• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Cunoasterea de sine - puterea subconstientului

bodo

Prieten
Joined
Nov 29, 2009
Messages
9,993
Reaction score
0
cunoasterea de sine
eseu

Rodica Stanila


Deseori ne întrebăm de ce sunt oameni care trăiesc în lux iar alţii în canalele oraşelor, de ce unii oameni sunt plini de bunăvoinţă în timp ce alţii sunt permanent morocănoşi, de ce oameni care au tot ce le trebuie nu sunt fericiţi (noi spunem chiar că s-au săturat de bine) în timp ce alţii, în condiţii extrem de vitrege, sunt fericiţi? De ce sunt căsnicii fericite şi căsnicii nefericite, de ce există oameni cărora totul le merge din plin, în schimb de alţii ghinioanele se ţin lanţ? De ce într-o întrecere sau într-o dispută unii înving mereu iar alţii niciodată, de ce unii sunt buni oratori în timp ce alţii, sensibil egali ca pregătire, nu pot să-şi susţină părerile? De ce există şansă şi neşansă, bogaţi şi săraci, sănătoşi şi bolnavi? De ce ?
Toate aceste întrebări şi încă multe altele îşi pot găsi un răspuns prin raportare la procesele ce au loc între mentalul conştient şi cel subconştient..J.Murphy compară fiinţa umană cu un vapor, mentalul conştient fiind căpitanul, iar mentalul subconştient fiind echipajul. Echipajul nu face altceva decât să execute ordinele comandantului, bune sau rele. El nu judecă ordinele primite. Un comandant bun va duce vaporul la destinaţie, un comandant prost poate produce naufragiul vaporului ! Asemănător comandantului, mentalul conştient are numeroase mijloace de a sugestiona subconstientul şi de a obţine răspunsuri corespunzătoare cerinţelor noastre.
Ceea ce omul gândeşte, simte şi crede cu toată puterea sufletului, determină starea spiritului său, a corpului şi a mediului în care se află. Tot ceea ce trebuie să facem este să unim mentalul cu psihicul, focalizându-le cu putere asupra a ceea ce dorim să obţinem. Legile subconştientului implică foarte mult puterea credinţei: ”bate şi ţi se deschide, cere şi ţi se va da!”. Ani de zile Biblia ne-a fost interzisă, a fost combătută fără a fi cunoscută, iar acum vorbele ei ajung cu greu în conştiinţele noastre, iar noi facem din ce în ce mai greu faţă apăsătoarelor vremuri pe care le trăim.
Ziarele, revistele, televiziunea ne copleşesc zilnic cu noiane de ştiri, care de care mai alarmante(numărul şomerilor creşte vertiginos, cataclisme se întâmplă pretutindeni, crime, violuri) agresând conştientul şi implicit subconştientul. Fiind de ani de zile obişnuiţi cu drumuri prestabilite, cu decizii luate de alţii în numele nostru, nefiind educaţi pentru a face faţă atipicei noastre “economii de piaţă”, simţim deseori că ne depăşesc evenimentele, că nu ştim să le facem faţă. Dacă acceptăm astfel de sugestii negative, teama ca va lua naştere în mod firesc ne va face să pierdem bucuria de a trăi şi de a ne realiza în viaţă, lucru care se remarcă aproape peste tot , din ce în ce mai mult .
Asemănător unei grădini, în care ce semeni tot aia culegi, toată această avalanşă de stiri dezagreabile ne invadează subconştientul care prelucrează tot ce primeşte, iar rezultatele sunt în consecinţă. Nu poţi culege roşii semănând neghină, nu poţi culege flori semănând ciulini. Pentru a suprima neînţelegerile, dezordinea, sărăcia sau neputinţa, trebuie înlăturată însăşi cauza lor, care rezidă din felul în care gândim. Confucianismul solicită angajarea conştientă a omului în viaţă, care este privită ca o unitate între subiect şi obiect.”. Ia lucrurile aşa cum sunt în realitate şi adaptează-te la noile situaţii. Observarea vieţii şi deplasarea în sensul curentului ei, cu scopul de a supravieţui şi de a te dezvolta” reprezintă ideile de bază din “Cartea schimbărilor” (I Ching) iar feng shui este arta de a trăi în armonie cu natura, nu în război cu ea.
Legea vieţii este însăşi credinţa. Credinţa care se manifestă prin convingere, un gând adânc înrădăcinat în minte, întreţinut permanent şi în mod conştient, care face ca forţele latente ale subconştientului să se manifeste în viaţa de zi cu zi. Amintiţi-vă mereu că nu lucrurile din jur vă agasează, ci doar gândurile proprii. Din copilărie am remarcat, şi în mod singur nu sunt singura care a observat acest lucru, că dacă mi-am dorit din tot sufletul un anumit lucru, acea dorinţă mi s-a realizat! Unele ţineau de domeniul miracolului, şi miracolul s-a produs! În anii din urmă am aplicat de multe ori una dintre legile lui Murphy: ”nu crede în miracole, bazează-te pe ele!” şi funcţionează! Subconştientul creator ne slujeşte, îndeplinind pentru noi orice acţiune, iar răspunsul său poate surveni chiar imediat, în funcţie de forţa credinţei noastre.
