• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Cum sa iti iei masuri de siguranta ca sa nu ajungi un sclav al societatii

Serj

Reporter de teren
Joined
Jan 15, 2010
Messages
211
Reaction score
0
Cum sa iti iei masuri de siguranta ca sa nu ajungi un sclav al societatii – partea 1


Exista lucruri bune care se intampla la scoala.

Faptul ca inveti sa citesti si sa scrii, faptul ca inveti sa socializezi, faptul ca inveti cate ceva despre responsabilitati.

Ceea ce e gresit in scoala e ca dureaza prea mult.

Nu ai nevoie de clasele 1-12 ca sa inveti sa scrii, sa citesti, sa socializezi si sa devii o persoana responsabila.

Un tanar pe masura ce trece din pubertate in adolescenta are resurse tot mai mari de energie.

In perioada adolescentei se formeaza intreaga personalitate a unui om, si exact cand e foarte important ca tanarul sa fie lasat sa se exprime cum simte, sa creeze, sa devina atunci i se pun toate obstacolele chiar de catre societate si scoala.

Daca sari cu picioarele pe banci, esti indisciplinat, elev problema si ti se scade nota la purtare.

Dar esti tanar si ai energie. Esti nevoit sa stai in banci ore intregi si sa memorezi informatii fara aplicabilitate practica in viata reala. ANI DE ZILE. Cand la terminarea scolii/facultatii tanarul nostru nu stie cum sa dobandeasca independenta financiara, nu are parte de relatii implinite cu sexul opus, este depresiv si nefericit, pentru asta cui trebuie sa scadem nota la purtare?

Aceasta indobitocire in masa se numeste PROGRAMARE SOCIALA si are menirea sa transforme tineri cu potential, cu energie si personalitate in niste sclavi moderni.

Care atunci cand vor ajunge la varsta potrivita pentru a face si termina o facultate, vor stii doar sa caute o slujba la indemnurile si urletele parintilor, isi vor face credite pe care nu le vor putea plati nici in 20 de ani, traiesc niste relatii triste si nefericite, devin consumatori compulsivi, fac ceea ce le zice societatea si apoi ajung pensionari care zbiara ca nu au bani de medicamente si ca guvernul nu are grija de ei.

Lucrurile astea nu sunt inventii de-ale mele ci doar o constatare simpla.

Uite-te la pensionarii de azi. Si lor li s-a spus ce sa faca.

Mergi la scoala, fii un elev model, cauta-ti o slujba, fa-ti familie si copii, iesi la pensie si mori.

Uite-te la pensionarii din jur. Cati dintre ei sunt cu adevarat fericiti la sfarsitul vieti lor ?


Asta e o poza care circula de mult timp pe internet.

Insa mesajul este genial si ilustreaza perfect realitatea.

Sunt sigur ca un adolescent creativ si rebel l-a inventat si l-a scris pe un perete fara sa se gandeasca ca mesajul va ajunge in intreaga lume.

Mesajul spune asa :

“Go to work, send your kids to school

Follow fashion, act normal

Walk on the pavement, watch TV

Save for old age, obey the law

Repeat after me: I AM FREE”

E amuzant si ironic.

Daca exista printre cititori persoane care nu se descurca cu engleza, am sa traduc. Imi cer scuze pentru majoritatea, care stiu engleza si probabil e obositor pentru ei sa repet acelasi lucru de 2 ori J

Mergi la munca, trimite-ti copii la scoala

Urmeaza tiparele in moda, poarta-te normal

Mergi pe trotuar, uita-te la TV

Economiseste pentru batranete, supune-te legii

Reeta dupa mine : SUNT LIBER

Faptul ca ceea ce spun eu aici este spus de multi altii, cu MULT inainte mea este ilustrat si de acest fragment din Cele trei surori a lui A.P.Cehov, scrisa la 1900 !!! ( Multam Adina pentru acest fragment).

„ANDREI: O! Unde sînt zilele de odinioară! Cînd prezentul şi viitorul erau luminate de speranţe! De ce oare devenim atît de goi, de cenuşii, atît de trîndavi, nepăsători, netrebnici şi nenorociţi cînd începem să trăim?!…

Iată! Oraşul acesta are două sute de ani şi o sută de mii de locuitori… şi nu e nici unul care să nu semene cu ceilalţi! Nici în trecut şi nici în vremurile noastre nu s-a ivit printre ei vreun mare înfăptuitor, un cărturar, un pictor sau vreun om cît de puţin însemnat, care să stîrnească invidia sau dorinţa fierbinte de a-i semăna!

