continuarea la HAI SA NE DISTRAM
- Thread starter Admin1
- Start date
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Cu drag pt Gogu 
Efectul mortal al fumatului
Aşa cum ştim cu toţi', teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi... m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;
De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc... să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear' cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc:
La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,
Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da' nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad... erau poveşti (!)
Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat...
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani!
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat...
Puteam să fiu pe-aici, de cin'sprezece ani.
Valeriu Cercel
Efectul mortal al fumatului
Aşa cum ştim cu toţi', teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi... m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;
De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc... să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear' cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc:
La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,
Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da' nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad... erau poveşti (!)
Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat...
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani!
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat...
Puteam să fiu pe-aici, de cin'sprezece ani.
Valeriu Cercel
>
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
UMORUL
De n-ar fi existat prostia
Şi viciile-n astă lume,
N-am fi ştiut ce-i parodia
Şi... care-ar fi ştiut de glume?!
Noroc că El, deloc zgârcit,
Pe lângă celelalte toate,
Mărinimos ne-a oferit
Şi-aceste daruri minunate,
Aceste scumpe nestemate,
Ce umoriştii le-au bătut
În fraze, rime sincopate,
De când umorul s-a născut,
Maeştrii înzestraţi, ce-n viciu
Lovind, îl fac pe cititor
A trece prin acel supliciu
Produs de musca de pe bor,
Sau, care iau peste picior
Năravuri, ce mereu apar,
Bătând în şa cu pana lor,
Doar o pricepe vr'un măgar...
Însă de-un timp, fără pudoare,
Uitând de artă, telelei,
Au apărut şi unii care
Făcut-au bâtă din condei,
Şi nu atacă vr'un nărav,
Ori vicii, ca cei stilaţi,
Ci, cu-n umor ieftin, bolnav,
Lovesc direct în viciaţi,
Râzând cu patimă, aprinşi,
De câte-o perso... nulitate,
Fiind, în tagma lor, convinşi
Că fac umor de calitate,
Dar, de i-am pune la cântar
Cu-adevăraţii aşi, din sfere,
În termen ecoliterar,
Sunt triviale... hahalere,
Aşa că, de privim în plan,
De vicii râd cei stilaţi,
Iar hahalerele,-n alt clan,
Fac haz, râzând de viciati,
Iar dac-ar fi să recitim
Despre "prostie", în esenţă,
La umorişti din nou găsim
Această mare diferenţă,
Fi'ndcă şi-aici, precum se scrie,
Sunt împărţiţi în două oşti:
Maeştrii râd de ce-i "prostie",
Iar hahalerele, de proşti
Valentin Cercel
De n-ar fi existat prostia
Şi viciile-n astă lume,
N-am fi ştiut ce-i parodia
Şi... care-ar fi ştiut de glume?!
Noroc că El, deloc zgârcit,
Pe lângă celelalte toate,
Mărinimos ne-a oferit
Şi-aceste daruri minunate,
Aceste scumpe nestemate,
Ce umoriştii le-au bătut
În fraze, rime sincopate,
De când umorul s-a născut,
Maeştrii înzestraţi, ce-n viciu
Lovind, îl fac pe cititor
A trece prin acel supliciu
Produs de musca de pe bor,
Sau, care iau peste picior
Năravuri, ce mereu apar,
Bătând în şa cu pana lor,
Doar o pricepe vr'un măgar...
Însă de-un timp, fără pudoare,
Uitând de artă, telelei,
Au apărut şi unii care
Făcut-au bâtă din condei,
Şi nu atacă vr'un nărav,
Ori vicii, ca cei stilaţi,
Ci, cu-n umor ieftin, bolnav,
Lovesc direct în viciaţi,
Râzând cu patimă, aprinşi,
De câte-o perso... nulitate,
Fiind, în tagma lor, convinşi
Că fac umor de calitate,
Dar, de i-am pune la cântar
Cu-adevăraţii aşi, din sfere,
În termen ecoliterar,
Sunt triviale... hahalere,
Aşa că, de privim în plan,
De vicii râd cei stilaţi,
Iar hahalerele,-n alt clan,
Fac haz, râzând de viciati,
Iar dac-ar fi să recitim
Despre "prostie", în esenţă,
La umorişti din nou găsim
Această mare diferenţă,
Fi'ndcă şi-aici, precum se scrie,
Sunt împărţiţi în două oşti:
Maeştrii râd de ce-i "prostie",
Iar hahalerele, de proşti
Valentin Cercel
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Postul Paştelui
Un şoricel, pe nume Chiţ,
Din neam vestit de rozătoare,
Ce nu plătea, de fel, chirie,
La un subsol de prăvălie,
Se legăna alene-n jilţ
Gândind cu voce tare:
“Ceva nu-mi e la socoteală,
Şi sigur nu-i lucru curat,
Căci, la dejun am observat
C-au dispărut, aşa deodat',
Capcanele ce-aveau momeală
Bucăţi de caşcaval uscat;
Să-l schimbe oare le-o fi luat,
Cu caşcaval mai proaspăt(?)…poate,
Sau, poate că le-au aruncat,
Fi'nd trucuri vechi, fumate”....
Dar, n-apucase să bea apă,
Şi cum mergea către bufet,
Zări din nou, pusă discret,
Capcana, şi-n ea, în buchet,
Câteva frunze verzi de ceapă,
Ca momeală la desert…
Şocat, al nostru Chiţ se-opri,
Privi mirat către capcană
Şi dând din umeri, el zâmbi
Ne-nţelegând ce-nseamnă...
Da-n timp ce se holba uimit,
Capcanei dându-i roată,
Pe loc, săracu', fu oprit
De-o mâţă-adevărată!
Speriat de moarte-nţepenit,
Lipsit de-orice scăpare,
O imploră cu glas sfârşit
Să aibe îndurare...
"Nu te mănânc mă, nu fi prost"
Îi spuse mâţa dumnealui,
"Cum? N-ai aflat?...Suntem în post…
E Postul Paştelui!"
Valeriu Cercel
Un şoricel, pe nume Chiţ,
Din neam vestit de rozătoare,
Ce nu plătea, de fel, chirie,
La un subsol de prăvălie,
Se legăna alene-n jilţ
Gândind cu voce tare:
“Ceva nu-mi e la socoteală,
Şi sigur nu-i lucru curat,
Căci, la dejun am observat
C-au dispărut, aşa deodat',
Capcanele ce-aveau momeală
Bucăţi de caşcaval uscat;
Să-l schimbe oare le-o fi luat,
Cu caşcaval mai proaspăt(?)…poate,
Sau, poate că le-au aruncat,
Fi'nd trucuri vechi, fumate”....
Dar, n-apucase să bea apă,
Şi cum mergea către bufet,
Zări din nou, pusă discret,
Capcana, şi-n ea, în buchet,
Câteva frunze verzi de ceapă,
Ca momeală la desert…
Şocat, al nostru Chiţ se-opri,
Privi mirat către capcană
Şi dând din umeri, el zâmbi
Ne-nţelegând ce-nseamnă...
Da-n timp ce se holba uimit,
Capcanei dându-i roată,
Pe loc, săracu', fu oprit
De-o mâţă-adevărată!
Speriat de moarte-nţepenit,
Lipsit de-orice scăpare,
O imploră cu glas sfârşit
Să aibe îndurare...
"Nu te mănânc mă, nu fi prost"
Îi spuse mâţa dumnealui,
"Cum? N-ai aflat?...Suntem în post…
E Postul Paştelui!"
Valeriu Cercel