• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

IUBIRI DE LEGENDA

Hamlet si Ofelia

Hamlet%20si%20Ofelia.jpg


Hamlet este personajul principal al tragediei cu acelasi nume, scrisa de William Shakespeare. Hamlet este tanarul print al Danemarcei, fiu al raposatului rege si al reginei Gertrude. Lui Hamlet, reintors de la studii, i se arata intr-o noapte, pe zidurile castelului Elsinor, fantoma tatalui sau, care ii dezvaluie ca a fost asasinat miseleste de catre propriul sau frate, actualul rege Claudius, care a impins crima pana la a se casatori cu sotia celui ucis, mama lui Hamlet.

Tanarul print, fire inclinata spre studii si reflectie, se vede brutal obligat de evenimente sa actioneze si sa-si razbune tatal. El simuleaza nebunia, acumuleaza dovezile si cauta momentul prielnic razbunarii, ezitand mereu sa actioneze.
Punand niste actori ambulanti sa joace o piesa care reconstituie imprejurarile crimei, Hamlet surprinde reactia care il tradeaza pe Claudius, dobandind astfel o noua proba a vinovatiei acestuia.

Ofelia, fiica lui Polonius, il iubeste pe Hamlet, dar purtarea sadica si brutala a printului o innebuneste. "La manastire du-te: de ce sa porti samanta unui neam blestemat?" ii spune el Ofeliei. Pentru a-si indeplini datoria sa razbunatoare, Hamlet sacrifica dragostea pentru Ofelia, care moare innecata si pe al carei tata, curteanul Polonius, il omorase luandu-l drept rege.

Laertes, fratele Ofeliei, il provoaca pe Hamlet la duel, iar regele otraveste varful spadei lui. Inainte de macelul care incheie povestea, Hamlet ii spune prietenului sau Horatio: "Soarta vrea ca eu sa inving; Dar nu stiti voi ce trist e totul in inima mea." Are loc un duel care se incheie cu moartea lui Gertrude, Laertes, Claudius si Hamlet, ale carui ultime cuvinte sunt "restul e tacere". Hamlet moare, nu insa inainte de a-l fi ucis pe rege, iar regina bea otrava.

Printul norvegian Fortinbras ocupa tronul, aducand un omagiu lui Hamlet si reintroducand ordinea pe care atatea crime o tulburasera.

de aici
 
Marlon Brando si Tarita


Marile pasiuni continua sa alimenteze legende. Iti dezvaluim povestea cuplului blestemat format din Marlon Brando, un monstru sacru al cinematografiei, si Tarita Teriipaia, adorabila sa victima polineziana.

E greu de imaginat tragicul destin care o astepta pe tanara bastinasa ce il saruta pe locotenentul Fletcher in poza extrasa din filmul Mutiny on the Bounty, ai carui protagonisti au fost Marlon Brando si Tarita. O viata intreaga cu gustul paradisului pierdut, marcata de violenta, doliu si drame familiale.

Tarita Teriipaia s-a nascut si a crescut pe insula Bora Bora, unde a avut grija de fratii ei mai mici (era a cincea din cei 12 copii ai familiei) in timp ce tatal ei pescuia, iar mama sa cultiva vanilie, cafea si copra. La 19 ani, ea lucra la un hotel mare din Papeete, unde s-a intamplat sa se cazeze toata echipa de la MGM care venise in insule pentru a filma Mutiny on the Bounty.

Angajata initial ca figuranta, ea este observata de Marlon Brando, care o recomanda pentru primul ei rol principal. Sex simbol consacrat datorita filmului Un Tramvai Numit Dorinta, actorul de 36 ani nu trezeste nimic in ea, Tarita nici macar nu mai auzise pana atunci de Marlon Brando. El o invita la cina, dar este refuzat. El o ignora apoi in timpul filmarilor, iar scenele de dragoste din film sunt doar pe pelicula, nu si in realitate. Ele sunt insa ratate si refacute in studio un an mai tarziu.

