• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

EXTRATERESTRII : MIT SAU REALITATE

Ce-i interesant in problema extraterestrilor este ca pe oamenii de stiinta ii preocupa daca intalnirea cu ei ar fi benefica sau nu, pt noi ,pamantenii :D: se pare ca nu au indoieli in privinta existentei lor "P

Întâlnirea cu extratereştrii este foarte aproape. Cel puţin aşa susţin reprezentanţii Academiei de Ştiinţe din Anglia.

Specialiştii britanici au publicat un studiu în revista Philosophical Transactions of the Royal Society Academy, preluat şi de BBC, în care vorbesc despre existenţa civilizaţiilor extraterestre, numărul acestora fiind estimat la o sută pe baza unui calcul propus în 1960 de către astronomul Frank Drake, coordonator SETI- programul pentru căutarea civilizaţiilor extraterestre.

”Acum nu ne mai întrebam dacă suntem în Univers, ci când ne vom întâlni cu civilizaţiile extraterestre", sugerează oamenii de ştiinţă care par destul de încrezatori într-o astfel de întâlnire. "În baza cunoscutei ecuaţii Drake, care ajută la determinarea numărului de civilizaţii din galaxie şi posibilitatea venirii în contact cu ele, putem spune că, în fiecare moment, în Univers, există între 10 şi 100 de civilizaţii extraterestre”, a declarat dr. Martin Dominik, profesor la St. Andrews University.

Nu sunt pericole?

Expertii britanici recomandă înfiinţarea în cadrul structurilor ONU a unei agenţii speciale competente care să se ocupe de problemele legate de aşteptata întâlnire cu civilizaţiile extraterestre.
Dr. Martin Dominik a încercat să ne şi pregătească pentru o astfel de întâlnire, sugerând faptul că asemenea civilizaţii nu sunt "generatoare de pericole", aşa cum se crede. Oamenii de ştiinţă spun că frica de necunoscut a generat de-a lungul timpului o grămadă de ipoteze apocaliptice despre întâlnirea cu fiinţele din afara globului terestru.Dacă unii cred că un asemenea eveniment este de dorit, alţi oameni de ştiinţă spun că ar trebui sa evitam pe cât posibil o aşa întâlnire.


Prea linişte pentru a fi de bine

Dr. Simon Conway Morris de la Universitatea Cambridge este unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la studiul menţionat mai sus. Omul de ştiinţă a spus că civilizaţiile extraterestre au avut tot timpul să se dezvolte în condiţiile în care în Cosmos există cel puţin 100 de miliarde de galaxii, iar sistemul nostru solar este tânăr în comparaţie cu restul Universului, o diferenţă de 9,1 miliarde de ani. Simon Conway Morris spune că: "Este foarte multă linişte în spaţiu, dar lucrurile nu vor rămâne aşa".

Dar dr. Morris susţine că o întâlnire cu civilizaţiile extraterestre nu ar avea efecte benefice pentru omenire. Asta pentru că ar fi interesaţi doar de resursele Terrei. Stephen Hawking: "Extraterestrii există, dar nu trebuie să îi contactăm".
El crede ca o asemenea întâlnire de gradul 3 nu ar fi indicată. Acesta spune că e posibil ca extratereştrii să îşi fi irosit toate resursele planetei lor şi să încerce să descopere unele noi. "Într-o asemenea situaţie, extratereştrii ar putea căuta planete noi pe care să le colonizeze. În cazul în care ar intra vreodată în contact cu noi, situaţia ar putea fi similară cu descoperirea Americii. Cu toţii ştim ce s-a ales de indieni", a adaugat Hawking.


Fiinţe prietenoase

"Extratereştrii există! Nu încercaţi să îi contactaţi, pentru că muriţi!", spune Albert Harrison, psiholog, care subliniază: : "Poate că ei sunt prea departe de noi şi niciodată nu vom reuşi să ne întâlnim unii cu alţii". Acesta este de părere că extratereştrii nu îşi doresc cucerirea întregului spaţiu interstelar. Dar îşi fundamentează teoria pornind de la ideea că oamenii tind către coexistenţa paşnică. Iar dacă extratereştrii seamănă cu noi, atunci vor împărtăşi şi ei aceeaşi atitudine nonviolentă. "Orice este posibil. Ei pot exista, însa noi nu ştim exact ce căutăm", mai spune Harrison.


Pe de altă parte, părintele Gabriel Funes, astronomul şef al Vaticanului, mărturiseşte că el crede în existenţa "fraţilor extratereştri" şi că omenirea nu este singura formă de viaţă din Univers, ba din contră, ar putea fi ultima. Acesta crede în existenţa unei întregi comunităţi extraterestre, care este "în strânsă relaţie de prietenie cu Creatorul"!


Sondajele efectuate de-a lungul timpului arată că oamenii nu privesc cu teamă o posibilă întâlnire cu o civilizaţie extraterestră. De exemplu, printre oamenii obişnuiţi, 86% dintre americani sunt de părere că extratereştrii sunt fiinţe prietenoase!

!

http://www.evz.ro/
 
Nimeni nu poate sti cu certitudine cate de civilizatii de extraterestri traiesc in Univers. S-a venit de-a lungul timpului cu dovezi de foarte multe ori palpabile privind bunele sau relele intentii ale "fratilor nostri".
Pana una alta, noi pamantenii suntem pentru ei cei mai inapoiati "extraterestri" din toate punctele de vedere! Am beneficia de acceasi paritate ca in cazul unei competitii intre un adult scolit cu un IQ superior 150 si un copil de clasa 1-a.
De la minutul 7 Gordon Duff, former UN diplomat, si Marine US Corps in Vietnam, vice-presedintele consiliului de adminitratie a unei multinationale europene declara:
http://tinyril.com/c4pmw59



 
"Serverul nu a fost găsit" asta da cand deschizi link. Posteaza tu ce spune "vice-presedintele" de la minutul 7 ,te rog.
 
anuk said:
"Serverul nu a fost găsit" asta da cand deschizi link. Posteaza tu ce spune "vice-presedintele" de la minutul 7 ,te rog.

Gordon Duff este intervievat de George Noory.
Pe scurt:
In 23 august 1977, Gordon Duff primeste a 5-a copie dupa un document original de la Office of Naval Intelligence. Documentul are 12 pagini. Lucra la acea vreme pentru o agentie de securitate. A citit documentul, dupa care afirma ca l-a pus din nou in plic si l-a trimis inapoi expeditorului, si ar fi preferat sa nu stie niciodata ce s-a scris in acel document. Dupa ani, ceea ce era scris acolo, putea fi vizionat in "The X-Files.
Ce l-a infricosat atat de tare?
Documentul acoperea perioada anilor cuprinsa intre 1947-1977.
In doc erau indicate doua tratate distincte:
-una in 1947 cu Presedintele Trumzn si una(partea neplacuta) in 1953 cu presedintele Eisenhower, care cuprindea un agrement impotriva Statelor Unite, in numele unor alieni ostili care, cereau sa poata lua/ rapi un anumir numar de cetateni din USA- si care insemna ca aveau aceeasi intelegere si cu alte natiuni. Numarul rapitilor era evaluat in document la 236 000. Acesti oameni nu erau retinuti si apoi inapoiati acesti oameni erau sigur retinuti si macelariti. Gordon Duff afitrma ca erau foarte clari asupra intentiilor.
Impresia lui dupa citirea documentului a fost ca acei alieni erau interesati de linia genetica.
" The impression I got from reading the document is that we were dealing with people that had genetic interests in bloodlines within the word, that had bred with humans and that were following genetic developments"

Tot G.Duff afirma ca la ora actuala pe pamant se gasesc 12 rase de alieni din care una este neobisnuit de neprietenoasa.
Ei isi au bazele sub apa si isi au "motherships" navele mama, in bazinul Pacificului. Cum ( se pare ca anul trecut s-a intamplat) US Navy era implicata in problemele din Golful Persiei ei au chemat alte nave din Singapore si China. Era vorba de un potential conflict intre pamanteni si extraterestri.
(cu referire la eveniment am gasit info si pe AIM-http://roaim.co.nr/).
----

Am cautat info despre Georgy Noory si am gasit printre altele ca..
http://uncyclopedia.wikia.com/wiki/George_Noory
... incercati voi, pt ca nu mai vreau virusi!!...

 
Un nou material despre posibila " invazie de tipul "Razboiul lumilor" sau "Independence Day", in care invadatorii ar dori sa ne cucereasca intr-o maniera ostila, sau despre sosirea unei inteligente superioare, care ar dori sa franeze conflictele umane, facandu-si cunoscuta prezenta, dar ramanand in ceruri, fara a interfera nemijlocit cu oamenii, oarecum ca in faimosul roman al lui Arhur C. Clarke "Sfarsitul copilariei"si de ce nu despre sosirea unei rase foarte dezvoltata, vorbareata si semi-binevoitoare, care ar innabusi conflictele globale, impunandu-si propriile cai, credinte si obiceiuri asupra omenirii, cam asa cum au procedat conchistadorii cucerind America."

Daca va intereseaza, amanunte gasiti aici : http://www.revistamagazin.ro/content/view/9960/4/
 
Ce spun cercetatorii despre despre extraterestri? Vedem in urmatorul material :D:

Un grup de astronomi au analizat datele prelevat de observatorul Kepler şi au ajuns la concluzia că mai puţin de una dintr-un milion de stele din Calea Lactee ar putea susţine viaţa inteligentă.

Cercetătorii de la Universitatea din California au utilizat Green Bank Telescope pentru a căuta semnale radio inteligente ce ar putea veni dinspre 86 de stele din galaxie. Deşi nu au primit niciun răspuns, ei şi-au folosit studiul ca probă statistică şi au concluzionat că şansa de a găsi extratereştri este una la un milion.

În urma misiunii Kepler s-au descoperit 2,740 de planete care orbitează stele din galaxia noastră, dar ultimele cercetări demonstrează că s-ar putea să fie vorba de un număr mult mai mare de planete. Potrivit fizicianului Dan Werthimer, cel care a coordonat cel mai mare proiect SETI (creat pentru căutarea lumilor extraterestre inteligente), susţine că în Calea Lactee ar exista un trilion de planete, ceea ce însemnă că numărul acestora îl depăşeşte pe cel al stelelor.

În cea mai recentă cercetare a lor, oamenii de ştiinţă au ales 86 de stele, pe beza unei liste ce conţine 1.235 de planete candidate. Stelele selectate fie aveau 5 sau 6 planete candidate pe orbită, fie aveau pe orbită planete despre care se presupune că ar avea condiţii de viaţă similare cu cele ale Terrei.

După ce au colectat câte 5 minute de emisii radio de la fiecare stea, cercetătorii au analizat datele căutând semnale de intensitate mare, cu o lăţime de bandă îngustă şi care pot fi produse doar în mod artificial. Majoritatea stelelor observate se aflau la peste 1.000 de ani lumină, ceea ce însemnă că doar semnalele care au fost îndreptate în mod intenţionat spre Pământ ar fi putut fi detectate.

Pe viitor, oamenii de ştiinţă speră să poată folosi Green Bank Telescope pentru a observa dacă aceste planete comunică una cu cealaltă.

Sursa: Red Orbit


http://www.descopera.ro/
 
Cum era de asteptat,scenariile incep,si iaca-ta o prima "dovada"ca EI.nu ne vor raul :P cel putin asa sustine ufologul rus.



Ufolog: „Meteoritul de săptămâna trecută, doborât de un OZN”



Ghenadi Belimov, un renumit expert rus în domeniul cercetărilor privind Obiectele Zburătoare Neidentificate (OZN) şi fenomenele paranormale, a declarat că meteoritul care a explodat vineri deasupra Munţilor Urali, în zona oraşului Celiabinsk, rănind circa 1500 de persoane şi producând pagube materiale estimate la aproximativ 33 milioane de dolari, a fost doborât de un OZN, ceea ce i-a salvat pe pământeni de la moarte sigură, potrivit ediţiei din Volgograd a săptămânalului rus Argumentî i Faktî.

Belimov dispune de o înregistrare video cu momentul exploziei bolidului, afirmând că aceasta probează că versiunea sa nu este o simplă ficţiune.

Înregistrarea puţin cunoscută arată că meteoritul de la Celiabinsk a explodat şi s-a dezintegrat în straturile inferioare ale atmosferei nu întâmplător, ci datorită impactului cu un obiect neidentificat, citează AGERPRES.

De altfel, la o vizionare mai atentă se poate vedea cum un obiect luminos de dimensiuni nu prea mari loveşte mingea incandescentă, bolidul, înaintea declanşării exploziilor, potrivit publicaţiei menţionate. Teza sa nu este confirmată însă şi de alţi experţi sau specialişti în domeniul astrofizicii.


„Cred că noi oamenii de pe Pământ şi cei din Rusia, în special, am avut încă o dată mare noroc”, consideră Belimov, care spune că a primit înregistrarea video în care se vede „clar” intervenţia forţelor extraterestre în beneficiul pământenilor de la un fost inginer din domeniul spaţial-militar, care trăieşte în prezent într-o suburbie a Moscovei.

Între timp, a fost stabilit locul de unde a venit meteoritul care a explodat deasupra munţilor Urali. Conform unui cercetător finlandez, care a avut acces la datele satelitului SPOT 5, bolidul ar proveni din constelaţia Pegasus, situată la aproximativ 150 de ani lumină de sistemul nostru solar, conform site-ului proiectului finlandez de sondare cu unde radio a atmosferei KAIRA.



http://www.evz.ro
 
Premierul Medvedev si extraterestrii


Dupa un interviu televizat din 7 decembrie 2012, fostul presedinte al Rusiei, Dmitri Medvedev, a fost inregistrat cu o declaratie care a facut imediat inconjurul Globului. Un jurnalist l-a intrebat daca, atunci cand un nou presedinte intra in functie si primeste servieta cu care se poate activa arsenalul nuclear, nu primeste cumva si niste fisiere secrete privind contactele cu extraterestrii. Medvedev a raspuns vesel: "Impreuna cu servieta cu codurile nucleare, presedintele tarii primeste si un dosar special "ultrasecret". Acest dosar contine in intregime informatii despre extraterestrii care au vizitat planeta noastra. In acelasi timp, i se mai inmaneaza un raport, al unui serviciu special absolut secret care controleaza extraterestrii care se gasesc pe teritoriul tarii noastre... Informatii mai detaliate privind acest subiect puteti gasi in binecunoscutul film numit "Men In Black"... Nu o sa va spun cati dintre acestia sunt printre noi, deoarece nu vreau sa produc panica" a incheiat el.

Aceste afirmatii au fost facute dupa terminarea oficiala a interviului, care a avut, desigur, un continut politic, si nu au fost difuzate de niciunul dintre canalele care au preluat evenimentul. Dar declaratiile au fost totusi inregistrate si livrate agentiei Reuters, de unde au ajuns pe YouTube. Sky News comenta ca, oricum, este bizar pentru primul ministru al Rusiei sa se pronunte pe astfel de subiecte, chiar daca nu era in direct.

In acelasi interviu, Medvedev s-a confruntat si cu alte interventii neobisnuite. Intrebat daca crede ca lumea se va sfarsi pe 21 decembrie, conform profetiei "New Age", el a raspuns cu un simplu "nu". Sau, intrebat daca crede in "Mos Gerila" (echivalentul rus pentru "Mos Craciun"), a raspuns "Cred in Mos Gerila. Dar nu foarte mult. Dar oricum, stiti, nu sunt genul de om care as putea spune unor copii ca Mos Gerila nu exista".

Se pare ca ei ne-au vizitat...

Asa cum scria ufologul Paul Stonehill, nascut la Kiev si apoi naturalizat american, opinia unor reputati cercetatori OZN din Rusia si Ucraina a fost ca, desigur, prim-ministru Medvedev a facut o simpla gluma prin afirmatiile sale privind extraterestrii, el practicand si in alte ocazii acest gen de umor. Ufologul rus Vadim Cernobrov a declarat de pilda ca a fost un bun exemplu cum se poate evita raspunsul la o intrebare precisa, in conditiile afisarii unei politici de transparenta (glasnosti).