Nu fac decît să bea şi să mănînce, să doarmă şi pînă la urmă să moară! Apoi se nasc alţii care… trăiesc la fel!

Ca să nu se tîmpească de plictiseală, se distrează clevetind, îşi umplu viaţa cu jocurile de cărţi şi cu băutura, cu judecăţi fără rost.

Nevestele îşi înşeală bărbaţii, iar aceştia mint, prefăcîndu-se că nu ştiu şi nu aud nimic… O educaţie grosolană otrăveşte sufletul copiilor, înăbuşind în ei orice scînteie divină.

Aşa cresc, devenind nişte cadavre ce seamănă între ele, tot atît de jalnici ca şi părinţii lor… (şi arătînd cu degetul spre copilul pe care îl are în faţa lui, în cărucior): şi tu vei fi la fel!!!“ A.P. Cehov, Trei surori, 1900

Numele meu este Novacovici Pera

Si eu am fost un sclav al acestei societati.

Si eu am ascultat sfaturile parintilor mei iubitori, si eu am mers la scoala si am luat note mari, si eu am mers la lucru si am cautat sa fac bani, sa am o relatie de cuplu fericita si sa nu ies in evidenta prea mult de teama de a nu fi judecat de cei din jur.

Si am fost un mare nefericit, un distrus.

Parintii mei au divortat cand am avut 10 ani, am fost sarac toata adolescenta, am fost virgin pana la 19 ani, am mers 3 ani la lucru in paralel cu facultatea si nu am avut nici macar o zi de concediu. Uram oamenii care mergeau in excursii si mi se pareau ca sunt niste inconstienti care pierd vremea in loc sa fie la calculator in birouri si sa isi construiasca un viitor.

In cel mai nefericit moment al vietii mele, mi-am descoperit vocatia.

Am iesit din turma.

A fost o clipa de iluminare, din cauza suferintei prea mari pentru ca o voce in capul meu urla “ ELIBEREAZA-TE DE JUG” in timp ce toate vocile din afara, parinti, profesori, cetateni model strigau “ Munceste, fa bani, fa-ti familie si ocupa-ti locul in societate”

In momentul in care am decis ca imi voi lua intreg destinul in maini chiar daca voi muri intr-un sant, sarac si mort de foame.

Ei bine, se intampla lucruri aproape magice atunci cand o persoana se hotaraste sa isi asculte vocea interioara.

Am trecut prin experiente de viata care m-au invatat multe lucruri.

Sunt de parere ca nu ii poti invata pe altii decat ceea ce tu deja ai trait si experimentat.

Eu nu ma mai pot intoarce in timp si nu pot sa schimb viata trista de liceean pe care am avut-o. Si nici primii ani de facultate care au fost la fel de tristi.

Insa te pot invata pe tine acele lucruri pe care le-am trait si care m-au transformat odata ce am gasit puterea interioara de a ma elibera din turma de oi care poarta numele cosmetizat de « societate »

Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu parintii.

Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu sistemul educational.

Pot sa te invat cum sa castigi batalia cu anturajul care te descurajeaza si te umileste.

Pot sa te invat cum sa ai succes in relatii, cum sa iti descoperi vocatia, cum sa iti faci afacerea ta facand ceea ce iti place in fiecare zi, cum sa calatoresti unde vrei, sa cunosti oameni extraordinari si sa iti faci prieteni care te respecta, iubesc si inteleg si care impartasesc aceleasi pasiuni ca si tine.

Pot sa te invat cum sa ai relatii de iubire in care ambii parteneri sunt satisfacuti.

Pot sa te invat cum sa scurtezi mult timp din evolutia ta si cum sa ai rezultate mult mai rapide decat am avut eu.

Te intereseaza ?

Daca da, vom discuta mai pe larg in articolele ce vin.

Am o mare rugaminte. Nu vreau sa fiu eu cel care scrie si tu persoana care doar citeste. Vreau sa stiu parerea ta. vreau sa purtam o discutie.

Poti lasa un comment aici sau pe facebook. Vreau sa stiu cum privesti tu societatea de azi si sistemul nostru educational.

