Cuvinte........pentru suflet
- Thread starter Old DG
- Start date
Pushavision
New member
- Joined
- Sep 3, 2010
- Messages
- 596
- Reaction score
- 0
"Inimii mele i-e sete de ceruri si hăuri adânci,
De absolut și esențe :
Vrea bucuriile cele mai pure, dar umblă pe brânci
Spre cele mai grele dureri, ce-o sfâșie-n zdrențe."( A.Mussche)
De absolut și esențe :
Vrea bucuriile cele mai pure, dar umblă pe brânci
Spre cele mai grele dureri, ce-o sfâșie-n zdrențe."( A.Mussche)
Octavian Goga
Inima
Biată inimă bolnavă,
Făgădău la drum de ţară,
Cine-şi mai aduce-aminte
Câţi drumeţi te cercetară?
Tu n-aveai zăvor la tindă,
Nici scumpete la măsură,
Şi-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de băutură.
Cum veneau în miez de noapte.
Călători pribegi în lume,
Toţi stăpâni la tine-acasă,
Răi de plată, buni de glume...
Tu la toţi le-ai dat hodină,
Şi le-ai dat popas în cale,
Pân' s-a risipit pe drumuri
Plinul pivniţelor tale.
Azi eşti goală şi săracă,
Şi crâşmaru-ţi dă să moară,
Cine să-ţi mai treacă pragul,
Făgădău la drum de ţară?...
Nichita Stanescu - Colinda de inima
Voi colinda cu inima mea
mergand prin zapada,
mana mea in cinci colturi ca o stea
incepe cuvinte sa vada.
Bratul meu, o coada de cometa;
umarul si pieptul meu - cer.
Caldura lor secreta
luceste albastru de ger.
Sa fiti linistiti, sa aveti parte de liniste alba
sub cetina verde impodobita.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salba,
impodobesc ora, clipita.
Ave voua, barbatilor, femeilor,
inima mea va saluta,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zapada argintie si muta.
Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea
bate la mesele voastre,
in noaptea aceasta e-o singura stea
si-o nenumarare de ceruri albastre.
Inima
Biată inimă bolnavă,
Făgădău la drum de ţară,
Cine-şi mai aduce-aminte
Câţi drumeţi te cercetară?
Tu n-aveai zăvor la tindă,
Nici scumpete la măsură,
Şi-ai cinstit pe fiecare
C-un pahar de băutură.
Cum veneau în miez de noapte.
Călători pribegi în lume,
Toţi stăpâni la tine-acasă,
Răi de plată, buni de glume...
Tu la toţi le-ai dat hodină,
Şi le-ai dat popas în cale,
Pân' s-a risipit pe drumuri
Plinul pivniţelor tale.
Azi eşti goală şi săracă,
Şi crâşmaru-ţi dă să moară,
Cine să-ţi mai treacă pragul,
Făgădău la drum de ţară?...
Nichita Stanescu - Colinda de inima
Voi colinda cu inima mea
mergand prin zapada,
mana mea in cinci colturi ca o stea
incepe cuvinte sa vada.
Bratul meu, o coada de cometa;
umarul si pieptul meu - cer.
Caldura lor secreta
luceste albastru de ger.
Sa fiti linistiti, sa aveti parte de liniste alba
sub cetina verde impodobita.
Ochii mei, doua vergele-ntr-o salba,
impodobesc ora, clipita.
Ave voua, barbatilor, femeilor,
inima mea va saluta,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zapada argintie si muta.
Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea
bate la mesele voastre,
in noaptea aceasta e-o singura stea
si-o nenumarare de ceruri albastre.
Cat de usoara e inima ta?
de Iulia Bertea
In mitologia egipteana exista o zeita numita Maat, reprezentata tinand in mana o balanta. Cand cineva murea, inima sa era pusa pe unul din talgerele balantei, iar pe celalalt talger zeita aseza o pana. Daca inima era usoara ca o pana, omului i se permitea sa intre in Paradis. Insa daca inima sa era incarcata cu negativitate, regret si tristete, era trimis catre taramurile intunecate.
Chiar daca suntem atat de departe de Egiptul antic, ne intalnim mereu, la figurat, cu zeita Maat. Zilnic alegem “sa punem la inima” tot felul de lucruri si apoi ne plangem ca avem “inima grea”. (Ca o paranteza, nu vi se pare interesant ca niste expresii populare romanesti fac referire la un concept asemanator cu cel egiptean? De unde rezulta ca omenirea are un fond ancestral de intelepciune pe care din pacate il acceseaza tot mai rar.)
