înduioşătoare de nimicuri: un steag al Statelor Unite pe frigider, o sticlă de şampanie, un vechi cuptor cu microunde folosit ca suport pentru maimuţoi mici de pluş, o siglă Dacia pe un raft, alături de o mică statuetă cu Cerbul de Aur. Viaţa marelui câştigător e tapetată cu lucruri mici, strălucitoare.
În dreptul ferestrei e televizorul, deschis pe un canal de ştiri. "În căutarea soluţiilor de criză", aşa scrie pe bandă. Deasupra televizorului, flacăra candelei înnegreşte o bucată de perete. Canapeaua decolorată e lipită de peretele opus.
Silviu Răileanu e uşor înţepenit pe scaun. Glumeşte întruna fără să zâmbească, se declară optimist convins.
De exemplu, speră ca mâine, la un an şi două zile după ce a rămas fără loc de muncă, să găsească ceva. "Am văzut pe postul local de la noi din Bacău că se face o bursă a locurilor de muncă pentru absolvenţi şi o să mă duc. Acum nu ştiu ce fel de absolvenţi... Au zis că nu numai de anul ăsta. Că şi eu sunt absolvent, dar de acum 33 de ani. Poate găsesc un loc de muncă, că nu mă mai ţine", explică bărbatul.
După ce i s-a aplicat tăierea regulamentară de 15% din ajutorul de şomaj, marele câştigător primeşte doar 460 de lei lunar. Cam 200 de lei e însă rata la bancă, pentru un împrumut de 5.000 de lei luat acum cinci ani. Atunci a murit maică-sa şi au mai fost şi restanţele la întreţinere, administratorul a ameninţat că-l târăşte în faţa judecătorului pentru câteva sute de lei. S-a speriat, a împrumutat şi a plătit, cu toate că alţii aveau de trei ori mai mult şi nu le-a zis nimeni nimic. "M-au văzut mai fraier".
Ştiri, muzică, stradă
Pe banda ecranului curg informaţii despre dezbateri parlamentare, despre moţiuni, despre soluţii. Marele câştigător se uită mult la televiziunile de ştiri, devine de fiecare dată martor la o "întrecere a proştilor". Pâine şi circ. "Circul e la televizor, pâinea o am. Doar că circul de la televizor nu-i chiar gratuit, că trebuie să plătesc pentru cablu", glumeşte el. Când se plictiseşte, dă pe MTV sau pe VH1 şi spală ţipetele analiştilor cu ritmuri de dans. Apoi coboară iarăşi în stradă.
În plimbările sale zilnice, Silviu Răileanu obişnuieşte să mănânce pâine şi să se uite pe cer după avioane. Pentru că vreo 30 de ani a reparat mai toate tipurile, le cunoaşte după zgomotul motorului, respectiv după dâra albicioasă care se prelinge în urmă. Îşi coboară apoi privirea spre stradă şi vede oameni care vorbesc singuri, şi nu, nu sunt din aceia care şi-au pus căşti la telefon. Sunt nenorociţi care se ceartă singuri, cum era femeia aceea care s-a oprit în intersecţia de la Piaţa Sud şi a început dintr-odată să strige: "Trăiască România!". O parte dintre oamenii fără noroc ajung să-şi piardă minţile.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/rom...circul-e-la-televizor-painea-o-am-910246.html
E o fotografie clasică de premiant. Bărbatul acesta uscăţiv şi blând priveşte spre aparat şi zâmbeşte. Cu o mână ţine o bucată roşie de carton, pe care scrie "Pâine gratis pe viaţă", cu cealaltă strânge mâna unui domn în cămaşă. În spate e un munte de plicuri, luminat de sus, printr-o deschizătură în tavan. Ceva din lumina asta cade, convenabil din punct de vedere stilistic, peste creştetul premiantului.
MULTIMEDIA
Un român a câştigat pâine pe viaţă
VIDEO evz.roVezi mai multe
Un român a câştigat pâine pe viaţă
Un şomer din Bacău a câştigat câte o franzelă pentru fiecare zi din restul vieţii sale. Obişnuieşte acum să le spună vânzătoarelor că speră să facă o pagubă cât mai mare.
