Despre zonele seismice din Romania

[GeoX]

Buna seara

Astazi, un "rezumat" al caracteristicilor esentiale ale zonei epicentrale Vrancea.

Regiunea Vrancea este cea mai importanta zona seismogena (generatoare de cutremure) din Romania.
Localizare: Curbura Carpatilor Orientali-Muntii Vrancei si ai Buzaului, Subcarpatii Curburii, Campia Siretului Inferior si Campia Ramnicului.
Structura geotectonica: bloc litosferic scufundat, asupra caruia "apasa" mai multe subplaci tectonice, din directii diferite; fracturi crustale locale si regionale (falii, rupturi in scoarta terestra, care segmenteaza primul invelis al Pamantului in blocuri).
Tipuri de cutremure, dupa intervale de adancime:
a) cutremure crustale, de adancime mica (0-60 km), originea in crusta terestra, magnitudine maxima 5,2. Sunt seisme cu efecte locale, care afecteaza arii reduse si apar adesea in secventa. Sunt foarte frecvente in special in zonele Marasesti, Focsani si Ramnicu Sarat;
b) cutremure subcrustale, de adancime mare (60-220 km, mai frecvent intre 80-160 km). Originea lor este in interiorul unui bloc desprins dintr-o placa tectonica aflata in subductie spre Carpati, acum mai multe milioane de ani. Sunt cutremure cu arie macroseismica foarte larga, ele fiind resimtite la mari distante fara de epicentru. Magnitudinea maxima posibila (maxima credibila) este 7,7-7,9, dar uzual, la nivel de secol, nu se depaseste o magnitudine de 7,4-7,6 grade pe scara Richter. De regula, aceste cutremure afecteaza mai grav Moldova si Muntenia, dar au fost cazuri in care s-au notat efecte severe si in sudul si centrul Transilvaniei, chiar si in Bucovina. Cutremurele adanci din Vrancea dau replici relativ putin si mult mai slabe decat socul principal; diferenta de magnitudine intre socul principal si cea mai puternica replica este in jur de 2 grade. Desi la nivel de secol se produc, in medie, 10-15 cutremure cu magnitudinea egala sau mai mare de 6,0, de regula numai 2-3 cutremure ating sau depasesc magnitudinea 7,0. In ultimele 2 secole, cutremure catastrofale au fost cele din 1802, 1838, 1940 si 1977. Cutremurul din 26 octombrie 1802 a fost cel mai puternic seism produs in Romania in ultimii 1000 de ani, fiind creditat cu magnitudinea 7,7 pe scara Richter; celelalte 3 seisme au avut magnitudini in intervalul 7,2-7,4. Cutremurele adanci vrancene au urmari catastrofale atunci cand magnitudinea depaseste 7,0 pe scara Richter. In rest, seismele de magnitudini 6,0-7,0 cauzeaza panica si stricaciuni usoare sau moderate, dar nu au urmari comparabile cu cele ale seismelor de marimea celor mentionate.
Anual, in zona Vrancea se produc, in medie, 10-15 seisme cu magnitudinea egala sau mai mare de 4,0, dintre care unul sau doua cutremure pot atinge sau depasi magnitudinea 5,0. Majoritatea cutremurelor care se produc anula in Vrancea sunt de adancime mare, cu frecvente mai mari la 90-100 km si 125-150 km. Mai apar, din cand in cand, si secvente de seisme crustale, de adancime mica, cu efecte strict locale.

Cam atat despre zona Vrancea, deocamdata. Incepand cu urmatorul "episod" voi aborda celelalte zone seismogene din Romania, pe rand, cate un "episod" pentru fiecare in parte. Pentru Vrancea am "alocat", cum e si normal, mai multe "episoade".

(Va urma)

 

[GeoX]

Buna seara

Astazi vorbim despre regiunea seismogena FAGARAS-CAMPULUNG.
Desi cutremurele adanci vrancene sunt dominante si reprezentative pentru seismicitatea generala a Romaniei, in tara noastra exista si alte zone seismogene (generatoare de cutremure), in care se produc seisme de mai mica amploare. Este vorba de regiuni in care se produc cutremure crustale, de mica adancime, sub 60 km (mai frecvent intre 5-30 km), de asemenea de magnitudini mai mici decat ale seismelor adanci din Vrancea. si cu o frecventa de aparitie mai scazuta. Totusi, din cauza adancimilor mici ale focarelor, aceste cutremure pot atinge, local (in zonele lor epicentrale), intensitati relativ mari (chiar mai mari decat intensitatile pe care le-ar atinge un cutremur vrancean major in unele dintre regiunile respective). Originea acestor cutremure este legata de fracturi din scoarta terestra, falii cu extindere locala sau regionala. Astfel de seisme se produc in zone cum ar fi Banat, Fagaras-Campulung, Maramures, Transilvania, Crisana, Campia Romana, Dobrogea de Nord, zona litorala a Marii Negre-sudul Dobrogei-nord-estul Bulgariei (Mangalia-Shabla-Kaliacra) s.a.