În cartea “Puterea secretă a sinelui”, o carte extraordinară, scriitorul actor Chuck Norris relatează despre primul său contact cu un călugăr ZEN. Una din istorisirile acestuia se referea la un samurai încolţit în pădure de o haită de lupi şi care pur şi simplu continuase să meargă drept înainte, ţinându-şi firea cu atâta tărie şi fiind atât de conştient de forţa explozivă stăpânită de el, încât animalele au rămas încremenite pe loc, iar el a trecut nevătămat printre ele.”Dacă vrei cu adevărat ceva, trebuie să-ţi urmăreşti visul prin propriile tale puteri şi cu toată dârzenia: nimeni nu-ţi dă nimic de-a gata, iar dacă şovăi sau ai îndoieli, este cât se poate de sigur că vei da greş“. Cel mai greu de depăşit sunt propriile obstacole pe care le cultivăm în mentalul conştient şi în subconştient cu o perseverenţă demnă de cauze mai bune. ”De ceea ce te temi, nu scapi”, spune o veche zicătoare. Un om care gândeşte corect îşi păstrează deschiderea către ideile şi metodele noi. Confucius spunea: ”cel mai puternic învingător este acela care s-a învins pe sine însuşi” iar a te cuceri pe tine însuţi este un proces lent şi adeseori dificil, dar realizabil prin cultivarea disciplinei şi al respectului faţă de cei din jur şi faţă de propria persoană. Absolut orice situaţie poate fi rezolvată printr-o abordare corectă, eşti ceea ce crezi că eşti şi nu există nici o scuză pentru eşec.
Ideea este că, în caz de nereuşită, soluţia corectă este să ne analizăm pas cu pas acţiunile, să ne recunoaştem greşelile. Devii învingător numai jucând şi judecând corect situaţiile, angajându-te în luptă cu tot ce ai mai bun. Dacă nu intri în luptă, dacă cedezi la cel mai mic eşec dând vina pe alţii, n-ai nici o şansă. Pentru că nu poţi cere altora să-ţi acorde ceea ce tu însuţi îţi refuzi. Caută societatea persoanelor optimiste, care gândesc pozitiv, învaţă de la ele şi evită cu consecvenţă pe cei cu gândire negativ, pe pesimişti. Fixează-ţi obiective precise, dorinţe puternice, gândeşte-te la ele ca şi cum s-ar fi realizat deja şi vei fi uimit că ele chiar se realizează. Chukc Norris povesteşte una dintre lecţiile prin care dovedeşte discipolilor săi în arte marţiale existenţa puterii universale la om:” . .îmi menţin braţul întins în unghi de nouăzeci de grade faţă de corp şi îi cer unuia dintre ei să meargă în direcţia braţului şi să încerce să treacă. După toate probabilităţile, braţul îi va opri înaintarea. Apoi îl pun să încerce şi a doua oară, de data aceasta însă proiectându-şi gândul dincolo de braţul meu. Invariabil reuşeşte să treacă de el fără să depună nici un efort.” Se pare că toţi suntem conectaţi la memoria universală, dar accesul fiecăruia dintre noi la această “bancă de date” este practic nul, datorită unor limite pe care de cele mai multe ori educaţia(mai exact lipsa unei educaţii corespunzătoare) le impune.
Cercetările au dovedit că dacă sub hipnoză i s-a sugerat unei persoane fără nici o cunoaştere în domeniu că este Michelangelo, aceasta a pictat ca şi cum ar fi fost cu adevărat pictorul. Dacă i se sugerează unui om că e câine, maimuţă sau alt animal, el se comportă exact ca respectivele specii, indiferent de mediul în care i se face sugestia. Şi atunci de ce n-am încerca, prin autosugestie, să ne conectăm la această memorie universală pentru a ne rezolva problemele? Geniile nu sunt altceva decât oameni care au acces la ”banca de date universală”, lipsiţi de prejudecăţi, cu mare mobilitate de gândire, cărora nimic nu li se pare imposibil, care ştiu să viseze. Tot ce a visat Joules Verne, şi chiar mai mult decât atât, omenirea a realizat deja. Leonardo da Vinci a schiţat avioane şi rachete, deşi pentru vremea aceea pare inexplicabil. Oamenii “deştepţi” din vremea noastră sunt de fapt acei care folosesc legile naturale, imuabile în scopul asigurării unui trai mai bun pentru ei. Nici nu ştim ce ne supără mai tare: faptul că ei au reuşit sau faptul că mulţi dintre noi dau greş!
