Apropo de SF ,iata 10 romane SF pe care trebuie să le citeşti în viaţă.(Selectia nu-mi apartine )
Destinaţia: Univers – A. E. van Vogt
În România apărea pentru prima oară în 1994 la editura RAO. Pe van Vogt îl consider drept autorul perfect pentru iniţiere în SF, ceva ce i-ai da copilului tău ca să descopere lumi fantastice. Cu atât mai mult cu cât cartea e o colecţie de povestiri scurte, cu teme diferite. Conţinutul variază de la fantastic la SF la aproape-horror pe alocuri. E o lectură deloc solicitantă, fără limbaj pretenţios, ceva ce poţi digera rapid.
Unii cititori de SF îl cunosc pe van Vogt mai mult pentru seria Null-A sau romane precum Slan ori Empire of the Atom. Destinaţia: Univers e o perfectă introducere în stilul autorului şi poate plăcea şi celor care consideră că nu gustă SF-ul.
De ce ar trebui să citeşti Destinaţia: Univers
Pentru că poate fi gustată indiferent de vârstă iar subiectele povestirilor îţi menţin atenţia la un nivel mai mult decât decent. O poţi citi pe sărite şi te lasă cu impresia aceea de Outer Limits/Twilight Zone, cu un strop de space opera.
1984 – George Orwell
Mulţi ar argumenta că 1984 nu poate fi încadrat în grupul Science Fiction, dar adevărul este că prezintă la urma urmelor un viitor distopic şi o societate modelată de o istorie alternativă. Cartea lui Orwell este apăsătoare, întunecată, te face să-ţi doreşti să laşi coperta dintre degete şi să citeşti ceva mai vesel. Totodată, pe noi – ca români – ne duce cu gândul la regimul ceauşist şi felul în care acest regim şi-a ţinut supuşii în frâu. Personal, după ce am citit-o a doua oară am rămas cu impresia că ceea ce am trăit noi până în 1989 a fost o tiranie acceptabilă, dacă e să o comparăm cu cea din carte. Cu atât mai mult cu cât acea tiranie fictivă îşi are astăzi corespondentul în sistemul economic, politic şi social al Coreei de Nord. Similitudinile cu DPRK-ul sunt de natură să-ţi mute mintea din loc: structura de clase sociale şi modul în care acestea sunt create, modificarea limbajului acceptat din punct de vedere politic, eradicarea istoriei şi remodelarea ei în funcţie de necesitatea momentului – toate acestea se petrec astăzi, acum, în Coreea de Nord.
De ce ar trebui să citeşti 1984
Romanul te învaţă estenţa comunismului şi îţi arată ce ar fi putut deveni România sub încă 30-40 de ani de comunism şi cult al personalităţii. Îţi arată la filigran modul de gândire al unui popor subjugat, starea de spirit a individului, gradul de paranoia şi îndoială din sufletul lui. E o carte pe care n-ar trebui să o rateze nimeni iar eu unul aş face-o lectură obligatorie în clasa a 10-a.
Solaris – Stanislaw Lem
Dintre toate cărţile lui Lem, Solaris a prins cel mai bine la publicul larg. Eu unul prefer Edificiul nebuniei absolute pe care-l compar cu Procesul lui Kafka, dar dacă e să vorbim de SF, două titluri se evidenţiază în opera autorului. Primul este Ciberiada – o colecţie de povestiri cu tâlc, un fel de fabule futuriste presărate cu roboţi şi lumi bizare. Al doilea titlu e Solaris, roman care a fost ecranizat de doi regizori cu viziuni diferite şi care s-a clasat în startul luat de tema incertitudinii în SF. Dintre toţi autorii de Science Fiction poate doar Philip K. Dick a mai exploatat atât de bine linia difuză dintre vis şi realitate. Dar dacă e să vorbi de un ”loc doi”, atunci Stanislaw Lem îl are doar pentru el.
De ce ar trebui să citeşti Solaris
Deoarece permite cititorului să decidă ce e real şi ce nu. În plus mizează pe scepticism şi fantastic ca să creeze o atmosferă plină de mister care te va ţine cu cartea în mână până la ultima pagină. E un roman dezolant, fără speranţă, un roman care explorează limitele minţii umane şi exploatează aceste limite pentru a crea ceva cu totul aparte.
Picnic la marginea drumului – Arkady & Boris Strugatsky
Cartea cu poate cel mai inovator subiect dintre cele prezentate aici. Întrebarea pe care cei doi fraţi autori o pun este ”ce s-ar întâmpla dacă o rasă extraterestră ne-ar vizita şi ar lăsa în urmă nimicurile lor?” Asemeni unei familii care uită la picnic o brichetă în iarbă sau o oglindă lângă o piatră pentru a fi găsite ulterior de locatarii unui muşuroi de furnici. Picnic la marginea drumului e captivant şi-l poţi termina într-o zi, iar felul celor doi Strugatsky de a expune lucrurile fac din carte una dintre cele mai apreciate scriituri SF ale tuturor timpurilor.