Lângă fotografie e declaraţia sa la cald dată organizatorilor concursului, declaraţie ce va fi preluată de mai toată presa din Bacău: "Încă sunt bulversat de norocul care a dat peste mine. Aseară m-am întors de la Piatra Neamţ, de la nişte rude. Eu am fost mecanic de avioane şi venisem doar pentru a-mi viza carnetul de şomer. Când am primit telefonul, am crezut că face cineva o glumă. Se pare totuşi că soarta şi-a întors în cele din urmă privirea şi către mine".
Timp de 53 de ani, soarta presărase peste Silviu Răileanu numai firimituri: aproximativ 500 de premii la concursuri de toate felurile, între care enumerăm doar un miel, trei milioane de lei vechi, un binoclu de buzunar pe care nu l-a scos nici acum din cutie şi un ceas de mână.
Din clipa în care directorul unei fabrici de panificaţie din Bacău i-a înmânat bucata roşie de carton, providenţa a răsturnat peste el un camion de pâine. Pâinea cea de toate zilele, pâine pentru o viaţă; franzele aurii numai una şi una, crocante, cu miez alb ca laptele. La urma urmei, e visul împlinit al oricărui român cumsecade.
Statisticile spun că 90% dintre conaţionali seamănă cu domnul Silviu Răileanu dintr-un punct de vedere: mănâncă zilnic pâine. Aproximativ 60% dintre conaţionali optează pentru pâinea albă, considerată mai gustoasă, în timp ce 38% preferă pâinea neagră, care ar fi mai sănătoasă. Puţin peste 1% din totalul românilor spun că nu se ating de acest produs.
"Şi la un moment dat mă loveşte foamea"
Din august, atunci când şomerul Răileanu s-a transformat în marele câştigător, bucata roşie de carton stă pe muşamaua din sufragerie, după o vază cu flori de plastic. Premiul propriu-zis e dosit în dormitor: o colecţie de taloane colorate, prinse cu elastic. Fiecare talon desprins înseamnă o pâine la magazin. Pentru el înseamnă al naibii de mult. Până una-alta, firma de panificaţie i-a înmânat premiul pe primii doi ani. După această perioadă, Răileanu va hotărî dacă vrea în continuare franzele sau dacă vrea să transforme totul în bani. Acum nu ştie ce va face.
Ideea e că s-ar putea să nu aibă parte chiar de "pâine pe viaţă": premiul e calculat pentru speranţa medie de viaţă calculată recent de Institutul Naţional de Statistică – 70 de ani în cazul bărbaţilor. Raportat la vârsta actuală a câştigătorului şi la preţul franzelei (1,2 lei), premiul are valoarea de 6.480 de lei.
În alegerea sa, marele câştigător mai trebuie să ţină cont de o tendinţă: în România, pâinea se micşorează mereu, în pas cu obiceiul de consum al cetăţeanului. Cum un român mănâncă acum în medie 200-250 de grame, şi franzeluţa a ajuns tot pe acolo.
Deocamdată, moldovenii se ţin tari pe poziţii, aşa că pâinea de Bacău are încă 300 de grame. Până ajunge Silviu Răileanu la 70 de ani, franzela ar putea ajunge însă cât o chiflă ceva mai mare.
De când merge zilnic la magazin să-şi ia franzela, mai toate vânzătoarele îl cunosc. De altfel, poza lui e pusă peste tot, "ca la «Prindeţi-l şi ucideţi-l!»".
Le zice doamnelor de la tejghea în felul lui, fără vreun zâmbet, că vrea să le facă o pagubă cât mai mare. Ele par să nu aibă nimic împotrivă. De altfel, premiul ăsta i-a schimbat din obiceiuri: a adăugat câteva opriri la plimbările sale lungi, de şomer fără cauză. S-ar zice că l-a făcut şi un om mai bun.
