magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Cand ipocrizia te ia in brate
Poate ne-ar fi mult mai usor daca nu am minti. Minciuna se aseaza pe noi in timp. O simt si o vad. Avem intotdeauna tendinta de a inflori. Putin, nevinovat.
Mi-e teama de zambetul crispat al omului "bine crescut".
Ipocrizia vine din minciuna, din crispare. Ce exercitiu minunat ar fi sa putem sa spunem ce gandim in mod civilizat, sa reactionam atunci cand avem senzatia ca cineva a calcat pe sufletul nostru. Fara sa se uite. Uneori, cei care au autoritate practica acest lucru. Si tacem. Imi pare rau de cate ori nu reactionez imediat.
Ma mai linistesc cand scriu. Da, asta am inceput sa fac. Si mi se raspunde. Cred ca nu se asteapta, din moment ce toti simt nevoia sa fie extrem de amabili. Dar nu stiu cum sa procedez cu oamenii carora nu le scriu.
Imi pare rau de cate ori nu sunt in stare sa sterg zambetul fals care imi intra in ochi si in suflet. As vrea sa spun ipocriziei: lasa-ma. Treci pe langa mine, nu ma baga in seama, te rog. Dar nu. Ea se opreste si ma imbratiseaza. Ma ia in brate, ma strange, pana cand imi infloreste zambetul si mie. Si fug. Spre curatenia copiilor care spun "nu am chef sa vorbesc cu...", "nu vreau sa spun acum poezia" …nu vreau. Asta ar insemna sa-ti asumi ce se intampla dupa. Intr-o lume in care am senzatia ca nu conteaza nimic din ceea ce faci, ca nu mai exista repere….ma simt uneori mica. Fac eforturi sa nu abandonez. Fac eforturi.
Si atunci alerg la oamenii frumosi de langa mine. Exista. Si asta ma linisteste.
http://www.feminis.ro/bloguri/adelaidaz/fara-categorie/cand-ipocrizia-te-ia-in-brate-1803
si un comment,cel putin interesant din punctul meu de vedere :
"christina nicola: Buna Adelaida. Te inteleg perfect si cred ca ai dreptate cand spui ca minciuna se aseaza pe noi. Ea poate deven cu usurinta regula si nu exceptia in comportamentul nostru, din cauza faptului ca, in vemurile actuale, se pun accent pe masca asta sociala pe care ne-o punem pentru ca ne dorim sa fim acceptati. In primul rand, ne mintim pe noi, pentru ca frustrarile vin dinuntrul nostru si chiar noi suntem judecatorii nostri ce mai aspri. Ne mintim pe noi pntru ca nu ne acceptam asa cum suntem in mod real si ii mintim pe ceilalti pentru ca ne dorim ca ei sa ne accepte; si, pentru ca nu avem destul de multa incredere in noi avm impresia ca nici ceilalti nu ne vor placea si ca avem nevoi de acea masca sociala ca sa ne voalam defecte... Ce prostie, iti dai seama?!
Sinceritatea (fata de tine insuti si fata de cei din jur), onestitatea, par a fi o valori "invechite". Asta din cauza ca omul contemporan prefera sa aleaga calea cea mai usoara. Nu e usor sa te privesti cu obiectivitate, sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti si nu e usor sa ai curajul de a arata lumii cine esti tu cu adevarat si sa iti asumi responsabilitatea consecintelor.
Eu am invatat un lucru important si acela e ca trebuie sa-mi fiu fidela mie. Sa nu ma mai privesc atat de critic, sa nu ma mai toturez cu ganduri si negative, sa las fatasmele din trecut si grijile viitorului sa se indeparteze de mine. Sa fiu eu, prezenta in prezent, aici si acum, autentica si sa arat omului ca asta sunt eu, cu bune si cu rele. In felul asta imi mai dau o sansa. Spune ce ai de spus, fii autentica pentru ca altfel vei aduna in tine multa enegie negativa care vine din regrete si frustrari. Fa ce ai de facut si spune ce ai de spus, fara teama si non-agresiv in vre-un fel. Singura trebuie sa te eliberezi de ipocrizie. Oamneii frumosi despre care vorbeai iti dau un sentiment pozitiv pentru ca sunt autentici si iti place sa fii in reajma oamenilor care nu au nimic de ascuns. Fii si tu unul din acei oameni. Eu nici nu te cunosc si pot sa imi dau seama din articolul tau ca esti un om frumos- scoate-l la iveala din adancul tau si da-i forta!