Regiunea Fagaras-Campulung este considerata a doua zona seismogena a tarii, dupa Vrancea, din punct de vedere al energiei eliberate de cutremurele locale produse in aceasta zona. Ca localizare geografica, regiunea epicentrala Fagaras-Campulung include partea centrala a tarii, centrata pe Muntii Fagaras si areale invecinate, de-o parte si de alta a acestui masiv din Carpatii Meridionali. Practic, intregul areal cuprins intre Valea Oltului si Valea Dambovitei, zona de munte dar si cea subcarpatica, formeaza aceasta regiune epicentrala.
Cutremurele fagarasene sunt de tip crustal, cu originea in lungul unor fracturi ale scoartei terestre, la adancimi mici, in general intre 5 si 30 km. Magnitudinea maxima a cutremurelor din aceasta zona este de 6,5 grade pe scara Richter. Epicentrele cele mai active se afla in zona Campulung Muscel, in Muntii Fagaras (cu deosebire in vecinatatea lacului de acumulare Vidraru-Arges si in Depresiunea Lovistei), precum si pe Valea Oltului (zona Brezoi-Caineni-Calimanesti).
Cutremurele fagarasene cele mai puternice (cu magnitudini de 6,0 pana la 6,5 grade) s-au produs in zona de munte, in coada lacului Vidraru (zona Cumpana-Piscul Negru) si in Depresiunea Lovistei. Seismele locale din vecinatatea orasului Campulung Muscel nu au avut magnitudini mai mari de 5,2-5,4 grade pe scara Richter, iar cele din zona Valea Oltului-Calimanesti au atins magnitudini de maxim 5-5,3 grade.
Fiind vorba de cutremure de adancime mica, ele se resimt puternic in zona epicentrala, dar intensitatea scade repede cu cresterea distantei fata de epicentru, spre deosebire de cutremurele adanci din Vrancea. Cele mai puternice cutremure locale fagarasene pot atinge intensitati de VIII si chiar IX grade pe scara Mercalli in zona epicentrala. Seismele de magnitudini 6,2-6,5 grade se resimt mai intens in judetele Arges, Valcea, Dambovita, dar si in Sibiu; cu deosebire centrul si sudul Transilvaniei sunt afectate mai puternic, ca si nord-vestul Munteniei si nordul Olteniei. Aria pe care un astfel de cutremur se resimte poate atinge 200.000 de km patrati (dar numai in cazul seismelor fagarasene de magnitudine 6,5). Cutremurele fagarasene moderate (de magnitudini 5-5,5) se resimt pe arii mai reduse, de circa 27.000 km patrati, iar cutremurele fagarasene mai slabe (de magnitudini 4,5) se resimt pe arii de maxim 5.000 km patrati.
O alta caracteristica a seismelor fagarasene este faptul ca socurile principale sunt urmate de numeroase replici si chiar cutremure secundare; replicile sunt seisme cu acelasi focar si acelasi epicentru cu socul principal, iar cutremurele secundare se produc pe falii locale adiacente faliei care a dat socul principal, fiind "induse" de miscarea seismica primara.
Cele mai puternice cutremure fagarasene (M=6-6,5) se produc de regula la intervale mari, cuprinse intre 80-100 de ani, cu o medie de circa 85 de ani. Ultimul cutremur fagarasan puternic s-a produs la 26 ianuarie 1916 si a avut magnitudinea 6,5 pe scara Richter; intensitatea maxima in zona epicentrala (Cumpana-Piscul Negru) a atins IX grade pe scara Mercalli; seismul a fost urmat de un numar mare de replici si cutremure secundare, cu magnitudini de pana la 5,3 grade pe scara Richter si intnsitati de pana la VII-VIII pe scara Mercalli. Seria activitatilor seismice secundare a continuat pana in mai 1916; in unele zile se simteau in zona cate 5-6 cutremure pe zi, agravand stricaciunile produse de primul cutremur. In unele vai de pe valea Argesului s-au produs alunecari de teren si s-au format fisuri in scoarta. Imediat dupa socul initial din dimineata zilei de 26 ianuarie 1916 (ora 9:38 timp local), au urmat socuri secundare si replici; chiar in seara zilei de 26 ianuarie s-a produs un cutremur de 5,2 grade pe scara Richter in zona Calimanesti, la 5 km adancime, cu intensitatea VIII pe scara Mercalli. Cutremurul din dimineata de 26 ianuarie 1916 a fost simtit si in Bucuresti cu intensitatea IV.
Cutremure mai vechi s-au produs in 1832 (11 cutremure in intervalul 19 februarie-7 aprilie 1832, resimtite puternic in judetele Valcea si Arges, cu intensitati de pana la VIII grade pe scara Mercalli), 1746 (cutremur puternic pe 7 decembrie, intensitate maxima IX pe scara Mercalli, magnitudine estimata 6,5 pe scara Richter, numeroase seisme mai slabe in perioada 1-15 ianuarie 1747, resimtite la Sibiu), 1628 (cutremur puternic de intensitate VIII resimtit intens in Arges, Dambovita si Sibiu, avarii importante la Campulung, inclusiv manastirea lui Negru Voda), 1550 (resimtit puternic la Sibiu), 1521 s.a.
Prin urmare, regiunea Fagaras este o zona seismica importanta, in care se produc cutremure crustale, de mica adancime, cu magnitudini maxime de pana la 6,5 grade pe scara Richter; seismele cele mai violente (cu magnitudini de ordinul 6,5) apar la intervale de peste 85 de ani. Cutremurele fagarasene se simt intens in judetele Arges, Valcea si Sibiu, dar intensitatea scade repede cu cresterea distantei fata de epicentru. Ultimul cutremur fagarasan puternic s-a produs in anul 1916 si a avut magnitudinea 6,5, intensitatea maxima fiind de IX pe scara Mercalli.

(Va urma)

 

[GeoX]