Ne cade greu la suflet
Sunt multe modurile prin care singuri ne punem greutati pe suflet. De unele suntem constienti, de altele nu. Astazi o sa va vorbesc despre cateva acte de auto-sabotaj inconstient despre care suntem cumva “programati”, educati, sa credem ca sunt acceptabile social si chiar indicate pentru a reusi in viata si a ne construi relatii. Ele ne saboteaza individualitatea, stima de sine si echilibrul interior.
Cateva exemple de astfel de comportamente sunt:
sa te “dai bine” pe langa oameni pe care nu ii respecti sau apreciezi ca sa obtii o favoare;
sa te prefaci ca-ti pasa cum se simte cineva de dragul convenientelor;
sa “faci conversatie” cu cineva de care nu-ti place, dar de care ai nevoie;
sa sorbi cuvintele cuiva, sa te agati de el/ea;
sa cauti aprobarea cuiva;
sa intrebi pe cineva daca e suparat(a) pe tine;
sa “cersesti” complimente sau cuvinte de incurajare;
sa incerci sa impresionezi pe cineva;
sa stai la “o barfa mica” in scopuri de socializare;
sa te explici si justifici in fata celorlalti.
Autenticitate
Cand faci aceste lucruri pentru “a castiga prieteni si a influenta oameni”, ca sa-l citez pe Dale Carnegie, tu dai lovitura dupa lovitura acelui miez din interiorul tau care ar trebui sa ramana mereu intact, autentic si fidel sie insusi.
Una dintre nevoile cele mai arzatoare ale oamenilor este sa fie placuti, iubiti si apreciati (daca se poate, de toata lumea). Uneori, in numele acestei nevoi incercam, constient sau inconstient, sa-i controlam sau sa-i manipulam pe ceilalti pentru ca ei sa ne trateze asa cum credem noi ca ar trebui sa fim tratati.
Ce nu realizam este ca persoana de la care vrem sa obtinem ceva ajunge sa aiba un avantaj asupra noastra, sa ne stapaneasca, psihologic vorbind. Nu ne mai apartinem noua insine si nu ne mai comportam asa cum ne dicteaza inima, ci cum ne imaginam ca ar vrea acea persoana sa ne comportam.
Din pacate, realitatea ne demonstreaza mereu ca aceasta strategie se intoarce pana la urma impotriva noastra. Cersim dragoste sau apreciere? Cerem sus si tare respect? Ne incalcam principiile si valorile pentru un scop “nobil” sau util? Socializam cu oameni pe care nu-i suportam pentru ca avem nevoie de ei? Obtinem efectul advers: primim mila, dispret, respingere. Ne chinuim sa parem puternici si siguri pe noi? Vom aparea slabi si penbili.
Este momentul cand cedam de buna-voie puterea noastra celeilalte persoane iar noi ramanem doar cu o inima grea. Si asta nu este intotdeauna doar o figura de stil, ci se poate reflecta si in planul fizic – pe scurt, ne imbolnavim.
Stop
Data viitoare cand esti pe cale sa te comporti astfel, imagineaza-ti ca ai o telecomanda in mana si ca poti sa dai freeze scenei in care tocmai vrei sa joci. Si intreaba-te: “Vreau cu adevarat sa fac asta? Ma simt cu inima impacata sa ma justific in fata acestui om sau sa ma prefac ca ma intereseaza parerea lui?”. Raspunsul (sincer!) la aceasta intrebare de test iti va arata daca faci ceea ce faci din proprie vointa sau daca nu cumva esti pe cale sa cazi intr-un nou act inconstient de auto-sabotare.
In concluzie, inima ta este usoara in masura in care iti ramai fidel tie insuti si nu mergi in alta directie decat cea indicata de busola ta interna. Nu zic ca uneori nu este nevoie sa faci mici compromisuri “sociale”, dar nu le lasa sa devina o obisnuinta in relatiile tale cu ceilalti.