Spuneai ca traim intr-o lume in care nu conteaza nimic din ceea ce faci.... Conteaza si conteaza mult! Conteaza pentru tine ceea ce faci, asa ca mai bine sa faci ceea ce simti tu, in loc sa traiesti pentru altii sau pentru lumea sociala sau pentru ce crede x sau ce impresie ai lasat lui y...who care's? Tu trebuie sa fii fericita cu tine, asa ca mai bine imprieteneste-te cu tine, fii blanda cu tine si fii sincera cu tine. Esti mica doar pentru ca asa alegi sa te privesti si pentru ca nu ai incredere in forta ta interioara. Dar incearca sa nu te gandesti o clipa la cei vor ceilalti sau la ce asteapta lumea d la tine si gandes-te ce vrei tu pentru tine. Asculta partea aia din tine instinctiva si spirituala pe care o ignori- ea nu te va minti niciodata, ci iti va spun exact ce simti. Lasa gandurile de-o parte... orice gand legat de trecut sau de viitor...doar simte-te pe tine , acda-ti un moment si lasa acea parte din tine sa iti spuna cine esti si de ce ai nevoie. Trebuie doar sa simti si sa analizezi care sunt lucrurile care te fac sa simti pozitiv si care sunt cele care iti transmit emotii negative. Evita pe cat posiil emotiile negative si orice te leaga de ele... Primeste tot ce naste in tine emotii pozitive si tine de acele lucruri. Nu iti mai pierde vremea cu aspecte care iti fac rau. Probleme noastre nu sunt decat niste situatii prin care trecem pt a acumula experienta de viata; situatiile de viata devin probleme doar in momentul in care noi le lasam sa se transforme in asta. Anxietatea vine din prapastia noastra mentala dintre trecut-prezent si viitor- elimina-le! Concentreaza-te pe prezent.
Nu vreau sa fac pe desteapta cu tot ce ti-am spus, doar ca si eu am trecut prin asta si inca invat sa ma cunosc si sa inteleg cum e mai bine. Iti recomand site-ul NLPmania si sa cauti despre Eckhart Tolle.
PS: Tu faci parte din acei oameni frumosi, atata timp cat gaandesti astfel si cauti sa fii in preajma lor. Trebuie doa sa actionezi, sa fii de partea ta! Nu mai cauta refugiu in lumea asta nebuna, ci in tine i in oamenii care scot ce-i mai bun din tine! Te pup!"
Poate ne-ar fi mult mai usor daca nu am minti. Minciuna se aseaza pe noi in timp. O simt si o vad. Avem intotdeauna tendinta de a inflori. Putin, nevinovat.
Mi-e teama de zambetul crispat al omului "bine crescut".
Ipocrizia vine din minciuna, din crispare. Ce exercitiu minunat ar fi sa putem sa spunem ce gandim in mod civilizat, sa reactionam atunci cand avem senzatia ca cineva a calcat pe sufletul nostru. Fara sa se uite. Uneori, cei care au autoritate practica acest lucru. Si tacem. Imi pare rau de cate ori nu reactionez imediat.
Ma mai linistesc cand scriu. Da, asta am inceput sa fac. Si mi se raspunde. Cred ca nu se asteapta, din moment ce toti simt nevoia sa fie extrem de amabili. Dar nu stiu cum sa procedez cu oamenii carora nu le scriu.
Imi pare rau de cate ori nu sunt in stare sa sterg zambetul fals care imi intra in ochi si in suflet. As vrea sa spun ipocriziei: lasa-ma. Treci pe langa mine, nu ma baga in seama, te rog. Dar nu. Ea se opreste si ma imbratiseaza. Ma ia in brate, ma strange, pana cand imi infloreste zambetul si mie. Si fug. Spre curatenia copiilor care spun "nu am chef sa vorbesc cu...", "nu vreau sa spun acum poezia" …nu vreau. Asta ar insemna sa-ti asumi ce se intampla dupa. Intr-o lume in care am senzatia ca nu conteaza nimic din ceea ce faci, ca nu mai exista repere….ma simt uneori mica. Fac eforturi sa nu abandonez. Fac eforturi.