Cariera Taritei este insa lansata, parintii ei semnand un contract care o leaga pentru 7 ani de studiourile de film MGM, iar tanara polineziana isi ia zborul spre Los Angeles. Marlon Brando isi incearca din nou norocul, dar din nou fara succes: tanara are principii. Intr-o seara insa, ea accepta sa mearga la el acasa dupa filmari. Tarita descopera atunci un al barbat: sentimental, rezervat, tata a doi copii de care se straduieste sa aiba grija. Doarme in aceasta seara la Brando acasa, dar nu isi scoate rochia. Tarita il tine in sah pe marele fustangiu inca 6 luni si alege ca loc al primei nopti de iubire casa actorului de pe Mulholland Drive, unde se iubesc pasional zile si nopti.

Intr-o seara, o alta femeie il astepta la iesirea din studio. Dupa aceasta prima tradare, Tarita descopera felul brutal de a iubi al lui Brando, pe care acesta i-l va impune timp de 40 ani, dand dovada de insensibilitate si rautate, disparand zile in sir si apoi sunand-o pentru a se infiinta imediat la el.

Un bebe tahitian

Dupa sejurul din Tahiti, Brando ramane fascinat de aceasta tara. "Tarita, as vrea sa-mi faci un copil tahitian", ii spune el intr-o zi. Ideea nu ii surade insa actritei, care era doar la inceputul carierei. Brando nu doreste insa ca ea sa faca parte din acea lume corupta si aranjeaza anularea filmarilor la urmatoarea pelicula a Taritei. Aceasta era in plina perioada de promovare a ceea ce va ramane unicul ei film, cand descopera ca este insarcinata.

Desi la inceput e foarte bucuros de veste, tatal isi schimba brusc parerea si incearca sa-i provoace avortul. Ea fuge la printi si il naste pe Teihotu, in mai 1963. Sapte luni mai tarziu, Tarita isi sarbatorea cei 22 ani singura in Tahiti si decisa sa intrerupa orice relatie cu Brando. Insa destinul le-a furnizat celor doi in continuare multe surprize...


Tarita isi refacuse viata cu un barbat dragut de varsta ei, insa Brando apare la usa ei intr-o zi, o ia de acolo si o bate atat de rau incat era sa moara. Ea il iarta, iar el ii cumpara o casa in Punaauia, unde vine din cand in cand cu cei doi fii mai mari. Impreuna formau o familie aproape normala. Tarita il urma cand acesta avea filmari in SUA sau in Europa, insa intr-o noapte, la Londra, Brando se lasa iarasi stapanit de demonii sai interiori si o bate din nou. Ea vrea sa-l paraseasca definitiv si se intoarce in tara sa natala.

Aici, ea il cunoaste pe Jacques, un actor francez fermecator, cu care se muta la Paris, dar ii descopera rapid caracterul. Cuprins de gelozie intr-o noapte de betie, Jacques o bate. Tarita se intoarce atunci din nou spre Marlon Brando, care nu a incetat niciodata sa o caute. El isi doreste un al doilea copil, o fata, care va fi conceputa prin inseminare artificiala, deoarece cuplul nu mai intretinea relatii sexuale de ani buni. Cheyenne se naste pe 20 februarie 1970, iar Jacques moare intr-un accident de masina la putin timp dupa.

Desi si-a recunoscut oficial copiii, Brando ramane un tata distant. In adolescenta, Teihotu este un rebel: bea, fumeaza, duce o viata desfranata. Brando intervine si il trimite pe fiul sau in Hawaii, sa studieze la o scoala de turism. Cei doi petrec vara impreuna, reimprietenindu-se si cunoscandu-se mai bine. Fiica lui Brando are insa mai putin noroc. La 17 ani, Cheyenne se schimba radical: dintr-o fata finuta si inteligenta, care visa sa ajunga medic sau actrita, ea devine violenta si imprevizibila.