Aceasta intamplare a declansat pe "net" noi discutii privind interesul oficialitatilor din Rusia privind fenomenul OZN. Ufologul olandez Philippe Ailleris angajat al Agentiei Spatiale Europene, a postat pe internet, in iulie 2011, un interviu luat directorului Institutului de Astronomie Aplicata a Academiei de Stiinte a Rusiei, Dr. Andrei Kinkelstein. Acesta declarase ca in 20 de ani omenirea va descoperi existenta extraterestrilor si ca se va vedea ca acestia seamana cu oamenii, facand aluzie si la proiectele existente in trecut in URSS. Pe firul acestor declaratii, Paul Stonehill a reamintit datele esentiale privind acest subiect, adaugand si detalii mai putin cunoscute.

In 1977-1978, mai multe observatii spectaculoase OZN in spatiul sovietic au fortat oficialitatile sa acorde atentie fenomenului. S-au demarat atunci doua programe de cercetare, numite SETKA-AN (Akademii Nauk Set - reteaua Academiei de Stiinte) si SETKA-MO (Ministerstva Oboroni Set - reteaua Ministerului Apararii). Se spune ca programele au fost cerute de Comisia Militar-Industriala, preconizandu-se ca cele doua centre de cercetare sa aiba un schimb de informatii. Un rol important in acest proces l-a avut Iuri Andropov, foarte interesat de fenomenul OZN. El a fost seful KGB din 1967 pana in 1982, iar ulterior, intre 1982 si 1984, urmasul lui Leonid Brejnev la conducerea URSS.

In acest scop, pe 18 octombrie 1978 a avut loc o sedinta importanta la Academia de Stiinte a URSS, in prezenta unor cercetatori care ulterior au participat la aceste proiecte. In 1981 numele programelor de cercetare au fost schimbate in "Galaktika" (MO, respectiv AN), iar in 1986 in "Gorizont" (cu aceleasi MO si AN). La scurt timp dupa tentativa de puci anti-Gorbaciov din 1991 (dar dupa alte versiuni chiar in 1990) aceste programe au fost oprite. Totusi, un grup de experti din Departamentul de Fizica Generala si Astronomie al Academiei Ruse de Stiinte, ar fi continuat, pana in 1996, sa lucreze asupra subiectului, analizand rapoartele OZN.

Interferente nedorite

Participantii la sedinta inaugurala din 1978 reprezentau diferite institute sau unitati militare. Programul civil a fost centrat pe IZMIRAN, Institutul de Magnetism Terestru si Difuzare a Undelor Radio al Academiei de Stiinte a URSS. Iuri Platov, de la acest institut, devenind seful programului civil. Din partea armatei, cercetarea fenomenului OZN urma sa fie coordonata de K. Ivanov, adjunctul sefului Statului Major General al Marinei militare sovietice, care era si seful informatiilor marinei militare. Din documentul elaborat cu prilejul acestei prime sedinte, reiese ca Ministerul Apararii era preocupat de faptul ca fenomenul OZN ar putea interfera cu activitatile militare, inclusiv cu zborurile cosmice.

Intr-unul dintre primele documente ale SETKA-AN s-a decis ca in loc de "OZN" sa se foloseasca termenul de "fenomene atmosferice anormale". Cenzura asupra termenului "OZN" a fost inlaturata abia in 1989.

In fiecare an, programele primeau circa 3000 de rapoarte. Dupa ufologul Iuri Striganov, "Comisia Academica" a facut tot ce i-a stat in putere pentru a demonstra ca nu exista OZN-uri ci, cel mult observatii eronate ale unor lansari de rachete sau, eventual, fulgere globulare, astfel incat aceasta comisie a servit drept paravan, care sa distraga atentia asupra investigatiilor militare OZN, care au fost mult mai serioase. Dar in ciuda declaratiilor nonsalante, "fenomenele anormale" au dus, in cateva randuri, la caderea comunicatiilor radio, ori la functionarea defectuoasa a unor echipamente militare. Au existat de asemenea rapoarte provenind de la personal militar, inclusiv de la ofiteri superiori, asupra unor activitati stranii ale OZN-urilor deasupra unor baze sovietice de rachete balistice sau asupra unor cosmodromuri. In cateva randuri au fost chiar lansate rachete sol-aer impotriva nepoftitilor vizitatori. Militarii erau mai putin interesati de argumentele stiintifice, ramanand deschisi la ipoteza ca OZN-urile ar putea fi manifestari ale unei civilizatii extraterestre. Dar cel mai mult ii preocupa impactul fenomenului asupra tehnicii militare si asupra personalului.

Fenomene stranii

Instructiunile pentru colectarea datelor au fost redactate, in cadrul Marinei Militare, la inceputul anului 1980, la aceasta operatie participand, intre altele, comandantul de submarin Vladimir Ajaja, inca de pe atunci un cunoscut investigator OZN. Instructiunile au fost distribuite, prin adrese expediate de la Departamentul de Fizica Generala si Astronomie, catre diverse alte organisme si organizatii. Ziarul Nedelia a publicat un apel al responsabililor proiectului in care, intre altele, sfatuiau pe cei ce au vazut fenomene neobisnuite sa incerce mai intai sa elimine toate explicatiile conventionale posibile: fenomene astronomice, obiecte facute de mana omului etc, iar daca nu exista o astfel de explicatie, atunci sa faca o descriere cat mai detaliata a obiectului si sa expedieze raportul la Departamentul de Fizica Generala si Astronomie.

Iuri Platov si Boris Sokolov au publicat o lucrare intitulata "Istoria cercetarii de stat a OZN-urilor in URSS", in care ei afirma ca cele doua programe s-au bazat pe presupunerea ca exista o probabilitate ridicata ca fenomenele stranii observate sa aiba o origine tehnico-militara si pe aceea ca unele caracteristici descoperite ar putea capata utilizari militare. Derularea programelor OZN a fost tinuta secret pentru "a reduce interesul publicului". Cei doi autori au mai subliniat ca bugetul redus al programelor nu a permis implicarea unor echipamente mai sofisticate. De pilda nu s-a putut testa ipoteza existentei unor fenomene precum formatiunile de plasma de mari dimensiuni din atmosfera. Tot ce s-a realizat a fost colectarea si analizarea unor rapoarte si elaborarea unor modele fizice ale fenomenului.

Atitudinea celor doi a fost criticata de ceilalti ufologi rusi, atat pentru unele afirmatii, care minimalizau amploarea fenomenului si care s-au dovedit neadevarate, cat si pentru faptul ca acestia nu au permis ca rapoartele colectate sa fie examinate si de investigatori independenti (nu neaparat straini, intrucat documentele puteau contine si unele date secrete). Intre altele, cei doi au omis sa mentioneze o seama de incidente OZN, cum a fost cel din 4 octombrie 1982, semnalat de colonelul Alexandr Plaksin (omul de legatura intre programul militar si cel academic). Atunci am fost la un pas de declansarea unui razboi nuclear, intrucat codurile de lansare a rachetelor nucleare intercontinentale au fost activate intr-un mod derutant, indata ce un OZN gigantic a aparut deasupra unei baze nucleare secrete din Ucraina. Boris Sokolov recunoscuse in declaratii mai vechi acest incident, apoi insa a prezentat lucrurile intr-un mod diferit, ceea ce a fost interpretat ca un semn ca se doreste musamalizarea cazului.


http://www.revistamagazin.ro
 
Dorel si extraterestrii :P sau mai exact Dorel si OZN-ul Evident,nu Dorel al nostru :D:


Câţiva muncitori din Tallinn, capitala Estoniei, s-au gândit să îşi ajute un coleg să sape în curtea casei sale o fântână. Ce au descoperit „Dorel” din Estonia şi colegii săi a devenit subiect de cercetare pentru cei care se ocupă de studierea obiectelor cu presupusă origine extraterestră.