Sinelui tau profund, autentic, nu ar trebui sa-i pese ce parere au ceilalti despre tine, asa cum Soarelui nu-i pasa daca oamenii cred ca arde prea tare.
www.empower.ro
de Iulia Bertea
In mitologia egipteana exista o zeita numita Maat, reprezentata tinand in mana o balanta. Cand cineva murea, inima sa era pusa pe unul din talgerele balantei, iar pe celalalt talger zeita aseza o pana. Daca inima era usoara ca o pana, omului i se permitea sa intre in Paradis. Insa daca inima sa era incarcata cu negativitate, regret si tristete, era trimis catre taramurile intunecate.
Chiar daca suntem atat de departe de Egiptul antic, ne intalnim mereu, la figurat, cu zeita Maat. Zilnic alegem “sa punem la inima” tot felul de lucruri si apoi ne plangem ca avem “inima grea”. (Ca o paranteza, nu vi se pare interesant ca niste expresii populare romanesti fac referire la un concept asemanator cu cel egiptean? De unde rezulta ca omenirea are un fond ancestral de intelepciune pe care din pacate il acceseaza tot mai rar.)
Ne cade greu la suflet
Sunt multe modurile prin care singuri ne punem greutati pe suflet. De unele suntem constienti, de altele nu. Astazi o sa va vorbesc despre cateva acte de auto-sabotaj inconstient despre care suntem cumva “programati”, educati, sa credem ca sunt acceptabile social si chiar indicate pentru a reusi in viata si a ne construi relatii. Ele ne saboteaza individualitatea, stima de sine si echilibrul interior.
Cateva exemple de astfel de comportamente sunt:
sa te “dai bine” pe langa oameni pe care nu ii respecti sau apreciezi ca sa obtii o favoare;
sa te prefaci ca-ti pasa cum se simte cineva de dragul convenientelor;
sa “faci conversatie” cu cineva de care nu-ti place, dar de care ai nevoie;
sa sorbi cuvintele cuiva, sa te agati de el/ea;
sa cauti aprobarea cuiva;
sa intrebi pe cineva daca e suparat(a) pe tine;
sa “cersesti” complimente sau cuvinte de incurajare;
sa incerci sa impresionezi pe cineva;
sa stai la “o barfa mica” in scopuri de socializare;
sa te explici si justifici in fata celorlalti.
Autenticitate
Cand faci aceste lucruri pentru “a castiga prieteni si a influenta oameni”, ca sa-l citez pe Dale Carnegie, tu dai lovitura dupa lovitura acelui miez din interiorul tau care ar trebui sa ramana mereu intact, autentic si fidel sie insusi.
Una dintre nevoile cele mai arzatoare ale oamenilor este sa fie placuti, iubiti si apreciati (daca se poate, de toata lumea). Uneori, in numele acestei nevoi incercam, constient sau inconstient, sa-i controlam sau sa-i manipulam pe ceilalti pentru ca ei sa ne trateze asa cum credem noi ca ar trebui sa fim tratati.
Ce nu realizam este ca persoana de la care vrem sa obtinem ceva ajunge sa aiba un avantaj asupra noastra, sa ne stapaneasca, psihologic vorbind. Nu ne mai apartinem noua insine si nu ne mai comportam asa cum ne dicteaza inima, ci cum ne imaginam ca ar vrea acea persoana sa ne comportam.
Din pacate, realitatea ne demonstreaza mereu ca aceasta strategie se intoarce pana la urma impotriva noastra. Cersim dragoste sau apreciere? Cerem sus si tare respect? Ne incalcam principiile si valorile pentru un scop “nobil” sau util? Socializam cu oameni pe care nu-i suportam pentru ca avem nevoie de ei? Obtinem efectul advers: primim mila, dispret, respingere. Ne chinuim sa parem puternici si siguri pe noi? Vom aparea slabi si penbili.
Este momentul cand cedam de buna-voie puterea noastra celeilalte persoane iar noi ramanem doar cu o inima grea. Si asta nu este intotdeauna doar o figura de stil, ci se poate reflecta si in planul fizic – pe scurt, ne imbolnavim.
Stop
Data viitoare cand esti pe cale sa te comporti astfel, imagineaza-ti ca ai o telecomanda in mana si ca poti sa dai freeze scenei in care tocmai vrei sa joci. Si intreaba-te: “Vreau cu adevarat sa fac asta? Ma simt cu inima impacata sa ma justific in fata acestui om sau sa ma prefac ca ma intereseaza parerea lui?”. Raspunsul (sincer!) la aceasta intrebare de test iti va arata daca faci ceea ce faci din proprie vointa sau daca nu cumva esti pe cale sa cazi intr-un nou act inconstient de auto-sabotare.