De ce ar trebui să citeşti Picnic la marginea drumului
Romanul a inspirat mai multe filme (primul care-mi sare în minte acum e mini-serialul The Lost Room din 2006) şi produce mister cu fiecare obiect pe care echipa specială din carte îl aduce înapoi din Zonă. Te pune să te întrebi, te lasă să emiţi ipoteze, mizează pe necunoscut ca să creeze o atmosferă în care fiecare pagină prezintă ceva nou.
. World War Z – Max Brooks
Este cea mai tânără carte din listă (lansată prin 2011 dacă nu mă înşel şi devenită bestseller în timp record). În caz că numele autorului avea o rezonanţă cunoscută, Max Brooks e fiul defunctului Mel Brooks, regizor al câtorva comedii extrem de apreciate (cu titluri precum Spaceballs şi History of the World scoase rapid din fundul memoriei). Romanul este o relatare scrisă a unei istorii alternative a Pământului, una în care morţii vii (da, e cu de-ăia) încep să apară întâi în Asia, apoi Europa şi în fine pe continentul nord-american. Prezintă faptele de la prima infecţie şi până la eradicarea problemei. Şi trebuie să spun că World War Z e una dintre cele mai complexe şi diverse cărţi pe care le-am citit vreodată. Atenţia pentru detaliu a autorului e pur şi simplu uimitoare şi cu greu poţi să-i găseşti neconcordanţe în linia timpului.
De ce ar trebui să citeşti World War Z
Este fără doar şi poate romanul care exploatează cel mai bine tema ”zombi”. Dacă ţi-au plăcut filmele cu morţi vii, de la Romero şi până la Resident Evil încoace, asta e cartea cu care îţi poţi suplini plăcerea. Te absoarbe, îţi alcătuieşte imagini în mişcare în spatele creierului, te ţine acolo capitol după capitol şi aproape că-ţi vine să o reciteşti după ultima pagină. Un roman de nota 10.
Ubik – Philip K. Dick
După Stephen King, Philip K. Dick este autorul american cu cele mai multe ecranizări, cu Total Recall, Screamers, Blade Runner, The Adjustment Bureau şi Minority Report fiind doar câteva dintre producţiile care au alcătuit scenarii folosind cărţile lui. Philip K. Dick a fost totodată şi un prolific autor de bestseller-uri, cu aproape fiecare roman al său urcând automat în lista titlurilor cunoscute.
Ubik este încununarea firii lui paranoice, un produs al drogurilor sintetice de care făcea uz din abundenţă. Ubik e o lume halucinantă, e un termen, e un produs, e o stare de spirit, e toate acestea la un loc şi mai mult. Încă n-am întâlnit om care să fi citit romanul şi să nu-i fi plăcut.
De ce ar trebui să citeşti Ubik
Romanul te poartă de colo-colo prin lumea absurdului până ce nu mai ştii nici cum te cheamă. Se foloseşte de acest absurd şi de vise ca să alcătuiască esenţa ubicuităţii în literatura SF, o temă prea puţin exploatată în domeniu. Este genul de roman pe care trebuie să-l citeşti de vreo două ori ca să-l înţelegi şi probabilitatea să-ţi trezească alte emoţii la a doua citire e destul de mare. Au trecut peste două decenii de la scrierea lor, iar lumea încă se ceartă online încercând să afle dacă Ubik sau Do Androids Dream of Electric Sheep e cea mai bună carte a lui Philip K. Dick.
Mâna stângă a întunericului – Ursula K. LeGuin
Marele atu al Ursulei K. LeGuin este modul în care ştie să prezinte societăţi imaginare. Era cât pe ce să aşez Deposedaţii pe acest loc, dar mi-am amintit că Mâna stângă a întunericului prezintă acţiunea într-un mod mai concentrat. Este povestea unei planete îngheţate a cărei jumătăţi e permanent în umbră faţă de astrul în jurul căruia gravitează. Mai mult, planeta este populată de o specie umanoidă de un nivel tehnologic similar cu al pământenilor, specie care mai e şi hermafrodită. Autoarea face o treabă extrem de bună din a descrie modul în care această societate funcţionează şi se dezvoltă în condiţiile în care nu există separarea dintre sexe, totul sub privirile primului pământean trimis să realizeze contactul cu ea.
De ce ar trebui să citeşti Mâna stângă a întunericului
Pentru că are o doză sănătoasă de erotism în ea şi pune mai mult accentul pe economic, social şi psihologic decât pe tehnologic. Este interesant să vezi cum funcţionează o societate diferită nu doar genetic de a noastră dar şi conceptual. Mai pe scurt, lipsa unei linii de divizare între femeie şi bărbat dă naştere la reguli precum absenţa violului, lipsa pedofiliei şi alcătuieşte un mediu aproape idilic.
Febra – Serge Brussolo
Brussolo este unul dintre autorii mei preferaţi, cu toate că în mod normal am oroare de francezi când vine vorba de literatură. Brussolo a avut două perioade literare: una presărată de SF şi o alta în care domină horror-ul. Febra face parte din această primă perioadă, alături de un alt titlu cu subiect similar, şi anume Mâncătorii de ziduri. Un lucru e cert: dacă Philippe Curval este matronul eroticului în SF, Serge Brussolo e chirurgul. Nici un alt autor nu pune atât de mare accent pe microbiologie cum o face el, iar temele de îmbinare ale organicului cu anorganicul l-au consacrat în literatura SF încă din anii ’80. Febra e ceva cu totul aparte şi oricât m-aş strădui n-aş putea să-i găsesc un corespondent în opera altor autori.