Ne auzim in cateva zile,

Cu respect,

Pera Novacovici


SURSA: http://www.personalitatealfa.com/bl...ranta-ca-sa-nu-ajungi-un-sclav-al-societatii/
 
Foarte interesanta tema.
Daca imi permiti, vin si eu cu o intrebare suplimentara. De ce, de curand, 51% dintre romani au declarat ca regreta perioada comunista?
Nu de altceva, dar atunci parca eram mai sclavi decat acum.
 
Poate pentru ca am inteles gresit termenul de libertate. Am vrut libertatea de a spune pe fata ce gandim, am vrut libertatea religioasa, am vrut libertatea de a ne uita mai mult de 2 ore la televizor. Si uite asa, vrajiti de mirajul acestei libertati complexe, am ignorat libertatea de a trai decent. Fireste, nu aveam de unde sa stim ce se va intampla dupa 89, insa am ramas vrajiti si am uitat ca tot ce am detinut, ca si stat, a fost rezultatul muncii noastre, a tuturor. Dupa 89 ne-am luat libertatea de a nu munci, iar altii si-au luat libertatea de a-si atribui ,,avutiile" statului si de a dispune de ele dupa bunul plac. Asa am devenit saraci. Saracia economica a atras dupa sine o saracie spirituala. Paradoxal, saracia spirituala a dat nastere unui fenomen de mare amploare : imbogatirea scenei politice cu fel de fel de oameni dubiosi. Libertatea de exprimare a dat nastere unei ,,calitati" esentiale a clasei politice: minciuna. Oamenii mici ( spiritual vorbind ) de pe scena politica au profitat cat au putut de libertatea asta de exprimare si au promis cate in luna si-n stele. Intr-un meci ,,promisiuni" vs. ,,realizari", promisiunile conduc detasat. Iata-ne astazi, dupa aproape 7665 de zile de libertate. Mohorati, saraci, neincrezatori, someri, dar liberi. Mergem zilnic la presedinte sa-i spunem ce ne doare. Ba mai mult, nervosi fiind, ne adresam cu ,,iesi afara, javra ordinara" - doar este libertate de exprimare - si.. trebuie sa aratam totusi cat de saraci cu duhul suntem. Tind sa cred ca Ceausescu nu a murit imediat dupa ce a fost impuscat. In cele cateva secunde cat a mai trait, trebuie sa fi rostit vreo dorinta - se spune ca ultima dorinta a unui muribund se indeplineste, mai ales daca respectivul s-a ,,stins" in dimineata Craciunului. Pesemne ca ultima lui dorinta a fost aceasta : ,,- Sa va fie dor de mine!" Astazi, dupa mai bine de 20 de ani, i se indeplineste dorinta. Chiar si cei care nu au apucat prea mult din regimul lui ( cazul meu de exemplu ) ii duc lipsa ,,dictatorului". Poate pentru ca ne este dor sa avem libertatea de a trai decent; sa fim liberi sa traim fara grija zilei de maine. Cel putin in cazul acesta, al libertatii, pot spune ca nu conteaza cantitatea ci calitatea. Mai bine o libertate mai restransa, dar care sa-ti ofere un trai decent, decat o libertate complexa care sa te subjuge grijilor.
Oare rade Ceausescu acum? Sau isi priveste patria cu ochii tristi si inlacrimati?
Tovarase, as vrea sa te intreb : ,,Daca ai putea, te-ai intoarce sa ne speli mainile manjite de sange?"
 
Si daca tot vorbim de sclavism, care considerati ca sunt principalele domenii suficient de puternice incat sa poata inrobi omul?
 
Eu nu ma aflu in procentul de 51%. Fiind copil inainte de 89, nu pot face o analiza obiectiva a acelor vremuri, insa imi aduc aminte de lucrurile urate care au fost. Nu le voi enumera aici, toti le cunoasteti. Insa as putea sa regret linistea si siguranta zilei de maine, cu conditia de a sta in banca ta si de a tine "ciocu' mic", nedreptatea ca in situatia in care te hotarai sa emigrezi ti se confisca totul si - la un moment dat - trebuia sa despagubesti statul pentru ca le permisese parintilor sa te tina in scoli? (chestiuni care isi fac efectul si azi, prin ample procese, si prin plata despagubirilor din banii nostri)
Sau nu exista coruptie pe atunci? Poate ca nu era etalata in masura in care este acum, dar de existat exista si inca din plin . Ceausescu a fost un dicatator inveterat , influentat si sustinut de "cozile de topor" care sunt de 20 de ani la putere. Toti vorbim ca "revolutia" ne-a adus mult ravnita libertate, cu care n-am stiut ce sa facem. Nu, libertatea a aratat adevarata fata a acestei natiuni . Si cel mai grav e ca mentalitatile au ramas inradacinate acolo. Orice masuri ti-ai lua, oricum privesti lucrurile, intr-o masura , mai mica sau mai mare, nu ai cum sa nu fii sclavul societatii!
 