In concluzie, inima ta este usoara in masura in care iti ramai fidel tie insuti si nu mergi in alta directie decat cea indicata de busola ta interna. Nu zic ca uneori nu este nevoie sa faci mici compromisuri “sociale”, dar nu le lasa sa devina o obisnuinta in relatiile tale cu ceilalti.
Sinelui tau profund, autentic, nu ar trebui sa-i pese ce parere au ceilalti despre tine, asa cum Soarelui nu-i pasa daca oamenii cred ca arde prea tare.
www.empower.ro
Pushavision
New member
- Joined
- Sep 3, 2010
- Messages
- 596
- Reaction score
- 0
Dragostea e singurul lucru care poate umple eternitatea. Infinitului ii trebuie ceea ce nu se ispraveste niciodata... Dragostea e sufletul insusi. E de aceeasi natura. Dragostea e o scanteie divina ca si sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare... E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului....
V.Hugo
V.Hugo
Pushavision
New member
- Joined
- Sep 3, 2010
- Messages
- 596
- Reaction score
- 0
Am crezut intr-o noua zi ..intr-un nou inceput ,in ceva ce am vrut sa cred ,orbeste !
Am inchis ochii mintii si mi-am deschis fereastra sufletului ,poate imi doream prea mult sa aflu
ce inseamna iubirea ,am ales sa iubesc cu inima,cu sufletul ,nu cu mintea ,
am tinut ochii strans inchisi
si am refuzat sa vad ceea ce era de vazut ,voit,am facut dintr-un om un inger,
pentru ca asa am vrut sa simt ,
asa am vrut sa cred,ca ingerii exista ,ca iti pot darui ,iubire,lumina ,caldura ,
ca iti pot lua tot ce e rau ,lacrimi ,durere,
deznadejde ...tot,tot ce e rau si iti umbreste sufletul si asa a fost ,
pentru ca am vrut
sa cred intr-un vis ce a existat doar in mintea mea si nu regret nimic,
chiar daca a fost un vis ,am simtit ca un inger m-a atins cu iubire,ca o ploaie calda de vara
ce iti incalzeste sufletul...
Dar azi ....deschid ochii si imi voi inchide fereastra sufletului ,
oamenii si ingerii pot privi inauntru dar ,doar din afara ,
inauntru sunt urmele unei ploi calde ce picura amintiri care ard....si las ploii dreptul sa ma doara....
Am inchis ochii mintii si mi-am deschis fereastra sufletului ,poate imi doream prea mult sa aflu
ce inseamna iubirea ,am ales sa iubesc cu inima,cu sufletul ,nu cu mintea ,
am tinut ochii strans inchisi
si am refuzat sa vad ceea ce era de vazut ,voit,am facut dintr-un om un inger,
pentru ca asa am vrut sa simt ,
asa am vrut sa cred,ca ingerii exista ,ca iti pot darui ,iubire,lumina ,caldura ,
ca iti pot lua tot ce e rau ,lacrimi ,durere,
deznadejde ...tot,tot ce e rau si iti umbreste sufletul si asa a fost ,
pentru ca am vrut
sa cred intr-un vis ce a existat doar in mintea mea si nu regret nimic,
chiar daca a fost un vis ,am simtit ca un inger m-a atins cu iubire,ca o ploaie calda de vara
ce iti incalzeste sufletul...
Dar azi ....deschid ochii si imi voi inchide fereastra sufletului ,
oamenii si ingerii pot privi inauntru dar ,doar din afara ,
inauntru sunt urmele unei ploi calde ce picura amintiri care ard....si las ploii dreptul sa ma doara....
Microb frumos
Ai intrat in inspiratia mea de astazi
Ca un microb frumos,
Si sunt fericit
Fiindca imi place aerul tandru
Din jurul tau.
Acum imi vei circula nestingherita
In Univers,
Si in fiecare zi imi vei trimite cate o stare sufleteasca
In loc de scrisoare.
