Am reflectat asupra acestei probleme, inca mai am de reflectat.
In aparenta, nici nu ar exista dumnezeu. Totusi, oamenii de stiinta incearca cumva sa inteleaga ceva ce pare intangibil, realizeaza "ca mai e ceva", dar nu e ceva palpabil.
Da, poate ca a parut ca "bat campii", insa in orice teorie, ca sa ajungi sa demonstrezi ceva, nu intotdeauna gasesti o cale usoara, de cele mai multe ori drumul e foarte intortochiat.
Da... de obicei, nu suntem restrictionati, parem a fi liberi in decizii.
Dar, cu cat aceste decizii sunt mai importante, cu atat vor fi mai multe restrictii.
Unele restrictii sunt impuse de regulile noastre, altele nu.
Oare de ce e atat de complex universul, atat macro cat si micro?
Pentru a intelege, metoda mea e de a exagera lucrurile.
Deci, exagerand, presupunem ca acest Univers atat macro cat si micro ar fi atat de simplu, incat nu ar mai avea vreun secret.
Ce s-ar fi intamplat in acest caz??
Am fi reusit "sa ne apropiem de dumnezeu?"
...Probabil ca da, si...ne-am fi jucat de-a dumnezeu, am fi jonglat DE TIMPURIU cu anumite lucruri...(!!)
Deci, daca nu vor mai fi taine, probabil ca ne vom juca de-a dumnezeu.
Am convingerea ferma ca noi numim dumnezeu ceva, (totusi e ceva!) ceva informational, daca vreti...matematic!
Probabil ca putem confunda stocarea informatiei cu matematica, logica.
Si, ca sa raspund la intrebarea lui Anuk, (atat cat inteleg eu), ne vom ciocni de un liber arbitru dur in momentul cand atingem aceasta bariera informationala.
Cu alte cuvinte, un liber arbitru e cu atat mai dur, cu cat restrictiile sunt mai aspre.
Cand ai o singura cale de urmat, cand nu mai ai ce face, nu mai ai liberul arbitru.
Dar, se spune ca in Univers, orice problema are minim 3 cai de rezolvare...prin urmare, daca e adevarat, liberul arbitru ne da posibilitatea de a ajunge la dumnezeu.
Nu am pretentia ca am epuizat subiectul...
In aparenta, nici nu ar exista dumnezeu. Totusi, oamenii de stiinta incearca cumva sa inteleaga ceva ce pare intangibil, realizeaza "ca mai e ceva", dar nu e ceva palpabil.
Da, poate ca a parut ca "bat campii", insa in orice teorie, ca sa ajungi sa demonstrezi ceva, nu intotdeauna gasesti o cale usoara, de cele mai multe ori drumul e foarte intortochiat.
Da... de obicei, nu suntem restrictionati, parem a fi liberi in decizii.
Dar, cu cat aceste decizii sunt mai importante, cu atat vor fi mai multe restrictii.
Unele restrictii sunt impuse de regulile noastre, altele nu.
Oare de ce e atat de complex universul, atat macro cat si micro?
Pentru a intelege, metoda mea e de a exagera lucrurile.
Deci, exagerand, presupunem ca acest Univers atat macro cat si micro ar fi atat de simplu, incat nu ar mai avea vreun secret.
Ce s-ar fi intamplat in acest caz??
Am fi reusit "sa ne apropiem de dumnezeu?"
...Probabil ca da, si...ne-am fi jucat de-a dumnezeu, am fi jonglat DE TIMPURIU cu anumite lucruri...(!!)
Deci, daca nu vor mai fi taine, probabil ca ne vom juca de-a dumnezeu.
Am convingerea ferma ca noi numim dumnezeu ceva, (totusi e ceva!) ceva informational, daca vreti...matematic!
Probabil ca putem confunda stocarea informatiei cu matematica, logica.
Si, ca sa raspund la intrebarea lui Anuk, (atat cat inteleg eu), ne vom ciocni de un liber arbitru dur in momentul cand atingem aceasta bariera informationala.
Cu alte cuvinte, un liber arbitru e cu atat mai dur, cu cat restrictiile sunt mai aspre.
Cand ai o singura cale de urmat, cand nu mai ai ce face, nu mai ai liberul arbitru.
Dar, se spune ca in Univers, orice problema are minim 3 cai de rezolvare...prin urmare, daca e adevarat, liberul arbitru ne da posibilitatea de a ajunge la dumnezeu.
Nu am pretentia ca am epuizat subiectul...