Totul s-a petrecut în 1984. Virgo Mitt era ajutat de colegii săi de muncă să sape un puţîn curtea casei sale aflată într-un cartier din apropierea parcului Merivalja. Oamenii săpau fără griji, „în timp ce se delectau cu câte un şnaps cu ienupăr şi piper”, după cum a notat presa vremii. La o adâncime de aproximativ 7 metri, aparatul de foraj s-a blocat în ceva. Ceva dur.

El a murit primul

Muncitorii au reuşit până la urmă sa desprinda un fragment din obiectul îngropat, cu ajutorul unui instrument special de tăiat diamantele. L-au trimis unui laborator de analize local, care nu a reuşit să afle originea sa. În câteva ore, „probele” erau expediate cu un curier special la Moscova...

Institutul tehnic de fizică din Moscova avea să afirme că era vorba despre un obiect făcut dintr-un aliaj foarte rar de titan, argint, galiu, thoriu, indiu şi niobiu, şi că avea „o protecţie uriaşă împotriva temperaturilor înalte”. În plus, găsirea misteriosului obiect care avea să fie botezat “OZN-ul din Tallinn a fost însoţită de câteva morţi inexplicabile, după cum nota şi Pravda în 2002.
Primul care a murit a fost chiar „Dorel” (Virgo Mitt) - proprietarul locului în care a fost săpată fântâna, Virgo Mitt. Pe 16 iulie 1987, Evgheni Popov, secretarul cu probleme industriale al comitetului central al PCUS primea un raport din partea lui Herbert Wijding, geologul estonian însărcinat cu studierea descoperirii de la Tallinn, în care se afirma: "Toţi oamenii de ştiinţă estonieni implicaţi în cercetarea obiectului au căzut de acord că nu este vorba de un obiect natural, ci de un artefact cu structura elaborată tehnic, dintr-o compoziţie metalică necunoscută”.

Zona interzisă

Conform unora dintre relatările vremii, locatarii din casa aflată lângă cea a lui Mitt s-au confruntat cu fenomene poltergeist, „nemaiîntâlnite până atunci în Estonia”.
Fotografiile şi relatările legate de acest obiect au fost strict interzise. Dar chiar "Komsomolskaia Pravda" publica noi relatări legate de toxicitatea obiectului din Tallinn. Conform articolului respectiv, „un lucrător trimis să ia noi probe de la faţa locului, a fost lovit brusc de o rază verde în piept. Omul şi-a pierdut cunoştinţa. Pe pieptul său a apărut o arsură în forma de triunghi. A fost dus de urgenţă la Moscova, unde a şi murit”. OZN-ul din Tallinn a intrat în atenţia publicului după 1989, odată cu deschiderea arhivelor KGB.

Sub supraveghere militară

În 2008, povestea OZN-ului din Tallinn era iarăşi pusă pe tapet, cu prilejul unei conferinţe dedicate artefactelor arheologice de origine necunoscuta, ţinută în Germania. Inginerul Enn Vels, fost consul al Austriei în Estonia va face cu această ocazie declaraţii surprinzătoare: „În perioada descoperirii obiectului, atât capitala Estoniei, cât şi împrejurimile oraşului, s-au aflat sub supraveghere militară, armata sovietică a instalat radare speciale şi aparatură de transmisie care funcţiona pe timpul nopţii, zona a fost închisă şi interzisă accesului public”.
„Cazul Tallinn” a fost studiat serios, iar artefactul din curtea nefericitului „Dorel” din Estonia a fost clasat sub numele de "obiectul M". În urma unor noi expertize tehnologice, s-a mai adăugat supoziţia că "obiectul a fost fabricat în stare de imponderabilitate şi nu provine de pe Pământ"...



http://www.evz.ro/

 
Ce sa fie, ce sa fie ?


Noi forme de viaţă descoperite in Lacul Vostok din Antarctica

Oamenii de ştiinta din Rusia au reuşit să foreze prin stratul de gheată de 4 kilometri anul trecut.

Oamenii de ştiinţă din Rusia susţin că au descoperit o nouă formă de viaţă, în inima Antarcticii, la 4 kilometri adâncime în lacul Vostok, cel mai mare lac subglaciar din Antarctica.
Planificarea proiectului de forare a calotei îngheţate a durat ani de zile, iar eforturile echipei implicate au fost colosale, având în vedere că lacul Vostok este situat în inima Antarcticii de Est, cunoscut drept unul din cele mai neprimitoare locuri de pe Pământ.

În acest loc, în data de 21 iulie 1983, termometrele au înregistrat temperatura de -89 grade Celsius.

Anul trecut, echipa de cercetători a forat aproape 4 km prin stratul de gheaţă, pentru a ajunge într-un loc despre care oamenii de ştiinţă spun că fost izolat de atmosfera Terrei timp de mai multe milioane de ani. Cu ajutorul sondelor, cercetătorii ruşi au prelevat mostre de apă de la acea adâncime în care spun că au găsit forme de viaţă necunoscute până acum ştiinţei.
“După ce am înlăturat materialul contaminat, am descoperit un ADN ce nu coincide niciunei fiinţe cunoscute de noi până acum. Această formă de viaţă este necunoscută şi inclasificabilă” a spus Dr. Serghei Bulat, cercetător la Laboratorul de Genetică din cadrul Institutului de Fizică Nucleară din Sankt Petersburg.
Omul de ştiinţă a subliniat faptul că „ADN-ul bacteriei nou descoperite este similar doar în proporţie de 86% cu al oricărei alte forme de viaţă studiată până acum. O similitudine de 90% clasifică de obicei organismul necunoscut”, a explicat acesta.

Baza de cercetare Vostok a fost ridicată de către ruşi in anul 1956 şi în urma unor sondări seismice au realizat existenţa unei “pungi cu apă” la mare adâncime sub calota glaciară. Totuşi, abia în anii 90 oamenii de ştiinţă britanici au reuşit sa determine, cu ajutorul radarului, dimensiunea completă a lacului.
Având o suprafaţă de 15 000 km² si adâncimi de peste 800 m, lacul Vostok este similar ca dimensiune cu lacul Baikal din Siberia sau cu Lacul Ontario din America de Nord.
Recent cercetătorii americani au forat într-un lac asemănător numit lacul Whillans. Aceştia deasemenea au raportat descoperirea unor forme de viaţă microbiene, deşi lacul Whillans se crede ca ar fi izolat de mult mai puţin timp decât lacul Vostok.


http://www.animalzoo.ro
 
Un material destul de vechi care merita postat . Un fel de bilant a celor 50 de ani de cercetari, desi amplu am ales doar cateva aspecte,ce este SETI si cu se se "ocupa " despre semnalul wow si despre Mesajul din Arecibo.restul puteti citi pe http://www.descopera.ro/stiinta/5016731-50-de-ani-in-cautarea-extraterestrilor


Search for Extraterrestrial Intelligence (SETI), institutia insarcinata cu cercetarea sistematica a cosmosului in cautarea unor civilizatii de pe alte planete.


SETI a fost infiintat in 1959, ca urmare a aparitiei in revista Nature a unui articol intitulat "In cautarea comunicarii interstelare" in care se sugera ca o cautare sistematica a vietii extraterestre ar merita osteneala de a fi intreprinsa. Pe vremea aceea, mai toata lumea isi imagina fiintele exterestre ca fiind neaparat inteligente, mai evoluate decat noi si, de preferinta, cu infatisare umanoida.

Intre timp, de la optimistele previziuni privind descoperirea unei adevarate civilizatii extraterestre, alcatuita din vietuitoare dotate cu o inalta inteligenta, am ajuns la o intelegere mai realista a problemei si, la o adica, ne-am multumi si cu cele mai primitive forme de viata, nu neaparat inteligente si organizate intr-o civilizatie, dar macar niste bacterii, acolo, care sa ne dea sperante pentru viitor.

Programe de cercetare spatiala anume create urmaresc, astazi, tocmai, acest scop; ele exploreaza corpurile ceresti cautand, in primul rand, conditii propice vietii, apoi dovezi ale existentei acesteia.


SETI, insa, a ramas dedicat, in principal, misiunii sale originare - cautarea fiintelor de pe alte planete pornind de la manifestarile tehnologiei lor, in special semnale de comunicatii, care sa ateste existenta unor civilizatii extraterestre. Cu mijloace tehnice tot mai avansate, SETI isi petrece cea mai mare parte a timpului ascultand "glasurile" Universului si, ocazional, luand el initiativa, adica trimitand de pe Pamant semnale care spun cate ceva despre planeta si despre noi, locuitorii ei, in speranta ca undeva, intr-o cuta a acestui Univers nemarginit care ne inconjoara, "ei" ar putea prinde slabul semn de viata dat de noi si ne-ar raspunde, la randul lor. Si face asta de 50 de ani.


Mesajul din Arecibo

In noiembrie 1974, de la radiotelescopul din Arecibo a fost trimis un semnal spre grupul de stele M13, aflat la vreo 25.000 ani-lumina departare. Mesajul - creat de catre Frank Drake (autorul ecuatiei de mai sus) si astrofizicianul Carl Sagan, cuprindea imaginea unui om si informatii despre ADN. Problema e ca, pana cand va ajunge mesajul, punctul ochit nu va mai fi si lovit, caci constelatia M13 isi va fi schimbat pozitia in Univers.


Semnalul Wow!

1977: un astronom care lucra in cadrul SETI a receptionat, cu ajutorul radiotelescopului de la Universitatea Ohio, SUA, un semnal radio neobisnuit. Surescitat la culme - va dati seama, era convins ca i-a auzit pe extraterestri! - a scris Wow! pe marginea foii de hartie pe care inregistrase evenimentul.

Dar… minunea nu s-a mai repetat niciodata. Pana la urma, dupa ce s-a mai linistit agitatia, dr. Jerry R. Ehman, intrebat cu insistenta "despre ce era vorba" a declarat ca banuieste ca semnalul captat de el fusese, pur si simplu, un semnal emis de pe Pamant si care fusese reflectat de vreo bucata de "gunoi spatial".

9-wow_zps80ae545f.jpg


Si inca un semnal faimos: se numeste SHGb02+14a si a fost receptionat de trei ori in martie 2003. Sa fi fost de la "ei"? Argumentul pro este ca semnalul are o frecventa pe care ne-am putea astepta sa o foloseasca extraterestri (dupa parerea noastra), respectiv frecventa la care atomii de hidrogen emit si absorb fotonii. Argument contra: semnalul a venit dintr-o directie in care, dupa cate stim, nu exista stele de aici si pana la 1000 de ani-lumina departare.

Concluzia? Amestecata: desi e imposibil sa respingem in totalitate ipoteza "mesaj de la extraterestri" a semnalului SHGb02+14a, el ar putea, la fel de bine, sa fie un semnal distorsionat provenit de la un pulsar sau pur si simplu un "zgomot cosmic" oarecare…


SETI@home

In secolul XXI, cautara extraterestrilor continua, dar nu numai in laboratoare si observatoare astronomice. Ai acasa computer si conexiune la internet? Te pasioneaza ideea descoperirii unor civilizatii extrateresre? Atunci, iti poti uni eforturile cu cele ale miilor de pasionati ca si tine, sub egida SETI.

10-seti2_zps527f2cbf.jpg


In 1999 a fost lansat proiectul SETI@home, care a insemnat, de fapt, crearea unui urias super-computer format din miile de computere - legate intr-o retea - ale celor care vor si ei sa participe in vreun fel la marea cautare. Oricine poate instala un program specializat care permite SETI sa utilizeze fiecare farama disponibila din puterea computerului tau pentru a pandi semnalele radiotelescoapelor, in speranta receptionarii mult-asteptatului semnal care sa ne arate ca nu suntem singuri in Univers.

Ca putere, acest supercalculator facut din computere "casnice e al patrulea din lume. El e cel care a captat semnalul SHGb02+14a, iar NASA a prezis ca tot el va fi cel care va "prinde" din spatiu un semn de viata dat de extraterestri. Si asta cel tarziu in anul 2025.


 
http://www.rtv.net/extraterestri-in...ud-sustin-ca-au-vazut-un-ozn-video_75854.html


Ioana are 15 ani şi se afla în vacanţă la bunicii ei, în localitatea Dobricel. Seara, când urca dealul spre casă, a văzut deasupra pădurii ceva ce-i va rămâne toată viaţa în minte.

"Am auzit un zgomot ciudat (...) Am crezut ca este un avion, dar când m-am uitat nu părea a fi avion şi mi-am dat seama ca era altceva", a declarat Ioana Petrican.

Bunica fetei a ieşit şi ea din casă, intrigată de sunetul ciudat. Femeia se jură că a asistat la o vizită a extratereştrilor.

"Eu am iesit din cauza sunetului. Nu era un sunet obişnuit, că eu cunosc sunetele că sunt aici de.. şi o aud pe ea ţipând şi văd lumina care a ţâşnit. Eu am văzut sfârşitul, răgetul ăla", a precizat bunica fetei, Rodica Petrican.

Mama fetei a crezut cu greu întâmplarea.

"După ce am văzuut imaginile mi-am dat seama că nu era avion (...) Ea a fost foarte speriată, la fel şi soacră-mea e speriată", spune mama.

După ce şi-au revenit din şoc, oamenii au început să plănuiască cum să-i intampine pe extratereştri la următoarea vizită.

"O ţuică mică pentru musafiri (...) N-aş vrea să vină apoi să se aprindă că nu l-am tratat omeneşte. Să facă răzbunare pe mine... nu vreau", spune bunicul.



 
F interesant !!! Doua viziuni opuse: argumente in favoarea ideii ca, pe langa „ruta darwiniană” clasica, aceea care presupune cresterea complexitatii structurilor biologice prin adaugarea treptata de noi componente, si o alta cale - complexitatea prin scadere.


Suntem prea complecşi pentru a fi produsul evoluţiei?

Este unul dintre argumentele cel mai des invocate de adversarii teoriilor evoluţioniste: unele structuri biologice, spun ei, sunt pur şi simplu prea complexe pentru a putea fi explicate prin mecanismul selecţiei naturale; creierul, ochiul, sunt alcătuiri de o complexitate copleşitoare şi niciun mecanism natural nu poate explica ivirea lor. Să fie aşa? Avem argumente contra - argumente care să sprijine ideea că e posibil, totuşi, ca asemenea structuri complexe să apară în chip natural, explicabil ştiinţific? O nouă şi originală teorie propune o explicaţie alternativă pentru complexitatea de azi a viului.

Două viziuni opuse

Numeroase structuri biologice sunt, într-adevăr, uluitor de sofisticate ca alcătuire şi fantastic de bine adaptate ca funcţie - atât de „bine construite”, am zice, încât suscită realmente nişte întrebări. Cine/ce ar fi putut crea ceva atât de aproape de desăvârşire? Pentru unii, răspunsul e simplu şi imediat: o fiinţă/forţă supranaturală. Această viziune creaţionistă a îmbrăcat, în vremuri mai recente, aspectul unei teorii zise a „designului inteligent” - o formulare mai modernă a aceleiaşi idei foarte vechi, încă răspândite, conform căreia tot ceea ce există - creaţia, adică, inclusiv tot ceea ce e viu - este opera unei puteri supraumane.

Unul dintre argumentele adepţilor teoriei designului inteligent este tocmai această uimitoare complexitate a materiei vii, pe care ei o socotesc imposibil de obţinut pe cale naturală, prin mecanismele fireşti ale evoluţiei. E greu de crezut, argumentează ei, că o asemenea perfecţiune a formei şi funcţiei ar fi putut fi rezultatul mutaţiilor întâmplătoare şi al selecţiei naturale, care ar fi adăugat, puţin câte puţin, de-a lungul istoriei vieţii, noi şi noi caracteristici, rafinându-le continuu, sporind treptat complexitatea unui organ sau a altuia, până la forma lor de azi .

Termenul utilizat adesea este „complexitate ireductibilă”, o expresie ce descrie un sistem compus din mai multe părţi interconectate, care interacţionează între ele fără cusur, contribuind la realizarea funcţiei ansamblului, în asemenea măsură încât îndepărtarea oricăreia dintre componente face ca sistemul să înceteze de a mai funcţiona (dacă îndepărtăm una dintre componentele ochiului, acesta nu va mai funcţiona la fel ca înainte). Cu alte cuvinte, complexitate iredutibilă înseamnă că un sistem e exact atât de complex cât e nevoie, fără nimic în plus - perfect în complexitatea lui. O astfel de perfecţiune realizată cu minimum de mjloace nu ar putea fi rodul unui proces desfăşurat natural, la întâmplare, ci doar al unui proces ghidat conştient, al unei deveniri conduse intenţionat pe această cale, afirmă adepţii teoriei designului inteligent.

Interesant este că expresia „complexitate ireductibilă” a fost lansată de un om de ştiinţă, un biochimist, Michael Behe, care este însă, în acelaşi timp, un propovăduitor al teoriei designului inteligent.

Pe terenul lor, biologii evoluţionişti au încercat mereu să explice această complexitate a viului propunând explicaţii care să arate cum s-a putut ajunge treptat, prin complicarea şi optimizarea structurii, la alcătuirea actuală a cutărui sau cutărui organ.

Nu e un demers simplu, să recunoaştem; uneori, complexitatea este pur şi simplu prea mare pentru a se preta cu uşurinţă unor explicaţii logice, în spirit pozitivist, ştiinţific. Dar eforturile biologilor continuă, dând adesea roade interesante, sub forma unor idei inedite, dar care aruncă o lumină nouă asupra modului în care s-ar fi putut petrece evoluţia vieţuitoarelor.

Orice organ este compus din mai multe părţi, de tipuri diferite, combinate însă astfel încât, împreună, funcţionează armonios şi asigură activitatea acelui organ la nivel optim. Ochiul, de exemplu, este alcătuit din retină, cornee, cristalin, corp vitros şi alte părţi, diferite între ele ca structură, dar îmbinate în cel mai eficient mod. Dacă definim complexitatea ca pe numărul de tipuri de părţi pe care le cuprinde o structură, ne putem pune întrebarea: cum s-a ajuns la o astfel de complexitate?

Răspunsul evoluţionist clasic este „prin adăugare”: treptat, de la precursori simpli - de exemplu un grup de celule fotosensibile - s-a ajuns, prin mutaţii succesive şi „fixarea” mutaţiilor avantajoase prin selecţie naturală, la un organ vizual complex cum este ochiul.

Iată însă că un nou studiu propune o explicaţie alternativă, tot evoluţionistă, dar originală şi îndrăzneaţă prin faptul că întoarce lucrurile cu susul în jos.

În loc de a încerca să explice cum s-a ajuns, natural, de la simplu la complex, pornind de la precursori mai simpli a căror alcătuire s-a complicat treptat, cercetătorii Dan McShea şi Wim Hordijk lansează ideea că lucrurile s-au petrecut invers: de la structuri complexe s-a ajuns, treptat, prin simplificare, la structurile optim adaptate de azi - o concepţie numită de ei complexitate prin scădere sau prin reducere (complexity by subtraction), opusă modelului darwinian clasic, de creştere a complexităţii prin adăugare. Însă şi modelul lor funcţionează pe temelia logicii darwiniene, deoarece şi în acest caz acţionează, ca forţă reglatoare şi stabilizatoare, tot selecţia naturală.

Iniţial, se poate porni de la structuri complexe care apar ca urmare a unui principiu expus de McShea într-o lucrare anterioară (2010) şi numit de el ZFEL (zero-force evolutionary law), care descrie tendinţa spontană a părţilor unei structuri de a se diferenţia. Autorul afirmă că o astfel de lege acţionează adesea în natură şi poate conduce la apariţia unor structuri foarte complexe, poate chiar mai complexe decât ar fi nevoie. De aici, o evoluţie de un tip special, care conduce la o scădere a complexităţii (în sensul de reducere a tipului de părţi diferite din organul respectiv), dar cu menţinerea sau chiar creşterea eficienţei funcţionale. Cercetătorii propun astfel o „rută alternativă” faţă de mecanismul general al evoluţiei (creşterea complexităţii prin adăugarea de noi tipuri de componente), rămânând să testeze cât de plauzibil este un astfel de „traseu”.



Complexitatea prin scădere - matematic şi biologic

Într-un articol publicat în Evolutionary Biology, ei prezintă modul în care au testat ipoteza, cu ajutorul unui model biologic şi al unei simulări computerizate, iar rezultatele confirmă că e posibil ca lucrurile să se fi petrecut aşa. Sau şi aşa, deoarece ipoteza lor nu înlocuieşte modelul clasic - complexitatea obţinută prin adăugare - ci o completează cu un model alternativ.

„În loc de a construi pas cu pas, de la simplu la complex, începi de la ceva complex şi apoi elimini părţile ne-necesare, simplificând structura şi făcându-o mai eficientă pe parcurs”, spune Dan McShea, cercetător care lucrează la Universitatea Duke, SUA.

Co-autorul studiului, Wim Hordijk, de la compania elveţiană SmartAnalytiX.com, susţine această idee şi a întreprins demonstrarea ei cu ajutorul unui model computerizat.

În cadrul modelului, structuri complexe sunt reprezentate prin şiruri de „celule”, albe sau negre - ca pătrăţelele unei table de şah -, un model ce aparţine unei clase de modele matematice denumite automate celulare (imaginea de mai jos). Celulele îşi pot schimba culoarea, trecând de la alb la negru şi invers, conform unui set de reguli.

Utilizând un program de computer care imită procesele implicate în evoluţia materiei vii - transmiterea ereditară a caracterelor, mutaţie, recombinare, reproducere - celulele au fost puse să îndeplinească anumite sarcini. Cu cât se descurcau mai bine la îndeplinirea sarcinilor, cu atât creştea probabilitatea ca trăsăturile lor să fie transmise următoarei generaţii (ca şi în cazul evoluţiei naturale, în care organismele cel mai bine adaptate reuşesc să se reproducă şi să îşi transmită caracterele la urmaşi), iar după un timp, vechile reguli erau înlocuite de un set de reguli noi.

Ce au observat cercetătorii? La început, modelele de celule albe şi negre care apăreau în urma îndeplinirii sarcinilor conform regulilor erau destul de complexe. Dar, după mai multe generaţii, unele dintre reguli au „evoluat" în aşa fel încât ajungeau să dea naştere unor modele (aranjamente de celule albe şi negre) mai simple, iar celulele din aceste aranjamente au început să devină mai eficiente în îndeplinirea sarcinilor. Este un rezultat cât se poate de interesant, care sugerează că evoluţia poate avea la bază nu complicarea structurii prin adăugarea de noi părţi, ci optimizarea ei prin simplificare.

Şi în natură se pot observa exemple similare, spun autorii. Un astfel de exemplu este evoluţia craniului la vertebrate. Studiile de anatomie comparată şi de paleontologie au arătat că, în seria vertebratelor, pornind de la peşti şi ajungând la mamifere, evoluţia craniului porneşte de la ceva complicat pentru a ajunge la ceva mult mai simplu.





Craniul peştilor este format dintr-un număr mare de oase, de diferite forme, asamblate ca într-un mozaic. Amfibienii au deja un craniu alcătuit din mai puţine oase, iar numărul lor se tot reduce, pe măsură ce s-a trecut de la amfibieni la reptile şi apoi la păsări şi mamifere. Reducerea numărului se face fie prin dispariţia anumitor oase, fie prin fuzionarea altora între ele; cert este că se observă o astfel de evoluţie, ce arată că o creştere a complexităţii funcţionale şi a eficienţei este posibilă prin micşorarea numărului de părţi componente. Craniul mamiferelor superioare (inclusiv al omului) este alcătuit din mai puţine oase decât craniul peştilor, având o structură mult mai simplă decât a acestuia, dar fără a pierde nimic din eficienţă; dimpotrivă, autorii sugerează că o astfel de structură mai compactă, din piese mai puţine şi mai mari, cu mai puţine îmbinări, ar fi putut conferi craniului de mamifer soliditatea necesară pentru a se adapta, în condiţiile mediului terestru, la o varietate mare de tipuri de alimentaţie.