Nu cred ca este primul moment de libertate din istoria noastra ca stat. Am mai fost liberi si am dus-o mai bine. ,,Cozile de topor" nu l-au sustinut niciodata pe Ceausescu. Au sapat cat a trebuit sa-i ia locul. Societatea, ca si baza, principii, organizare, este defectuoasa. Totul are o hiba, de la constitutie si acte normative pana la cele mai simple regulamente de ordine interioara. Este un rau impus, din pacate; iar zilele in care se va schimba ceva la nivel mondial par destul de indepartate.
 
Daca ne uitam in urma, cam in toate perioadele istoriei romanii nu prea au stiut ce sa faca cu libertatea . Si in putinele momente cand a fost mai bine, le-am dat la cap celor care incercau sa faca ceva pentru tara(nu vorbim in niciun caz de Ceausescu :D, ca pe el l-au matrasit cam tarzior...au sapat cam mult "cozile" sa-l dea jos). Astia suntem ca natie. Da , totul e un rau impus din pacate. Cata dreptate avea Goethe cand spunea ca "nimeni nu e mai sclav decat cel care crede in mod fals ca e liber"...
 
Ma bucur ca am gasit acest subiect.

Scoala publica – Industria fara sens

un articol de Ned Vare

“Copiii nu au nevoie sa fie fortati sa invete. Ei stiu sa o faca si sunt buni la asta.” -- John Holt, How Children Learn

In cartea sa, Insult to Intelligence, Frank Smith, spune, “Cea mai mare problema pentru creier nu este invatarea ci uitarea. Indiferent cat de mult ne straduim, nu putem in mod deliberat sa uitam ceva ce am invatat. Este cu adevarat catrastofic cand invatam ca nu putem invata”

Una dintre cele mai puternice idei pe care scoala o preda copiilor este : “ Nu stii cum sa inveti!” In ciuda faptului ca mintile, creierele copiilor sunt instrumente de invatat impecabile, scolile intotdeauna pretind ca “esecul” este un fel de boala, sau mai rau “un comportament rau”. Dizabilitatile reale sau imaginare au etichete clinice ca “dislexie”, “ADHD”, etc pentru a crea impresia ca anormalitati fizice sunt implicate. Si in final, in ce se asteapta scolile sa aiba copiii “succes”? Clasele ii angajeaza pe copii in tot felul de lucruri plictisitoare, care consuma mult timp, de multe ori stresnte si fara sens, intre timp recompensandu-i sau pedepsindu-i prin note, medii si evaluari.

Scolile fac oamenii dependenti si usor de controlat – caracteristici care sunt exact opusul educatiei. Odata ce atitudinea dependenta privind invatarea este absorbita prin experienta scoalara (incluzand, pentru unii, si medicamente*), poate dura o viata, distrugand dezvoltarea autonoma sau, cum spunea un veteran japonez, profesorul Yoshio Kuryu, “contribuind la suicidul mental al elevului – sfarsitul gandirii, inchiderea” Totusi, in aceste circumstante alienante, in cazul in care un copil nu se conformeaza unui standard arbitrar, sau daca interesele sale nu sunt integrate de sistem si nu invata un anume lucru, “problema” este intotdeauna asupra copilului, el este blamat, niciodata scoala.

Cheia invataturii este interesul, nu “motivatia” indusa de scoala. Nu a existat niciodata o legatura intre scoala si ceea ce toti copiii ar fi interesati sa invete. Dar atunci cand copiii sunt neatenti sau par dezinteresati sau nervosi, scoala si-a facut o rutina dina decide ca e ceva in neregula cu creierul copilului, chiar daca nu exista nici o dovada a acestui fapt.