Cred ca uneori voi fi trist
Ca un elefant omorat de un fluture,
Si te-as da afara
Dar nu voi sti unde sa te gasesc:
Tu imi vei fi cand intr-o mana,
Cand intr-un ochi, ori pe frunte,
Cand intr-un gand.
poezie de Marin Sorescu
La dumneata
Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva eşti tu
Cel cu care-am râs
Într-o viaţă,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?
Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteşte de-o istorie
Modernă şi contemporană.
Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă înşel,
Mirându-se pe nişte lucruri obişnuite,
Pe tristeţe, pe noapte, pe spaimă.
Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam aşa ceva,
În soare
Şi-n celelalte stele căzătoare?
Pot jura
Că eşti cel care s-a îndrăgostit pentru vecie
De fata aceea
Al cărei nume îţi scapă mereu.
O,
Totul îmi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar şi zilele care nu ţi s-au întâmplat
Şi se vor întâmpla.
poezie de Marin Sorescu
Ai intrat in inspiratia mea de astazi
Ca un microb frumos,
Si sunt fericit
Fiindca imi place aerul tandru
Din jurul tau.
Acum imi vei circula nestingherita
In Univers,
Si in fiecare zi imi vei trimite cate o stare sufleteasca
In loc de scrisoare.
Cred ca uneori voi fi trist
Ca un elefant omorat de un fluture,
Si te-as da afara
Dar nu voi sti unde sa te gasesc:
Tu imi vei fi cand intr-o mana,
Cand intr-un ochi, ori pe frunte,
Cand intr-un gand.
poezie de Marin Sorescu
La dumneata
Chipul meu îmi pare cunoscut
Dar nu-mi amintesc de unde.
Nu cumva eşti tu
Cel cu care-am râs
Într-o viaţă,
Lipindu-ne nasul de sufletul lumii
Ca de-o vitrină?
Ai un rid pe frunte
Care-mi aminteşte de-o istorie
Modernă şi contemporană.
Ochii aceştia i-am văzut, dacă nu mă înşel,
Mirându-se pe nişte lucruri obişnuite,
Pe tristeţe, pe noapte, pe spaimă.
Ai vreo rudă, o mână, un gând,
Vreo sprânceană, cam aşa ceva,
În soare
Şi-n celelalte stele căzătoare?
Pot jura
Că eşti cel care s-a îndrăgostit pentru vecie
De fata aceea
Al cărei nume îţi scapă mereu.
O,
Totul îmi pare foarte cunoscut
La dumneata,
Chiar şi zilele care nu ţi s-au întâmplat
Şi se vor întâmpla.
poezie de Marin Sorescu
Elegia bucuriei
De tristeţe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun
N-am cuvinte ce să spun
eu poetul Dumneavoastră
zice-se c-aş fi nebun
cresc fantome la fereastră
Eu poetul Dumneavoastră
când tăcerea dă în muguri
cântece de inimă albastră
de tristeţe iar mă bucur
Dar cuvinte n-am să spun
că destinul mi-e ne-bun
poezie de Costel Zăgan
[video=youtube]
De tristeţe iar mă bucur
n-am cuvinte cum să spun
că tăcerea a dat muguri
taman pe gura de tun
N-am cuvinte ce să spun
eu poetul Dumneavoastră
zice-se c-aş fi nebun
cresc fantome la fereastră
Eu poetul Dumneavoastră
când tăcerea dă în muguri
cântece de inimă albastră
de tristeţe iar mă bucur
Dar cuvinte n-am să spun
că destinul mi-e ne-bun
poezie de Costel Zăgan
[video=youtube]
Old DG
New member
- Joined
- Jan 2, 2010
- Messages
- 5,244
- Reaction score
- 0
Senectute, frumoasă eşti!(fragment)
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase şi vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în braţe toate oraşele
şi câmpiile fără de sfârşit,
penumbra pe care o vedem este lentă şi nu doare,
ea curge pe un povârniş, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
şi le găsim în paginile cărţilor nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri şi paşi,
femei, bărbaţi, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile şi nopţi, răstimp între vise şi vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieţii,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita aşa usor?
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase şi vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în braţe toate oraşele
şi câmpiile fără de sfârşit,
penumbra pe care o vedem este lentă şi nu doare,
ea curge pe un povârniş, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
şi le găsim în paginile cărţilor nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri şi paşi,
femei, bărbaţi, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile şi nopţi, răstimp între vise şi vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieţii,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita aşa usor?
poezie de Ion Ionescu-Bucovu