Buna seara

Obiectul prezentarii din aceasta seara este zona seismogena Banat.
Regiunea seismica Banat a fost cunoscuta de opinia publica in special in urma cutremurelor din 1991 si, respectiv 2002, seisme care au fost resimtite relativ puternic in zonele lor epicentrale.
Trebuie subliniat ca Banatul este o zona seismica activa, in care se produc frecvent cutremure de tip crustal, deci de adancime mica (intre 5-25 km). Frecventa seismelor banatice este chiar mai ridicata decat a celor fagarasene, totusi energia acestora este ceva mai mica. Daca in regiunea Fagaras-Campulung se produc cutremure cu magnitudini maxime de ordinul 6,5 pe scara Richter, seismele locale din Banat pot atinge magnitudini de maxim 5,6-5,8 grade, prin urmare cel mai puternic cutremur posibil a se produce in Banat nu poate depasi magnitudinea 6,0. Totusi, fiind vorba de cutremure superficiale, de foarte mica adancime (de regula in jur de 10 km), ele se resimt puternic in epicentru, putand ajunge la intensitati de VII si chiar VIII grade pe scara Mercalli.
Ca localizare geografica, regiunea Banat cuprinde partea de sud-vest a tarii, in speta judetele Caras-Severin, Timis si Arad. Epicentre locale au fost identificate in mai multe locuri din aceste judete, dar frecventa si intensitatea seismelor este mai ridicata pentru cutremurele superficiale generate in urmatoarele zone epicentrale: Valea Cernei (zona Mehadia-Baile Herculane-Orsova), Clisura Dunarii (zona Moldova Noua), Campia Timisului-Sud Est Timisoara (zonele Banloc si Voiteg), Sud si Vest de Timisoara (zona Sag), precum si la nord de Timisoara, in zona Periam-Vinga (judetul Arad). In aceste zone s-au produs cutremure care local au atins intensitati de VII si chiar de VIII grade pe scara Mercalli, si cu magnitudini mai mari de 4,5-4,7 grade pe scara Richter. In alte areale epicentrale banatice au fost semnalate seisme locale cu magnitudini de pana la 4-4,5 pe scara Richter si intensitati maxime de pana la V-VI grade pe scara Mercalli.
Cutremurele banatice apar adesea in secvente, fiind urmate de multe replici si seisme secundare. Ele sunt cauzate de miscari ale stratelor de roci in lungul unor falii ale scoartei terestre, prelungiri ale unor falii din Serbia dar si fracturi crustale locale si regionale, asa cum este de exemplu Culoarul sau grabenul Cernei (o asociere de falii in trepte care urmareste Valea Cernei).
In ultimii 150 de ani, in zona Banatului cutremure mai puternice s-au produs in 1879 la Moldova Noua si in 1991 in Campia Timisului si zona Herculane. Cutremurele din 1879 si 1991 au atins magnitudini mai mari de 5,3 grade, socurile principale atingand magnitudini de 5,5-5,7 pe scara Richter. Alte cutremure semnificative (cu intensitati maxime de cel putin VII pe scara Mercalli) s-au mai produs in 1901 (magnitudine 5,0 si epicentru la sud-vest de Timisoara), in 1910 si 1915 la Banloc si respectiv Herculane (magnitudini de pana la 4,5-4,8 si intensitati de circa VII, chiar VII-VIII pe scara Mercalli), in 1936 si 1943 la nord de Timisoara (intensitate VII si magnitudini 4,8), la 27 mai 1959 (epicentru Sag, sud-vest de Timisoara, magnitudine 5,0, intensitate VII-VIII in epicentru, adancime 5 km), precum si in 1974 in zona Periam-Vinga, Arad (magnitudine 4,9). Dupa 1991, s-au mai produs seisme in 2002 in zona Moldova Noua (2 cutremure cu magnitudini de 4,6-4,8 si intensitati maxime de VI-VII pe scara Mercalli).
Secventa seismica din 1879-1880 din zona Moldova Noua a constat intr-un numar foarte mare de cutremure care au afectat orasul Moldova Noua si imprejurimile, incepand de la sfarsitul lunii septembrie 1879 si incheindu-se in aprilie 1880. Pe 10 si 11 octombrie 1879 s-au produs 3 cutremure puternice la Moldova Noua, cu magnitudini de 5,3-5,6 pe scara Richter si intensitati maxime de VIII grade pe scara Mercalli; au fost distruse multe case, si pe alocuri s-au format cratere in sol. Au urmat foarte multe replici si seisme secundare, resimtite local cu intensitati de pana la VII grade pe scara Mercalli. Acestea au continuat si in primele luni ale anului 1880.
Secventele seismice din 1991 s-au manifestat intr-un mod asemanator cele din 1879. La 12 iulie 1991, ora 13h42min, s-a produs un cutremur puternic in zona Banloc-Timis, la sud de Timisoara, la o adancime de 9 km; seismul, cu o magnitudine de 5,7 pe scara Richter, a fost resimtit in zona epicentrala cu intensitatea VIII pe scara Mercalli. La Banloc si in alte comune timisene au fost distruse sute de case, 2 persoane au murit si alte cateva zeci au fost ranite. Au urmat replici relativ puternice, unele cu magnitudini de peste 4,0 si resimtite cu intensitati de cel putin V grade pe scara Mercalli. La 18 iulie 1991, la ora 14h56min s-a produs un seism de magnitudine 5,6 in zona Herculane-Ofsenita, pe Valea Cernei, cutremur care a provocat avarii importante la Herculane si imprejurimi. In noaptea de 18 spre 19 iulie 1991, doua noi seisme destul de puternice au zguduit zona Banloc-Timis; cele 2 cutremure, cu magnitudini de 4,8 si respectiv 5,1 grade pe scara Richter, au fost resimtite la Banloc cu intensitati de VI-VII si respectiv VII grade pe scara Mercalli. In lunile urmatoare, in zonele Banloc-Timis si Herculane-Orsova s-au produs cutremure de mai mica magnitudine, pana la 4,5 grade, resimtite local cu intensitati de pana la V-VI grade pe scara Mercalli. La 2 decembrie 1991, in Campia Timisului s-a produs un nou cutremur puternic, cu epicentrul la Voiteg, comuna situata la nord de Banloc; seismul, cu o magnitudine de 5,6 grade, a provocat alte distrugeri semnificative in satele din Campia Timisului. In cursul anilor urmatori (1992-1996), in zona s-au mai semnalat cutremure mai slabe, cu magnitudini de pana la 4-4,5 grade.

In rezumat, zona seismica Banat este o regiune destul de activa, caracterizata prin producerea de cutremure superficiale, de adancime mica, cu magnitudini maxime de pana la 5,5-6 grade. Datorita adancimilor mici la care se produc, aceste cutremure cauzeaza pagube semnificative in zonele lor epicentrale. Cele mai importante cutremure banatice s-au produs in zonele Herculane, Moldova Noua, in Campia Timisului (zonele Banloc, Voiteg, Timisoara-Sag), precum si in zona Periam-Vinga (Arad).

(Va urma)

 

[GeoX]

Buna seara

In "episodul" de astazi: Cutremurele din Dobrogea si Marea Neagra

In ultimii ani, au revenit in atentia publica mai multe cutremure cu epicentrele situate in partea de sud-est a tarii, in Dobrogea si chiar in interiorul platformei continentale a Marii Negre. Prin urmare, zona Dobrogei nu este chiar atat de aseismica precum parea, la prima vedere.
La baza seismicitatii Dobrogei stau o serie de sisteme de falii crustale, mai mult sau mai putin active, falii care traverseaza Dobrogea de la est spre vest, cu prelungiri atat in domeniul continental al Marii Negre, cat si catre vest, in Muntenia si chiar pana in fata Curburii Carpatilor Orientali. 4 falii importante au jucat un rol major in evolutia tectonica a regiunii Dobrogei. Evident, miscarile tectonice ale acestor falii trebuie puse in legatura cu dinamica blocului tectonic denumit in unele lucrari "MICROPLACA MARII NEGRE". Aceasta microplaca are, se pare, o miscare lenta de deplasare de la sud-est catre nord-vest, fiind impinsa de catre placa Anatoliei, de cea Araba-Iraniana si de cea a Marii Caspice. Totusi, blocul Marii Negre are o dinamica mai complexa, care oricum este la originea declansarii marilor cutremure adanci din zona Vrancea.
In ceea ce priveste seismicitatea Dobrogei si a Marii Negre, trebuie notat ca majoritatea cutremurelor dobrogene si pontice sunt de tip crustal, deci de mica adancime (h=5-60 km); totusi, au mai fost semnalate, ocazional, si cutremure adanci in Marea Neagra, dar de magnitudini mici. Desi inregistrarile seismologice au condus la localizarea multor epicentre in Dobrogea, atat in partea sa nordica, cat si in centrul Dobrogei si in regiunea sudica, cele mai importante cutremure au fost generate in 2 arii epicentrale diferite: zona Dobrogei de Nord si zona litorala din sudul Dobrogei, la sud de Mangalia pana in zona de la est de capul Shabla (Bulgaria).
In Dobrogea de Nord, sistemul tectonic generator al miscarilor seismice este cel legat in principal de falia Sfantu Gheorghe, care urmareste traseul bratului cu acelasi nume al Deltei Dunarii. Falia se prelungeste la vest de Tulcea, catre Braila-Galati si in continuare spre nord-vest, dar si catre est, pe domeniul Marii Negre, spre Insula Serpilor. Falia Sfantu Gheorghe este destul de activa, anual inregistrandu-se numeroase cutremure slabe in lungul acestei fracturi. Cutremurele nord-dobrogene se produc in crusta terestra, adancimile cu cele mai numeroase focare fiind 7-10 km, 14 km, 18-22 km. Magnitudinea maxima a seismelor locale din Dobrogea de Nord nu depaseste 5,4-5,5 grade pe scara Richter, dar din cauza adancimilor focale mici, aceste cutremure se resimt destul de puternic in zona epicentrala (la Tulcea si in imprejurimi). Ultimele miscari seismice mai importante generate de sistemul tectonic nord-dobrogean au avut loc la 11 septembrie 1980, 13 noiembrie 1981, 3 octombrie 2004 si 7 mai 2008.
Seismul din 11 septembrie 1980 s-a produs in zona GALATI-BRAILA, la o adancime de circa 25 km, a avut magnitudinea 4,6 pe scara Richter si a fost resimtit in zona epicentrala cu intensitatea de circa V-VI pe scara Mercalli.
Cutremurul din 13 noiembrie 1981 s-a produs in zona TULCEA-MAHMUDIA-BESTEPE, la o adancime de 11 km, a avut magnitudinea 5,2 pe scara Richter si a fost resimtit la Tulcea cu intensitatea VI-VII pe scara Mercalli.
Cutremurul din 3 octombrie 2004 s-a produs, din nou, in zona TULCEA-MAHMUDIA, la o adancime de circa 22 km, a avut magnitudinea de 5,4 grade pe scara Richter, iar intensitatea in zona epicentrala a fost de VI-VII grade pe scara Mercalli; cutremurul a fost resimtit in estul Moldovei, al Munteniei, precum si in Basarabia, inclusiv la Chisinau.
Seismul din 7 mai 2008 s-a produs in nord-vestul Marii Negre, in apropiere de Insula Serpilor, la o adancime de circa 10 km, si a avut magnitudinea de 5,0-5,2 pe scara Richter; cutremurul a fost resimtit in sudul Ucrainei, in Basarabia la Chisinau, dar si in estul Moldovei si in Dobrogea, la Tulcea, Constanta, precum si in alte localitati din partea de est a Romaniei; totusi, intensitatea seismului pe teritoriul Romaniei a fost mai mica decat a cutremurului din 2004.
In afara de aceste cutremure, in zona Dobrogei de Nord s-au mai produs si alte seisme, dar de mai mica magnitudine (sub 4,5 grade pe scara Richter).
Dobrogea Centrala se caracterizeaza printr-o activitate seismica mai scazuta, definita prin cutremure mai rare si de magnitudini mici, care nu depasesc 4-4,5 grade pe scara Richter; de asemenea, si aceste cutremure sunt de tip crustal, cu adancimi hipocentrale de 5-60 km. O activitate seismica mai pronuntata s-a observat in vecinatatea localitatii Harsova, dar fara sa puna probleme deosebite.
Zona litorala a Dobrogei de sud, cu deosebire aria epicentrala situata la sud de Mangalia, incluzand si litoralul bulgaresc al Marii Negre, s-a remarcat, de-a lungul timpului, prin cutremure care in unele cazuri au fost deosebit de violente, atingand magnitudini de pana la 7-7,5 grade pe scara Richter. Este vorba tot despre seisme crustale, de mica adancime (5-30 km), cu efecte severe in zona epicentrala. Cateodata, in cazul seismelor cu focar submarin (cum au fost cele localizate la est de capul Shabla), s-au produs si valuri seismice tsunami, asa cum s-a intamplat in anul 1901. Cutremurul pontic din 31 martie 1901, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, s-a produs, se pare, la est de capul Shabla, la o adancime de circa 15 km sub fundul marii. Seismul a avut urmari distrugatoare in zona litorala de la sud de Mangalia, mai multe sate fiind ruinate (intensitate maxima X pe scara Mercalli); de asemenea, in urma cutremurului s-a format un val tsunami cu inaltimea de circa 4 metri, si s-au produs dislocari de maluri si alte fenomene geomorfologice locale. Cutremurul din 1901 a fost resimtit pe o arie destul de larga, nu numai in Bulgaria; in Romania, cutremurul a fost resimtit in toata Dobrogea, in Oltenia si Muntenia (la Bucuresti intensitatea fiind de V-VI grade pe scara Mercalli), precum si in sudul Moldovei. Cutremurul a fost urmat de un mare numar de replici si seisme secundare locale, care s-au produs pe durata mai multor ani, pana in 1905; cele mai puternice replici au atins magnitudini de 5,5-6,0 pe scara Richter si au fost resimtite si in sudul Romaniei, inclusiv la Bucuresti. O astfel de replica s-a produs la 30 iulie 1901, avand magnitudinea 6,0 si intensitatea maxima VIII pe scara Mercalli. Dupa anul 1905, activitatea seismica pontica a inceput sa scada, desi seisme slabe si moderate s-au mai semnalat si in anii urmatori.
In cursul secolului 20, cutremure locale moderate s-au mai produs in 1920 si in 1956; seismul din 30 iunie 1956, cu magnitudinea de 5,5 grade pe scara Richter, s-a produs in zona Shabla, la sud de Mangalia, la o adancime de 25 km, si a fost resimtit in nord-estul Bulgariei, in Dobrogea si in sud-estul Munteniei, fara sa produca pagube materiale.
In dimineata zilei de 5 august 2009, la ora 11 fara 10 minute timp local, s-a produs un cutremur moderat in Marea Neagra, cu epicentrul la est de capul Shabla-Kaliacra (sud-est de Mangalia). Seismul, de magnitudine 5,5 pe scara Richter, s-a produs la o adancime de 5 pana la 10 km sub fundul Marii Negre. Evenimenul seismic din august 2009 a readus in atentia opiniei publice aceasta zona seismogena, destul de activa in general. In ultimele decenii, totusi, zona a fost "adormita". Dupa cutremurul precedent din 1956, pana in august 2009 nu s-a mai produs nici un cutremur de magnitudine peste 4,0 in zona Shabla-Kavarna.
Seismul din 5 august 2009 a fost resimtit in zona epicentrala Shabla cu intensitatea de VI-VII pe scara Mercalli, iar in zona litorala dintre Constanta si Mangalia intensitatea a atins IV-V grade pe scara Mercalli. La Shabla mai multe cladiri au suferit unele avarii moderate. Cutremurul a fost resimtit in toata Bulgaria, precum si in sudul Romaniei, inclusiv la Bucuresti (unde intensitatea a atins III-IV grade pe scara Mercalli). In primele ore si pana la cateva zile dupa socul principal s-au produs cateva replici slabe, cu magnitudini de pana la 2,6-2,8 grade. La sfarsitul lunii noiembrie 2009, pe 23 si respectiv 30 noiembrie, in aceeasi zona s-au produs doua cutremure locale cu magnitudini de 3,8 si respectiv 4,3 grade pe scara Richter.
Cercetarile specialistilor au aratat ca seismele pontice cu caracter distrugator, comparabile cu cel din anul 1901, se repeta la intervale medii de 300-500 de ani. In afara de cutremurul din 1901, mai sunt cunoscute seisme pontice foarte puternice in anul 1444 (cu epicentrul la Varna, se pare), in jurul anului 800, in anul 543 s.a.m.d.
Structura geotectonica locala este destul de complicata, dar multi seismologi sunt de parere ca la originea seismelor pontice s-ar afla o prelungire a faliei majore IntraMoesice din Campia Romana, dar si o serie de falii locale din zona litorala a Dobrogei de Sud. Oricum, geodinamica zonei este extrem de complexa, miscarea microplacii Marii Negre fiind la originea activitatilor seismice locale din Dobrogea. De-a lungul secolelor si chiar al mileniilor, s-au semnalat si miscari de subsidenta, de ridicare si de coborare a scoartei, precum si seisme uneori extrem de violente, dar la intervale lungi de timp, de mai multe sute de ani. Anual, in zona se inregistreaza totusi cateva seisme slabe, de magnitudini 1-3, care insa trec neobservate, nefiind simtite de populatia locala.
Iata totusi un "istoric" al acestei zone seismice importante. Intr-adevar, aceasta sursa seismogena, desi a fost latenta in ultimele decenii, are potential de a genera, uneori, cutremure foarte violente, care pot provoca chiar valuri seismice (tsunami) cu efecte locale in zona Mangalia-Shabla.
La est de capul Shabla-Kaliacra s-au produs, de-a lungul timpului, si seisme distrugatoare, de magnitudini mari (7-7,5 grade), care in unele cazuri au cauzat formarea de valuri seismice (tsunami). Astfel de cutremure s-au semnalat in secolul 1 i.H. (probabil anul 50, cand ar fi fost ruinata cetatea Bisone de langa Kavarna), in anul 543 d.H. (cutremur de magnitudine aproximativ 7,5 care a distrus orasul Dionysopolis, Balcik de azi), in anul 1444 (cutremurul de la Varna, de magnitudine 7,0-7,5 resimtit inclusiv in Muntenia si sudul Dobrogei) si in 1901.
In afara de aceste cutremure mari (care au aparut, totusi, cu o frecventa destul de mica), zona a mai fost zguduita de seisme de intensitate medie. Dintre cutremurele moderate consemnate in zona pontica (litoralul Marii Negre) in ultimii 150 de ani, pot fi enumerate urmatoarele evenimente:

10 ianuarie 1869 – cutremur care (conform informatiilor publicate de INFP si potrivit lui Ion Atanasiu) a fost resimtit la Mangalia, Constanta, Ruse, precum si mai slab la Bucuresti. Probabil magnitudinea a fost de 5,5-6;

6 mai 1870 – cutremur care a fost simtit la Constanta, Mangalia precum si in zona litorala din nord-estul Bugariei. Nu a fost consemnat a fi fost resimtit la Bucuresti;

15 noiembrie 1892 – cutremur resimtit usor doar la Constanta.

Dupa seria de cutremure pontice din perioada 1901-1905, in zona pontica au mai fost consemnate urmatoarele evenimente seismice de intensitate medie:

25 ianuarie 1915 -cutremur puternic cu intensitatea VII-VIII in zona Shabla, resimtit de asemeni la Constata, Mangalia, si cu o intensitate relativ mica la Bucuresti;

9 ianuarie 1920 – cutremur resimtit in zona Shabla-Kavarna;

30 iunie 1956 -cutremur cu magnitudinea 5,5 la adancimea de 25 km, cu epicentru submarin situat la est de capul Shabla. Seismul a fost resimtit in Bulgaria, in cea mai mare parte a Dobrogei precum si in estul Munteniei;

5 august 2009 – cutremur cu magnitudinea 5,5 la adancimea de 1-10 km sub fundul marii, cu epicentrul la 25 km sud-est de Mangalia, resimtit in Bulgaria, iar pe teritoriul Romaniei in cea mai mare parte a Dobrogei (mai intens in zona litorala), precum si in sudul si estul Munteniei.

Cutremurul din 5 august a fost precedat de un soc initial de magnitudine 2,1 produs in ziua de 4 august la ora 15:01 UTC in Marea Neagra, la est de capul Shabla, la o adancime de 4 km.


In rezumat: Dobrogea si Marea Neagra se caracterizeaza in general prin activitate seismica moderata (magnitudini pana la 5-5,5), definita prin cutremure crustale, de mica adancime. De regula, seismele locale nu au magnitudini mari, dar pot fi resimtite mai intens in zonele lor epicentrale, asa cum se intampla in cazul cutremurelor din Dobrogea de Nord (zona Tulcea). In zona litorala a Dobrogei de Sud, si cu deosebire in zona Shabla-Kavarna, la sud de Mangalia, se pot produce si cutremure majore, cu urmari distrugatoare si care pot determina formarea de valuri seismice de tip tsunami, cu efecte locale la Mangalia si Shabla. Astfel de evenimente sunt insa foarte rare, ele aparand in medie la intervale de 300-500 de ani. Ultimul cutremur puternic in aceasta zona s-a produs in 1901 si a avut magnitudinea 7,2.

(Va urma)

 

[anuk]

Buna seara ,GeoX . Ce parere ai de noua isterie iscata in urma predeictie, cum ca urmeaza marele cutremur "Haiti 2" in zilele de 19 sau 20 februarie?

 

[GeoX]

Probabil cei care au lansat zvonul asta au citit unele stiri in care erau citate opinii ale unor specialisti privind riscul seismic in regiunea Marii Caraibilor. Adevarul e ca intreaga zona este predispusa la noi cutremure, fiindca tipul de falie pe care s-a produs seismul din 12 ianuarie favorizeaza transmiterea tensiunilor pe sectoare adiacente ale fracturii respective sau pe alte falii mai mici. Deci alte cutremure mari sunt posibile in viitor, de exemplu in Jamaica sau chiar in Cuba, dar fenomenele respective pot sa apara in interval de ani, nu neaparat acum. Apropos, ati auzit ca a erupt iar vulcanul Montserrat, din aceeasi zona ? E un vulcan celebru, caracterizat si prin eruptii piroclastice uneori (adica cu emisii masive de nori arzatori, care se propaga rapid in apropierea vulcanului)...

 

[anuk]

Multumesc, am inteles ce ai spus doar ca............... pe mine ma interesa daca si noi suntem inclusi in "zona" de risc imediat asa cum se "zvoneste".

 

[GeoX]

La noi nimic grav, deocamdata. Pana nu vedem cutremure mari, succesive, din Asia Centrala pana in estul Turciei/nord-vestul Iranului, nu e probabil un cutremur de magnitudine peste 7,0 in Vrancea.

 

[anuk]

>D<. M-am linistit . nu plec in bajenie pe frigul asta . Sa ai sanatate .

 

[GeoX]

Buna seara

Astazi vorbim despre cutremurele din Campia Romana (estul si sudul Munteniei).
In partea centrala, de sud si de est a Munteniei se produc destul de frecvent cutremure crustale, de adancime mica (sub 60 km), dar in general slabe. Seismicitatea din Campia Romana este legata de mai multe falii crustale active, dintre care cea mai importanta este asa-numita falie majora IntraMoesica, pe directia Calarasi-Ploiesti. De fapt, aceasta falie vine din nordul Turciei, trece prin bazinul vestic al Marii Negre, intra in Bulgaria prin zona Shabla-Kaliacra, intra in Romania pe la sud de Calarasi, urmeaza directia Sud-Est catre Nord-Vest pe traseul Calarasi-Ploiesti. De la Ploiesti, falia se ramifica: o parte "o ia" spre nord-vest, catre Carpatii Meridionali (terminandu-se in regiunea Fagaras la nord de Campulung Muscel), iar cealalta ramura o ia spre Vrancea. In afara de aceasta falie majora, exista numeroase fracturi mai mici, cu caracter local, care genereaza activitati seismice slabe, izolate, in focare care se manifesta ocazional.
Cele mai importante cutremure din Campia Romana se produc in estul Munteniei, in arealul care urmareste Valea Ialomitei, incepand din zona Slobozia-Lehliu si pana la Pogoanele (Buzau). Ceea ce este interesant in legatura cu aceste cutremure este faptul ca unele seisme se produs in partea mai adanca a scoartei terestre, intre 35-60 km, pe langa seismele generate in partea de sus a scoartei, la 5-30 km adancime. Acest lucru arata ca falia IntraMoesica este una mai profunda, cu denivelare mare pe verticala si cu miscari importante intre blocurile tectonice pe care le separa. Cele mai puternice cutremure locale din estul Munteniei s-au produs la 4 ianuarie 1960 (zona Pogoanele-Urziceni, magnitudine 5,4 si adancime 41 km) si respectiv 27 februarie 1967 (epicentru Slobozia-Lehliu, magnitudine 5,0 si adancime 40-50 km). In rest, in fiecare an se produc cutremure slabe pe aceasta falie, cu magnitudini in general cuprinse intre 2,0-3,5. Unele cutremure din estul si sudul Munteniei sunt generate si de falii mai mici, cu extindere locala, dar aceste evenimente sunt rare si mult mai slabe, rareori atingand magnitudini de 3-3,5 grade. Se pune problema daca falia majora IntraMoesica nu ar putea genera cutremure majore. Rapunsul este ca falia poate da seisme mari numai in zna Shabla, la bulgari, nu si pe teritoriul actual al Romaniei. Chiar si seismele mari de la Shabla apar la intervale de 500 de ani. Explicatia este aceea ca tensiunile generate de miscarea microplacii Marii Negre se consuma, in mare parte, in Vrancea, si din aceasta cauza nu apuca sa se acumuleze tensiuni elastice importante pe sectorul Calarasi-Ploiesti. S-a mai observat faptul ca seismele vrancene mai puternice "induc" cutremure mai slabe pe falia IntraMoesica, fenomene care apar timp de mai multe luni dupa socurile majore adanci vrancene. Astfel, sectorul Calarasi-Ploiesti al faliei se descarca periodic, si de aceea nu apuca sa acumuleze tensiuni majore.
In Campia Romana se mai produc cutremure si in alte zone, de exemplu chiar langa Bucuresti au fost semnalate seisme cu magnitudini de pana la 3,5-4,0. De exemplu, la 20 aprilie 1977 s-a produs un cutremur de magnitudine 3,8 la sud-est de Bucuresti, la o adancime de 11 km. Anul trecut, in seara zilei de 20 iunie s-a produs un seism de magnitudine 3,7 intre Bucuresti si Giurgiu, cutremur care a fost simtit la Bucuresti cu intensitatea III-IV pe scara Mercalli. Si astfel de cutremure s-au mai produs si in deceniile anterioare, fara sa aiba efecte semnificative. Ele sunt legate de diferite falii din Muntenia.

Asadar, in Campia Romana se produc destul de frecvent cutremure, dar in general slabe, de magnitudini 3-4, foarte rar pana la 5-5,4 grade. Activitatea seismica este mai ridicata ca numar de evenimente pe aliniamentul Calarasi-Ploiesti (care corespunde unei falii crustale majore), dar miscari seismice slabe s-au semnalat si in alte zone din centrul si sudul Munteniei. In general, cutremurele din Campia Romana sunt de mica adancime (5-20 km), dar in sectorul estic al Munteniei s-au semnalat cutremure mai adanci, pana la 50-60 km adancime, cu epicentrele situate pe "linia" Calarasi-Ploiesti.

(Va urma)

 

[GeoX]

Buna seara

Pentru astazi, tema este: cutremurele din nord-vestul Romaniei.

Desi, ca frecventa, domina cutremurele din Vrancea, Fagaras-Campulung, Banat, Campia Romana si Dobrogea-Marea Neagra, in Romania exista si alte zone seismice importante, localizate in special in nord-vestul tarii si in Depresiunea Transilvaniei.
Regiunile seismice din nord-vestul Romaiei sunt Crisana si Maramures. Este vorba despre zone seismogene in care se produc cutremure crustale, de mica adancime, care local pot atinge intensitati maxime de VIII grade pe scara Mercalli (in Crisana), respectiv VII grade pe scara Mercalli (in Maramures).
Astazi, cateva cuvine despre regiunea seismogena Crisana.
punct de vedere geografic, aceasta zona cuprinde Campia Crisurilor, partea de Nord-Vest a tarii, de la Oradea, Valea lui Mihai pana la Carei. Cutremurele locale din aceasta zona se coreleaza cu mai multe falii crustale active. Aceste falii sunt asociate, de altfel, si cu alte manifestari, precum apele termale de la Baile Felix ! Seismele sunt de tip crustal, adica avand originea in scoarta terestra. Din punct de vedere al adancimii, seismele din Crisana se grupeaza in 3 zone de frecventa mai mare: 7-10 km, 20 km si 30-35 km. Magnitudinea maxima pare a fi in jur de 6,2 pe scara Richter, dar trebuie observat faptul ca seisme de o astfel de amplitudine apar in zona foarte rar, la intervale de mai multe sute de ani.
In secolul al XVII-lea, sunt mentionate seisme locale puternice la 12 februarie 1614 (intensitate VIII la Oradea, unde oamenii nu puteau sa stea in picioare, si numeroase case au fost distruse partial sau total), si in 1662 (cutremur local de intensitate VII).
In secolul al XVIII-lea au fost mentionate seisme in 1765, 1771 si 1786 (resimite la Oradea cu intensitati de VI si chiar VII grade pe scara Mercalli).
In secolul al XIX-lea s-au produs 2 cutremure puternice in aceasta zona, cu epicentrele situate in apropierea localitatii Valea lui Mihai (judetul Bihor), si anume seismele din 1 iulie 1829 si din 15 octombrie 1834, resimtite in toata Campia de Vest, nu doar in judetul Bihor, precum si in cea mai mare parte a Ungariei, deci in Campia Panonica. Ambele seisme au avut, se pare, pre-socuri si au fost urmate de o multime de replici perceptibile, unele destul de puternice . Cele 2 cutremure au atins intensitati maxime de VII grade pe scara Mercalli (in 1829), respectiv de VIII pe scara Mercalli (seismul din 1834). Aceste cutremure sunt "creditate" cu magnitudini de 5,6 si, respectiv, 6,2 grade pe scara Richter. Cutremure de mai mica intensitate (V si VI grade pe scara Mercalli) au mai fost semnalate la Oradea in 1886 si 1906 (magnitudini 4,2-4,5), iar la 25 februarie 1989 s-a produs un seism de magnitudine 4,5 la 20 km adancime in zona Valea lui Mihai. Anterior, la 23 martie 1939, un cutremur de 5,1 grade pe scara Richter si intensitate VI pe scara Mercalli a fost semnalat intre Oradea si Valea lui Mihai, producandu-se la o adancime in jur de 20 km.
In orice caz, seismele din CRISANA sunt totusi rare, prin comparatie cu cele din BANAT si din MARAMURES. Ma refer la evenimente seismice de intensitate medie sau mare, nu la cutremure slabe sau foarte slabe (imperceptibile), care apar mai des totusi. La intervale de mai multe sute de ani, seismele din zona pot atinge intensitati maxime de VIII grade pe scara Mercalli, producand distrugeri locale.

Iata niste referiri la cutremure mai vechi din zona Bihorului si pana in Satu Mare, de la Oradea pana la Carei:

In 1092 un cutremur cu epicentrul neprecizat a produs pagube uriase in zona Tisei, afectind si Satmarul
Datele furnizate de izvoare specifice: istorii, jurnale, calendare, insemnari, etc., scrise de oameni din cele mai diferite categorii sociale si cele mai diverse niveluri de cunostinta, trebuie verificate amplu. Materialul mentionat enumera cronologic seismele regasite in documente, care au afectat, ori au avut epicentrul pe actualul teritoriu al judetului nostru, incepind din 1092, cind in 6 iulie un cutremur cu epicentrul neprecizat a produs pagube uriase in zona Tisei, afectind si teritoriul actual al Satmarului. In 5 mai 1223 este mentionat un cutremur, care a zguduit Transilvania, dupa care, documentele fidele nu mai vorbesc de alte miscari importante ale pamintului, pina in 5 mai 1603, cind un puternic cutremur transilvanic, cu epicentrul neprecizat s-a simtit si la Kosice (Slovacia). Sint mentionate cutremure mai intense in anii 1715; 1781; 1784; 1786; 1793; 1795; si 1804. In 1829 activitatea seismica din judetul nostru se intensifica. Primul cutremur care s-a simtit destul de tare a avut loc in 30 iunie, fiind vorba de un cutremur local, cu epicentrul in Valea Eriului, resimtindu-se mai puternic la Carei, Dindesti, Irina si Petresti. Ziua urmatoare, in 1 iulie s-au produs doua cutremure locale foarte puternice, unul intre orele 4 si 5 dimineata, iar al doilea in jurul orei 20, seara, cu epicentrul tot pe Valea Eriului, care a provocat distrugeri uriase la Andrid, Carei, Capleni, Craidorolt, Dindesti, Hoton, Irina, Petresti, Pir, Piscolt, Portita, Sanislau, Satu Mare, Sudurau si Tiream. Localnicii nici nu si-au putut evalua bine pagubele suferite, ziua urmatoare, in 2 iulie 1829 s-a produs o noua miscare seismica, cu acelasi epicentru, provocind noi pagube in aceleasi localitati ca in ziua precedenta. Noi cutremure au urmat in 4; 7; 26 si 27 iulie 1829, apoi cutremurul din 4 august al aceluiasi an, cu epicentrul tot pe Valea Eriului a provocat distrugeri la Andrid, Carei, Irina si Portita.
Din 6 august 1829, pina in 7 ianuarie 1833 au mai avut loc 40 de cutremure locale sesizabile fara aparaturi speciale, afectind mai mult Dindestiul, Petrestiul si Careiul, apoi in 7 ianuarie 3 zguduituri puternice, cu epicentrul pe Valea Eriului s-au resimtit si au facut distrugeri masive la Andrid, Dindesti si Petresti. Urmatorul cutremur local a alertat populatia in 22 martie 1833, in anul respectiv mai semnalindu-se 7 miscari seismice apreciabile, activitatea straturilor continuind si in anii urmatori. In ianuarie 1834 s-a semnalat 2 cutremure, iar in 15 octombrie 1834, un cutremur mai puternic decit toate celelalte anterior mentionate, cu epicentrul pe Valea Eriului a facut ravagii in localitatile Andrid, Beltug, Berea, Carei, Capleni, Dindesti, Irina, Petresti, Piscolt, Portita, Resighea, Sanislau, Supuru de Jos si Urziceni. Peste doua zile iarasi s-a miscat pamintul, iar in 18 octombrie s-au cutremurat din nou judetele Satu Mare si Salaj.
In in urmatorii ani, pina in 12 decembrie 1838, zona a fost zguduita de inca 84 de cutremure sesizabile fara aparaturi, de diferite intensitati, dupa care a urmat o perioada de 20 de ani de relativa stagnare. Pamintul din zona Vaii Eriului s-a mai linistit putin, dar in 20 ianuarie 1859 si-a reluat activitatea. Cutremurul din ziua respectiva a afectat in primul rind Careiul. Conform documentelor pastrate, urmatoarea miscare seismica mai puternica a avut loc in 9 iunie 1865, cu epicentrul pe Valea Eriului, acesta provocind distrugeri la Andrid, Carei, Dindesti si Petresti. Apoi, in a doua jumatate a secolului XIX, documentele vorbesc despre 12 cutremure, care au avut loc in perioada 12 decembrie 1869 si 9 decembrie 1899, majoritatea avind o arie de actiune mai extinsa, cu magnitudini mai mari, resimtindu-se puternic atit in zona Eriului si Careiului, cit si multe dintre ele inclusiv in Oas, Maramures, sau Salaj.

(Va urma)

 

[GeoX]

Buna seara

Am vazut ca partea de nord-vest a Romaniei nu este tocmai scutita de activitate seismica semnificativa, ba dimpotriva. In regiunea Crisurilor exista o arie epicentrala importanta, in care se pot produce seisme cu intensitati locale relativ mari, de pana la VIII grade pe scara Mercalli. Cele mai puternice cutremure din Crisana au fost consemnate in zona Oradea-Valea lui Mihai-Carei, dar totusi cu o frecventa de aparitie mica, la intervale de peste 100-200 de ani. Este vorba despre cutremure de tip crustal, de mica adancime, generate pe fracturi ale scoartei terestre.

In extremitatea de nord-vest a tarii exista o alta zona seismogena, in Maramures. Aceasta arie epicentrala include focarele din zonele Satu Mare-Halmeu-Oas, Valea Izei-Sighetu Marmatiei si Baia Mare-Baia Sprie-Cavnic, pana la nord de Bistrita (zona Viseul de Sus). Este vorba despre cutremure crustale, de adancime foarte mica (5-15 km), care pot atinge magnitudini de pana la 4,7-5,3 grade pe scara Richter, respectiv intensitati maxime de VII grade pe scara Mercalli. O alta caracteristica a seismelor maramuresene este aparitia lor sub forma de secventa seismica, intr-o maniera aproape similara cutremurelor banatice si fagarasene, cu socuri repetate la intervale relativ scurte. Dintre cutremurele locale maramuresene mai puternice, sunt de amintit cele din 1784, 1800, 1823 (intensitati de VII grade pe scara Mercalli), 1888, 1901 si 1926 (intensitati de V-VI grade), iar mai recent seria de cutremure din martie 1979 (3 seisme cu epicentre la Baia Mare si la Sighetu Marmatiei, cu magnitudini de 4,0, 4,3 si 4,7 grade pe scara Richter, seisme resimtite cu intensitati de V pana la VII grade pe scara Mercalli). La 4 ianuarie 1999 s-a produs un cutremur de magnitudine 4,9 in zona Satu Mare-Halmeu, iar la 23 noiembrie 2006 s-a inregistrat un seism de 4,8 grade pe scara Richter la nord de Satu Mare, in Ucraina, cutremur resimtit inclusiv la Baia Mare cu intensitatea de IV grade pe scara Mercalli.

Asadar, regiunea de nord-vest a Romaniei nu este scutita de seismicitate, dar este vorba despre cutremure crustale, de adancime mica, seisme cu efecte importante manifestate pe arii limitate.

(Va urma)