Tarita descopera ca Cheyenne se droga impreuna cu Dag, iubitul ei cu 7 ani mai in varsta. Ea o trimite pe fiica sa in LA la tratament, dar in zadar. La intoarcere, Cheyenne vede pentru prima data moartea cu ochii intr-un accident de masina. Desfigurata, ea este operata in America pentru reconstructia faciala. Dupa 4 luni de la accident, ea anunta ca este insarcinata, la doar 19 ani. La o cina cu fratele ei vitreg Christian, ii povesteste acestuia ca Dag o bate. La intoarcere, Christian il ucide pe Dag cu un pistol, in circumstante neelucidate. Presa vremii se delecta atunci cu "tragedia clanului Brando".

Uniti in durere

Tuki Brando se naste in iunie 1990, la o luna si jumatate dupa moartea tatalui ei. Cheyenne e din ce in ce mai rau, sta mai mult prin spitale psihiatrice decat acasa. Ea are doua tentative de suicid, salvate la timp de saraca ei mama. In aprilie 1995, Cheyenne se spanzura in camera ei. Impietrita de durere, Tarita isi cauta refugiul alaturi de Marlon Brando, pe care il urmeaza la Los Angeles, unde cei doi isi plang impreuna fiica, fructul relatiei lor ciudate.

Suferinta isi pune amprenta si asupra fizicului Taritei, aceasta fiind diagnosticata cu cancer de col uterin. Ea se trateaza in California, dar dupa cateva luni se intoarce in Tahiti, petrecandu-si ultimii noua ani din viata facand naveta intre cele doua patrii ale sale, pentru a fi alaturi de Brando.
La 79 ani, foarte slabit, Marlon Brando o cheama fara incetare, dorindu-si sa doarma alaturi de ea: "Stii, Tarita, eu inca te iubesc, te astept, dar tu nu esti aici...". El moare la 1 iulie 2004, in timp ce Tarita era la Papeete, tocmai isi facea bagajele pentru a-l revedea pentru ultima oara...

Mutiny on the Bounty

Video


http://relatii.ele.ro
 
Iubiri celebre si intrigi pe masura :D: O poveste pe care nu o stiam.


Un triunghi amoros fatal: Marilyn Monroe, John şi Robert Kennedy.


Marilyn Monroe - socotita de unii drept cea mai sexy si mai fascinanta femeie a secolului XX - este gasita moarta în dimineata zilei de 5 august 1962, în apartamentul ei, de catre camerista sa, Eunice Murray. Oficial, decesul controversatei actrite americane s-ar fi datorat ingurgitarii de catre aceasta a unei supradoze de barbiturice. Asadar, sinucidere. Anchetele ulterioare, mai mult sau mai putin oficiale, au încercat sa demonstreze ca, de fapt, Marilyn nu a vrut nici pe departe sa-si puna capat zilelor. A fost, într-un fel, ajutata sa-si ia adio de la aceasta lume. Printre altii, si de cei doi mari barbati de stat din clanul Kennedy. Fratii John si Robert.



Ziaristul Olgiati a anchetat cazul.

Printre temerarii care s-au încumetat sa se aventureze pe calea unor cercetari anevoioase, cu speranta ca vor gasi lucruri senzationale în moartea cel putin suspecta a starului american, s-a numarat si Christopher Olgiati, un ziarist-bagaret cum sunt atâtia în America tuturor posibilitatilor. "Da! - spune raspicat Olgiati. În sfârsit, dupa douazeci si trei de ani de la moartea lui Marilyn am reusit sa descoperim adevarul. Acum stim cum a murit marea noastra actrita. Stim si de ce. Pentru a reconstitui faptele, investigatiile noastre au durat mai bine de trei ani. Am chestionat sase sute de persoane. Am vorbit cu Eunice Murray, camerista lui Marilyn Monroe, precum si cu Deborah Gould, vaduva lui Peter Lawford, marele prieten al artistei. Am consultat documente inedite". Chiar si medicul legist, Tom Noguchi, a fost de acord cu nevoia de a se întreprinde noi anchete în legatura cu cauzele decesului celebrei actrite, dupa ce, initial, declarase ca moartea acesteia survenise în urma ingurgitarii voluntare a acelei presupuse supradoze de barbiturice.