Experienţa mi-a demonstrat că proverbul “ să moară capra vecinului “ nu este la români o vorbă goală. E mai uşor să-ţi doreşti să moară capra vecinului decât să-ţi doreşti propria capră, care trebuie dusă la păscut, trebuie îngrijită. . .Doar la noi s-a putut să intre oamenii în grevă pentru a deveni şomeri, cei disponibilizaţi să primească mai mulţi bani decât cei care lucrează, unii să iasă la pensie pentru că pensia este mai mare decât salariul pentru care mai trebuiau şi să muncească! Ne-am învăţat “să ni se dea” în loc să muncim pentru a avea. Ne-a fost inoculată ideea că doar furând poţi câştiga mulţi bani, şi nu ne dezbărăm de ea! Iar dacă subconştientul primeşte de la mentalul conştient asemenea semnale, el ne va împiedica permanent să obţinem ceea ce condamnăm din tot sufletul. Subconştientul nu poate fi minţit, el nu ne poate face rău. Controlându-ne gândurile, eliminându-le pe cele negative şi cultivându-le asiduu pe cele pozitive, visând şi gândindu-ne permanent la felul în care ne putem realiza visurile, vom reuşi. Totul e să ştim ce vrem şi să ştim să vrem!
Când vă construiţi o casă nouă, sunteţi foarte atent şi urmăriţi cu multă grijă planurile şi activitatea constructorilor. De ce nu manifestaţi acelaşi interes faţă de modul dumneavoastră de gândire, faţă de gândurile care vă trec fără încetare prin minte, faţă de ”locuinţa” dumneavoastră mentală, adică faţă de idealurile dumneavoastră? A câştiga sau a pierde o dispută depinde în mod direct de concentrare, o breşă în concentrare fiind o breşă în propriul zid de apărare, speculată imediat de adversar. Pentru a trăi în clipa prezentă, fără a da voie gândurilor să alunece spre trecut şi fără a te lăsa cuprins de griji pentru viitor, trebuie să înveţi să te concentrezi, să-ţi eliberezi mintea de gânduri parazite, să te relaxezi, iar după aceea să gândeşti în linişte la problema pe care o ai de rezolvat. Hotărârea de a face ceva trezeşte capacităţi intuitive care descoperă soluţia cea mai bună. Ca şi la competiţiile sportive, trebuie să ai tăria să recunoşti că o eventuală înfrângere este cauzată de un lucru pe care nu l-ai făcut bine, nu căuta “ţapi ispăşitori” şi “învaţă din propriile greşeli”, aşa cum înţelept spune un proverb. ”Blocajul apare atunci când laşi tensiunea să te controleze, în loc s-o controlezi tu pe ea iar succesul începe înlăuntrul tău: dacă tu nu eşti în stare să-l vezi, nu-l va vedea nimeni altcineva niciodată. Singurele limite sunt cele pe care ni le fixăm noi înşine.”, spunea Chuck Norris.
Ca un început, încercaţi dimineaţa, la sculare, să vă spuneţi cu toată convingerea, de câteva ori, că astăzi va fi o zi minunată, că vă bucuraţi de o săntate foarte bună şi toate vă vor merge din plin. Spuneţi-vă că oamenii sunt minunaţi şi ei chiar vor fi! Priviţi-i pe cei din jur ca pe nişte prieteni şi nu cereţi de la ei mai mult decât de la propria persoană. Şi mai ales visaţi, visaţi consecvent şi veţi vedea cum poate un vis să devină realitate, nici nu veţi şti cum. Întotdeauna subconştientul preia visurile noastre şi le transformă în realitate. Nu spuneţi niciodată “mi-e imposibil”, ”n-am să pot niciodată”, ”nu voi avea niciodată bani să. . .“,pentru că subconştientul preia tot ce gândiţi şi acţionează ca atare. Dacă în permanenţă vă veţi gândi că nu aveţi nici o perspectivă, nici o şansă de a vă rezolva problemele, subconştientul va rezolva problema cu datele pe care i le-aţi pus la dispoziţie, eşecul fiind asigurat. Şi nu din vina altora, ci chiar din vina dumneavoastră, care aţi abandonat lupta înainte de a o începe! Şi pentru că, aşa cum spune un proverb chinezesc,“ un drum, oricât de lung, începe cu primul pas” gândiţi-vă la o dorinţă fierbinte a dumneavoastră, ceva ce vi se pare imposibil în condiţiile date şi, câteva minute dimineaţa, câteva minute seara, într-un moment de relaxare, imaginaţi-vă că s-a realizat, sperând cu toată fiinţa dumneavoastră, cu toată credinţa că aşa va fi. SPERANŢA NU ESTE UN LUX, CI O DATORIE! Să speri nu înseamnă doar să visezi, ci să-ţi transformi visele în realitate, fiind totodată dispus să plăteşti preţul traducerii lor în realitate. Trebuie să vă gândiţi doar la lucrurile pe care le doriţi, îndepărtând din gândurile dumneavoastră lucrurile pe care nu le doriţi sau n-ar trebui să le doriţi. Puteţi împlini orice vis care nu încalcă legile lui Dumnezeu şi drepturile semenilor noştri. Mintea omenească poate îndeplini orice ţel pe care îl poate concepe şi în care crede. Unele dintre cele mai frecvente cauze ale eşecului sunt obiceiul de a ne retrage atunci când ne simţim copleşiţi de o înfrângere temporară precum şi acela de a măsura totul şi pe toată lumea prin prisma propriilor expresii şi credinţe. Eşecul este rezervat celor care se lasă intimidaţi de existenţa acestuia, dobândesc succesul cei ce devin conştienţi de succes. Psihologii spun că atunci când cineva este realmente pregătit pentru succes, îl va obţine.
 