Putem evita ceva din toata nebunia de mai sus? Poate. Smith a scris un set de conditii care trebuie indeplinite pentru a evita insusirea lectiei : “Eu nu pot sa invat!”, sa fie absorbita de copii. El a scris urmatorul Manifest al celor care invata:

1. Creierul invata continuu. Invatam exact ceea ce este demonstrat de cei din jurul nostru. Scolile trebuie sa se opreasca de la a mai preda folosind repetitii fara sens, “activitati” si teste.

2. Invatatura nu necesita coercitie sau recompense irelevante. Esuam in a invata doar daca suntem plictisiti, confuzi sau am fost convinsi ca invatarea este un lucru dificil. Scolile trebuie sa fie locuri in care invatatul sa aiba loc in mod natural – din dorinta de a o face, nu prin forta.

3. Invatarea trebuie sa aiba semnificatie. Scolile trebuie sa se schimbe, nu sa incerce sa ne schimbe pe noi, pentru a se asigura ca intelegem ceea ce se asteapta sa invatam.


4. Invatarea este accidentala. Invatam in timp ce facem lucruri pe care le consideram folositoare si interesante. Scolile trebuie sa se opresca in a mai construi medii in care nu ne putem angaja in activitati practice.


5. Invatarea este colaborativa. Invatam devenind discipoli ai unor oameni care practica ceea ce predau.


6. Consecintele invataturii valoroase sunt evidente [Folosim ceea ce am invatat]. Scolile, profesorii si parintii nu ar trebui sa se bazeze pe note sau rezultate la evaluari pentru a descoperi ce am invatat.

7. Invatarea implica intotdeauna sentimente. Ne amintim cum ne-am simtit cand am invatat sau am esuat in a invata. Scolile nu ar trebui sa trateze copiii ca pe niste masini.

8. Invatarea nu trebuie sa fie amenintata de riscuri. Daca suntem amenintati de ea, atunci ea ne va ameninta intotdeauna. Scolile trebuie sa recunoasca faptul ca testarea continua [si multe alte practici ale sale] reprezinta o hartuire intelectuala.

Lectia listei lui Smith este ca scolile nu sunt deloc cele mai potrivite locuri pentru a invata, in special scolile publice. Ele violeaza toate ideile de mai sus, cu fiecare copil tot timpul. Cartea lui Smith descrie ce se intampla intr-o scoala tipica si rezuma totul perfect intr-un capitol numit “Industria fara sens”.

Nu e deloc surprinzator ca din ce in ce mai multi oameni aleg scoli alternative sau educatia inafara scolilor, pentru a putea sari peste “lectia” care le spune ca nu pot invata.

Ned Vare este un fost profesor al unei scoli private, om de afacei, scriitor;articolele cale apar on line www.borntoexplore.org; este un aparator al unschoolingului.
http://educatielibera.blogspot.com/search/label/Traduceri

Produsele educatiei


un articol de Joyce Fetteroll

Circula un mit conform caruia scolile sunt un loc foarte bun pentru a primi educatie.

Dar este o minciuna.

Scolile sunt fabrici. Ele iau materie prima (copiii), ii aplica o procedura standard (programa) si scot un produs (copiii pregatiti pentru facultate). Si in timp ce unii copii devin produse de gradul A (dupa standardele scolare) , exista produse de gradul B, gradul C, gradul D sau gradul F, copii trimisi la scolile speciale si copii care se retrag.

Reusesc scolile sa fabrice produse bune?

Din cine stie ce motiv, scolile sunt judecate dupa produsele de gradul A pe care le scot. Din cine stie ce motiv, cand un produs este de gradul A, se considera ca este meritul scolii. Cand un produs are un grad mai mic al calitatii, produsul este de blamat. “Lenes”. “Nu-ti dai interesul”. “Ai o dizabilitate de invatare”. “Prost”.

Desi e plauzibil ca o fabrica sa mai scoata pe de laturi si materie prima neutilizabila, asta este ceea ce ne dorim pentru copiii nostri?

Vrem noi procedura tehnologica numita “educatie” care este aplicata?

Scolile sunt judecate dupa facultatile la care produsele lor sunt acceptate. Ceea ce hraneste mitul ca ceea ce ne dorim este o educatie foarte buna ca sa obtinem o slujba bine platita ca sa ne putem cumpara o casa frumoasa intr-un cartier elegant si sa fim “un succes”.

Ar fi mai bine sa ai un sot care este bun, fericit dar care nu are o educatie inalta sau unul care are o eductie inalta dar este nefericit si se comporta urat?

