Industria vechiului Bucuresti

[Ruxxy]

Vreau să discutăm despre industria vechiul Bucureşti (adică despre fabricile consturite înainte de 1970). Vreau o discuţie pe teme istorice!

Am facut o lista cu fabricile vechi:

Fabrica "Lemaître", denunită de comunişti la 11 iunie 1948 "Timpuri Noi"; înfinţată în anul 1864 de către francezul Louis Lemaître ca o turnătorie
Fabrica de Cărămizi "Max Tonolla" înfinţată în 1865 de către Max Tonolla; prin excavarea pământului a luat fiinţă "Groapa Tonolla", adică acel loc unde este heleşteul din Parcul Tonolla (Tei) (Circului); fabrica a fost demolată prin 1960 pentru a face loc Circului
Întreprinderea Metalurgică "Wolf", apoi "Steaua Roşie", iar din 1990 "Hesper"; e pe Str. Cuţitul de Argint vis-a-vis de Autogara "Filaret"; a fost înfinţată în anul 1877 de către elveţianul Ehrhard Wolf; i s-a adăugat o clădire nouă prin anii '70-'80
Fabrica de Pâine "Dîmboviţa" (nu ştiu care a fost prima denumire, în anii '50 se numea "Pionerul"); se afla în spatele I.G.P. şi lângă Fabrica "Max Tonolla"; a fost demolată prin 2001-2002 pentru a face loc unui asamblu rezidenţial; dacă tot valora terenul mult, puteau să facă o reconversie a vechilor clădiri.
Fabrica "Colentina", apoi Fabrica de Glucoză - actualmenete un hotel - au mai rămas în picoare doar 2 clădiri vechi - şi 4 utilaje (sau bucăţi de utilaje în curtea Hotelui "Caro"); una dintre clădiri a fost demolată debea la a 2-a dinamitare!
Fabrica de Cărămizi "Bolintineanu" se afla pe linia ferată Gara de Est (Obor) - Tei - linia de Constanţa; nu ştiu când a dispărut (fabrica); acea cale ferată traversa lacurile pe unde traversează tramvaiul 5 podul pe Barbu Văcărescu, trecea pe la Fabrica de Glucoză şi o lua în continuare pe actuala Str. Cpt. Aviator Alexandru Şerbănescu
A.P.A.C.A., apoi Fabrica de Confecţii şi Tricotaje "Gheorghiu Gheorghiu-Dej", "Bucureşti"; clădirile noi dateză din 1949; o parte din clădirile vechi au fost demolate sau au ajuns în paragină, iar altele (majoritatea) au devenit spaţii comerciale.
Fabrica de produse galenice, prin 1961 se numea Fabrica de Medicamente "Galenica"; înfinţată în 1928 şi profilată pt. exctracte vegetale
Combinatul de cauciuc "Jilava" -are idee cineva cum îi zice acum? - fabrica a apărut după 1947
Fabrica de produse lactate "Bucureşti" - construită în 1960 şi demolată în 2000; pe locul ei se află acum hypermarketul "Cora Militari"
Fabrica de anvelope "Danubiana" înfiinţată în 1961
"I.P.R.S. (Întreprinderea de Piese Radio şi Semiconductoare), vândută lui Omar Hayssam; nu mai produce nici o piesă electronică; unele clădiri adăpostesc tipografii acum, alta este abandonată...
Întreprinderea de Cinescoape, înfinţată ân 1970; acum adăposteşte "Nestle" şi alte firme...

De notat că fosta fabrică de textile numită "7 Noiembrie" pe vremea comuniştilor a fost înfiinţată în 1928.

Acum ce vreau eu să ştiu:
Mai multe informaţii despre vechile fabrice (care mai există, care au fost reconvertite sau care au dispărut).
Dacă în locul I.D.M. Basarab existau nişte clădiri industriale vechi, şi dacă mai există vre-o clădire industrială pe Bd. Tudor Vladimirescu Nr. 49
"Electronica" avea 2 sedii: în Baicului şi în Pipera. Când noi am început să fabricăm (mai bine zis să asamblăm) televizoare în 1961, aceste televizoare erau asamblate în Baicului sau în Pipera (întreb asta deoarece în 1961 nu ştiu dacă exista sediul din Pipera).

