Cutremurul de la Lisabona, 1 noiembrie 1755
noiembrie 10, 2009
Matei 24:7 – Pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si ciumi.
Luca 1:25-26 – Vor fi semne in soare, in luna si in stele. Si pe pamant va fi stramtorare printre neamuri, care nu vor sti ce sa faca la auzul urletului marii si al valurilor; oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptatea lucrurilor care se vor intampla pe pamant; caci puterile cerurilor vor fi clatinate.
Hristos ii indemnase pe copiii Sai sa fie atenti la semnele revenirii Sale si sa se bucure cand vor vedea semnele revenirii Regelui lor.
Şi ca o împlinire a acestei proorocii, în anul 1755 a avut loc cel mai groaznic cutremur care a fost cunoscut vreodată. Deşi în general este cunoscut sub numele de cutremurul din Lisabona, el s-a întins pe o mare parte din Europa, Africa şi America. A fost simţit în Gröenlanda, în Indiile de Vest, în insulele Madeira, în Norvegia şi Suedia, Marea Britanie şi Irlanda. El s-a extins pe o suprafaţă de 4 milioane de mile pătrate.
In Africa, socul a fost aproape tot atat de puternic ca si in Europa. O mare parte a orasului Alger a fost distrus, iar la o mica distanta de Maroc, un sat de 8 sau 10.000 de locuitori a fost inghitit cu totul. Un val urias a maturat coasta Spaniei si a Africii, inundand orase si prvocand o mare distrugere. In Spania si Portugalia socul s-a manifestat cu o violenta extrema. La Cadix, se spune ca valul fluxului o a fost de 18 metri inaltime.
Sir Charles Lyell scrie in cartea sa Principles of Geology, p. 495:
“Munţii cei mai mari din Portugalia au fost zguduiţi puternic, din temelie, iar unii dintre ei s-au despicat din vârf şi s-au rostogolit într-un mod ciudat, părţi mari dintre ei fiind aruncate în văile învecinate. S-a spus că au ieşit flăcări din aceşti munţi.
La Lisabona, în adâncurile pământului s-a auzit un bubuit de tunet şi îndată după aceea o zguduitură puternică a distrus o mare parte din oraş. În timp de aproximativ şase minute, au pierit 60.000 de persoane. La început apele oceanului s-au retras lăsând ţărmul uscat, apoi au revenit cu violenţă, ridicându-se cu 15 metri şi chiar mai mult deasupra nivelului obişnuit.
Printre alte ravagii care au avut loc la Lisabona în timpul catastrofei, a fost şi prăbuşirea unui chei nou construit, în întregime din marmură, imens de costisitor. Un mare număr de oameni se refugiaseră acolo, căci părea un loc sigur de scăpare, în care ar fi fost la adăpost de căderea zidurilor; dar deodată cheiul s-a prăbuşit cu toţi oameni de pe el şi nici un om n-a mai ieşit la suprafaţă.”
François Marie Arouet este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari iluministi si ganditori francezi. Rationalist convins, filozof, scriitor, pamfletist, Voltaire, a fost mai tot timpul in contradictie cu timpul sau. De multe ori inchis datorita convingerilor sale, a atacat si ridiculizat in scrierile sale aristocratismul si crestinismul timpului sau. In special, religia crestina, avea darul sa-i trezeasca cele mai neplacute sentimente: “Creştinismul este cea mai ridicolă, cea mai absurdă şi cea mai sângeroasă religie care a infectat vreodată pământul”. Scoasa din contextul istoric si religios in care a trait Voltaire, afirmatia este cu adevarat zguduitoare.
Insa pentru el, crestinismul insemna de fapt catolicismul secolului 18. Dar si despre crestini afirma ca daca “vor ca noi să credem într-un Mântuitor atunci ar trebui ca ei să arate ceva mai mântuiţi.” Totusi, in acesta privinta, afirmatia lui Voltaire nu este chiar exagerata.Era trecut bine de 60 de ani (ajuns deja la culmea maturitatii sale artistice), cand a scris un poem la comanda. Nu vreun imparat sau nobil, vreo printesa sau vreun prieten i-a cerut lucrul sau altcineva ci altceva.
“Şi pe când cei crezuţi înţelepţi raţionează,
Un cutremur cumplit Lisabona-o ruinează,
Şi-alte treizeci cetăţi cad sub greul dezastru
Pe ‘ntreg Tage de-alung, pân’la oceanul albastru
Iar, natura de-o‘ntrebi, mut e pământul şi cerul
Ne trebuie Dumnezeu, să ne explice misterul.
