Sunt convinsa ca multi dintre noi nu stim sau nu stiam sa scriem corect cu un i sau cu doi , mai ales cand e vorba de verbul a fi.
Să scriem corect: să fii, să nu fii, fii!, nu fi!
Tot citind comentarii despre evenimentele din ultima vreme mi-am dat seama că foarte mulți oameni habar n-au când fi se scrie cu un i și când cu doi. Astfel mi-a fost dat să văd enunțuri de genul: „Ar fii păcat să renunți”, „Să fi convins de asta”, „Aș fii mers” sau „Fi sigur de asta!”, unde verbul a fi este scris în o grămadă de feluri, numai cum trebuie nu.
Nu știu de unde atâtea confuzii, când treaba este cât se poate de simplă. La infinitiv verbul se scrie cu un singur i, a fi. Așadar celebrul citat din Shakespeare se scrie corect „a fi sau a nu fi”. Sunt doar două situațiile când se scrie cu doi i, așa că dacă le țineți minte pe astea, nu veți mai avea probleme cu grafia acestui verb.
1. Se scrie cu doi i la conjunctiv prezent, persoana a II-a singular, afirmativ și negativ: „Să fii convins de asta!”, „Să fii corect!”, „Adu-ți aminte să nu fii nesimțit!”;
2. Se scrie cu doi i la modul imperativ, persoana a II-a singular, DOAR la afirmativ: „Fii sinceră!”, „Fii bărbat!”, „Fii sigur de asta!”. Forma negativă se scrie cu un singur i: „Nu fi prost!”, „Nu fi rău!”
La condițional optativ se scrie cu un i: aș fi, ai fi, ar fi, am fi, ați fi, ar fi.
La fel și atunci când ajută la formarea timpului perfect al modurilor condițional-optativ: (aș, ai, ar, am, ați, ar) fi fost, fi mers, fi învățat și conjunctiv: (eu, tu, el/ea, noi, voi, ei) să fi fost, să fi mers, să fi învățat, și a viitorului anterior (voi, vei, va, vom, veți, vor) fi fost, fi mers, fi învățat.
Deci, cu doi i se scriu doar să fii, să nu fii și fii!
Gerunziul de asemenea se scrie cu doi i: fiind.
http://mamebune.ro/index.php/2012/01/17/sa-scriem-corect-sa-fii-sa-nu-fii-fii-nu-fi/
:
