• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Comunicarea cu persoanele dificile

Consider ca, subtil, are. Pana la urma comportamentul vine din modul de a gandi, suntem suma gandurilor noastre, nu?
 
Lasa subtilul si da-mi te rog exemple indiferent de domeniul in care au activat, de genii cu care s-a putut comunica usor .
 
anuk said:
Nu prea are legatura cu comunicarea .

Asa este ,nu prea are legatura cu notiunea de comunicarea cu persoanele dificile ca si forma explicita ,doar cu cauzalitatea acesteia ,asa ca daca ai sa consideri ca nu se incadreaza in acest topic ,te rog sa steri postarea.


Sarrah said:
Consider ca, subtil, are. Pana la urma comportamentul vine din modul de a gandi, suntem suma gandurilor noastre, nu?

Si actiunilor noastre ,Sarrah...ca de gandit putem gandi intr-un anumit mod si actiona in alt mod...Sigur ca s-ar numi ipocrizie asumata ,dar ...cel mai mult conteaza faptele unui om ,ca sunt vizibile pentru ceilalti,gandurile sunt vizibile doar pentru el ,si sigur ca aceste ganduri modifica multe ,dar degeaba gandesti intr-un anumit mod ,daca faptele tale arata altceva...Deci...cand comunici cu persoanele o faci cu gandul.vorba,fapta,cu tot corpul ...Primesti ceea ce transmiti...


anuk said:
Lasa subtilul si da-mi te rog exemple indiferent de domeniul in care au activat, de genii cu care s-a putut comunica usor .

E cam greu de demonstrat asa ceva ,pentru ca ar trebui sa fii la fel de genial ca sa comunici cu ei:)) ,insa tot ei ,,ne-au comunicat,, multe lucruri si foarte bune si foarte daunatoare...
 
anuk said:
Lasa subtilul si da-mi te rog exemple indiferent de domeniul in care au activat, de genii cu care s-a putut comunica usor .

Exact cum a punctat si Degetica, pentru a putea comunica cu o persoana (fie si un geniu) trebuie nu neaparat sa fii geniu, trebuie doar sa intelegi ce e in sufletul acelei persoane, "sa atingi coarda sensibila"

Unii comunicau fie cu catelul sau pisica, le explicau lucruri si nu ca sa inteleaga pisica, explicau pentru ei. Astfel, isi puneau gandurile in ordine.

Se spune ca de la geniu la nebunie e doar un mic pas...
 
Sarrah said:
anuk said:
Lasa subtilul si da-mi te rog exemple indiferent de domeniul in care au activat, de genii cu care s-a putut comunica usor .

Exact cum a punctat si Degetica, pentru a putea comunica cu o persoana (fie si un geniu) trebuie nu neaparat sa fii geniu, trebuie doar sa intelegi ce e in sufletul acelei persoane, "sa atingi coarda sensibila"

Unii comunicau fie cu catelul sau pisica, le explicau lucruri si nu ca sa inteleaga pisica, explicau pentru ei. Astfel, isi puneau gandurile in ordine.

Se spune ca de la geniu la nebunie e doar un mic pas...

Parol ,mon cher! Tu stii cel mai bine asta:)))
 
Era in cartea aceea pe care am tot pomenit-o aici, cu hiperboloidul, un savant cu teoriile lui despre Pamant, despre structura interna, dupa care s-au facut forajele (imaginare, in carte) care savant vorbea cu un tap din cat imi amintesc.

Da, e doza de nebunie, pentru ca trebuie sa te gandesti la ceva nou, la ceva ce sfideaza teoriile cunoscute. Toti au reusit? Sigur ca nu si, din dezamagire...
 
Printre cele 10 categorii enumerate de Rick Brinkman și Rick Kirschner în cartea „Dealing with People You Can’t Stand: How to Bring Out the Best in People at Their Worst”. referitor la persoane dificile ,la punctul exista " Persoana „nu” – acea persoană care este motivată de evitarea greșelilor și perfecționism, care găsește partea negativă în oricine sau orice." Ei uite, ca exista cercetari care demonstreaza ca Perfecţionismul - este latura întunecată a unei presupuse calităţi Interesant de citit.
 
Eu as zice ca perfectionismul dus la extrema e obsesie ,si obsesiile nu pot dezvolta calitati ,ci doar...impresia ca ...Cred ca e obositor pentru cineva sa inlocuiasca o comunicare calda,cursiva ,,umana...cu una plina de obsesii...Si cred ca e si destul de distrugatoare o astfel de atitudine...Cine stie...Unii isi fac modele de viata din obsesii si uneori nu mai vad iarba de ...copaci...Pe mine personal ma intristeaza astfel de oameni care confunda ceea ce poate da sufletul unui om cu obsesii inutile.
 
Articolul se incheie asa:

"Aşadar, există speranţă pentru perfecţioniştii cărora această trăsătură de personalitate le face mai mult rău decât bine pe termen lung. Cheia problemei? Ca întotdeauna, echilibrul: o viziune ceva mai relaxată asupra vieţii – fără a deveni delăsători – se dovedeşte soluţia câştigătoare."

Intuitiv am gasit solutia, echilibrul ar fi salvarea. Ma preocupa excesiv sa nu fac greseli privind viitorul meu. Dupa un trecut greu, cauti sa faci tot ce depinde de tine sa nu mai suferi.
 
Stii care ar fi solutia? Sa nu te mai cramponezi de trecut.
 
Tocmai sunt mai bine. Nu puteam trece direct la topait intr-un picior, nu aveam niciun motiv.
Nu am mai putut posta la off-topic, dar e ok.
 
Cred ca nici nu poti trece la topait ca iti farami spatele:)))Asa ca ia-o usor:)))
 
Paranoicul de langa noi
Autor: psychologies



Ce il caracterizeaza pe paranoic
Paranoia poate aduce avantaje?
Disconfortul paranoiei
Consecintele finale
Ajutorul specializat
Cum sa ne purtam cu paranoicii?

Paranoicul este un tip inteligent. De aceea este atat de greu sa-i facem fata si sa-i demontam argumentatia diabolica atunci cand ne acuza de tradare sau complot. Paranoia nu este o simpla manie automata a persecutiei ci este un intreg sistem de gandire grefat pe o sensibilitate exacerbata.

Din primul moment observam…


Ce il caracterizeaza pe paranoic


1. Suspiciune

Paranoicul este colegul care trage cu urechea, crezand ca orice discutie purtata cu glas scazut il priveste.

Paranoicul este subalternul convins ca ai ceva cu el, ca il defavorizezi, ca ii vanezi greselile, ca ii dat intentionat sarcini de nerezolvat si ca, pana la urma, “il pandesti la cotitura” ca sa-i dai lovitura de gratie.

Paranoicul este seful care crede ca subalternii il sapa si il saboteaza, ca gresesc intentionat ca sa-i ruineze munca si reputatia sau chiar ca sa-i ia locul.

Este cumparatorul care crede ca intentionat vanzatoarea nu i-a dat restul corect, ca este sitematic inselat la cantar sau vanzatoarea care crede ca cel care cumpara i-a dat o bancnota mai mica intentionand s-o pacaleasca.

Este partenerul gelos care iti asculta convorbirile telefonice, iti citeste e-mail-urile si SMS-urile, te asteapta fara sa te anunte la iesirea de la serviciu.

2. Rigiditate

Paranoicul are o logica stralucita dar inflexibila. Orice ii spui poate fi folosit impotriva ta si in sprijinul teoriei lui. Cuvintele tale sunt pentru el munitie confiscata. Nu s-ar intoarce pentru nimic in lume din convingerile lui.

Paranoicul este colegul care pune cap la cap alte discutii, alte imprejurai, alte gesturi si construieste schema complotului. Daca incerci sa-i dovedesti ca s-a inselat, este convins ca il mai si iei drept fraier si ca incerci, o data in plus, sa-l pacalesti. Sau ca ai un interes sa-i adormi vigilenta.

Paranoicul este subalternul care, daca primeste o prima, este convins ca el a primit-o pe cea mai mica, sau a primit-o din greseala.

Paranoicul este seful care, daca te oferi sa lucrezi peste program fara sa fii platit, isi inchipuie ca ai facut undeva o greseala pe care te straduiesti s-o acoperi cumva sau ca ai sa ceri o favoare in schimb. Sau ca preferi sa lucrezi nesupravegheat la cine stie ce proiect clandestin sau prin metode neagreate de el.

Paranoicul este partenerul care, fara sa intrebe “cu cine ai vorbit?” sau “despre ce era vorba?”, crede ca a inteles substratul discutiei tale telefonice si ia orice explicatie ca pe o incercare de a escamota adevarul.


Paranoia poate aduce avantaje?


Daca tinem cu orice chip sa gandim pozitiv, putem spune ca da. Mai precis, unele trasaturi pe care se bazeaza paranoia: vigilenta, inclinatia spre analiza, logica. Problema apare in momentul in care aceste trasaturi sunt exacerbate si gandirea subiectului nu mai cunoaste nuante, cand suspiciunea se transforma in obsesie sau delir.


Disconfortul paranoiei


Paranoia creeaza disconfort celor din jur dar mai ales subiectului insusi. Nu are liniste, nu are incredere in nimeni, deci nu simte pe nimeni apropiat. Este singur. Este mereu in alerta si sufera din pricinile lui inchipuite.

Convins de ostilitatea celor din jur, cauta in permanenta argumente si le gaseste, in cele din urma, ceea ce, in loc sa-i aduca liniste, il va face inca si mai nefericit.

Atunci cand contextul este favorabil, apare la paranoic megalomania. Se vede pe sine ca un geniu, ca pe un erou care are de luptat cu toti cei din jur, cu lumea intreaga. Vrea sa fie puternic, cat mai puternic, atat de puternic incat nimeni sa nu aiba nicio putere asupra sa. Cazurile citate cel mai des in literatura de specialitate sunt Stalin si Hitler. La noi, Ceausescu. Asadar, daca imprejurarile permit, paranoicul poate sa produca dezastre la scara nationala si chiar mondiala.


Consecintele finale


Comportamentul lui de respingere si acuzare ii va indeparta treptat pe cei din jur si unele dintre banuielile lui se vor transforma in realitate.

La serviciu, colegii vor inceta brusc discutia la intrarea lui in birou. Poate se vor privi, intr-adevar, cu complicitate, intrebandu-se ce a auzit si ce-o fi inteles.

Subalternii paranoicului se vor alia ca sa se apere. Sefii lui il vor pune sa lucreze mai mult singur si vor respira usurati in cazul in care se va hotari sa demisioneze.

Partenerul va cauta consolare in alta parte si il va parasi pe paranoic cand nu va mai suporta tensiunea.


Cum sa ne purtam cu paranoicii?

Cu paranoicii trebuie sa ne comportam corect si nimic mai mult. Particularitatea este ca, in relatiile cu un paranoic chiar trebuie sa respectam consecvent anumite reguli pentru ca orice scapare poate avea consecinte neplacute.

Trebuie sa ne exprimam limpede motivele si intentiile. Orice exprimare echivoca, generala va lasa loc de interpretare si de suspiuciune.

Trebuie sa-i spunem colegului de birou paranoic: “Pune, te, rog, dosarele la loc cand termini cu ele, ca sa stiu de unde sa le iau.” si nu: “Nu esti singurul care lucreaza in biroul asta, tine cont si de noi!”.

Subalternului paranoic: “Ai uitat adaugi in raport situatia platilor de la clientul X. Te rog, completeaza-l pana la ora 12.” si nu: “Raportul asta e facut pe jumatate. In cel mai scurt timp il vreau complet.”

Sefului paranoic: “Astazi n-o sa mai pot lucra peste program pentru ca am acumulat ceva oboseala, iar acasa am ramas in urma cu treburile.” si nu: “Am niste drepturi si mi le cunosc foarte bine; sunt si eu om, nu-s masina!”.

Partenerului paranoic: “Dupa program, o sa merg cu Adriana si Carmen sa cautam un cadou de nunta pentru Irina.” si nu: “Azi am o treaba cu fetele.”

Trebuie sa respectam convenientile si regulile de politete. Fara a exagera, insa, pentru ca atunci super-politetea noastra va fi luata drept bataie de joc sau drept atitudinea unuia care se simte cu musca pe caciula.
Nu intarziem la intalnire.
Nu-l intrerupem cand vorbeste.
Raspundem intr-un timp rezonabil mesajelor pe care ni le trimite; chiar daca nu avem pe loc o solutie, il informam ca am luat act de cererea lui si ne vom ocupa de solutionare.
Daca ne-a sunat si nu am putut raspunde, il sunam deindata cand ne eliberam. In general, trebuie sa avem o atitudine demna si corecta.

Nu trebuie sa-l evitam in mod vizibil. Nici in public nici in mediu restrans.

- Nu ne asezam la alta masa cand are un loc liber alaturi.

- Nu cerem ajutorul cuiva cand el este cel mai indicat sa ni-l acorde. Ii solicitam informatiile pe care este in drept sa ni le dea si nu cautam sa ne informam pe cont propriu, pe cai ocolite.

- Acasa, nu intram in varful picioarelor si nu ne refugiem in bucatarie ca sa mancam in liniste, inainte de a-l fi anuntat ca am venit.

Atacam faptele si nu persoana. Paranoicul are o mare stima si admiratie pentru sine. Este orgolios, este sensibil. Daca trebuie sa gestionam un conflict, vom face referire la ceea ce ne deranjeaza in mod concret si nu in general, la felul sau de a fi.

- “Trebuie sa-mi dai datele la timp, altfel intarzii de fiecare data predarea lucrarilor.” si nu: “Esti egoist si incapatanat si un incurca-lume.”

- “Nu vreau sa ne mai certam in fata prietenilor.” si nu: “Esti complet lipsit de tact si de discretie.”

Nici intr-un caz nu-i facem jocul! Trebuie sa avem grija sa ne comportam corect, cinstit, sa vorbim limpede si deschis, asa incat sa nu avem ce ne reprosa. Astfel, nu este nevoie sa ne dezvinovatim, sa ne justificam, sa luptam cu suspiciunile lui. Avem si noi dreptul la viata.

Daca paranoicul este o persoana apropiata, de care ne pasa, discutam deschis, tinand cont de regulile de mai sus, si il facem sa inteleaga ca are o problema. In functie de gravitate, il sfatuim sa mearga la un specialist – unde putem sa-l insotim, daca doreste – sau stabilim anumite reguli de comunicare si comportament pe care le vom respecta in egala masura noi si el.
http://www.psychologies.ro/anchete-...chete-si-dosar/paranoicul-de-langa-noi-903552
 
NU's ce sa zic, greu cu un paranoic, si ....oricat ii spui "deschis" sincer, cu delicatate ca are probleme, nu il poti face sa inteleaga, o va tine pe a lui, ca tu esti cel care aiprobeme si nu-l intelegi.Pe de alta parte ,cred ca marea majoritate dintre noi avem o anume doza de paranoia :p
 
anuk said:
NU's ce sa zic, greu cu un paranoic, si ....oricat ii spui "deschis" sincer, cu delicatate ca are probleme, nu il poti face sa inteleaga, o va tine pe a lui, ca tu esti cel care aiprobeme si nu-l intelegi.Pe de alta parte ,cred ca marea majoritate dintre noi avem o anume doza de paranoia :p

Poate ca toti avem o doza de paranoia ,dar nu toti ii dam frau liber.


adrian_nicolae said:
=))))) Cu un paranoic e bine sa nu ai in preajma ta :)))) Pentru integritate :))))

Ce intelegi prin integritate ,Adi?
 
Back
Top