cristinateodora said:
in inima lor a intrat satan si-i indeamna sa faca tot ce uraste Dumnezeu : sa nu ucii, sa nu fi desfranat, sa nu minti ......
Ce simplu a devenit omului sa situeze la originea raului pe care il genereaza, pe nu-stiu-cine intrat in inima lui. Cred ca omul e singurul responsabil.
Ce simplu e sa astepte, static, trecerea fiecarei zile (sub semnul unei vibratii eventual) in loc sa Traiasca. Oare e asa simplu sa-ti fie teama de sfirsitul de miine si lovituri apocaliptice in loc sa te bucuri de clipa prezenta care indubitabil e singura certitudine, chiar una absoluta
?
In fiecare zi ni se intimpla ceva bun si ceva rau - cred ca echilibrul este esenta lumii materiale si credinta in Dumnezeu asta ar trebui sa releve nu sa ne lamentam tot timpul de diavolul dintre noi. Oamenii comozi ignora bucuriile precum si propria capacitate de a-si indrepta erorile.
Oare cum vedem mai mult raul din lume decit pe Dumnezeu? Oare pt ca unii vorbesc prea mult despre El?
Nu ocolesc intrebarea topicului dar prea mult am vorbit despre Dumnezeu si nu-mi sta in fire.
Orice credinta: in Dumnezeu, satan sau in sine e ok atit timp cit respectam citeva din poruncile date. Avem numai 10 porunci de neincalcat si mult mai multe lucruri (bune) de facut in rest :shy:. Numai recent
am citit cele 11 'porunci' ale lui satan si sunt conduite de acelasi bun simt ca si cele ale crestinilor (singurele pe care le cunosc).
Credinta inseamna toleranta, toleranta inseamna ratiune, ratiune inseamna ca existam deci...
? Bineinteles ca Descartes a spus-o intr-o forma mult mai faina :Shy:.
Dogmele nasc intoleranta, intoleranta duce la ruptura. Depinde cit de liber stim sa gindim pt a ne simti ok intre oamenii care sunt asa cum noi ii vedem
. Si asta nu e sofism
.