O noua zi, o noua masca- psihologia minciunii ca liant social

Vi s-a intamplat vreodata sa va intrebati cine suntem cu adevarat? Cat anume din persoana pe care o vad cei din jur corespunde unei realitati interioare si cat este doar o fatada, o masca pe care anumite imprejurari ne determina sa o "activam" in mod automat?

Vi s-a intamplat vreodata sa va intrebati cine suntem cu adevarat? Cat anume din persoana pe care o vad cei din jur corespunde unei realitati interioare si cat este doar o fatada, o masca pe care anumite imprejurari ne determina sa o “activam” in mod automat? Este oare adevarat ca actiunile noastre sunt conditionate in mare parte de asteptarile si reactiile celorlalti si ca imaginea pe care o proiectam in ochii lor este de cele mai multe ori una cu totul diferita de cea care ni se dezvaluie in momentul renuntarii la “hainele” conventiilor sociale pe care suntem obligati sa le purtam?

Este un fapt bine stiut si general acceptat ca in prezenta celorlalti ne comportam intr-un anume fel, actionam dupa tipare dinainte stabilite, lasand sa se intrevada numai franturi din ceea ce suntem cu adevarat. Indiferent cine suntem si in ce moment al vietii ne aflam, purtam cu totii masti, pe care ne straduim atat de mult sa le facem sa para cat mai veritale, incat ajung sa devina parte integranta din persoana si viata noastra.
Stim cu totii ca masca reprezinta un obiect ce acopera, partial sau in totalitate, fata unei persoane, cu scopul de a-i ascunde identitatea. Prezenta in viata oamenilor inca din cele mai vechi timpuri, aceasta a cunoscut numeroase variatii atat in ceea ce priveste aparenta, cat si in ceea ce priveste simbolismul. În unele cazuri, masca imita, reda niste trasaturi naturale sau urmareste indeaproape contururile realitatii, iar in alte cazuri este o abstractizare. Fiinta dotata cu capacitati intelectuale superioare, omul nu a trebuit decat sa adapteze simbolistica mastii la nevoile sale, transformand-o intr-un “paravan” menit sa nu permita privirilor indiscrete sa patrunda in lumea sa interioara.

Dar de unde provine necesitatea oarecum intrinseca a omului de a tainui anumite franturi ale identitatii sale? De unde teama de a-i fi citite gandurile si de a-i fi dezvaluite unele sentimente sau intentii? Psihologii sunt de parere ca explicatia se gaseste in dorinta si necesitatea acestuia de a fi acceptat de ceilalti. Mai mult, psihologul american Abraham Maslow era de parere ca fiecare individ actioneaza sub influenta unei piramide generale a nevoilor. Conform acestei teorii, dupa satisfacerea nevoilor fiziologice, aflata la baza piramidei si considerate indispensabile pentru a supravietui, individul se poate concentra asupra nevoilor de siguranta, care ii asigura stabilitatea si consistenta intr-o lume relativ haotica. Odata satisfacute si acestea, nevoia de dragoste si apartenenta devine in mod automat prioritara. Prin urmare, nimeni nu se poate realiza ca persoana fara un sentiment de acceptare si de apartenenta la grup, care ii confera siguranta si incredere in sine.

Acestea fiind spuse, mastile devin in mod evident un mecanism de aparare pe care il activam ori de cate ori consideram ca este necesar sa ascundem acele defecte, cusururi sau imperfectiuni de ordin moral, comportamental care ar aduce cu sine dezaprobarea semenilor. Numai atunci cand suntem singuri, si poate nici macar atunci, avem curajul sa ne scoatem mastile si sa ramanem fata in fata cu noi insine, si numai atunci cuvintele nespuse, gandurile si sentimentele ascunse, indesate cu grija, chiar teama, prin ungherele sufletului nostru, dau navala, revendicandu-si cu insistenta dreptul la o existenta pana atunci negata.
Stiu deja ce veti spune: daca admitem faptul ca fiecare dintre noi poarta o masca menita sa-i tainuiasca adevarata identitate, suntem nevoiti sa admitem si ca relatiile interumane sunt aproape in totalitate bazate pe minciuna si disimulare, ceea ce nu este un lucru tocmai demn si onorabil. Cum ne putem asigura respectul si aprobarea celorlalti in aceste conditii?

Cercetarile si studiile in ceea ce priveste psihologia minciunii au scos la iveala faptul ca acesta este un fenomen pe cat de des intalnit, pe atat de complex, care face parte din viata de zi cu zi. Cu toate ca minciuna dauneaza relatiilor si distruge increderea oamenilor in semenii lor, exista si situatii in care indeplineste importante functii sociale si interpersonale. Leonard Saxe, profesor de psihologie la Universitatea Brandeis, subliniaza faptul ca majoritatea oamenilor primesc mesaje contradictorii in ceea ce priveste minciuna. Cu toate ca suntem educati de mici sa credem ca este necesar si laudabil sa spunem intotdeauna adevarul, in realitate societatea incurajeaza de cele mai multe ori minciuna si chiar recompenseaza inselaciunea. Realitatea cotidiana ne ofera cu siguranta numeroase exemple concludente in acest sens: daca intarziati dimineata la o sedinta, probabil nu este cea mai buna idee sa fiti sinceri si sa marturisiti ca nu ati auzit desteptatorul. "Veti fi pedepsiti mult mai aspru decat daca ati minti spunand ca ati ramas prinsi in trafic" noteaza Saxe.

Ironic este faptul ca suntem cu totii constienti ca exista in viata anumite momente si imprejurari in care suntem nevoiti sa mintim, dar acceptam bucurosi aceasta realitate, atata vreme cat ne ajuta sa cream si sa consolidam un liant intre noi si cei din jur. Asemeni unor actori surprinsi intr-un schimb de replici dinainte invatate si repetate, care-si interpreteaza cu maiestrie rolul pentru a obtine la final aprecierea si aplauzele publicului, si noi ne jucam rolul pe scena vietii, asteptand aceeasi apreciere din partea semenilor nostri.

garbo.ro
 
cuvânt pentru suflet

de Ramona Irimie


MOTTO: ” Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar eu nu voi fi stăpânit de ceva.”
( 1 Corinteni, 6, 12 )
Dacă nu te iubeşti pe tine însuţi sau nu poţi să te iubeşti, nu vei putea iubi pe altcineva. Ai un motiv serios să te hotărăşti să înveţi să iubeşti: IUBIREA VINDECĂ.
(Ramona Pencea)

,,Speciile care vor supravietui nu sunt nici cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci acelea care vor fi stiut să se adapteze la mediul lor.’’
( Charles Darwin )

Dragă Cititorule, cine te face să te simţi fericit? Parcă te văd încordându-te sub această întrebare şi trecându-ţi prin imaginaţie persoanele dragi ţie...dar, mai mult ca sigur, imaginea ta nu face parte din film...Dacă te-ai văzut pe tine însuţi răspunzător de fericirea ta, te felicit din toată inima! Dacă nu faci parte dintre persoanele care îţi luminează viaţa, depinde propria ta fericire de ceilalţi, de atitudinile, emoţiile şi comportamentele lor, de prezenţa lor, ceea ce va duce la anxietate, depresie, furie,etc.
Fericirea ta depinde doar de tine! Stările de fericire trăite cu alte persoane nu au fost determinate direct de acestea. Tu ai creat sentimente pozitive prin gândurile pozitive, tu ai evaluat situaţiile şi persoanele într-un mod pozitiv ceea ce a avut ca efect direct emoţiile pozitive, sentimente pozitive.
Tot aşa te faci să te simţi nefericit, nu alţii te enervează, nu alţii te fac să te simţi vinovat sau fără valoare!
Va veni un alt an, o altă zi, întoarce-te spre sufletul tău cu respect, bunătate, apreciere şi luminează-ţi viaţa de care doar tu eşti răspunzător! Copii vor învăţa, astfel, de la tine ce înseamnă să fii responsabil de modul în care te simţi, modul în care vorbeşti despre tine, modul în care te accepţi când greşeşti, ştiind că o faptă rea sau o greşeală, nu îţi dau valoarea ca om. Copilul şi alte persoane vor vedea în tine un om echilibrat, un om care în momente foarte dificile, chiar de e supărat sau trist, ştie că are resurse să trăiască, viaţa merită trăită şi de el depinde să-şi facă viaţa” rai sau iad”.
Nu depinde fericirea altora de noi! Dacă cei dragi aleg să fie supăraţi, să se simtă nefericiţi, nu le urmaţi exemplul şi nu vă lăsaţi şantajaţi emoţional de ei! Eu nu pot trăi viaţa copilului meu şi nici el nu poate trăi în locul meu, aşa că fiecare răspundem în faţa noastră de sentimentele şi comportamentele proprii! Nu luăm locul nimănui sub soare sau în inima cuiva, avem un destin unic, iar dacă alţii ne cer să trăim cum vor ei, va trebui să fim conştienţi că facem o eroare ce ne costă demnitatea, fericirea dacă le cedăm şi le facem pe plac.
Nu de puţine ori întâlnesc femei frumoase cu ochii plini de lacrimi, suferind din iubire; îmi amintesc de mine, de lacrimile mele, de suferinţa mea de atunci...şi sunt fericită şi, cred, binecuvântată că am posibilitatea să le dau o dovadă, un exemplu de viaţă, astfel nu mă sfiesc să le arat slăbiciunile mele, dar şi forţa inepuizabilă, care există în mine şi în fiecare om! Nu înlăturăm orice emoţie negativă, am spus-o şi o repet, avem toţi supărări, dezamăgiri, îngrijorări, dar când acestea se intensifică devenind furii, depresii, anxietate, vinovăţie, etc., ne folosim resursele pentru a disputa gândurile ce le-au provocat! Nu uitaţi că e dreptul vostru să refuzaţi categoric ceea ce nu este bun pentru voi, să refuzaţi să staţi într-un mediu în care se abuzează de persoana voastră şi atunci, supărate fiind, nu uitaţi că valoarea voastră nu depinde de alţii şi aveţi dreptul să vă susţineţi pe un ton ferm şi calm opinia, judecăţile.
Acum, fă un exerciţiu de imaginaţie: iartă-te pentru tot ce ai făcut greşit sau n-ai făcut, ocupă-te de tine cu respectul pe care-l simţi pentru cea mai dragă persoană sau pentru cel mai bun prieten! Imaginează-ţi zece lucruri plăcute şi obsearvă cum te simţi. Ia-ţi angajamentul faţă de tine însuţi să te accepţi necondiţionat, să te susţi când ţi-e greu, să-ţi respecţi propriul corp alimentându-te corect şi să faci sport, mărind şansele de a fi sănătos şi, nu în ultimul rând, să ceri ce anume doreşti, dar să accepţi că nu există nici o garanţie că vei primi ceea ce ceri, dar cu singuranţă este mult mai bine să spui decât să aştepţi ca ceilalţi să ghicească ce vrei.
Scrie trei dorinţe pe o foaie de caiet şi pune-o într-un loc ştiut doar de tine. Dorinţa să fie clar enunţată şi apreciază în cât timp s-ar putea materializa, de exemplu:” doresc să am bani pentru a cumpăra o casă/maşină/barcă peste trei...şase...opt luni”. Imaginează-ţi că ai obţinut acel lucru!
Fii tu un model de om echilibrat şi fericit pentru copii tăi, pentru cei din jurul tău! Descoperă lumina din sufletul tău şi vei fi ocrotit!
 