Ce s-a întâmplat în acea noapte tragica de 4 spre 5 august 1962, în luxosul apartament din vila lui Marilyn? Cine s-a perindat pe acolo? Ce urme au lasat (daca au lasat)? De ce au fost sterse sau ascunse (daca s-a întâmplat asa ceva)? Etc. etc. Sa le luam pe rând. Mai întâi câte ceva despre relatiile frumoasei actrite cu clanul Kennedy. Nu era un secret pentru nimeni ca înca din 1957, deci înainte de a se casatori viitorul presedinte al Statelor Unite între anii 1961-1963, John Kennedy, fusese pur si simplu cucerit de nurii vedetei de prima marime a Hollywood-ului acelor timpuri. O adevarata poveste de dragoste, consumata pe ascuns, dar prea incitanta ca sa poata fi ferita complet de ochii curiosi ai lumii yankee, avida de senzational cu orice pret. S-a dovedit ca întâlnirile (e adevarat, mai rare) dintre cei doi îndragostiti au continuat chiar si dupa ce John i-a pus pe deget inelul de sotie dragalasei ziariste franceze, Jacqueline, care, cum se stie, nu era mai prejos, în ale seductiei, decât blonda ei rivala în dragoste. Era vorba, se pare, altfel nu se explica pasii gresiti ai lui John, de ispita irezistibila a fructului oprit. Se spune ca întâlnirile ultrasecrete dintre John Kennedy si Marilyn Monroe aveau loc în vila de la Santa Monica a lui Peter Lawford, cumnatul lui Kennedy (sotul surorii acestuia, Pat).

Robert este pus sa-l scape pe John de Marilyn

A venit însa noiembrie 1961, când John Fitzgerald Kennedy a fost ales presedinte al Statelor Unite. Eveniment deosebit de benefic pentru americani, si nu numai, s-a spus la vremea respectiva, întrucât relatiile dintre marile puteri nucleare ale lumii ajunsesera într-un punct extrem de critic (inflamat îndeosebi de amplasarea rachetelor rusesti în coasta Americii, în Cuba).
Un lucru bun, deci, pentru toata lumea, acea instalare a lui John la Casa Alba! Mai putin, desigur, pentru Marilyn. Continuarea relatiei amoroase a divei cu noul ales al americanilor - au hotarât numerosul clan al Kennedy-lor si larga camarila a acestora, care pusese la bataie sume mari de bani în campania electorala - ar fi reprezentat un risc enorm. Nu era vorba doar de susceptibilitatea politica a celui mai puternic stat al lumii. Cu alte cuvinte, legaturile nepotrivite dintre cei doi trebuiau curmate brusc si pentru totdeauna.


Misiunea de a o pune în tema pe Marilyn cu hotarârea luata i-a revenit lui Robert Kennedy, fratele presedintelui, care, în noua administratie de la Washington, îndeplinea înalta functie de ministru al Justitiei. Ocazia s-a ivit într-o seara cu alcool mult, dans si, poate si ceva droguri, prilejuita de o petrecere organizata de acelasi cumnat, Peter Lawford, la aceeasi vila a sa de la Santa Monica. Robert nu prea stia cum sa procedeze. Avea, într-adevar, o misiune ingrata. Sa puna capat, prin orice mijloace posibile, unei relatii dintre doua fiinte omenesti îndragostite puternic una de alta. În cele din urma, prinzând un moment prielnic, fratele presedintelui a dus-o pe actrita într-un loc mai ferit, într-un separeu al vilei, si i-a spus direct: "John nu va putea sa te mai vada!"

Marilyn se îndragosteste de Robert

E usor de presupus reactia lui Marilyn la aflarea verdictului. Lacrimi, istericale, amenintari. "Nu-i adevarat! Nu se poate! John nu ma poate abandona ca pe o cârpa. Ne iubim! Cel putin eu... Daca-i asa... Ce se va întâmpla daca voi da totul în vileag?"

