Fizica

[Angela74]

Efectul tunel

Efectul tunel rezultă din capacitatea unui obiect cuantic de a străbate o barieră de potențial la scară atomică, fapt care ar fi imposibil după legile mecanicii clasice "strictu sensu". Acest fenomen poate fi explicat prin faptul că funcția de undă asociată unei particule, nu se anulează în zona barierei, ci se atenuează în cele mai multe situații de o manieră exponentială în această zonă. Dacă funcția de undă nu devine matematic nulă la ieșirea din barieră, există o probabilitate ca particula în chestiune să traverseze această barieră de potențial. Această probabilitate de traversare depinde de existența unor stări cuantice accesibile pentru particula respectivă de o parte și de alta a barierei, precum și de întinderea zonei ocupate de barieră.

Efectul tunel a fost descoperit de Gamov, Condon și Gurney în anul 1928 și pe baza lui se pot explica emisia la rece a electronilor din metale, dezintegrarea alfa și alte fenomene.

În 1928, George Gamow a elaborat teoria dezintegrării alfa a unui nucleu prin efectul tunel. Clasic, particula este menținută în nucleu din cauza energiei foarte mari necesare evadării de sub potențialul enorm al nucleului. Este nevoie de o cantitate foarte mare de energie pentru a dezintegra nucleul. În mecanica cuantică, însă, există o probabilitate ca particula să poată evada ca printr-un tunel prin potențialul. Gamow a rezolvat un potențial model pentru nucleu și a stabilit o relație între timpul de înjumătățire a particulelor și energia emisiei.

Dezintegrarea alfa prin efectul tunel a fost rezolvată în același timp de Ronald Gurney și Edward Condon. La scurt timp după aceea, ambele grupuri au analizat posibilitatea dacă particulele ar putea "intra" în nucleu.

După participarea la un seminar de a lui Gamow, Max Born a recunoscut generalitatea acestui efect. El și-a dat seama că fenomenul tunel nu este limitat doar la fizica nucleară, ci este un rezultat general al mecanicii cuantice care se aplică la mai multe sisteme. Astăzi efectul tunel se poate aplica și la cosmologia universului tânăr.

Acest efect a fost aplicat mai târziu și în celalte situații, cum ar fi de emisie la rece a electronilor, și probabil cel mai important, la fizica materialelor semiconductoare și supraconductoare. Fenomene, cum ar fi de emisia de câmp a electronilor, sunt explicate prin efectul tunel.

O altă aplicație majoră este microscopul de tunel a electronilor, cu care se pot vedea obiectele prea mici pentru microscoapele convenționale.

Efectul tunel este un mecanism folosit de enzime pentru a crește vitezele de reacție. A fost demonstrat faptul că enzimele folosesc efectul tunel pentru a transfera atât electroni, cât și nuclee, cum ar fi protoni și deuteriul. S-a demonstrat chiar la enzima glucozoxidază, unde nucleele de oxigen s-au deplasat prin efectul tunel, în condiții fiziologice.

[modificare] Trecerea particulei printr-o barieră de potențialSe consideră o particulă care, mișcându-se de la stânga la dreapta, cade pe o barieră de potențial de înălțime U0 și lărgime l.

Din punct de vedere clasic, particula are următoarea comportare. Dacă energia particulei este mai mare decât înălțimea barierei (W>U0), particula trece peste barieră; pe porțiunea 0<x<l se micșorează doar viteza particulei, însă după x>l, din nou viteza devine cea inițială, întocmai cum o particulă de energie cinetică mv2/2 poate trece peste un deal de înălțime h dacă mv2/2>mgh. Dacă W<UO, particula este reflectată de barieră schimbându-și sensul de mișcare; prin barieră, particula nu poate trece.

Din punctul de vedere al mecanicii cuantice, particula se comportă altfel. În primul rând, chiar pentru W>U0 există o probabilitate diferită de zero ca particula să fie reflectată. În al doilea rând, pentru W<U0 există o probabilitate diferită de zero ca particula să treacă prin barieră și să ajungă în domeniul X>l. O astfel de comportare a microparticulelor, imposibil de explicat din punct de vedere clasic, rezultă direct din ecuația lui Schrodinger.

Efectul tunel e important pentru fenomene ca radioactivitate, cataliza enzimatică. (doar?)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Efect_tunel

 

[mod1]

Efectul tunel e important pentru fenomene ca radioactivitate, cataliza enzimatică. (doar?)

o importanta aplicatie a efectului tunel, este microscopia cu efect de tunelare (scanning tunneling microscope). din ea au fost dezvoltate alte tehnici, cum ar fi microscopia de scanare cu fotoni sau microscopia de forta atomica. cu ajutorul acestor tehnici se pot analiza suprafete sau vizualiza celule, virusuri si in general orice particule nanometrice

 

[Luna]

Dragilor e mult mai complicat decat pare la prima vedere;
Sa ne imaginam ca avem un recipient din cuart ermetic inchis cu o cultura celulara pe cale sa moara. Un ecran cu o mica fereastra o separa de o alta cultura la fel inchisa intr-un recipient cu celule sanatoase. Cultura pe moarte incepe sa emita protoni UV-radiatii mitogenetice care vehiculeaza schema mortal- virtuala.
Experientele sunt foarte importante pentru ca ele aduc informatii sumplimentare in domeniul de cercetare al psiho-neuro-imunologiei. Numeroase studii au arata ca rezultate pozitive s-au inregistrat prin utilizatrea tehnicilor mentale-tehnici de vizualizare, sau reprezentarea mentala precisa a "ceva" care poate avea o notabila influienta asupra sistemului imunologic, si care poate sa combata boli incurabile, ex -tumori maligne (Achterberg 1985, Simonton, Simonton & Creighton, 1978) Studiile lui Draud facute pe celule sanguine rosii si potential celule albe sugereaza ca tehnicile mentalepot fi eficace nu numai a ne vineca pe noi insine dar a vindeca si pe pa altii.
Asta presupune ca celulele sunt dotate de un anumit nivel de inteligenta, iar intre toate fiintele exista legaturi la nivelul infinitului mic care ne fac responsabili pe unii fata de altii. Gandirea dirijata intentiont unde distanta nu are nici o importanta, poate avea o influienta in vindecare. Fizica cuantica explica ca orice obiect este o " gramada" de particule in miscare si o cantitate infima de materie.
In plus fizica cuantica costata ca particule subatomice care au fost in contact intre ele si care au fost apoi separate, raman in "contact". O schimbare in starea unei particule este instantaneu reprodusa in cealalta particula chiar daca ea se gaseste la mii de km distanta.
Pot fi explicate astfel efectele rugaciunilor de la distanta ca terapie?