 

[Criss]

Fabricile Prodanof raman furate

ZIUA prezinta astazi un nou episod din serialul dedicat dramelor proprietatii. Trei fabrici, case si terenuri situate in zonele bune ale Capitalei reprezinta mostenirea pe care a lasat-o unul dintre cei mai activi industriasi ai perioadei interbelice, Nicola Prodanof (foto). Din toate proprietatile furate de comunisti, urmasii acestora de dupa 1989 au lasat din mana doar cateva: un apartament intr-un imobil din strada Berna, o bucata de teren situat in fostul parc Jianu, situat in Primaverii si cam atat. Casele si terenurile pe care se afla sediul Ambasadei Federatiei Ruse la Bucuresti raman, deocamdata, furate.

E de remarcat faptul ca reprezentantul urmasilor lui Nicola Prodanof, romano-brazilianul Nicolae Prodanof, ca si multi alti deposedati, a dus lupte grele cu urmasii si continuatorii de dupa 1989 ai hotilor care au furat averea familiei sale. Spre exemplu, dupa aproape zece ani, apartamentul din Berna a intrat in posesia familiei nu inainte, conform declaratiilor lui Nicolae Prodanof, de a-i fi distruse interioarele de catre familia Stefan Andrei, ex-ministrul de Externe comunist, care locuise acolo ani de zile. Apoi, in ciuda sentintelor definitive si irevocabile prin care i se retroceda casa, Nicolae Prodanof este aruncat afara din imobil si amenintat cu armele, in urma unei hotarari a Guvernului Nastase, prin care casa era din nou furata pentru a gazdui resedinta directorului SRI, Radu Timofte. In urma unor interventii ale generalului Ioan Talpes, Radu Timofte renunta la furaciune si astfel, in sfarsit, Nicolae Prodanof reintra in posesia bunului familiei sale.

Cate 4000 de muncitori la fiecare fabrica

Nicola Prodanof a investit in domeniul tabacariei si pielariei, prin fabricile situate pe cheiul Dambovitei. "Fabricile au fost infiintate in 1889, de catre bunicul meu, Nicola Prodanof, initial la Tulcea. Fabricile au functionat la Tulcea pana prin 1913, cand au inceput sa mute fabricile in Bucuresti. Apoi au inceput sa se separe fabricile: Tabacaria Nationala si fabrica Bourul, ale bunicului meu Nicola Prodanoff, care acum sunt cunoscute sub numele de fabrica Dambovita. In spate a aparut fabrica Talpa, actuala Pionierul, care este tot pe cheiul Dambovitei, dar mai in spate. O fabrica mare, pe care i-a dat-o fratelui lui, Vasile Prodanof, in care bunicul meu a ramas numai cu 47 la suta. Astea au mers in tandem, au mers foarte bine, au produs foarte bine, au ajuns sa aiba cate patru-cinci mii de muncitori, au avut mare succes pentru ca au prins perioada de razboi si trebuiau sa produca masiv pentru Armata, deci au lucrat foarte mult pentru statul roman", povesteste Nicolae Prodanof.

Furate si vandute de FPS

A treia fabrica a Prodanofilor este Marmura Bucuresti. Toate au fost nationalizate in 1948, profilul lor a fost mentinut de comunisti si "au produs foarte bine", dupa cum spune Nicolae Prodanof. "Dupa 1989, fostilor directori comunisti ai fabricilor le-a venit ideea sa se faca privatizati! Aici a intervenit FPS-ul care a facut o privatizare gresita, frauduloasa. FPS-ul a ramas cu 40 la suta, restul de 60 la suta fiind vandute la muncitori, chipurile, si la cei care formau colectivul fabricii respective. Asta n-a durat mai mult de doi ani de zile, pentru ca dupa doi ani au fost destul de smecheri si abili si au pus mana pe tot! Si totul s-a petrecut dupa ce eu notificasem tuturor, inca din 1992, ca revendicam toate industriile noastre", explica Prodanof.

Afirmatii mincinoase

Exasperat de nesimtirea autoritatilor, Nicolae Prodanof ii cere foarte tanarului presedinte al AVAS, Razvan Orasanu, date despre situatia fabricilor fondate de bunicul sau si furate de comunisti. Orasanu ii trimite un raspuns "plin de minciuni", cum arata Nicolae Prodanof: "SC Dambovita SA Bucuresti a fost privatizata in anul 1996, prin licitatie cu strigare, cand s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare de actiuni cu PAS-Asociatia salariatilor, pentru 40% din capitalul social detinut. SC Pionierul SA Bucuresti a fost privatizata in anul 1994, prin evaluare, cand s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare de actiuni cu PAS-Asociatia salariatilor, pentru 70% din capitalul social detinut. SC Marmura SA Bucuresti a fost privatizata in anul 1994, prin evaluare, cand a fost vandut un pachet de actiuni reprezentand 10,5% din capitalul social catre PAS-Marmura si un pachet de actiuni reprezentand 60% din capitalul social catre SC Minola SRL Bucuresti. Mentionam ca privatizarea unei societati presupune vanzarea pachetului de actiuni detinut de AVAS la acea societate, care reprezinta o cota parte din capitalul social, si nu vanzarea de active.