A fost nevoie de tact, de rabdare si de multa putere de convingere din partea ministrului de Justitie pentru a o face pe Marilyn Monroe sa se linisteasca. Cel putin pentru moment. Întrevederile dintre cei doi au continuat, însa, într-un secret deplin (vorba vine), negociindu-se la sânge aplanarea diferendului fara consecinte prea dure, atât de o parte cât si de cealalta.

Pâna la urma, Marylin nu a avut încotro. A fost nevoita sa accepte postura, jenanta pentru orice femeie, de sedusa si abandonata. Dar si-a pus în gând, ca ultima speranta, sa faca tot ce îi statea în putinta pentru a provoca gelozia barbatului ajuns presedinte. Si, astfel, sa-l faca sa se întoarca la vechea dragoste.
S-a întâmplat însa un lucru ciudat, la care nu se asteptase nici ea si nici Robert Kennedy. Pe neasteptate, cei doi negociatori s-au îndragostit nebuneste unul de altul. Despre puterea de atractie sexuala a actritei nu este cazul sa se mai spuna ceva. E nevoie, poate, sa ne reamintim faptul ca, la vremea aceea, Robert era un barbat în floarea vârstei, frumos, inteligent si cu multa trecere la femei. În acelasi timp se zice ca era un tip caracterizat de serioase principii morale, un catolic convins si un yankeu cu puternice radacini irlandeze, devotat casatoriei "legate în fata altarului de Dumnezeu însusi".

Cu toate acestea, desi era casatorit de aproape cincisprezece ani cu Ethel, femeie adorabila, care-i facuse deja sapte copii, unu si-unu, Robert Kennedy nu a rezistat atractiei venite dinspre Marilyn. Nu se stie cât de "curata" era dragostea actritei fata de "celalalt frate". Se pare însa ca în visurile ei intime, Marilyn spera ca odata si odata, într-o buna zi, avea sa devina doamna Kennedy. Nu a fost sa fie. Marea iubire dintre cei doi a tinut, cum se spune pe la noi, doar un an si-o vara. S-a curmat brusc, la fel ca prima, în iulie 1962. Nu însa din pricina unor mustrari de constiinta care nu i-ar fi dat pace lui Robert sa doarma linistit. "Nu-i cadeau deloc rau noptile petrecute în pat cu Marilyn".

Mafiotii îl obliga si pe Robert sa bata în retragere

Aparusera însa pe firmamentul iubirii lor, doi mafioti - Ruby Giancana si Jimmy Hoofa. Dusmani înversunati ai noii administratii de la Washington, acestia supravegheau cu atentie toate miscarile clanului Kennedy. În special ale celor doi, John si Robert. Pentru ca, la momentul oportun, sa loveasca în ei fara crutare. Si legaturile amoroase cu Marilyn Monroe constituiau, din acest punct de vedere, un bun prilej de compromitere a acestora în fata Americii si a lumii întregi. S-a vazut, putin mai târziu, peste un an, ca mafia la nivel înalt, exasperata, probabil, de încercarile ei nereusite de a-si atinge scopul prin metode mai putin violente, nu se da în laturi de la nimic.


Pe 22 noiembrie 1963, la ora treisprezece si treizeci de minute, în Texas, în centrul Dallasului, în timp ce "Lincolnul" prezidential intra pe Houston Street, câteva gloante slobozite de Lee Harvey Oswald- de la etajul cinci al unui depozit de manuale scolare, dintr-o pusca C2766, îl rapunea pe cel mai iubit dintre presedintii Statelor Unite ale Americii.
Sa revenim însa în iulie 1962. Când Robert Kennedy, încoltit de mafie, este obligat sa rupa orice relatie cu Marilyn Monroe. De data asta, ruptura a afectat-o profund pe actrita, împingând-o într-o adevarata criza sufleteasca. Era prea de tot. Sa fii socotita cea mai râvnita femeie din Statele Unite si, cu toate acestea, în numai doi-trei ani de zile sa fii parasita de doi barbati pe care îi credeai subjugati pentru totdeauna, i se parea de neînchipuit.

Actrita începe sa sufere

Cunoscuti ai actritei i-au declarat lui Christopher Olgiati, temerarul anchetator pe cont propriu, ca Marilyn devenise de nerecunoscut. Se închidea zile întregi în apartamentul ei din Los Angeles, neprimind pe nimeni, nici pe cei mai fideli prieteni. Când totusi, îsi parasea "vizuina", pentru un motiv sau altul, iesea nemachiata, ceea ce, cu numai putin timp înainte, i s-ar fi parut o crima de neiertat, se îmbraca neglijent, lasând impresia unei dezorientari cumplite. Mai mult, devenise roaba alcoolului consumat în cantitati necontrolabile si a tranchilizantelor de tot felul. Repeta într-una, ori de câte ori i se ivea ocazia: "Viata mea nu mai are nici un sens!" A intervenit însa un mic amanunt. Cu o saptamâna înainte de noaptea fatala, actrita s-a confesat unui prieten apropiat ca era hotarâta sa organizeze o conferinta de presa cu prilejul careia"voi dezvalui lumii întregi legaturile mele de dragoste cu fratii Kennedy. Sa se stie!" Greseala de neiertat. Amenintarea femeii parasite a ajuns, fireste, si la urechile cui trebuia. Si s-a intervenit cu promptitudine.

Pe 4 august - Robert este vazut în casa lui Marilyn

John Kennedy nu avea cum sa se implice. Era presedinte. Asa ca greul a ramas tot pe Robert. Timp de douazeci si trei de ani, pâna la ancheta lui Olgiati, s-a stiut ca, în zilele de 4 si 5 august 1962, Robert Kennedy s-ar fi aflat la San Francisco, la sute de kilometri de locul tragediei. "Ei bine - sustine Christopher Olgiati - detin unsprezece marturii care releva ca el a fost prezent, în acest rastimp, în Los Angeles". "Urechi" bine informate au depus marturie ca Robert ar fi fost vazut, în perioada cu pricina, nu numai în vila cumnatului sau, Peter Lawford, ci si în apartamentul fostei sale iubite.
Marturiile în cauza sunt sustinute si de camerista actritei, Eunice Murray, care, la cei optzeci si trei de ani la care ajunsese, declara ca "pâna acum n-am îndraznit sa vorbesc dintr-un sentiment de onoare pentru biata Marilyn, dar m-am hotarât. Nu vreau sa duc acest secret teribil cu mine în mormânt. Sper ca timpul, care iarta totul, sa ma absolve de vina".
ata ce îsi aminteste, dupa mai bine de doua decenii, venerabila doamna Murray:
"Robert a sosit la noi în primele ore ale dupa-amiezii de 4 august si i-a deschis chiar Marilyn. S-au îmbratisat îndelung, apoi au stat împreuna pe marginea piscinei. Se gatise anume pentru el si parea fericita cum nu o mai vazusem de multa vreme. Am iesit dupa cumparaturi - îsi aminteste Eunice -, nu voiam sa le deranjez intimitatea cu prezenta mea. Când m-am întors, o ora mai târziu, domnul Kennedy nu plecase. Dar sarmana Marilyn arata de ti se rupea inima. Dar mai târziu aveam sa înteleg ce se întâmplase între ei, pentru ca la un moment dat am auzit-o pe Marilyn tipând disperata si pe Robert încercând s-o linisteasca. Apoi am vazut-o la picioarele lui repetând printre sughituri: Nu ma poti lasa astfel! Nici o femeie din lume nu-ti poate oferi ce-ti ofer eu! Domnul Kennedy cauta sa se desprinda. Trebuie sa fii tare! Se straduia el s-o convinga. Încearca sa ma întelegi." Scena era dramatica, mai spune camerista. Robert voia s-o îndeparteze, dar Marilyn îi cuprindea si mai strâns genunchii.