Există aşadar, argumente în favoarea ideii că, pe lângă „ruta darwiniană” clasică, aceea care presupune creşterea complexităţii structurilor biologice prin adăugarea treptată de noi componente, ar exista şi o altă cale - această complexitate prin scădere.

Concepţia ridică o serie de întrebări incitante: cât de des se întâmplă aşa ceva în natură? Cât timp necesită un astfel de proces?

Pasul următor, spun autorii studiului, va fi să afle cât de frecvent se petrec lucrurile astfel în lumea vie.

„Ceea ce trebuie să facem este să alegem un exemplu arbitrar de structură complexă, să îi trasăm evoluţia şi să vedem dacă ne putem da seama pe ce cale a mers [de la simplu la complex sau invers]. Acest lucru ne va spune dacă fenomenul este unul comun sau nu”, spune Dan McShea.




http://www.descopera.ro
 

„Ata” - umanoidul miniatural descoperit în 2003 în deşertul Atacama.


Ce este bizara creatură umanoidă descoperită în deşertul Atacama?

În 2003, în Chile au fost descoperite rămăşiţele unei fiinţe stranii, cu aspect umanoid, dar de dimensiuni extrem de mici: doar 15 cm înălţime. Faptul a alimentat speculaţiile privind sosirea pe Pământ a unor fiinţe umanoide extraterestre. La zece ani după descoperire, un documentar prezintă concluziile specialiştilor care au analizat bizarul specimen.

Conform relatărilor dintr-un ziar din Chile, ciudata creatură ar fi fost descoperită, la data de 19 octombrie 2003, de un om numit Oscar Munoz, care căuta obiecte de valoare istorică într-o aşezare abandonată, numită La Noria, din Deşertul Atacama. În apropierea unei biserici, se spune în ziar, Munoz ar fi găsit acest mic schelet, înfăşurat într-o pânză albă.

Exemplarul a rămas cunoscut sub numele de „umanoidul din Atacama”, poreclit pe scurt „Ata”. Prezintă o serie de paricularităţi care explică de ce pasionaţii de OZN-uri şi de extratereştri au aşteptat cu atâta nerăbdare lansarea documentarului Sirius (la 22 aprilie a.c.), în care sunt prezentate opiniile specialiştilor despre creatură.

În afară de talia sa uimitor de mică, „Ata” are un cap foarte mare în raport cu corpul (aşa cum sunt reprezentaţi adesea extratereştrii umanoizi în creaţiile SF) şi anumite particularităţi cu totul neobişnuite ale scheletului trunchiului - de pildă, are doar 9 perechi de coaste, în loc de 12 câte există în mod normal la om.




Scepticii au afirmat că e vorba despre un fals, dar tomografiile arată că este vorba despre un organism real. Alte ipoteze în spirit pozitivist au sugerat că ar fi vorba despre o maimuţă de mici dimensiuni sau de un făt avortat.

Însă investigaţiile realizate cu mijloace performante - radiografii, tomografii, analize ADN - arată altceva, scoţând la iveală informaţii extrem de interesante despre umanoidul din Atacama:

În primul rând, nu e vorba despre o maimuţă. „Pot spune cu certitudine absolută că nu este o maimuţă. Este uman - este mai apropiat de om decât cimpanzeii”, a declarat Garry Nolan, directorul secţiei de biologie a celulelor stem de la Facultatatea de Medicină a prestigioasei Universităţi Stanford din SUA, unde au fost realizate analizele genetice.

Însă nu este vorba nici despre un făt avortat. „A trăit pănă la vârsta de 6 sau 8 ani”, a declarat acelaşi specialist.



Cercetătorii au analizat ADN extras din măduva osoasă prezentă în coastele exemplarului, din care au obţinut,, după propriile declaraţii, „material ADN de calitate excelentă”.

Concluzia specialiştilor a fost că era vorba despre „o mutaţie interesantă” a unui individ uman de sex masculin, care a trăit până la vîrsta de 6 sau 8 ani.

„În mod evident, respira, mânca, avea activitatate metabolică. Rămâne însă întrebarea: cât de mare era atunci când s-a născut?”

adaugă prof. Nolan.

Sursa: Mail Online


http://www.descopera.ro
 
Tot facatura ziceti ca este ?




Existenţa OZN-urilor nu a fost dovedită, până acum, în mod oficial. Iată însă că ceva schimbă „datele problemei”...

Pe site-ul NASA au fost publicate...din greşeală câteva imagini în care se poate distinge un obiect strălucitor aflat în spaţiu. Specialiştii de la UFO Sightings Daily nu au nici un dubiu în privinţa obiectului: este un OZN.

O aeronavă este acolo

Certitudinea experţilor în obiecte neidentificate este întărită şi de faptul că NASA nu au negat existenţa unui OZN în imaginea publicată pe site-ul oficial, mizând, probabil, pe faptul că obiectul nu este foarte uşor de văzut. Ufologul, scriitorul şi profesorul Scott C. Waring, care locuieşte în Taiwan, a notat pe blogul său că: "Uitându-te cu atenţie la fotografia NASA se observa un OZN, dar şi o aură strălucitoare în jurul acestuia. Acest lucru indică faptul că o aeronavă este acolo. Se pare că astronauţii de la NASA au crezut că acest lucru este destul de interesant pentru a realiza câteva fotografii, iar una dintre ele să ajungă accidental pe site-ul oficial al NASA"...

Specialiştii în domeniu comentează cât de accidental poate fi acest lucru şi se întreabă dacă nu cumva „specialiştii NASA încearcă să transmită omenirii un mesaj de genul: extratereştrii există!”.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/est...n-greseala-sau-intentionat-video-1037122.html
 

Luni, 13 mai, la ora 20:46, cetăţenii din oraşul Enshi din Hubei au fotografiat acest OZN, ce a dispărut după câteva secunde.


În seara de luni, cetăţenii din centrul şi din sud-vestul Chinei au zărit pe cer un obiect misterios strălucitor. Acum, reprezentanţii Academiei Chineze de Ştiinţe au lansat un comunicat de presă în care anunţă că nu era vorba despre un OZN, ci de o rachetă folosită într-un experiment.

Oamenii de ştiinţă din cadrul Centrului Naţional de Ştiinţe Spaţiale din China au anunţat că au lansat o sondă spre partea superioară a atmosferei Pământului după ce publicul chinez a postat pe Internet imagini şi filmări cu misterioasa navă zburătoare.

„Racheta a fost lansată luni, la ora 21:00, de la Centrul Spaţial din Xichang, în sud-vestul Chinei, pentru a investiga particulele energetice şi câmpul magnetic din stratul ionizat şi din spaţiul cosmic”, au anunţat reprezentanţii centrului spaţial.

Cercetătorii chinezi au anunţat că experimentul şi-a îndeplinit obiectivele, permiţând oamenilor de ştiinţă să obţină date preţioase despre spaţiu la diferite altitudini.

Aceste date se vor dovedi extrem de valoroase atunci când China va efectua noi experimente spaţiale şi atunci când va fi construită prima staţie spaţială chineză.

Oamenii din provincia chineză Hubei au anunţat că au văzut un obiect în formă de V ridicându-se spre cer la ora 9 seara în cursul zilei de luni.





Clipurile video postate online arătau un obiect cu o coadă lungă şi strălucitoare, cu laturi roşii, ce a dispărut în întuneric după câteva secunde.



De asemenea, fotografii cu misteriosul obiect fuseseră realizate şi de cetăţenii din provinciile Yunnan şi Sichuan.