AVAS a controlat modul de privatizare a SC Dambovita SA Bucuresti, SC Marmura SA Bucuresti, SC Pionierul SA Bucuresti si modul de indeplinire de catre cumparatorii pachetelor de actiuni a obligatiilor contractuale asumate. Aceste controale au evidentiat si unele incalcari ale obligatiilor asumate de cumparatori prin contractele de privatizare, motiv pentru care AVAS a luat, ulterior, masurile care s-au impus, in concordanta cu prerogativele si competentele legale ale institutiei.

Rezultatele actiunilor intreprinse de AVAS nu sunt publice, avand in vedere prevederile art. 5 din OG nr. 25/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea 506/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, in care se precizeaza ca "Autoritatea nu poate utiliza rezultatele monitorizarii post-privatizare care intra sub incidenta prezentei odonante decat in scopul urmaririi executarii obligatiilor contractuale ale cumparatorului si cu respectarea secretului comercial si de afaceri".

Cu alte cuvinte, urmasul fondatorului fabricilor pe care comunistii le-au confiscat nu are dreptul sa stie ce s-a intamplat cu ele, probabil pentru a nu avea argumente in plus in batalia cu urmasii hotilor de genul lui Orasanu! Este, de fapt, inca o metoda "marca Musetescu" pe care, iata, tanarul Orasanu a invatat-o foarte repede!

La Marmura SA Bucuresti, conform datelor la zi de la Registrul Comertului, actionar majoritar, cu peste 93 la suta, este SC Astra Vagoane Calatori SA Arad, iar la Pionierul SA este o lista de actionari persoane fizice. In privinta SC Dambovita SA Bucuresti, in mod ciudat, nu mai exista date la Registrul Comertului.

Muncitor-patron

"Este interesant ca bunicul meu, care a edificat fabricile astea, prima lui casa mai acatarii si-a cumparat-o de-abia dupa 40 de ani. Era un om foarte modest. A inceput ca ucenic, practic, si a ajuns sa fie proprietarul acestor fabrici, crescand. Averea nu i-a luat mintile niciodata, sub nici o forma! Si astazi oamenii isi mai aduc aminte de el. Am gasit copii sau nepoti ai muncitorilor contemporani cu bunicul care isi mai aduc si acum aminte cum erau casatoriti de catre bunicul meu, cum erau intretinuti la scoli. Dovada a generozitatii lui sunt si cladirile din jurul fabricii, care apartin fabricii efectiv, si in care sunt aproape 70 de apartamente in case vechi, construite pe la 1900. Erau la dispozitia muncitorilor gratuit, date de bunciul meu pentru muncitorii mai importanti, pentru responsabilii de productie. El a fost un patron-muncitor sau un muncitor-patron, cum vreti sa-i spuneti. Intr-adevar, a fost foarte modest", povesteste urmasul lui Nicola Prodanof. Cat priveste actiunile la Fondul Proprietatea, Nicolae Prodanof nici nu vrea sa auda: "Fabricile si terenurile exista, exista posibilitatea ca ele sa ne fie retrocedate in natura si nu admitem sub nici o forma o noua hotie a statului! Pentru ca asta este Fondul Proprietatea, o noua spoliere a noastra in favoarea burgheziei comunisto-securistice!", ne-a declarat, revoltat, Nicolae Prodanof.

 

[Ruxxy]

În clădirea fostului atelier de pe Str. Hagi Moscu Maria (fostă Pomul Verde) nr. 5 se află acum o tipografie! Cldăriea arată bine, dara fost doar revopsită, nu şi restauarată
Pe locul tinichigeriei de pe Str. Dr. Iacob Felix nr. 89 se află acum Centru medical de Transfuzii a Mun. Bucureşti.
Fosta tipografie "Cartea Românească/13 Decembrie 1918" va ajunge centru de afecri; din nefericre doar pereţii exterirori vor fi păstraţi! - nu ştiu dacă au voie să facă asta, clădirea fiind monument istoric!!!

 

[GiBi]

S.C. EXCELENT S.A. cu sediul în Bucuresti, Sos. Viilor nr. 20, este una dintre cele mai mari societati de produse zaharoase din România. S.C. EXCELENT S.A. s-a constituit la 19 februarie 1991 prin transformarea Intreprinderii de produse zaharoase Bucuresti, intreprindere ce a fost fondata in anul 1948 prin nationalizarea urmatoarelor fabrici.