Discutii aprinse si fuga lui Robert

Atunci a intervenit garda personala a lui Robert, i-a despartit, si acesta a fugit ca un hot. Biata fata a ramas ca paralizata". De aici încolo lucrurile se precipita. Cum Marilyn Monroe nu dadea semene de calmare, cineva (a ramas o enigma pentru totdeauna cine anume) a chemat telefonic un medic. Dar nu pe Greenson, psihiatrul casei, si nici pe medicul curant. Necunoscutul, care s-a recomandat a fi medic, i-a administrat actritei o doza puternica de sedative. Netinând cont, probabil nu era la curent, ca Marilyn înghitise deja o mare cantitate de "pilule si pastile", care, prin însumare, puteau deveni fatale.

"Vad totul clar - marturiseste în continuare camerista. Dramaticul episod cu Robert se sfârseste în jurul orei 4 dupa-amiaza. Medicul ramâne în casa pâna la ora cinci. S-o supravegheze. Apoi a plecat. Marilyn atipeste pâna la ora sase. Când se scoala, pare stapâna pe ea. La ora sapte si treizeci de minute îl suna din pat, la telefon, pe Jos Di Maggio junior, fiul fostului ei sot. Care, cum a spus mai târziu, nu a distins nici o nota disperata în tonul fetei. Marilyn parea tonica si spirituala".

Christopher Olgiati insista: "Si totusi, se stie, ca o jumatate de ora mai târziu, adica pe la ora opt seara, Marilyn îl cheama la telefon pe Peter Lawford pentru a-i încredinta un nelinistitor mesaj de adio. Ce s-a întâmplat între orele sapte si treizeci de minute si opt?". Camerista este aproape convinsa:

"Cred ca în aceea jumatate de ora Marilyn a luat înca o doza de somnifere pentru a dormi mai bine, cum obisnuia de fapt. Adaugate la sedativele anterioare, care probabil nu îsi facusera înca efectul, medicamentele s-au transformat în otrava. Asadar, sunt convinsa ca Marilyn nu a avut intentia sa se sinucida. Pur si simplu nu a calculat bine dozele de sedative. Asta-i adevarul".
Ce s-a întâmplat în continuare? Pâna la ancheta jurnalistica întreprinsa de Olgiati, s-a sustinut ca Marilyn Monroe s-ar fi aflat, în noaptea cu probleme, în apartamentul ei din Los Angeles, doar cu camerista. Se mai sustinea ca în jurul orei trei si jumatate, dimineata, pe 5 august, aceasta fusese gasita de Eunice Murray fara viata în patul ei.

Marilyn ameninta si Robert se întoarce

Cu totul neadevarat! a încercat sa demonstreze Olgiati. Potrivit acestuia, lucrurile au avut cu totul o alta desfasurare. Dupa discutia la telefon cu Marilyn Monroe, de la opt seara, Peter Lawford îl suna pe cumnatul sau, Robert Kennedy, pentru a-l pune în tema cu evolutia îngrijoratoare a evenimentelor din apartamentul acesteia. Se pare ca amândoi au intrat în panica. Speriati mai ales de faptul ca, în situatia disperata în care se afla, Marilyn Monroe ar fi putut sa-si puna în practica amenintarea cu conferinta de presa în cadrul careia, asa cum spusese, avea sa dezvaluie lumii întregi, pentru a se sti, legaturile ei amoroase cu fratii Kennedy; care, acum, erau cei mai influenti barbati politici ai vremii - presedinte al Statelor Unite ale Americii si, respectiv, ministru al Justitiei. S-ar fi declansat un adevarat cataclism mediatic daca actrita ar fi reusit sa-si duca la bun sfârsit intentia. Trebuia oprita cu orice pret. Panicati, deci, cei doi cumnati au hotarât sa actioneze. Pentru aplanarea cât de cât a lucrurilor, si-au zis ca e nevoie, în primul rând, sa ia legatura cu Marilyn Monroe pentru a o convinge sa taca. Cu ce pret? Nu stiau. Dar trebuia sa faca ceva.

Asa se face ca în jurul orei zece, în seara dramatica, Robert Kennedy si Peter Lawford suna la usa apartamentului acesteia. Din pacate, atât pentru cei doi, cât si pentru Marilyn Monroe, actrita era deja în coma. Deruta s-a amplificat. Se spune ca, simtindu-se în buna parte responsabil de starea în care se afla femeia pe care o iubise cu adevarat, Robert Kennedy adopta, din instinct probabil, o atitudine de înteles.