 

[anuk]

Cum poţi vâna bosonul Higgs din sufrageria de acasă

De la teoria care l-a prezis acum aproape 50 de ani, bosonul Higgs a reprezentat prada cea mai dorită de către cercetătorii care lucrează în domeniul fizicii particulelor elementare.
Bosonul Higgs ar fi ultima bucata ramasa de confirmat in Modelul Standard

Experimentele de la acceleratorul de la Geneva sunt pe urmele acestei misterioase particule şi la ora actuală este posibil ca toţi doritorii să participe direct la vânătoare, în cadrul proiectului LHC@home.

Existenţa bosonului Higgs a fost prezisă în 1964, de către fizicianul scoţian Peter Higgs. Această particulă, denumită de multe ori în mod greşit „particula lui Dumnezeu”, ar fi un semnal clar al faptului că oamenii de ştiinţă au înţeles procesul care generează masa particulelor elementare. Din acest punct de vedere bosonul Higgs ar putea fi numit „particula Dumnezeu” (şi nu „particula LUI Dumnezeu”) deoarece este expresia unui mecanism universal care generează masa tuturor particulelor elementare în cadrul Modelului Standard (al fizicii particulelor elementare).


Experimentele de la CERN (Geneva), de la acceleratorul LHC, sunt pe urmele acestui boson. Puteţi găsi detalii despre fizica bosonului Higgs şi rezultatele actuale ale căutarii în articolul http://www.evz.ro/detalii/stiri/bosonul-higgs-901689.html).

Pe scurt, în urma ciocnirii fasciculelor de protoni care au viteze apropiate de cea a luminii, deci energii foarte mari, la acceleratorul LHC, care are o circumferinţă de circa 27 km, se pot forma bosoni Higgs, care se dezintegrează în alte particule care sunt ulterior detectate în cadrul experimentelor ATLAS şi CMS.

Cantitatea de date achizitionată de aceste experimente este enormă. Multe dintre evenimentele achiziţionate, cea mai mare parte, nu au nimic de-a face cu bosonul Higgs; sunt evenimente bine cunoscute, descrise de Modelul Standard al fizicii particulelor elementare. Pe lângă aceste evenimente bine cunoscute experimentele se aşteaptă să găsească semnale corespunzătoare bosonului Higgs sau chiar particule pe care nimeni nu le-a văzut până acum (cum ar fi particulele super-simetrice).

Ca să fie însă în stare să recunoască ceea ce este nou faţă de fizica bine cunoscută, cercetătorii au nevoie să simuleze cu ajutorul calculatorului evenimentele aşteptate conform Modelului Standard.

Ulterior, oamenii de ştiinţă examinează diferenţele între ceea ce se măsoară şi ceea ce se asteaptă în cadrul Modelului Standard. Dacă se observă diferenţe, acestea pot fi datorate prezenţei bosonului Higgs (sau, oricum, a unei fizici noi, care nu este descrisă de Modelul Standard).

CERN-ul a pus la punct un proiect, numit LHC@home, în cadrul căruia oricine are un calculator compatibil cu cerinţele proiectului poate da o mână de ajutor în vânătoarea bosonului Higgs.

Asemănător proiectului SETI@home, în cadrul căruia doritorii pot participa la căutarea semnalelor din Univers care ar putea să corespundă unor civilizaţii extraterestre, în cadrul LHC@home se poate participa activ la o descoperire extrem de importantă. Participanţii la proiect pot simula o cantitate de date pe propriul calculator, date care sunt ulterior trimise înapoi la CERN unde, împreună cu celelalte simulari produse de alţi participanţi şi de către institutele de cercetare, vor contribui la analiza datelor experimentelor de la LHC.

Procedura care trebuie urmată este descrisă pe
siteul LHC@home

La ora actuală, după cum se poate citi pe pagina web, entuziasmul este enorm: mai mult de 8.000 de voluntari sunt gata să ia parte la proiect. CERN-ul nu se astepta la un astfel de entuziasm – în prezent capacitatea este saturată, însă CERN-ul promite că va rezolva problema şi va permite altor entuziaşti să ia parte la proiect. Pe aceeaşi pagina web se găseşte o listă cu alte proiecte ştiinţifice foarte interesante la care oricine poate participa (http://lhcathome.web.cern.ch/LHCathome/Physics/ ).

De remarcat că acest gen de proiecte poate fi interesant inclusiv pentru şcoli – unde se pot forma grupuri de studiu care, pe lângă participarea la LHC@home, pot să studieze fizica modernă, profitând de această ocazie. În acest caz tinerii devin cercetători care iau parte în mod direct la aventura căutării bosonului Higgs sau a altor fenomene interesante.

Detalii despre bozonul Higgs şi actualele rezultate:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/bosonul-higgs-901689.html

Pentru mai multe informaţii despre proiectul LHC@home (în engleză)

http://lhcathome.web.cern.ch/LHCathome/Physics/

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.


http://www.evz.ro

 

[mod1]

ceva fizica, ceva chimie, ceva nanotehnologie, niste creiere luminate si se poate obtine cel mai mic motor posibil.


Cel mai mic motor electric din lume, realizat dintr-o singură moleculă, a fost creat de cercetătorii de la Tufts University, din statul american Massachusetts, informează bbc.co.uk.

Motorul, creat dintr-o singură moleculă, are o mărime care echivalează cu a miliarda parte dintr-un metru, potrivit acestui studiu ce a fost publicat în revista Nature Nanotechnology.

Minusculul motor poate avea aplicaţii diverse, atât în nanotehnologie, cât şi în medicină.

Mici rotoare fixate pe molecule unice au mai fost prezentate de cercetători în trecut, dar motorul realizat de savanţii de la Tufts University este primul de acest tip care poate fi acţionat cu ajutorul curentului electric.

"Oamenii au descoperit deja în trecut că pot să facă motoare acţionate de lumină sau de reacţii chimice, însă problema constă în faptul că în acest fel miliarde de astfel de motoare sunt acţionate în acelaşi timp", a spus Charles Sykes, profesor de chimie la Tufts University, coordonatorul echipei care a pus la punct această invenţie.

"Ceea ce este interesant la motorul nostru electric este faptul că poţi să te minunezi şi să urmăreşti mişcarea unui singur motor şi să vezi cum se comportă el în timp real", a adăugat savantul american.