Subconstientul vorbeste prin mazgaliturile tale: Asculta-i secretele psihologice!
201769_articol.jpg


Banalele desene si mazgalituri pe care le schitam grabit pe marginea unei foi de hartie atunci cand vorbim la telefon sau cand ne aflam in timpul unei sedinte reprezinta ecoul partii subconstiente a mintii umane.
Garbo iti prezinta semnificatiile psihologice ale celor mai frecvente desene si mazgalituri:

Cel care deseneaza intotdeauna chipuri diverse este o persoana care incearca sa para ceea ce nu este, o persoana care nu isi este autosuficienta si are in permanenta nevoie de sprijinul si confirmarea celorlalti. Are insa inclinatii artistice deosebite.

Sunt unii indivizi care au obiceiul inconstient de a desena chipuri hidoase, urate. Ce poate denota acest lucru? Ei bine, desenarea de chipuri urate poate trada o personalitate antisociala, o persoana retrasa, inchisa in ea, careia ii lipseste increderea in sine si in ceilalti. Totodata, denota agresivitate si rautate sau un temperament inclinat spre violenta. La polul opus, fetele frumoase, proportionate armonios tradeaza o persoana sociabila, prietenoasa, o fire deschisa si increzatoare. Cel care are tendinta de a desena fete care zambesc este o persoana joviala, energica, plina de viata, cu un simt al umorului bine conturat.

Daca schitezi in mod frecvent inimi inseamna ca esti o persoana emotionala, iar latura sentimentala este foarte importanta pentru tine. Esti extrem de sensibila in ceea ce priveste despartirile si, pentru ca te implici mult, ai tendinta de a suferi enorm la fiecare despartire. In mod frecvent, te lasi cuprinsa de sentimentul de dezamagire si cazi prada depresiei. Esti tipul de om care devine dependent de relatii, iubind ideea de iubire mai mult decat o persoana anume.

Copacii schitati pe marginea foii desemneaza o persoana cu un intelect deosebit, punctuala si rabdatoare, cu un simt al responsabilitatii foarte bine dezvoltat. Copacii pot indica totodata faptul ca o anume persoana din trecut se afla inca in mintea si inima ta. Daca sunt insotiti de flori si iarba, indica o stare actuala de fericire, dar si nevoia de protectie. Prin natura lor, florile si frunzele sunt semne ce ascund valente feminine. Desenarea unui copac cu flori si frunze poate indica o persoana care devine constienta de adevarata sa personalitate. Crengile goale, fara frunze si flori, indica tristete si inclinatia spre depresie. Crengile cu fructe si frunze sunt un indiciu al faptului ca pentru cel care deseneaza ideea de iubire este legata cu ideea de familie si fecunditate.

http://www.9am.ro/stiri-revista-pre...ile-tale-Asculta-i-secretele-psihologice.html
 
Pot fi de acord cu multe chestiuni explicate de nenea asta, dar faza cu partea nefolosita a creierului, sa o iei ca si subconstient...Bine, daca e sa ma intrebi , nici io nuj ce sa raspund cand e vorba sa definesc subconstientul, insa cred ca e mai mai mult decat o parte nefolosita a creerului. Cred ca acolo stocam efectiv tot. Ca este practic imposibil de controlat, asta e un adevar. Daca am invata sa-l folosim , cred ca am fi in avantaj.

Ce este subconştientul? Ce impact are asupra noastră?


Vă ziceam într-un articol că putem visa viitorul şi că acest lucru se poate întâmpla datorită subconştientului nostru, unde se ascund multe. Nu avem nici o definire, o explicaţie sigură cu privire la subconştientul pe care-l deţine fiecare om. Aşa că fiecare îl putem defini cum vrem.