Numai El ştie tot; la El totu-i lumină
Mângâierea’i la El şi înţelepciunea deplină.
Trecutul nostru e doar o amintire prea tristă;
Prezentul e îngrozitor, dacă viitor nu există.
Dacă mormântu-a distrus pe om – suflet, substanţă
‘Mâine-o fi, poate, mai bine’, – iată-a noastră speranţă!‘
Toate bune sunt azi’ – se amăgesc oamenii-n toate
Şi-aşa doar Dumnezeu, numai El are dreptate!”
Ce l-a determinat pe Voltaire sa scrie aceste randuri? Pentru ca, asa cum lesne se poate observa, el nu doar consemneaza un eveniment ci incearca sa inteleaga substanta tragediei si eventual sa-i atribuie semnificatii speciale, nebanuite, misterioase dar fatidice.
In cartea “Colectia Dezastre naturale – Cutremurele” la pagina 16 si 17 este descris acest cutremur profetic mai pe larg:
In dimineata zilei de 1 noiembrie 1755, o mare parte a celor 275000 de cetateni ai Lisabonei se aflau in biserica, aprinzand lumanari pt. Sarbatoarea Tuturor Sfintilor.
La 9.40, credinciosii din catedrala portugheza centrala au auzit deodata un zgomot asurzitor.
Catedrala s-a zguduit si oamenii au fugit in strada pentru a vedea cum pamantul se ridica in miscari ondulate. Cladirile din tot orasul au inceput dintr-o data sa se darame ucigand mii de oameni. Multi supravietuitori au fugit spre port, dar acolo au privit cu oroare cum se ridicau valuri uriase pe fluviul Tajo dinspre Oceanul Atlantic.
Primul dintre acestea a lovit portul la ora 11 .00.
Dar ce era mai rau abia urma. In cateva ore, sobele supraincalzite si lampile de iluminat au provocat incendii, raspandite rapid de vanturile puternice. Un incendiu urias a cuprins orasul arzand toate ramasitele din lemn ale cladirilor precum si corpurile celor decedati. Acest cutremur teribil impreuna cu inundatiile si incendiile care au urmat au ucis oproximativ 60 000 de oameni.
Aproape trei sferturi dintre cladirile Lisabonei au fost distruse. Se stie din documente ca toate cele 40 de biserici parohiole ale orasului au avut de suferit, jumatate fiind complet distruse.
Incendiile nu au putut fi stinse zile de-a randul.”
In romanul Candide din 1759 Voltaire scrie despre cutremurul din 1 noiembrie 1755:
“Au simtit cum tremura pamantul sub ei. Marea clocotea in port si izbea vasele ancorate. Virtejuri de flacari si cenusa cuprinsesera strazile si pietele, casele se prabuseau, acoperisurile cadeau pana la temelii si temeliile insele se sfaramau…”
“Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) relata ca inainte de cutremur cu opt zile, la Cadiz, un port spaniol nu departe de Lisabona, pamantul s-a umplut de viermi, care au iesit brusc din pamant.”
http://www.scribd.com/doc/16044031/Colectia-dezastre-naturale-Cutremurele
Zguduitura cutremurului a fost urmată imediat de prăbuşirea tuturor bisericilor şi mănăstirilor şi aproape a tuturor clădirilor publice mari şi a peste un sfert din celelalte case. La aproape două ore după cataclism, focul a izbucnit în mai multe cartiere,
mistuind oraşul cu deosebită violenţă timp de trei zile, încât acesta a fost cu totul pustiit.
Cutremurul s-a produs într-o zi de sărbătoare, când bisericile şi mănăstirile erau arhipline de oameni, dintre care foarte puţini au scăpat”.
Groaza poporului era dincolo de orice imaginaţie. Nimeni nu plângea, era mai presus de lacrimi. Toţi alergau încoace şi încolo, înnebuniţi “Misericordia! A venit sfârşitul lumii!”
Mamele îşi uitaseră copiii şi alergau ţinând crucifixuri în braţe. Din nefericire, mulţi au alergat în biserici pentru ocrotire; dar în zadar se invocau lucrurile sfinte. În zadar îmbrăţişau altarele sărmanele făpturi; statui, preoţi şi oameni au fost îngropaţi într-o ruină comună”. S-a apreciat că 90.000 de persoane şi-au pierdut viaţa în acea zi fatală.”