Molecula de metil-sulfat de butil a fost plasată pe o suprafaţă curată de cupru, unde unicul ei atom de sulf a acţionat ca un pivot.

Savanţii americani au folosit un tip special de microscop electronic pentru a induce o sarcină electrică în motor şi pentru a fotografia molecula pe măsură ce aceasta se învârtea

Molecula se învârtea în ambele direcţii, cu o viteză de 120 de rotaţii / secundă.

Prin mici modificări aduse acestei molecule, oamenii de ştiinţă ar putea să o folosească în viitor pentru a genera o anumită radiaţie cu microunde sau pentru a cupla aceste molecule pentru a crea sisteme nanoelectromecanice.

Astfel de dispozitive ar putea fi folosite în medicină, pentru a transporta în mod controlat un anumit medicament către o anumită zonă din organism.

Până atunci, Charles Sykes şi echipa lui de cercetători au contactat deja Guinness Book of World Records pentru ca invenţia lor să fie oficial recunoscută drept cel mai mic motor electric din lume.
http://www.gandul.info/magazin/cel-...-molecula-creat-de-savantii-americani-8699789

 

[anuk]

Nebunie în lumea fizicii: s-au descoperit particule mai rapide decât viteza luminii?


Zvonurile circulau de ceva vreme - cercetătorii au descoperit particule care călătoresc cu o viteză mai mare ca cea a luminii. Lumea fizicii este zguduită de această veste care, dacă va fi confirmată, va modifica, încă nu se ştie cum, ceea ce s-a crezut a fi o lege fundamentală a Naturii: imposibilitatea particulelor de a călători cu viteze superioare luminii. În continuare, pe scurt, vă relatăm despre această descoperire incredibilă.

Experimentul OPERA măsoară particule numite neutrini, emise la laboratorul CERN de la Geneva, şi care, după ce călătoresc circa 730 de km sub Pământ ajung la laboratorul subteran italian de la Gran Sasso. Grupul de cercetători care lucrează în cadrul proiectului susţin că au măsurat o viteză corespunzătoare neutrinilor mai mare ca viteza luminii în vid.

Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie?

Se cunoaşte cu mare precizie momentul în care neutrinii pornesc de la Geneva. S-a putut astfel, din măsurarea precisă a timpului de care neutrinii au nevoie să ajungă de la Geneva la Gran Sasso, costată că viteza acestora este puţin mai mare ca cea a luminii: neutrinii ajung la Gran Sasso cu câteva fracţiuni de secundă mai repede decât ar ajunge lumina.

Presa internaţională a preluat vestea care a fost deja transmisă la televiziuni şi la radio în toată lumea şi comentată în mod senzaţionalist.

Cercetătorii din cadrul proiectului OPERA nu exclud posibilitatea unor erori de natură sistematică în analiză datelor şi invită pe toată lumea să nu tragă concluzii grăbite.

Dacă va fi confirmat, acest rezultat va avea implicaţii de nebănuit - se vorbeşte deja despre cauzalitate, despre extra-dimensiuni şi alte posibilităţi extraordinare.



Cătălina Oana Curceanu

Si aici pe aceeasi tema: http://www.unita.it/scienza/ricerca-del-cern-i-neutrini-br-superano-velocita-della-luce-1.334745

 

[Angela74]

Am incercat sa caut o explicatie (pe care sa o si inteleg) privind consecintele descoperirii vitezei neutrinilor.

Einstein, contrazis din nou - Ce inseamna depasirea vitezei luminii?

Particulele subatomice numite neutrini se deplaseaza, in vid, mai rapid decat lumina, au descoperit cercetatorii de la CERN. Descoperirea pune sub semnul intrebarii teoria relativitatii restranse a lui Einstein.

Astfel, fizicienii de la CERN (Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara) au descoperit ca neutrinul se deplaseaza cu o viteza mai mare de 299.792,458 kilometri pe secunda, o viteza superioara celei a luminii in vid, scrie Physorg.

S-a depasit viteza luminii, in premiera: Calatoria in timp, posibila

Conform teoriei relativitatii, enuntata de Albert Einstein, acest lucru nu ar fi trebuit sa se intample.

Reactii din partea oamenilor de stiinta nu au intarziat sa apara, iar cercetatorii de la Geneva au explicat, in direct pe Internet, prin intermediul unui webcast, implicatiile descoperirii lor.

Fizicianul Alan Kostelecky, de la Universitatea Indiana, care a lucrat pe acest concept mai bine de 25 de ani, a declarat ca "este o descoperire revolutionara, in cazul in care va fi confirmata".

Stephen Parke, teoreticianul de la Fermilab, Chicago, a precizat ca "noua descoperire este un soc si va provoca probleme noi, daca este adevarata".

Aceasta constatare va modifica fundamental intelegerea noastra a modului in care functioneaza universul, este opinia tuturor fizicienilor.

"Fizica se bazeaza pe celebra formula a lui Einstein - baza fizicii moderne. Pana acum, a fost perfecta", a declarat John Ellis, de la CERN.

Cu toate acestea, conform asteptarilor din lumea fizicii, inca nimeni nu se grabeste sa rescrie celebra ecuatie a lui Einstein (E=mc2).

Parerile sunt impartite

James Gillies, purtatorul de cuvant al Organizatiei Europene pentru Cercetare Nucleara, a precizat ca particulele subatomice au parcurs o distanta 700 de kilometri cu o viteza superioara vitezei luminii in vid.

Neutrinii s-au deplasat pe distanta respectiva cu 60 de nanosecunde mai rapid decat lumina, marja de eroare calculata fiind de 10 nanosecunde(o nanosecunda = o miliardime de secunda).

Expertii de la Fermilab au realizat in 2007 un experiment asemanator, ajungand la rezultate comparabile.

Fizicianul Brian Greene, la la Universitatea Columbia, considera ca, teoretic, neutrinii se pot deplasa cu viteze diferite, in functie de energia pe care o poseda.

Cu toate acestea, Jenny Thomas, profesor de fizica la University College din Londra, a declarat ca "trebuie sa existe o explicatie mai simpla pentru interpretarea rezultatului european".

Specialistii de peste ocean, de la Fermilab, vor incerca sa verifice rezultatul cercetatorilor de la CERN, dorind repetarea masuratorilor in cazul neutrinilor.

Drew Baden, presedinte al departamentului de fizica de la Universitatea din Maryland, a declarat ca "este mult mai probabil ca rezultatele CERN sunt urmarea unor erori de masurare, deoarece neutrinii sunt dificil de urmarit".

Teoria lui Einstein, in mijlocul unei controverse

Tot in acest an, rezultatele unui experiment realizat de cercetatori de la NASA, impreuna cu cei de la Universitatea Stanford, California, au confirmat cu mare precizie cele doua postulate ale lui Albert Einstein.

Denumit Gravity Probe B, acest experiment, unul dintre cele mai lungi experimente desfasurate de NASA, a utilizat patru giroscoape utra-exacte, aflate la bordul unui satelit, pentru a masura efectele acestei teorii despre gravitatie.

Einstein, in 1905, a emis doua postulate, care constituie punctul de pornire al teoriei relativitatii restranse (speciale).

Cel de-al doilea postulat afirma ca viteza luminii in vid are aceeasi valoare in toate sistemele de referinta inertiale si in toate directiile, nedepinzand de miscarea sursei de lumina sau a observatorului.

Viteza luminii in vid reprezinta viteza maxima de transmisie a oricarei interactiuni, avand valoarea de 3 x 10 la puterea 8 metri pe secunda.

http://www.ziare.com/magazin/cercet...ce-inseamna-depasirea-vitezei-luminii-1122581

 

[bodo]

RE: CURIOZITATI sau despre lucruri necunoscute
Pana la urma Einstain a aratat in descoperirile lui ca timpul e relativ, si se pare ca in privintaasta nu s-a inselat. Insa ce sustin ei ca au descoperit pare prea fantezist . Asteptam confirmarea.

Nu am depasit viteza luminii, dar am facut timpul sa se contracte

Un total de 15.000 de neutrini, particule care strabat Universul, au fost lansati, pe o perioada de 3 ani, de la CERN la Gran Sasso, aflat la 730 de kilometri distanta, unde au fost captati de detectori uriasi. Lumina ar fi parcurs distanta in circa 2,4 miimi de secunda, insa neutrinii au facut-o cu 60 de nanosecunde - sau 60 de miliardimi dintr-o secunda - mai rapid decat lumina.

Neutrinii au plecat din Geneva si au ajuns in Gran Sasso intr-un timp cu 60 nanosecunde mai mic decat i-ar fi trebuit luminii sa parcurga acelasi drum. S-a masurat timpul, nu viteza.

Ipoteza:

Cu cat viteza de deplasare se apropie mai mult de viteza luminii, timpul incepe sa se contracte proportional astfel incat, atunci cand se atinge viteza luminii timpul nu mai poate fi definit pe motiv ca nu exista.

Atingerea vitezei luminii presupune experimentarea nontimpului. Pentru nontimp se poate adopta definitia vesniciei, cu amendamentul ca vesnicia nu presupune un timp infinit de mare, ci presupune chiar lipsa timpului.

Demonstratie:

15.000 neutrini au strabatut distanta Geneva - Gran Sasso intr-un timp cu 60 de nanosecunde mai mic decat timpul necesar luminii sa parcurga aceeasi distanta. Viteza luminii neputand fi depasita, rezulta ca timpul este cel care s-a contractat in acest experiment.

De ce nu poate fi depasita viteza luminii

Chiar timpul este cel care ne arata ca structura de rezistenta a Universului este cauzalitatea.

In urma acestui experiment rezulta ca timpul ar trebui inteles ca fiind atat cat ii trebuie cauzei sa se transforme in efect, timpul nefiind o constanta.

Deplasandu-te cu viteza apropiata de cea a luminii, incepi sa vezi dilatarea Universului (vezi cum se creeaza Universul), iar in momentul in care atingi viteza luminii practic experimentezi cumva crearea Universului. Sa depasesti viteza luminii ar insemna sa fi mai rapid decat insusi Universul in procesul lui de creatie. Asta ar fi imposibil, pentru motivul ca n-ai sti spre ce sa te indrepti.

Este imposibil sa te deplasezi cu o viteza mai mare decat viteza luminii, pentru simplul motiv ca nici macar Universul nu o face. Sau viteza maxima in Univers este viteza cu care insusi Universul se creeaza pe sine. Iar aceasta viteza este maxima, ea neputand fi depasita pentru motivul ca in drumul tau spre viteza luminii ai contractat, ai "consumat" tot timpul disponibil, momentul cand ai atins viteza luminii fiind momentul in care timpul nici macar nu mai exista ca notiune, acesta fiind si momentul in care efectul devine propria cauza si astfel putand fi inteles nontimpul sau vesnicia.

In urma acestui experiment, se pare ca Universul a inceput sa existe ca Univers, din momentul in care Cauzei i-a trebuit ceva Timp sa se transforme in Efect. Momentul in care Cauza si-a vazut Efectul pentru simplul motiv ca a avut Timp sa-l vada este momentul nasterii Universului.

Iar asta s-a intamplat doar datorita faptului ca viteza cu care s-a desfasurat procesul Cauza-Efect a scazut sub viteza luminii - vazut de un observator aflat pe Pamant, spre exemplu, pentru ca daca observatorul s-ar afla chiar acolo unde timpul se naste ar percepe viteza cu care se desfasoara procesul cauza-efect ca fiind in crestere de la zero la o viteza apropiata de viteza luminii, moment in care ar percepe si Pamantul.

In orice caz, experimentul realizat la CERN are ca rezultat masuratori asupra Timpului.

Este esential ca si asupra Timpului sa se focuseze cercetari, nu numai asupra Vitezei, care este un rezultat indirect al experimentului.

http://www.ziare.com/

 

[bodo]

Einstein câştigă încă o dată. Dovada cosmică pentru teoria relativităţii

În 1916, teoria generală a relativităţii propuse de Einstein a revoluţionat felul în care fizicienii vedeau spaţiul şi timpul. Ea a fost dovedită recent la nivel cosmic.

Albert Einstein câştigă iar, scrie LiveScience. Teoria sa generală a relativităţii (teoria gravitaţiei) spune că un obiect schimbă spaţiul şi timpul din jur şi s-a dovedit adevărată, potrivit unor măsurători noi.

Echipa condusă de Radek Wojtak, de la Institutul Niels Bohr din cadrul Universităţii Copenhaga, au testat o predicţie clasică a relativităţii generale: lumina îşi va pierde din energie, plecând dintr-un câmp gravitaţional. Cu cât câmpul va fi mai puternic, cu atât pierderea de energie va fi mai mare. Fotonii emişi de un centru al unui cluster de galaxii (roi de mii de galaxii) vor pierde mai multă energie decât fotonii care vin din marginea clusterului.

Echipa a studiat date provenind de la 8000 de clustere şi au observat că, într-adevăr, lumina călătoreşte mai greu din centrul clusterului.

Astrofizicianul David Spergel,de la Universitatea Princeton a declarat că "aceasta este încă o victorie pentru Einstein", scrie Wired.

În 1916, teoria generală a relativităţii propuse de Einstei a revoluţionat felul în care fizicienii vedeau spaţiul şi timpul: a unit două concepte care până atunci se credeau a fi independentate într-o singură entitate: masa afectează spaţiu-timp, deformându-le.



Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/einstein-...eoria-relativitatii_875026.html#ixzz1ZQ4ORprl

 

[anuk]

Cele 60 de nanosecunde care au învins viteza luminii. Unde pot fi erorile .

Zilele acestea sunt zile fierbinţi în lumea fizicii – un grup de cercetători susţine că au fost măsuraţi neutrini care călătoresc cu viteze mai mari decât cea a luminii. Dacă va fi confirmată, vestea aceasta va schimba multe în lumea fizicii. Nu toţi sunt însă convinşi că nu s-a strecurat pe undeva o eroare în analiza datelor.
Traseul neutrinilor din Elveţia în Italia

Vă prezentăm în cele ce urmează câteva detalii tehnice legate de această incredibilă, şi încă destul de controversată descoperire.

În articolul de AICI s-a relatat pe scurt incredibila descoperire a neutrinilor muonici care călătoresc cu viteze mai mari decât cea a luminii. Într-un seminar care a avut loc pe data de 23 septembrie la CERN, Geneva, a fost prezentată această descoperire împreună cu o serie de detalii tehnice.


Viteza neutrinilor care călătoresc de la CERN, Geneva, la laboratorul de la Gran Sasso, pe sub pământ, parcurgând o distanţă de circa 730 km, a fost determinată având la bază măsurarea timpilor de pornire şi de sosire a neutrinilor de la CERN, respectiv la Gran Sasso şi măsurarea precisă a distanţei.

Eventuale erori în determinarea momentului în care neutrinii au fost produşi sau detectaţi, sau al distanţei parcurse, ar putea avea grave repercusiuni asupra determinării vitezei neutrinilor. Totul pare destul de simplu - în realitate însă, detaliile tehnice sunt impresionante. Sa vedem în continuare, pe scurt, câteva dintre aceste detalii:

Producerea neutrinilor

Neutrinii sunt produşi cu ajutorul unui fascicul de protoni care au viteze apropiate de cea a luminii, de la acceleratorul SPS de la CERN-Geneva. În urma interacţiunilor acestor protoni într-o ţintă fixă, sunt produse numeroase particule secundare, printre care şi neutrinii muonici. Tehnica de determinare a timpului de producere a neutrinilor este foarte sofisticată, cercetătorii sunt însă încrezători în faptul că au reuşit să ţină cont de toate efectele (cum ar fi structura fasciculului de protoni sau detalii despre electronica folosită).

Detectarea neutrinilor la Gran Sasso

La Gran Sasso neutrinii au fost detectati de către experimentul OPERA. Pentru determinarea precisă a timpului de sosire a neutrinilor, cercetătorii au ţinut cont de timpii de răspuns ai electronicii folosite pentru citirea semnalelor lăsate de neutrini în detector. Timpul de procesare a semnalelor este de circa 50 nanosecunde (1 ns este a miliarda parte dintr-o secundă) – care este comparabil de fapt cu timpul cu care neutrinii ar fi ajuns mai repede decât lumina, acesta din urmă fiind de circa 60 ns.

Eroarea generată de această procedură a fost estimată, cu ajutorul unei proceduri de calibrare cu Laser, ca fiind de 2.3 ns.

Măsurarea distanţei parcurse

Distanţa a fost măsurată cu ajutorul GPS-urilor, care, în mod normal, nu au o precizie suficientă. Cercetătorii au efectuat însă numeroase controale şi corecţii, care îi fac încrezători în rezultatul obţinut. Ba mai mult, pe durata experimentului (circa 3 ani de zile) au reuşit să măsoare o modificare a distanţei între CERN-Geneva şi Gran Sasso de circa 7 cm în urma unui cutremur.

Sincronizarea timpilor

Ceasuri atomice pe baza de cesiu au fost poziţionate în ambele laboratoare, cel de la Geneva şi cel de la Gran Sasso. Sincronizarea ceasurilor a fost făcută cu ajutorul semnalelor GPS. Ulterior, un ceas atomic portabil a fost dus de la un laborator la altul pentru verificarea procedurii cu ajutorul semnalelor transmise prin fibre optice.

Ţinând cont de toate posibilele surse de erori, cele 60 de nanosecunde măsurate ca fiind timpul cu care neutrinii ajung de la Geneva la Gran Sasso mai repede decât ar face-o lumina nu pot fi justificate. Posibila eroare, susţin cercetătorii, este de doar 10 ns (6.9 ns eroare statistică şi 7.4 ns eroare sistematică).

Cu toate acestea, există o serie întreagă de posibile surse de erori care, sumate, ar putea schimba concluziile acestui studiu. Articolul pe care vi-l recomandăm în încheiere prezintă o listă de posibile surse de erori. Ar putea exista şi alte surse de erori, la care autorii nu s-au gândit încă.
Vânătoarea acestor erori a început – şi mulţi cercetători încearcă să contribuie.

Un alt fenomen discutat intens în aceste zile este comparaţia acestui rezultat cu cel obţinut în urma detectării neutrinilor care provin de la Supernove. Aparent, rezultatele sunt contradictorii – vă vom prezenta însă acesta discuţie într-un alt articol.

Pentru mai multe detalii (în engleză):

http://arstechnica.com/science/news...d-on-exquisite-measurements-of-time-space.ars



Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.

 

[bodo]

Nu s-a pacalit batranul Einstein . Mama lor de sateliti...


Descoperirea care il contrazicea pe Einstein a fost contestata: Neutrinii nu au depasit viteza luminii, diferenta provine din pozitia relativa a satelitilor GPS fata de Pamant


In urma cu aproape o luna, rezultatele unui experiment stiintific au pus pe jar comunitatea stiintifica internationala: viteza luminii a fost depasita de o particula subatomica, neutrinul. Un cercetator independent de la Universitatea din Groningen, Olanda, dr. Ronald van Elburg, sustine insa ca pozitia satelitilor GPS, utilizati pentru calcularea vitezei cu care au calatorit neutrinii, raportata la Pamant, a cauzat eroarea care a sugerat ca aceste particule ar fi putut depasi viteza luminii, scrie International Business Times.

Echipa OPERA (Oscillation Project with Emulsion tRacking Apparatus) de la laboratorul Gran Sasso din Italia a afirmat ca a particulele subatomice lansate de la CERN au calatorit cu 64 de nanoseconde mai repede decat viteza luminii. Viteza a fost confirmata in urma a 15.000 de experimente, iar oamenii de stiinta au inceput sa se intrebe daca teoria relativitatii formulata de Albert Einstein ar putea contine erori.

Teoria spune ca nicio particula care are masa nu poate depasi viteza lumii, celebrul "E=mc2", deoarece acest lucru ar presupune o cantitate infinita de energie.

Posibilitatea ca neutrinii sa depaseasca aceasta viteza ar fi rasturnat unul dintre fundamentele fizicii moderne iar anuntul a fost intampinat cu foarte mare scepticism de comunitatea oamenilor de stiinta. Chiar si membrii echipei OPERA au exprimat aceleasi indoieli si au invitat cercetatori independenti sa analizeze rezultatele.

Printre zecile de teorii care au aparut de la inceputul experimentului, cea a doctorului van Elburg pare se se bucure de cea mai mare popularitate.

Experimentul a constat in urmatoarele: neutrinii produsi la CERN au fost lansati la 730 km distanta, pana la laboratorul Gran Sasso, fiind inregistrate momentele de plecare si de sosire. Pentru a mentine cele doua ceasuri sincronizate, echipa s-a folosit de satelitii GPS, care transmiteau semnale de pe orbita. Aici, spune van Elburg, lucrurile se complica.

Teoria cercetatorului olandez, publicata in data de 12 octombrie, se concentreaza pe importanta miscarii relative a ceasurilor de pe pamant fata de cea a ceasurilor satelitilor GPS. Satelitii folositi in acest experiment orbitau pe o traiectorie vest-est care corespunde, in mare, traiectoriei neutrinilor dinspre Elvetia spre Italia.

Potrivit lui van Elburg, deoarece detectorul de la San Grasso, ca si restul Italiei si intreaga suprafata a Pamantului, de altfel, se apropia de trecerea pe sub satelit, distanta pe care neutrinii urmau sa calatoreasca era mai scurta in functie de ceasul satelitar.

"In cadrul de referinta al ceasului, pozitiile sursei si ale detectorului se schimba, si din perspectiva ceasului detectorul se misca spre sursa", spune van Elburg. Prin urmare, "distanta parcursa de particule asa cum este ea observata de ceas este mai scurta decat distanta care separa sursa de detector pentru ceasul de referinta" aflat pe Pamant, explica acesta.

Rezulta astfel o discrepanta de 32 de nanosecunde, spune van Elburg, iar alte 32 de nanosecunde apar din cauza ca erorile au avut loc la ambele laboratoare.

http://science.hotnews.ro/stiri-sti...itia-relativa-satelitilor-gps-fata-pamant.htm

 

[anuk]

Pe aceeasi tema ca postarea precedenta (mai pe intelesul profanilor


Oamenii de ştiinţă care au anunţat, luna trecută, că neutrinii trimişi din Geneva în Italia, în cadrul experimentului Opera, au depăşit viteza luminii, vor repeta experimentul, pentru a se asigura că nu este vorba de o eroare.

Doctorul Sergio Bertolucci, director de cercetare al laboratorului de la Cern, spune că este vital ca oamenii de ştiinţă să nu "se joace" cu astfel de date, având în vedere implicaţiile acestei descoperiri pentru fizică.

Viteza luminii este considerată o limită de netrecut pentru orice alt obiect din univers. Acest lucru a fost evidenţiat mai întâi de James Clerk Maxwell şi apoi de Albert Einstein, în teoria sa specială a relativităţii, pe care se bazează întreaga fizică modernă.

De aceea, majoritatea fizicienilor cred că experimentul în care neutrinii par să fi depăşit viteza luminii a fost afectat de o eroare.

O posibilă explicaţie a fost oferită de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Groningen din Olanda, care au folosit tocmai teoria relativităţii pentru a explica datele care par să infirme teoria lui Einstein.

Potrivit teoriei relativităţii, distanţa şi timpul variază în funcţie de cum te raportezi la ele. În cazul experimentului în care neutrinii au depăşit, aparent, viteza luminii, s-au folosit două puncte de reper pentru măsurătore: detectoarele de pe Pământ şi satelitele cu sistem GPS din spaţiu. Cercetătorii olandezi spun că detectoarele de la sol şi sateliţii cu sistem GPS se aflau în sisteme referenţiale diferite, ceea ce ar fi dus la rezultate eronate.

Pentru a înţelege eroarea prin prisma relativităţii, oamenii de ştiinţă olandezi ne propun să ne imaginăm că privim experimentul de pe satelitul GPS.

Satelitul, în acest sistem de referinţă, este un punct fix, iar Pământul de dedesupt este un obiect în mişcare. Cronometrarea neutrinilor începe în momentul în care aceştia pleacă din laboratorul din Geneva şi se opreşte în momentul în care aceştia au ajuns la destinaţie, în Italia.

Însă în tot acest timp, Pământul s-a mişcat, iar odată cu el şi detectoarele din Italia. Astfel, distanţa pe care neutrinii au parcurs-o este mai mică, din perspectiva observatorului aflat în satelit, decât ar fi în perspectiva unui observator aflat sol.

Ţinând cont de aceste lucruri, cercetătorii olandezi au calculat că eroarea măsurătorii ar fi de 32 de nanosecunde la fiecare capăt al traseului particulelor, adică de 64 de nanosecunde în total.

Experimentul Opera a arătat că neutrinii au călătorit cu 60 de nanosecunde mai repede ca lumina.


http://www.jurnalul.ro

 

[anuk]

Se pare totusi ca Einstein s-a pacalit Ce sa-i faci, stiinta face progrese

Particulele neutrino au depăşit din nou viteza luminii!

Fizicienii de la CERN au repetat experimentul controversat care a şocat lumea ştiinţei, după ce rezultatul sugera că particulele neutrino au depăşit viteza luminii.

Al doilea experiment, efectuat după o nouă recalibrare a instrumentelor, a avut acelaşi rezultat, sugerând că nu este vorba despre o eroare de măsurare.

Una dintre criticile aduse de oamenii de ştiinţă fizicienilor de la CERN se referea la durata fasciculelor de particule neutrino lansate dinspre CERN spre laboratorul din Italia. Deoarece un fascicul de particule neutrino dura 10 microsecunde, momentul în care particulele ajungeau în laboratorul de la Gran Sasso, aflat la 732 de kilometri distanţă de CERN, putea fi măsurat eronat. De aceea, în cel de-al doilea experiment cercetătorii au lansat fascicule de mii de ori mai scurte - acestea având o durată de aproximativ 3 nanosecunde - cu pauze de 524 de nanosecunde între ele. Acest lucru le-a permis oamenilor de ştiinţă să măsoare cu mai multă exactitate momentul în care particulele neutrino au ajuns la destinaţie.

În ciuda modificărilor, şi cel de-al doilea experiment a avut acelaşi rezultat: particulele neutrino au ajuns la destinaţie mai repede decât permit legile fizicii, depăşind viteza luminii.

Preşedintele Institutului Italian de Fizică Nucleară, Fernando Ferroni, a comentat rezultatul: "O măsurătoare atât de fină şi cu o asemenea consecinţe asupra lumii fizicii solicită o examinare minuţioasă. Experimentul Opera constituie o importantă verificare, iar rezultatul pozitiv ne face să credem că nu este vorba despre o greşeală".

Deşi cel de-al doilea experiment a confirmat faptul că particulele neutrino ajung la destinaţie mai repede decât permit legile fizicii, cercetătorii au anunţat că este nevoie de multe alte teste independente înainte ca rezultatele să fie acceptate. Fizicienii anunţă că experimentul Opera va continua până anul viitor, pentru a îmbunătăţi acurateţea rezultatelor.

Sursa: The Guardian

http://www.descopera.ro

 

[anuk]

Mi-e greu sa comentez ipotezele cercetatorilor asa ca ......va las pe voi sa citit si sa interpretati (daca sunteti in stare =))


OZN-urile sabotează particula lui Dumnezeu?


Cercetătorii care lucrează în cadrul CERN iau tot mai în serios ipoteza conform căreia OZN-urile împiedică experimentele destinate descoperirii ”Particulei lui Dumnezeu”.

Complexul Large Hadron Collider (LHC) este un tunel circular cu lungimea de 27 kilometri, unde sunt activaţi magneţi extraordinar de puternici care pot accelera protonii (particulele din nucleul atomilor) la viteze absolut uluitoare.

Fasciculele de protoni sunt accelerate în sensul acelor de ceasornic şi intră în coliziune cu alte fascicule accelerate in sens invers. Din ciocnirea protonilor rezultă o adevărată explozie de particule subatomice. În afară de identificarea bosonului Higgs (supranumit "particula lui Dumnezeu), fizicienii mai sunt interesaţi de materia neagră, substanţa invizibilă infiltrată în structura galaxiilor.

"Am fost surprinşi să descoperim că OZN-urile ar putea fi unul din factorii care pot limita performanţele LHC. Doar că aceste obiecte zburătoate neidentificate sunt de dimensiuni extrem de mici. Suntem pe cale să derulăm mai multe cercetări asupra fenomenului" declară Tobias Baer, un fizician care activează în cadrul LHC, cu ocazia unei conferinţe de profil desfăşurate în San Sebastian, Spania.

Aşa-numitele OZN-uri care afectează funcţionarea LHC nu provin din spaţiul cosmic, ci sunt, probabil, particule de praf microscopice, de origine necunoscută.

Cercetătorii susţin că peste 10.000 de posibile evenimente care au implicat astfel de OZN-uri au fost observate în cadrul coliziunilor dintre protoni survenite între lunile aprilie-august, anul curent. O parte dintre cercetători cred că obiectele necunoscute au împiedicat fasciculele de protoni să atingă energia dorită. Uneori, fasciculele de protoni chiar au fost întrerupte cu totul.

O posibilă sursă a misterioaselor OZN-uri ar putea fi reprezentată de un tip special de magneţi din structura LHC, numiţi MKI (injector kicker magnets), deoarece s-a observat că multe dintre disfuncţionalităţi apar la trecerea fasciculului de protoni pe lângă aceşti magneţi.

Cercetătorii urmează să desfăşoare o serie de cercetări pentru lămurirea problemei şi să elaboreze strategii adecvate pentru a scăpa de influenţa enigmaticelor OZN-uri microscopice.

Sursa: Live Science

http://www.descopera.ro

 

[Luna]

Nu imi pot imagina cum poate fi timpul masurat in nanosecunde...o secunda nu-i un elastic de care sa tragi si sa intinzi...
Din curiozitate l-am sunat pe J.P. Girard care mi-a spus la modul foarte serios:
"particula ajunge la punctul de plecare in acelasi timp cand il paraseste"

 

[anuk]

Iarta-mi ignoranta, cine-i J.P. Girard ?

 

[Angela74]

Iarta-mi ignoranta, cine-i J.P. Girard ?

Idem.

 

[anuk]

Relativitatea timpului revine in atentia cercatatorilor care confirma ca "Timpul ar fi nu o realitate care există independent de noi, ci o noţiune subiectivă, care depinde foarte mult de cum suntem noi, oamenii, făcuţi.



Timpul? Nu există! Este o iluzie – susţine un fizician englez

În timp ce majoritatea oamenilor de ştiinţă încearcă să explice timpul şi ireversibilitatea acestuia cu teorii mai mult sau mai puţin complicate, un fizician englez, Julian Barbour, a rezolvat problema într-un mod radical: timpul nu există! Totul se petrece "acum". Timpul este o "iluzie" legată de incapacitatea noastră de a vedea realitatea aşa cum este.
Pictură a lui Dali

Timpul – unul dintre cele mai profunde mistere. Ireversibilitatea acestuia, faptul că ne "deplasăm" doar spre viitor şi suntem incapabili să ne întoarcem în trecut, reprezintă unul dintre subiectele care fascinează nu doar oamenii de ştiinţă sau pe filozofi. Multe încercări de a explica ce este timpul au apărut de-a lungul mileniilor. O amintim pe cea care leagă timpul şi goana lui dinspre trecut spre viitor de noţiunea de entropie şi de legile termodinamicii.

Iată însă că un fizician englez susţine că nu are rost să ne mai facem griji legat de natura timpului. Nu are sens să fim preocupaţi că ajungem cu întârziere la o întâlnire sau că îmbătrânim prea repede – pentru că timpul nu există!
Explicaţia pe care Julian Barbour o dă are de-a face cu mecanica cuantică aplicată întregului Univers şi cu o ecuaţie, formulată de Wheeler şi De Witt, în care timpul dispare. Timpul deci, în Univers, nu mai are nici un rol. Şi dacă aşa stau lucrurile atunci nu există!