Eu îi zic camera secretă a creierului meu. Cameră în care nici măcar eu nu am acces, fapt care mă frustrează la maxim, fiindcă sunt sigur că acolo se ascund multe lucruri care ar schimba multe la mine. Nu ştiu dacă în bine sau rău… cert e că mi-ar dispărea curiozitatea dacă aş afla.

Ce este subconştientul? Asemeni conştientului este o parte a minţii noastre. O parte pe care nu o cunoaştem sau nu suntem conştienţi de ea. Totuşi uneori putem avea acces la subconştient, asemeni întâmplărilor visate înainte de a se întâmpla. Eu tind să cred că subconştientul este acea parte a creierului care nu este folosită, fiindcă ştiinţa spune că omul îşi foloseşte doar 10% din creier. Acel 90% este cumva subconştientul? Specialişti zic că dacă am folosi creierul 100% am dobândi puteri supranaturale şi uite aşa revin din nou la articolul în care vă ziceam că putem visa viitorul. Mi-e mi s-a întâmplat. Deci e posibil să fie adevărat, iar subconştientul meu îmi tot şopteşte ceva, însă nu aud decât ”adevărat”.

De ce subconştient? Ok, înţeleg că e mai adânc, e ascuns, dar de ce această denumire? Dacă o luăm logic pare a fi mult mai conştient decât partea conştientă a minţii noastre. Fiind partea a creierului care lucrează non-stop, primeşte informaţii, stochează informaţii ce sunt sau nu importante pentru tine, fără să realizezi…

Totuşi ce impact poate avea subconştientul asupra noastră? Din moment ce nu ştim ce face el şi ce este în acesta… impactul ar fi zero, însă situaţia nu aşa, iar imapactul pe care-l are asupra vieţii noastre poate fi unul mai mare decât ne-am fi gândit, însă noi nu suntem conştienţi de asta. Acesta are în componenţa sa informaţii, gânduri şi multe altele pe care noi probabil le-am considerat neimportante sau neplăcute, astfel le-am ignorat, tot odată în subconştient găsim şi adevăruri sau sentimente pe care noi le ascundem într-un mod indirect şi ne minţim pe noi înşine fără să vrem. Ştiţi vorba aia ”În subconştientul tău ştii că e aşa!” vorbă de-a dreptul idioată, că din moment ce tu nu ştii ce ai acolo, o fi având el cheia către camera ta secretă?

Copiat de pe: Ce este subconştientul? Ce impact are asupra noastră? | Serginho Blog
 
Necunoaşterea de sine şi înspăimântătorul chip al Meduzei

Mitul spune că Meduza era un mostru teribil care odinioară fusese o femeie frumoasă. Fusese însă pedepsită de Atena, cu care îndrăznise să se măsoare în frumuseţe. Atena o transformă într-un monstru teribil cu şerpi în loc de păr şi oricine o privea era transformat în piatră. În caverna în care trăia, spune mitul, era plin de oameni transformaţi în piatră. Perseus, ajutat de Atena şi Hermes a fost cel care a reuşit să omoare monstrul. Una din variantele mitului spune că Perseus a reuşit să omoare monstrul apropiindu-se de el când acesta dormea şi privindu-l nu direct ci ghidat de imaginea reflectată într-un scut, oferind apoi capul Meduzei zeiţei Atena. Capul meduzei apare dealtfel pe unele reprezentări ale scutului Atenei. O altă variantă spune că Perseu a înaintat înspre Meduza cu ochii închişi şi ţinând scutul ca o oglindă în faţa monstrului acesta s-a transformat pe sine în piatră văzându-şi reflexia din scut“.



Meduza fusese candva o fata frumoasa, dar care se ascundea in ea, care isi punea garduri in jurul sau si care se indeparta de spirit si de lumina, in favoarea lumescului si a formei fizice. Preschimbarea ei in acest monstru teribil, cu serpi in loc de par si faptul ca privirea ei ucidea pe lor orice, imi aduc in minte imagini ce imi spun despre decaderea umanitatii, a individului pana in punctul in care iubirea nu mai este existenta in acea fiinta. Tocmai faptul ca ucide cu privirea semnifica aspectul privarii de iubire de sine, necunoastere de sine, abandom in Ignoranta totala fata de Spirit. Faptul ca Perseu reuseste sa o ucida semnifica lupta catre eliberare proprie, deschiderea catre Sine, transcedenta. Cea mai frumoasa alegorie este aceea in care Meduza este impietrita atunci cand vede cu ochii ei propria ei reflexie, intr-o oglinda, scut... nu conteaza.