Si atunci alerg la oamenii frumosi de langa mine. Exista. Si asta ma linisteste.
http://www.feminis.ro/bloguri/adelaidaz/fara-categorie/cand-ipocrizia-te-ia-in-brate-1803
si un comment,cel putin interesant din punctul meu de vedere :
"christina nicola: Buna Adelaida. Te inteleg perfect si cred ca ai dreptate cand spui ca minciuna se aseaza pe noi. Ea poate deven cu usurinta regula si nu exceptia in comportamentul nostru, din cauza faptului ca, in vemurile actuale, se pun accent pe masca asta sociala pe care ne-o punem pentru ca ne dorim sa fim acceptati. In primul rand, ne mintim pe noi, pentru ca frustrarile vin dinuntrul nostru si chiar noi suntem judecatorii nostri ce mai aspri. Ne mintim pe noi pntru ca nu ne acceptam asa cum suntem in mod real si ii mintim pe ceilalti pentru ca ne dorim ca ei sa ne accepte; si, pentru ca nu avem destul de multa incredere in noi avm impresia ca nici ceilalti nu ne vor placea si ca avem nevoi de acea masca sociala ca sa ne voalam defecte... Ce prostie, iti dai seama?!
Sinceritatea (fata de tine insuti si fata de cei din jur), onestitatea, par a fi o valori "invechite". Asta din cauza ca omul contemporan prefera sa aleaga calea cea mai usoara. Nu e usor sa te privesti cu obiectivitate, sa te accepti si sa te iubesti asa cum esti si nu e usor sa ai curajul de a arata lumii cine esti tu cu adevarat si sa iti asumi responsabilitatea consecintelor.
Eu am invatat un lucru important si acela e ca trebuie sa-mi fiu fidela mie. Sa nu ma mai privesc atat de critic, sa nu ma mai toturez cu ganduri si negative, sa las fatasmele din trecut si grijile viitorului sa se indeparteze de mine. Sa fiu eu, prezenta in prezent, aici si acum, autentica si sa arat omului ca asta sunt eu, cu bune si cu rele. In felul asta imi mai dau o sansa. Spune ce ai de spus, fii autentica pentru ca altfel vei aduna in tine multa enegie negativa care vine din regrete si frustrari. Fa ce ai de facut si spune ce ai de spus, fara teama si non-agresiv in vre-un fel. Singura trebuie sa te eliberezi de ipocrizie. Oamneii frumosi despre care vorbeai iti dau un sentiment pozitiv pentru ca sunt autentici si iti place sa fii in reajma oamenilor care nu au nimic de ascuns. Fii si tu unul din acei oameni. Eu nici nu te cunosc si pot sa imi dau seama din articolul tau ca esti un om frumos- scoate-l la iveala din adancul tau si da-i forta!
Spuneai ca traim intr-o lume in care nu conteaza nimic din ceea ce faci.... Conteaza si conteaza mult! Conteaza pentru tine ceea ce faci, asa ca mai bine sa faci ceea ce simti tu, in loc sa traiesti pentru altii sau pentru lumea sociala sau pentru ce crede x sau ce impresie ai lasat lui y...who care's? Tu trebuie sa fii fericita cu tine, asa ca mai bine imprieteneste-te cu tine, fii blanda cu tine si fii sincera cu tine. Esti mica doar pentru ca asa alegi sa te privesti si pentru ca nu ai incredere in forta ta interioara. Dar incearca sa nu te gandesti o clipa la cei vor ceilalti sau la ce asteapta lumea d la tine si gandes-te ce vrei tu pentru tine. Asculta partea aia din tine instinctiva si spirituala pe care o ignori- ea nu te va minti niciodata, ci iti va spun exact ce simti. Lasa gandurile de-o parte... orice gand legat de trecut sau de viitor...doar simte-te pe tine , acda-ti un moment si lasa acea parte din tine sa iti spuna cine esti si de ce ai nevoie. Trebuie doar sa simti si sa analizezi care sunt lucrurile care te fac sa simti pozitiv si care sunt cele care iti transmit emotii negative. Evita pe cat posiil emotiile negative si orice te leaga de ele... Primeste tot ce naste in tine emotii pozitive si tine de acele lucruri. Nu iti mai pierde vremea cu aspecte care iti fac rau. Probleme noastre nu sunt decat niste situatii prin care trecem pt a acumula experienta de viata; situatiile de viata devin probleme doar in momentul in care noi le lasam sa se transforme in asta. Anxietatea vine din prapastia noastra mentala dintre trecut-prezent si viitor- elimina-le! Concentreaza-te pe prezent.
Nu vreau sa fac pe desteapta cu tot ce ti-am spus, doar ca si eu am trecut prin asta si inca invat sa ma cunosc si sa inteleg cum e mai bine. Iti recomand site-ul NLPmania si sa cauti despre Eckhart Tolle.
PS: Tu faci parte din acei oameni frumosi, atata timp cat gaandesti astfel si cauti sa fii in preajma lor. Trebuie doa sa actionezi, sa fii de partea ta! Nu mai cauta refugiu in lumea asta nebuna, ci in tine i in oamenii care scot ce-i mai bun din tine! Te pup!"