De ce ar trebui să citeşti Febra
Deoarece după aceea cu siguranţă vei pune mâna şi pe Mâncătorii de ziduri. Pentru că exploatează tema degradării societăţii umane şi vorbeşte despre supravieţuire în condiţii extraordinare. Brussolo e pentru SF ceea ce cubismul a reprezentat pentru pictură şi oferă o lectură aproape incomparabilă în domeniu.
Omul din castelul înalt – Philip K. Dick
Din nou Philip K. Dick. E greu să alcătuieşti un top SF fără să-l incluzi de două ori, şi chiar mai greu să te hotărăşti care din romanele lui să intre în el. Omul din castelul înalt este probabil cel mai de succes titlu din subcategoria istoriilor alternative. O istorie în care forţele Axei au învins aliaţii iar lumea e condusă de nazişti, japonezi şi o mână de italieni fascişti. Negrii sunt sclavi, evreii sunt executaţi pe loc iar Hitler e bătrân şi aşteaptă să fie înlocuit. Şi ce se întâmplă în lumea aceasta? Apare zvonul că un autor de succes a scris o carte în care forţele aliate au învins regimul nazist iar lumea e cu totul altfel. Mindfuck garantat.
De ce ar trebui să citeşti Omul din castelul înalt
Când vine vorba de SF trebuie neapărat să treci şi prin acest roman. A dat tonul isteriei realităţilor alternative în cinematografie şi îţi prezintă lumea aşa cum ar fi fost ea dacă Reich-ul nu ar fi fost învins. Toate din mintea unuia dintre cei mai luminaţi autori SF ai planetei, în stilul lui alert şi uşor de urmărit.
Dune – Frank Herbert
Nu am cum să nu aşez Dune pe primul loc. Mă refer aici la întreaga sagă Dune, de la primul volum la al şaselea şi ultimul scris de Frank Herbert. Nici o altă serie Science Fiction nu te acaparează aşa cum o face Dune şi extrem puţine cărţi din domeniu se apropie de complexitatea ei. Frank Herbert a redefinit expresia ”a crea o lume cu totul nouă” iar romanele din serie sunt pe plac indiferent dacă îţi place fantasy, istoria, SF-ul sau romanul de acţiune. Este genul de sagă pe care o poţi da unui adolescent şi să te aştepţi să înveţe poveţe de viaţă din ea, asta pe lângă plăcerea lecturii şi o poveste fascinantă. Când cineva mă întreabă de SF, primul titlu pe care îl recomand e Dune şi mi-ar trebui o zi întreagă să descriu pe larg toate motivele pentru pentru care ar trebui să citeşti această carte.
Herbert marşează pe social, politic, economic, religios, filosofic şi o duzină de alte domenii ca să ofere o imagine în filigran al unui univers care funcţionează ca o maşinărie bine unsă. E aproape imposibil să nu găseşti ceva cu care să rezonezi într-unul din cele şase romane, dar recomand să vă opriţi la cărţile scrise de Frank Herbert. După moartea autorului, fiul acestuia a reluat seria şi a bastardizat-o într-un hal fără de hal, aşa că vă rog să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că Frank Herbert e doar unul.
O altă serie pe care o recomand la citit după Dune este trilogia Pandora (de acelaşi autor).
De ce ar care ar trebui să citeşti această carte.
Herbert marşează pe social, politic, economic, religios, filosofic şi o duzină de alte domenii ca să ofere o imagine în filigran al unui univers care funcţionează ca o maşinărie bine unsă. E aproape imposibil să nu găseşti ceva cu care să rezonezi într-unul din cele şase romane, dar recomand să vă opriţi la cărţile scrise de Frank Herbert. După moartea autorului, fiul acestuia a reluat seria şi a bastardizat-o într-un hal fără de hal, aşa că vă rog să mă credeţi pe cuvânt când vă spun că Frank Herbert e doar unul.
O altă serie pe care o recomand la citit după Dune este trilogia Pandora (de acelaşi autor).
Menţiuni
E greu să înghesui doar zece cărţi bune într-un top, cu atât mai mult cu cât există titluri precum Jocul lui Ender (Orson Scott Card), Străin într-o ţară străină (Robert A. Heinlein) sau Neuromantul lui William Gibson. Cumva simt că ar trebui să spun ceva de Edgar Rice Burroughs, de Cormac McCarthy cu al lui The Road, de John Brunner şi Clifford D. Simak, de Ray Bradbury… Poate cu altă ocazie.
http://razvancoloja.com/10-romane-sf-pe-care-trebuie-sa-le-citesti-in-viata/
dar ....mai si citim ceva,ca avem tilmp la dispozitie ,nu ? Ia sa vedem cum stam cu ofertele .
: Cum sa interzici " Vrăjitorul din Oz " sau " Alice în Ţara Minunilor " !?!