Acest minunat pasaj ne veorbeste atat de graitor despre faptul ca lumea exterioara nu este altceva de fapt decat propria reflexie a ceea ce suntem noi de fapt. Traind zi de zi pe modul by default, oamenii nu realizeaza ca dorm, nu se uita in oglinzile lor, oglinzi care sunt pretutindeni in jurul lor, nu se analizeaza din pacate pe ei insisi. Egoul intodeauna sustine ca are dreptate, mintea niciodata nu cauta Întregirea ci separarea. Omul fuge de frica de a-si asuma raspunderea pentru actiunile sale, pentru ceea ce este in momentul prezent. Momentul prezent este ACUM, si nu astazi, nu saptamana asta, nu maine! Cand incepi sa traiesti strict in momentul Acum, realizezi ca viata este o insiruire nonlineara de frame-uri, toate menite pentru a te ajuta pe tine sa evoluezi, sa iti dezvolti capacitatile, sa iti largesti sfera de intelegere si acceptare.
Meduza suntem noi, fiecare în parte. Iubirea este ceea ce oferim, nu ceea ce primim. Iar ceea ce primim este doar reflexia din oglinda Meduzei.

http://www.certitudinea.ro/
 
bodo said:
Pot fi de acord cu multe chestiuni explicate de nenea asta, dar faza cu partea nefolosita a creierului, sa o iei ca si subconstient...Bine, daca e sa ma intrebi , nici io nuj ce sa raspund cand e vorba sa definesc subconstientul, insa cred ca e mai mai mult decat o parte nefolosita a creerului. Cred ca acolo stocam efectiv tot. Ca este practic imposibil de controlat, asta e un adevar. Daca am invata sa-l folosim , cred ca am fi in avantaj.


Nici io nu cred ca subconstientul este partea nefolosiata a creierului .

"Subconstientul reprezintă partea ascunsă a creierului nostru şi, în acelaşi timp, partea care ne influenţează în mod decisiv, pe tot parcursul vieţii. Programarea lui pozitivă poate să facă adevărate minuni."



Un material care mi-a parut interesant Aici
 
Cum scapam de emotiile perturbatoare?

Muncim din greu pentru a avea realizari in plan profesional si material si nu mai avem timp sa acordam atentie si evolutiei nostre interioare, dar prosperitatea singura, daca nu este insotita de pace sufleteasca, nu ne aduce fericirea. Cand suntem impacati cu noi insine, suntem impacati si cu cei din jur, ii facem sa se simta iubiti si intelesi si ei ne vor iubi si intelege la randul lor.

Gandurile si emotiile negative, precum ura, ingamfarea, mania, zgarcenia sau invidia, ne perturba echilibrul interior si au un efect daunator si asupra sanatatii noastre fizice. Aceste emotii perturbatoare stau la originea depresiei, a stresului, a confuziilor si neintelegerilor din viata noastra. Mintea noastra este cea care ne modeleaza felul in care vedem realitatea: atunci cand o stare de spirit (manie, furie, bucurie) dureaza mai mult timp si devine predominanta, ajunge sa ne influenteze perspectiva generala asupra lumii si a vietii si in final, intreaga personalitate.

Multe din reactiile noastre emotionale sunt adecvate situatiei in care ne aflam, dar ele pot deveni neadaptative atunci cand nu sunt potrivite cu situatia data - de exemplu, cand teama de abandon dobandita in copilarie o determina pe sotie sa ramana alaturi de un barbat care o agreseaza fizic..

Exista mai multe tipare de inadaptare ce pot fi constientizate in timpul procesului terapeutic:


abandonul: are la origine teama permanenta ca cei din jur ne vor lasa singuri, din cauza faptului ca in copilarie am fost parasiti de unul sau ambii parinti (in cazul divortului, decesului, etc);
privatiunea: reprezinta convingerea persoanei ca nevoile sale intime nu vor fi satisfacute si apare la cei care s-au simtit ignorati in copilarie;
subjugarea: se refera la faptul ca nevoile personale nu sunt niciodata prioritare intr-o relatie si se datoreaza dominatiei parintilor in copilarie;
neincrederea: se caracterizeaza prin suspiciune exagerata si convingerea ca nu poti avea incredere in nimeni si are la origine un abuz suportat in copilarie;
imposibilitatea de a fi iubit: are la baza convingerea persoanei ca este lipsita de calitati si din aceasta cauza nu mai este demna de iubire.

Constientizarea acestor tipare ne ajuta sa incepem sa ne traim viata in mod autentic, fara influenta negativa a emotiilor perturbatoare. Daca v-ati recunoscut in unul sau mai multe din aceste tipare emotionale care va perturba linistea interioara, Tara Bennett - Goleman (Alchimia Emotionala) va recomanda urmatoarele:


constientizati ceea ce se intampla si recunoasteti faptul ca ati reactionat exagerat;
fiti deschisi in fata sentimentelor profunde: abandonul provoaca angoasa, neincrederea atrage furia, privatiunea duce la tristete profunda;
observati-va gandurile: in ce fel ele incearca sa justifice ceea ce-ati facut;
aflati de ce anume va aminteste situatia data;
cautati tiparul de inadaptare care va caracterizeaza si scoateti-l la suprafata, pentru a va schimba viata in mod pozitiv;
trecutul e trecut, nu poate fi schimbat - invatati sa traiti in prezent, chiar de azi, chiar din acest moment!

http://www.eva.ro/psihologie/autocunoastere/cum-scapam-de-emotiile-perturbatoare-articol-22681.html
 
Back
Top