"Am calculat: merg şase kilometri pe oră, asta e media. Plec dimineaţa pe la 9.00 de acasă şi vin pe la 1.00. Merg până în capătul oraşului, până la Metro, fac turul oraşului prin parc, umblu. Îmi place să umblu. Fac vreo 20-25 de kilometri pe zi. Şi la un moment dat mă loveşte foamea. Intru şi-mi iau câte o pâine şi fac pe turistul, mănânc în timp ce merg. Pe urmă, când vin acasă, iar mai iau una. Merg prin oraş şi văd câte o bătrână din asta nenorocită, săraci din ăştia, şi mi-aduc aminte de maică-mea. Şi dacă eu simt că încă mai am ceva, dar bătrânii ăia pe care-i vezi când tremură... Fac aici o diferenţă, alţii m-ar lua de rasist: mai sunt şi ţigani care, dacă le dai banul, după ce adună mai mulţi şi îşi iau băutură sau din aia care suflă în pungi. Dar văd bătrâne din alea care merită. Şi acum, ca să fac şi economie la bani, pentru că nu plec cu bani la mine, văd unde este un magazin, iau o pâine din asta şi le dau".
Sunt bătrâni care tremură când primesc pâinea, faţa li se luminează. Iar marele câştigător se simte şi el mai bine.
Silviu Răileanu merge mâine să-şi caute de lucru
Sufrageria e o colecţie înduioşătoare de nimicuri: un steag al Statelor Unite pe frigider, o sticlă de şampanie, un vechi cuptor cu microunde folosit ca suport pentru maimuţoi mici de pluş, o siglă Dacia pe un raft, alături de o mică statuetă cu Cerbul de Aur. Viaţa marelui câştigător e tapetată cu lucruri mici, strălucitoare.
În dreptul ferestrei e televizorul, deschis pe un canal de ştiri. "În căutarea soluţiilor de criză", aşa scrie pe bandă. Deasupra televizorului, flacăra candelei înnegreşte o bucată de perete. Canapeaua decolorată e lipită de peretele opus.
Silviu Răileanu e uşor înţepenit pe scaun. Glumeşte întruna fără să zâmbească, se declară optimist convins.
De exemplu, speră ca mâine, la un an şi două zile după ce a rămas fără loc de muncă, să găsească ceva. "Am văzut pe postul local de la noi din Bacău că se face o bursă a locurilor de muncă pentru absolvenţi şi o să mă duc. Acum nu ştiu ce fel de absolvenţi... Au zis că nu numai de anul ăsta. Că şi eu sunt absolvent, dar de acum 33 de ani. Poate găsesc un loc de muncă, că nu mă mai ţine", explică bărbatul.
După ce i s-a aplicat tăierea regulamentară de 15% din ajutorul de şomaj, marele câştigător primeşte doar 460 de lei lunar. Cam 200 de lei e însă rata la bancă, pentru un împrumut de 5.000 de lei luat acum cinci ani. Atunci a murit maică-sa şi au mai fost şi restanţele la întreţinere, administratorul a ameninţat că-l târăşte în faţa judecătorului pentru câteva sute de lei. S-a speriat, a împrumutat şi a plătit, cu toate că alţii aveau de trei ori mai mult şi nu le-a zis nimeni nimic. "M-au văzut mai fraier".
Ştiri, muzică, stradă
Pe banda ecranului curg informaţii despre dezbateri parlamentare, despre moţiuni, despre soluţii. Marele câştigător se uită mult la televiziunile de ştiri, devine de fiecare dată martor la o "întrecere a proştilor". Pâine şi circ. "Circul e la televizor, pâinea o am. Doar că circul de la televizor nu-i chiar gratuit, că trebuie să plătesc pentru cablu", glumeşte el. Când se plictiseşte, dă pe MTV sau pe VH1 şi spală ţipetele analiştilor cu ritmuri de dans. Apoi coboară iarăşi în stradă.
În plimbările sale zilnice, Silviu Răileanu obişnuieşte să mănânce pâine şi să se uite pe cer după avioane. Pentru că vreo 30 de ani a reparat mai toate tipurile, le cunoaşte după zgomotul motorului, respectiv după dâra albicioasă care se prelinge în urmă. Îşi coboară apoi privirea spre stradă şi vede oameni care vorbesc singuri, şi nu, nu sunt din aceia care şi-au pus căşti la telefon. Sunt nenorociţi care se ceartă singuri, cum era femeia aceea care s-a oprit în intersecţia de la Piaţa Sud şi a început dintr-odată să strige: "Trăiască România!". O parte dintre oamenii fără noroc ajung să-şi piardă minţile.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/rom...circul-e-la-televizor-painea-o-am-910246.html