* Intreprinderea "Frank" infiintata la 01.10.1888 ca filiala a concernului "K. Frank Sahne" din Lintz - Austria, care producea surogate de cafea (pudra de cicoare).
* Fabrica "Zamfirescu S.A." infiintata in 1912, care fabrica produse de ciocolata.
* Firma individuala "Pavel Helioty", care producea ciocolata, produse zaharoase, paste fainoase si gheata artificiala.
* Fabrica SAR "Corso", care se ocupa cu industrializarea de produse zaharoase: ciocolata, bomboane, tahan, halva, marmelada.
* Fabrica "Regina Maria" infiintata in 1923, care fabrica produse de patiserie.
* Firma individuala "Niculae Anghelescu" infiintata in 1920, care fabrica produse de cofetarie.

 

[Ruxxy]

Se mai pot observa ceva fabrici:
Fabrica de cue (adică cuie) şi Fabrica "Sfinx" - nu ştiu ce fabirca; cele 2 se aflau unde este acum Parcul Cireşarilor. Exista Fundătura Fabrica Curţada în dreptul celor 2 fabrici. Ştie cineva de fabrica asta?
Fabrica de cărămizi, care era cam în dreptul Casei Presei Libere (fostă Scînteii), dar cam pe actuala Str. Tipografilor
Fabrica de cărămizi "Hagi Tudorache" care se afla în Parcul Herăstrău, pe unde e acum Muz. Satului - a disărut probabil prin 1936-1938
Fabrica "Cerchez" - fabrică de cărămizi care se afla unde e acum curtea T.V.R. pe lângă actuala Str. Muzeul Zambaccian (pe atunci Str. Cpt. Gh. Demitriad) - a dispărut prin anii '30
Fabrica de spirt "Popovici" se afla la în capătul Str. Teheran (strada era numită în 1936 Şos. la Fabrica Popoivici, iar în 1969 Şos. Fabrica de Spirt, deşi fabrica nu cred că mai exista de cel puţin 10 ani), cam în dreptul actualei Str. Jean Monnet (fostă Grădina Bordei) - din cauză că nu e scanată toată harta, nu se vede
Fabrica de cărămidă se afla între Cal. Floreasca şi cal. ferată Aviaţiei - Gara de Est (Obor), adică actuala Str. Barbu Văcărescu; cum vii dinspre Băneasa era puţin după Porsche România.
Fabrica "Bolintineanu" - fabrică de cărămizi - se afla vis-a-vis de Fabrica de Glucoză (adică de partea cealaltă a căii ferate, sau a actualei Str. Barbu Văcărescu).
Fabrica de cărmidă "Lupescu" se afla între actuala Str. Barbu Văcărescu şi fosta c.f. (cale ferată), şi intersecţia fostei c.f. cu Str. Principele Nicolae (azi Ramuri Tei)
Fabrica de cărămidă "Tănăsescu", mărginită de fosta c.f. şi Str. Glucozei, se afla cam între Str. Olteţului şi Str. Sânmedru (numită pe atunci şi Str. Vasile Lupu - da, existau străzi care aveau 2 denumiri)

 

[GiBi]

vad ca se faceau atunci caramizi la greu, cum se fac acum borduri si pavele

 

[davidescu]

Pacat ca nu exista un Google Street View de pe vremea aia... ar fi fost interesant sa vezi cum evoluau schimbarile peste ani. In unele zone de la noi se observa chestia asta chiar si cu informatia limitata de 10 sau 15 ani din Google Street View, poti vedea cum au disparut cladiri, s-au construit altele, s-a schimbat complet aspectul anumitor zone.

 

[Andreianu]

Fabrica cea mai importantă care a fost naționalizată a fost Uzinele Malaxa, care inainte de al doilea razboi mondial era un gigant în producția de echipamente industriale și militare. După ce a fost luată de stat, i-au schimbat numele în Uzinele 23 August și au început să producă de toate – de la locomotive la utilaje grele.

Era genul de fabrică imensă care angaja mii de oameni și era un simbol al industrializării forțate din perioada comunistă. Fiind atât de mare și importantă, a devenit un punct central al economiei locale și un loc unde se duceau resurse mari, dar evident sub controlul statului.

 

[Ruxxy]

Citeam in nu stiu ce articol ca in perioada postbelica mergeau mana in mana Malaxa si contractele cu statul atribuite preferential. Erau niste zvonuri ca de fapt erau niste legaturi foarte stranse intre Malaxa si Palat si din cauza asta Malaxa primea toate comenzile de la stat.