În iulie anul trecut, un obiect strălucitor similar a fost zărit plutind deasupra unui munte din provincia chineză Heilongjiang, aflată în nord-estul ţării. OZN-ul a fost zărit de mai mulţi turişti aflaţi pe muntele Fenghuang înainte ca acesta să dispară rapid.

De asemenea, în 1994 mai mulţi cetăţeni au declarat că au zărit un OZN care a aterizat pe unul din piscurile muntelui.

Niciunul dintre evenimente nu a fost explicat de autorităţi până acum.

Sursa: China.org.cn

http://www.descopera.ro/
 
Un OZN a fost văzut deasupra vulcanului Popocatepetl. Nava zburătoare pare să fi coborât chiar în craterul vulcanului activ.







Videoclipul a fost filmat pe 30 mai în jurul orei 20:00 în zona vulcanului Popocatepetl care se află la 65 de kilometri de capitala Mexico City.

”În acest moment pot spune că este o imagine neprelucrată și originală” a declarat Marc Dantonio, analist foto-video, pentru Huffington Post.

”Imaginile au fost captate cu ajutorul unei camere care funcționează perfect în condiții de lumină slabă. Camera aceasta e folosită de vulcanologi pentru a observa orice fel de scânteie care ar putea anunța erupția vulcanului. Este o cameră performantă.”, a adăugat Dantonio.


Totuși, cu toate că el crede că imaginile sunt original, nu crede că luminița care apare în imagini provine de la o nava extraterestră. ”S-ar putea să fie un avion”.


http://www.evz.ro/
 
Unde este mai probabil să existe viaţă extraterestră în Univers?

Sistemele solare binare au potenţialul de a crea în jurul stelelor lor o zonă habitabilă mai largă, comparativ cu sistemele cu un singur soare, cum este cel în care locuim noi.

Planetele cu doi sori – adică acelea care fac parte din sisteme stelare binare, asemenea imaginarei planete Tatooine din “Războiul stelelor” – au un potenţial mai mare de a găzdui viaţă decât planetele cu un singur soare, sugerează un studiu realizat de doi astronomi americani.
Dubai de la 184€ › Rezervă bilete de avion prin

Joni Clark, studentă la New Mexico State University, şi astrofizicianul Paul Mason, de la University of Texas, au simulat mai multe tipuri de sisteme stelare, inclusiv unele binare – pentru a afla în ce tip de sistem este mai probabil ca planetele să ofere condiţii potrivite pentru viaţă.
Ei au descoperit că, în sistemele binare, atracţia gravitaţională dintre cei doi sori care orbitează unul în jurul celuilalt reduce forţa acţiunii vânturilor solare (jeturi de particule încărcate electromagnetic) asupra planetelor din sistem, mărind şansele ca pe acestea să se formeze surse de apă şi să supravieţuiască forme de viaţă. Rezultatele cercetării au fost prezentate în publicaţia online Astrobiology Magazine.

După cum explică Joni Clark, adesea cele două stele “se ţin în frâu” una pe alta, îşi domolesc reciproc acţiunile şi, datorită acestei interacţiuni, planetele din sistem sunt mai bine protejate de activitatea magnetică a stelelor.

După ce au realizat mai multe simulări, specialiştii au ajuns la concluzia că două stele având fiecare 80% din masa Soarelui pot, dacă sunt suficient de aproape una de celalaltă, să mărească şansele planetelor din jurul lor de a găzdui viaţă.

Dacă sorii din pereche sunt de dimensiuni similare, ei îşi controlează reciproc temperatura şi viteza, ceea ce reduce numărul particulelor care “scapă” de atracţia gravitaţională a fiecărui soare, deci reduce forţa vânturilor solare.

Simulările au arătat că, în cazul unor planete care orbitează în jurul ambelor stele dintr-un sistem binar, fluxul vânturilor solare este cu 0,7% mai scăzut decât cel la care este expus Pământul, în sistemul nostru solar cu o singură stea. Totuşi, nivelul vânturilor solare depinde de poziţia planetelor în sistem.

În schimb, planetele care orbitează numai în jurul uneia dintre stelele unui sistem binar sunt expuse unui risc mai mare, iar atunci când cei doi sori sunt prea îndepărtaţi unul de altul sau diferă prea mult ca dimensiuni pentru a se mişca sincronizat, planetele care orbitează în jurul stelei secundare pot fi lovite de un flux de particule (vânt solar) de două ori mai puternic. Acest lucru se întâmplă deoarece planetele tind să fie “blocate” într-o poziţie în care au o parte permanent orientată spre soare, iar acea parte primeşte în plin fluxul de particule. Pe de altă parte, planetele care se rotesc în jurul stelei principale din sistem se comportă la fel ca planetele dintr-un sistem cu un singur soare.

Stelele din pereche trebuie să orbiteze una în jurul celeilalte într-o perioadă cuprinsă între 10 şi 30 de zile pentru a extinde zona habitabilă din jur – aşa-numita zonă Goldilocks, unde temperaturile nu sunt nici prea joase, nici prea înalte, ci atât cât trebuie pentru a permite apei să existe pe planete în formă lichidă – o condiţie de bază pentru existenţa vieţii.

În asemenea sisteme binare, zona habitabilă este mai extinsă cu cca. 40% faţă de sistemele cu un singur soare.
În ultimul timp se descoperă tot mai multe sisteme binare: în 2012, a fost anunţată descoperirea sistemelor Kepler-35 b şi Kepler-34 b.


http://www.descopera.ro
 
Am gasit un articol intitulat " Prima pagină › Cultură vezi toate articolele din Cultură › Cultură Ce facem dacă ne întâlnim cu extratereştrii? si gandul mi-a zburat rapid la fosta user, :D: BODO , careia ii dedic aceasta postare .

Deci :
Les Johnson, director adjunct al Advanced Concepts Office, din cadrul NASA, a enunţat, în stilul lipsit de formalism în care se exprimă adesea savanţii NASA, trei criterii principale pe care ar trebui să se bazeze abordarea altor forme de viaţă, de pe alte planete.

-Află tot ce poţi afla despre situaţia cu care ai de-a face, înainte de a risca oricât de puţin.

- Dacă un lucru pare viu, lasă-l în pace!

-Evită să aduci mostre pe planeta natală, deoarece este aproape sigur că sunt incompatibile cu ecosistemele noastre.


In articol sunt argumente pro si contra,nu strica sa cititi.


Au uitat partea cu painea si sarea sau damingenuta cu udatura :P.
 
Cam mult spus "extraterestri " unor alge unicelulare, cert este ca sunt conditii de viata si in afara pamantului .


Extratereştrii există şi au fost găsiţi în nori, susţine un cercetător



FORMA DE VIATA EXTRATERESTRA

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Sheffield şi de la Universitatea Buckingham susţin că au găsit dovezi în legătură cu organisme microscopice care trăiesc în atmosferă, la 25 de kilometri altitudine, deasupra Marii Britanii.

Cercetătorii au folosit un balon special pentru a aduna probe din stratosferă în timpul recentei ploi de stele a Perseidelor. Au găsit fragmente ale unei alge unicelulare cunoscute sub numele de diatom.

Ei susţin că forma de viaţă a ajuns pe Pământ din spaţiu, cel mai probabil fiind adusă de meteoriţi. Nu este pentru prima oară când organisme de acest fel au fost găsite în atmosferă, unde există numeroase forme de viaţă microscopice.

Mulţi cercetători cred că ditomii găsiţi au ajuns acolo din spaţiu, şi nu cu ajutorul furtunilor sau a altor fenomene naturale terestre.

"O asemenea particulă nu poate fi găsită la o asemenea înălţime. Singura excepţie prin care un organism poate ajunge la o înălţime de 25 de kilometri este o erupţie vulcanică puternică, iar în ultimii trei ani nu s-a produs niciuna capabilă să facă acest lucru", a spus profesorul Milton Wainwright, de la Universitatea din Sheffield.

"Concluzia noastră este că numeroase forme de viaţă ajung pe Pământ din spaţiu, iar viaţa nu este restricţionată la această planetă şi cu siguranţă nu îşi trage originile de aici", a adăugat acesta.

http://www.evz.ro
 
Back
Top