Este ceea ce numim "Visul American" cel mai bun ideal?

Cati oameni au facut ceea ce se presupunea ca ar trebui sa faca si au ceea ce se presupune ca ar trebui sa aiba …si sunt nefericiti? Cati oameni dintre cei care au facut ceea ce se presupunea ca ar trebui sa faca nu au obtinut o educatie impecabila sau o slujba perfecta sau casa frumoasa din cartierul elegant?

Presupunem ca succesul va conduce la fericire. Dar o face?

Daca masuram succesul dupa cat suntem de aprape de Visul American, avem nevoie de o gramada de bani si de lucruri ca sa fim fericiti. Daca ne masuram succesul dupa cat suntem de fericiti, avem nevoie de mai putini bani si lucruri. Avem doar nevoie sa facem ceea ce ne place si sa ne placa ceea ce facem. Si pentru a face asta nu avem nevoie de o “educatie” inalta. Avem doar nevoie de acces la ceea ce ne place si libertatea de a continua.

Ne dorim sa fie copiii nostri “produse”?

Cand scolile au fost create, intentia initiala a fost de a ridica nivelul de educatie al maselor. La acel moment, masele – care includeau imigranti si copii prinsi in saracie pentru ca isi consumau tot timpul facand ceea ce trebuie pentru a supravietui – aveau un nivel foarte scazut de educatie, prin urmare scopul nu a fost foarte maret. El nu a fost sa pregateasca elevi pentru a ajunge la facultate. Scopul a fost ca ei sa invete sa citeasca, aritmetica si alte cateva cunostinte elementare. In Est scopul a fost crearea de muncitori mai buni. In Vest, unde parintii au initiat scolile, scopul a fost o educatie elementara, la fel, nu ceva foarte maret.

Nu este nicio coincidenta ca scolile publice au folosit modelul fabricii din moment ce ele au aparut in perioada in care fabricile incepusera sa faca lucruri uimitoare : scoteau pe banda rulanta produse identice "ieftin". Si parea o idee geniala : cheltuim putini bani si ridicam nivelul maselor de la analfabeti la alfabetizati.

In ultimii o suta de ani modelul de baza pe care s-a creat scoala, cel al fabricii, nu s-a schimbat. Dar asteptarile noastre in ceea ce priveste scoala s-au schimbat foarte mult. Sistemului care a functionat pentru a ridica nivelul de educatie al maselor i se cere acum sa 1) sa ridice nivelul maselor pana la pregatirea pentru facultate si 2) sa se asigura ca toate cunostintele turnate inauntru sunt suficiente.

Din moment ce scolile sunt bazate pe fabrici, rebuturile – produse care nu se ridica la nivelul asteptarilor – sunt o parte acceptabila a procesului tehnologic.

Educatorii (cel putin cei buni, care nu sunt uzati si consumati) nu doresc sa trateze copiii ca pe niste produse. Ei nu doresc sa existe colo copii care sa fie considerati rebuturi. Dar educatorii sunt prinsi in cadrul modelului cu care trebuie sa lucreze.

Daca cei mici trebuie sa fie ajutati sa poata deveni cat de buni pot fi, ei au nevoie sa fie tratati ca individualitati cu nevoi unice. Dar indiferent cat de mare este dorinta unui profesor de a-si trata elevii ca indivizi distincti, scolile sunt create sa ii trateze ca produse pe linia de asamblare. Un profesor la clasa a III-a "trebuie" sa aplice procedura pentru clasa a III-a tuturor elevilor.

Treaba lui este sa creeze un produs uniform, care este exact in starea in care trebuie sa fie pentru a fi preluat de urmatorul muncitor de pe linia de asamblare (profesorul de clasa a IV-a). Nu e loc pentru copii care au nevoie sa se miste sau sa vorbeasca pentru a invata sau care in mod natural vor invata sa citeasca putin mai tarziu sau care intr-un anume moment sunt foarte pasionati de dinozauri si nu de cum cresc plantele..si tot asa.

Daca cei scolarizati cat si copiii nescolarizati (unschooled) pot merge la facultate, inseamna ca exista alti factori, inafara de aplicare modelului fabrica-scoala, care ii fac sa fie admisi la facultate.
Acesti factori sunt : copiii insisi, accesul la cunoastere si timpul de a o explora.