Revista Magazin relateaza si ea despre “Marele cutremur de la Lisabona”:
“Ramas in istorie drept unul dintre cele mai groaznice dezastre naturale, seismul declansat in dimineata zilei de 1 noiembrie 1755 la Lisabona a rapus intre 60.000 si 100.000 de oameni. Urmat de un tsunami gigantic si un incendiu de proportii, cutremurul a dus la distrugerea aproape totala a capitalei portugheze, accentuând tensiunile politice si dând o grea lovitura ambitiilor Portugaliei, de a fi considerata o mare putere coloniala.
Rapoartele contemporane sustin ca miscarile tectonice au durat sase minute, provocând gigantice fisuri, largi de pâna la cinci metri! Putinii supravietuitori s-au refugiat, ingroziti, pe malul marii, pentru a fi martorii unui fenomen neobisnuit: oceanul s-a retras spre larg, sute de metri in adâncime, dând la iveala numeroase epave, esuate in ultimele secole. La circa 40 de minute dupa incetarea cutremurului, un enorm tsunami a maturat coasta, ucigând majoritatea supravietuitorilor.
In zonele neatinse de acest val urias, au izbucnit incendii care au durat zile in sir. Miscarile seismice au fost simtite insa nu doar in Portugalia, ci chiar pâna in Finlanda si nordul Africii. Valuri inalte de peste 20 metri au distrus asezarile de pe tarmurile Africii de Nord dar si a insulelor Martinica si Barbados. Regele Joao I a avut un noroc fabulos, scapând cu viata fiindca plecase din Lisabona in ziua precedenta, la rugamintea fiicei mezine, dornice de o vacanta la tara…”
http://www.revistamagazin.ro/content/view/5750/33/
Pe 1 Noiembrie 1755, un seism cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter a lovit capitala Portugaliei, Lisabona, la orele diminetii, putin dupa 9.30.
Era sarbatoarea religioasa a tuturor sfintilor, cand majoritatea locuitorilor orasului participau deja in biserici sau catedrale la solemna slujba sau se aflau pe strazi in drum spre lacasurile de inchinare. Se aproximeaza ca seismul a durat intre 3 si 6 minute ceea ce a provocat fisuri largi de 5 metri in pavajul din centrul orasului si prabusirea in proportie de 85% a tuturor cladirilor.
In cateva minute Lisabona s-a tranformat in ruine. Unii supravietuitorii, dintre cei care nu se aflau in momentul socului seismic in cladiri, au fugit disperati spre cheiul portului, refugiindu-se pe docul de marmura, recent inaugurat, pentru a scapa de prabusirea cladirilor din oras. Insa dupa 40 de minute, un tsunami urias de peste 10 metri inaltime a inecat practic portul si centrul orasului. In zonele neafectate de tsunami a izbucnit un incendiu teribil care a mistit orasul, timp de 5 zile.
Unda seismica s-a resimtit in Europa, Africa de Nord, Groenlanda, Norvegia Finlanda, Marea Britanie si Irlanda. O parte a orasului Alger a fost complet distrusa de acelasi cutremur. Bilantul final a fost cumplit pentru vremea aceea: intre 60.000 si 90.000 de victime numai in Lisabona si orasele invecinate si inca 10.000 in Maroc.
Insa dincolo de incredibilele pagube materiale si umane, cutremurul din Lisabona, nu a fost cel mai devastator din istoria lumii dar cu toate acestea, a avut cel mai puternic impact geografic, cultural si psihologic din toata istoria consemnata a seismelor.
De ce? Contextul social religios al vremii a atras atentia cercetatorilor Bibliei deoarece pentru multi interpreti ai Scripturilor acesta marca o anumita perioada din calendarul profetic – asa numita vreme a sfarsitului.
http://seismo.berkeley.edu/blogs/seismoblog.php/2008/11/01/today-in-earthquake-history-lisbon-1755
“Nu există nici o vizită divină, care ar putea avea o influenţă atât de generala asupra păcătoşilor ca un cutremur.” (Scrisoare de la John Wesley la Christopher Hoppeer, octombrie 1777, în Cutremurul de la Lisabona de către TD Kendrick, publicat 1956 de către Methuen & Co Ltd.)