Cum se face totuşi că noi îl percepem ca ceva real? Julian Barbour face următoarea analogie: să ne imaginăm un film proiectat la cinema; toate fotogramele, toate imaginile filmului, există simultan şi sunt proiectate cu un ritm de 24 pe secundă. Creierul nostru vede o imagine după alta şi de aici, din succesiunea de imagini, naşte noţiunea de mişcare şi inclusiv cea de timp. Dar imaginile, insistă Barbour, există toate împreună, simultan! Timpul ar fi doar un rezultat al creierului nostru limitat – al modului în care vedem lumea şi al incapacităţii noastre de a accesa tot ceea ce de fapt deja există.

Ar exista deci un număr infinit de Universuri statice, fiecare caracterizat de o distribuţie diferită a materiei. Cum se face atunci că noi totuşi ne naştem, creştem şi murim? Nu ar fi o problemă: în fiecare dintre aceste Universuri există o versiune a noastră. Într-unul noi la naştere, în altul noi adulţi, în altul noi bătrâni. Deci o grămadă de "noi"! Fiecare Univers este static şi etern (chiar dacă e greu de explicat ce înseamnă etern, văzând că noţiunea de timp dispare).

Timpul deci, pentru Barbour, ar fi nu o realitate care există independent de noi, ci o noţiune subiectivă, care depinde foarte mult de cum suntem noi, oamenii, făcuţi.

Inutil de adăugat faptul că teoria lui Barbour are o grămadă de adversari în lumea ştiinţei; puţini sunt cei gata să renunţe la ideea existenţei timpului: majoritatea oamenilor de ştiinţă caută explicaţii alternative – care însă pleacă de la ideea că timpul există în mod obiectiv, independent de noi, însă nu am ajuns să îl înţelegem, cel puţin la ora actuală.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.


http://www.evz.ro

 

[bodo]

Foarte interesant si cred ca partial adevarat.

 

[anuk]

F interesant acest articol si o mandrie pt mine/noi ca autoarea este romanca.

Din lumea mecanicii cuantice: misterioasa "acţiune fantomatică la distanţă" cercetată în lumea particulelor elementare


Mecanica cuantică, teoria care stă la baza fizicii moderne şi a tehnologiei pe care o utilizăm, este plină de surprize şi mistere de rezolvat.

Printre acestea şi o bizară "acţiune fantomatică la distanţă", practic instantanee. Un grup de cercetători a pus la punct, foarte recent, o metodă de studiu a acestui fenomen, pentru prima dată în lumea particulelor elementare care se dezintegrează, la acceleratorul DAFNE de la Frascati.

Misterioasă "acţiune fantomatică la distanţă" ("spooky action at distance") este reprezentată de faptul că în mecanica cuantică, cum a fost demonstrat de inegalităţile lui Bell şi studiul lor experimental, exista o aşa-numită non-localitate, un fenomen în care particule înfrăţite între ele (printr-o proprietate numită "entanglement") se comportă ca şi cum ar comunica, cu un fel de "acţiune misterioasă", la distanţe oricât de mari, practic instantaneu.


Un grup de cercetători, printre care şi autoarea acestui articol, a pus la punct foarte recent o metodă originală pentru studiul teoretic şi experimental al acestui fenomen în lumea particulelor elementare care se dezintegrează la acceleratorul DAFNE de la laboratorul LNF-INFN de la Frascati.

Particulele care urmează a fi studiate sunt aşa-numiţii kaoni (compuşi dintr-un cuarc şi un antiquark, dntre care unul este "straniu") neutri din punct de vedere electric, rezultaţi în urma dezintegrării particulei f, creată la acceleratorul de la Frascati prin anihilarea electronilor cu pozitronii. Kaonii ce rezultă, mereu în pereche, un kaon şi un antikaon, sunt legaţi unul de altul de proprietatea numită "entanglement".

În plus, kaonii neutri manifestă o altă caracteristică extrem de importantă: aşa-numita violare a simetriei CP, studiul căreia ne ajută să înţelegem de ce în Univers există doar materie, chiar dacă se crede că în momentul Big Bangului materia şi antimateria au luat naştere în cantităţi egale.

Einstein, Podolski şi Rosen, în 1935, au propus un Gedanken-Experiment, în care două particule ce sunt măsurate independent ar trebui să aibă proprietăţi care nu depind una de alta, adică măsurarea uneia dintre cele două particule nu ar trebui să aibă nici o influenţă asupra celeilalte; nu ar trebui să se exercite niciun fel de "acţiune fantomatică la distanţă "(spooky action at distance, cum o numea Einstein).

Măsurătorile însă au demonstrate ca în Natura exista un fel de acţiune misterioasă la distanţă. O corelaţie între particule în anumite condiţii. În 1964 fizicianul John Bell a pus la punct nişte faimoase inegalităţi, care formalizează misterioasele corelaţii la distanţă. Ar fi multe de spus legat de inegalităţile lui Bell, de interpretarea acestora, studiul lor experimental, criticile aduse şi explicaţiile alternative – o vom face poate într-un articol viitor.

Recent, în articolul indicat în inchiere, a fost propusă o nouă formulare a inegalităţilor lui Bell împreună cu un prim studiu experimental, pentru kaonii neutri, pentru sistemul kaon-antikaon. Este pentru prima dată când se studiază, din acest punct de vedere, particule care se dezintegrează şi care nu se supun simetriei CP. Experimentul urmează a fi efectuat cu detectorul KLOE la acceleratorul DAFNE de la Frascati şi va contrinbui la înţelegerea mai profundă a mecanicii cuantice şi a rolului simetriilor în Natură.

Acest studiu original a fost publicizat în multe site-uri şi reviste internaţionale, dintre care vă semnalăm, în încheiere, unul.

Pentru mai multe informaţii (în engleză):
1. http://www.sciencedaily.com/releases/2012/01/120116112608.htm
2. Articolul original: Beatrix C. Hiesmayr, Antonio Domenico, Catalina Curceanu, Andreas Gabriel, Marcus Huber, Jan-Åke Larsson, Pawel Moskal. Revealing Bell’s nonlocality for unstable systems în high energy physics. The European Physical Journal C, 2012; 72 (1) DOI: 10.1140/epjc/s10052-012-1856-X

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro.



http://www.evz.ro/