In urma cu 100 de ani scolile erau un loc gratuit si la indemana pentru mase, in care puteau avea acces la carti si la persoane invatate. In urma cu 100 de ani nu exista internet, TV, biblioteci, carti ieftine si timp liber pentru a folosi toate acestea. Viata s-a schimbat dar scolile nu.
Ideea de baza a educatiei libere (unschooling) este ca invatam ceea ce avem nevoie prin activitate. Si exact asa copiii invata sa-si vorbeasca limba materna. Copiii mici nu incearca sa invete limba.Ei folosesc o unealta (limbajul) ca sa obtin ce vor : poate fi suc sau o imbratisare sau sa fie ridicati pentru a vedea mai bine. Unealta limbaj se dovedeste fi mai buna decat altele pe care le-au incercat: plansul, aratatul sau doar faptul ca isi doresc. Si pentru ca limbajul este mult mai eficient, ei il folosesc mai mult. Folosindu-l mai mult, devin din ce in ce mai buni. Copiii invata limba (si orice altceva) ca *efect secundar* al faptului ca traiesc in societate si cauta sa obtina ce le face placere.

Teoria scolii este ca nimeni nu poate face o chestie inginereasca pana nu stie tot ceea ce un inginer are nevoie sa stie.

Dar nu asa invata oamenii cel mai bine. Cineva caruia ii place sa construiasca lucruri, invata sa contruiasca lucruri facand ceea ce ii place : construind lucruri! Si din moment ce ii place sa construiasca, o sa fie fascinat de informatii care au legatura cu constructiile in general. Spre exemplu ar putea fi fascinat de istoria constructiilor sau de design-ul artistic sau de cum se comporta structurile contruite din diverse materiale sau de distributia greutatii materialelor si tot asa.

Daca vrem sa construim o casuta pentru pasarele nu e nevoie sa stim dinainte totul despre ciocane. Avem nevoie doar de dorinta de a o construi si vom invata tot ceea ce avem nevoie sa stim despre ciocane intreband si incercand si poate si cu ajutorul cuiva care sa ne arate ceea ce nu stim. (Putem deasemenea sa citim carti sau sa urmarim la TV emisiuni despre oameni care fac asta sau sa batem cuie doar din placerea de a o face) .Acesta este invatatul liber, natural (unschooling).

Scopul modului de a invata liber este de a ajuta copiii sa fie ceea ce sunt. Vor explora partile din viata care ii fscineaza si, in timp ce le exploreaza, vor invata tot ceea ce au nevoie pentru a explora mai departe.

Este exact modul plin de bucurie in care oamenii si-ar trai vietile daca le-ar putea retrai in ordine inversa: facand doar lucrurile care i-ar fi dus acolo unde au ajuns in final si trecand peste toate cele plictisitoare care nu le-au folosit niciodata si pe care le-au uitat.
Primul lucru care poate fi inselator in privinta invatatului natural este ca explorarile copiilor, de multe ori, nu arata ca invatat. Arata ca o joaca si ca timp in care se simt bine. Dar joaca este exact modul in care copiii au fost creati sa invete. De aceea este distractiv pentru ei!

Al doilea lucru inselator este sa ne dam seama care este rolul nostru, al parintilor. Rolul nostru este de a fi alaturi in timp ce exploreaza, nu sa ii lasam sa exploreze singuri. Uneori e nevoie sa pasim inapoi si sa pastram linistea pentru ca ei sa aiba timpul necesar si libertatea de a explora ceea ce ii fascineaza. Alteori este nevoie sa le impartasim bucuria si sa fim cu ei (chiar daca este al sapte sute-lea tur de pista pe care il face Bob Pantaloni-Patrati) Alteori e nevoie sa le ratam unele lucruri. Uneori e nevoie sa impartasim cu ei lucrurile pe care le iubim. Alteori e nevoie sa ii ducem in locuri pe care nu ar fi stiut sa le exploreze singuri.

Cel mai bun lucru pe care il poti face pentru copilul tau este sa fii fascinat de viata. Scapa de toata pacla mohorata pe care scoala a aruncat-o peste tot ce inseamna invatare. Invata din nou sa explorezi doar de dragul exploratului, nu pentru ca este bine pentru tine sau pentru ca o sa fie la test sau pentru ca o sa-ti prinda bine intr-o buna zi.

Fa ceea ce te fascineaza acum!
http://educatielibera.blogspot.com/search/label/Traduceri
 
Un punct de vedere cu care cu sunt de acord. De acord ca sistemul educational lasa de dorit dar scola nu-i o industrie fara sens :D:
 
Articolele le accept ca atare, parca dau cu putina apa rece in fata.
E clar ca am copiii inclusi in sistem si cu prima fetita am avut noroc. Ca invatatoarea sa considere copilul cu tot cu sentimente, cu tot cu nevoia lui de joaca etc.
Am incercat spre ex cu engleza, sa aplic alte metode decat la italiana si mate. In primul semestru a avut 10, cu laude si bla bla. I-am explicat si inv ca a invatat din placere si nu tocmai conform programei. Uneori, cand fata facea o tema cu tat-su, dura mai bine de o ora. O ora de joaca, de la un cuvant se ajungea la cine stie ce povestiri, cu explicatii hazlii incercand sa schimbi o litera si ajungand astfel la cate si mai cate, numaratul pana la 20 s-a lungit pana la 200 si deci mai departe. Nu era deloc plictisita nici obosita, dar eu trebuia sa fiu aia fiscala si sa vin sa impun scrierea temei (imediat, ca se face tarziu si mai avem si alte treburi), care lua 5-10 min.
Iar cand a dat o dictare si a gresit scrierea catorva cuvinte ,a caror traducere o stia perfect, inv i-a spus ca nu se poate avea incredere in ea, pt ca de la ea se astepta la mult mai mult. A venit acasa cu ochii in lacrimi. Atunci i-am spus si eu invatatoarei exact cum sta treaba, si i-am mai spus ca Laura isi dorea o carte in engleza ,iar acum refuza sa mergem sa o cumparam. A incercat sa o dreaga in fel si chip, ca nu e o tragedie, ca se vede ca-i place engleza, ca are o pronuntie frumoasa.
Mi-a venit sa rad odata cand mi-a povestit (tot inv) ca Laura mea se uita pe fereastra, prinsa in gandurile ei, in timp ce ea astepta un raspuns la o serie de intrebari. Chemata sa raspunda, fetita a spus ce avea de spus, corect si la obiect, iar neatentia a justificat-o senin ,ca se plictiseste. Se poate intampla de cateva ori intr-un an de scoala, dar ma bucur ,totusi, ca face parte dintr-o clasa cu 15 copii, au activitati variate, jocuri. Deja copila mea a prins drag de lectura, numa ca acuma ma cam rupe la buzunar, toata clasa citeste stilton, si calatoriile lui in lumea fantaziei costa doar 26 de euro pe volum, in timp ce un Jules verne l-am gasit cu 4 euro. Dar toti copiii il vor, isi schimba pareri, fac schimb de volume.
 
off topic dar asta e, fetita ta citeste carti in limba romana? Azi am vazut o colectie de Jules Verne la 50 roni,f convenabil (parca avea 10 volume ). Car despre ce spui tu ,tine de maiestria invatatorului,de metodele pe care le foloseste ,si de ce nu,de daruirea pe care o are sau nu.Si meseria asta are neaveniti sau oameni daruiti :D:
 
Poate era mai bun un topic despre scoala, oricum scoala e asta si nu prea avem de ales. Eu as fi preferat metoda Montessori ,dar cea mai apropiata este la 85 de km, cele private inafara de faptul ca au un cost mare sunt mai mult sau mai putin la acelasi nivel cu a noastra, publica.
Ce-mi doresc cel mai mult este ca, sistem sau nu, pruncii sa poata face ceea ce-si doresc cu adevarat, sa puna pasiune in ceea ce fac, sa aiba multumire sufleteasca, dar si sanse, cat mai multe. Am vazut cum lucrau niste fete pe santier. Pare absurd,la prima vedere, dar se ocupau cu restaurarea unor parti din cladire care cereau munca de artist. Sau imi povestea cineva de o avocata care a lasat totul balta, cariera, relatii, si si-a deschis un laborator de patiserie, era pasiunea ei. Normal ca noi, ca parinti ne-am dori chestii marete pt ei, prestigiu, pozitie sociala, care sunt bune daca si el, copilul, le doreste, si putem pierde din vedere lucruri mult mai importante ale vietii.

ps:am incercat sa-i dau carti romanesti dar nu prea au avut succes.
 
Back
Top