Marilyn trebuia salvata. Se mai afirma, printre altele, ca la capatâiul actritei se afla si un medic care, se presupune, chemase deja o ambulanta a salvarii. Faptul este confirmat de un angajat al societatii de ambulante în cauza care declara ca "putin înainte de orele unsprezece s-a primit un apel telefonic oarecum ciudat. Cineva solicita o ambulanta pentru transportul doamnei Monroe la spital, întrucât se simtea foarte rau". Datele sunt certe si incontestabile, spune Christopher Olgiati.

O urca în ambulanta, se razgândeste si o readuce acasa

Ceea ce s-a întâmplat în continuare pare de domeniul fantasticului. Dar Olgiati sustine, cu argumente mai mult sau mai putin plauzibile, depinde din ce unghi sunt privite, ca totul este autentic.

Asadar... Marilyn Monroe este urcata urgent în ambulanta, avându-l alaturi si pe Robert Kennedy. Se spune ca femeia mai respira înca în timp ce ambulanta o transporta în viteza spre spital. Nu se poate sti, desigur, la ce se gândea Robert privind-o ca hipnotizat pe Marilyn, care îl iubise enorm, si care acum se afla între viata si moarte.

S-a întâmplat, din nou, un lucru ciudat. Din motive necunoscute, ambulanta se întoarce brusc din drumul ei spre spitalul salvator, îndreptându-se spre locuinta actritei. Motivul? Enigma!
Christopher Olgiati este însa categoric: "Va puteti imagina ce urmari ar fi putut avea prezenta ministrului de Justitie alaturi de Marilyn moarta, la un spital. Presa ar fi facut explozie, ar fi fost un adevarat dezastru politic. Cineva, si noi credem ca Robert, a ordonat ca ambulanta sa se întoarca de unde a plecat. Si acolo s-a pus la cale tragica înscenare, binecunoscuta, potrivit careia Marilyn ar fi fost gasita de camerista, fara viata, la ora trei si jumatate noaptea.


http://www.historia.ro
 
Nu stiai de triunghiul asta amoros? Cica ar fi fost mai mult decat un triunghi. Marilyn Monroe participa si la orgii alaturi de fratii Kennedy. Si nu numai cu cei doi , ci si cu Edward Kennedy . La orgiile astea participa si Frank Sinatra, cu care frumosa actrita a avut o aventura tumultoasa. Exista documente FBI referitoare la aceste orgii, care au fost secretizate. Acum e de notorietate problema bolilor şi dependentei de medicamente si de alcool de care a suferit Maryn, ca s-a profitat de aspectul asta pentru a o mierli, e o chestie cat se poate de posibila si facila pentru cei care doreau sa stearga urmele acestor relatii incrucisate si nepotrivite cu familia Kennedy.
 
Paolo si Francesca

FRANCESCA DA RIMINI

...La rugămintea lui Dante, Francesca deapănă mai amănunţit tragica ei întîmplare. Paolo o vizita adesea, fără ca între ei să fie altceva decît lectura din aceeaşi carte: romanul Cavalerilor Mesei Rotunde. În acest roman se află şi episodul în care Lancelot, îndrăgostit de regina Ginevra, soţia regelui Arthur, îi mărturiseşte iubirea şi, îndemnat şi de majordomul Galeot (care le şi prilejuise întîlnirea), o sărută. În casta lor lectură, sub care sentimentul reciproc mocnea tăinuit, Francesca şi Paolo vor ajunge şi la acest pasaj. S-o ascultăm pe ea povestind...:
"Pe cînd tihniţi citeam, ca-n alte rînduri, / de Lancelot, şi fiorul ce-l cuprinse, / singuri eram, şi fără alte gînduri. // Cititu-ades obrajii ni-i aprinse, /şi ochii se-ntîlniră-n căutare: // dar un pasaj anume ne învinse. // Citind despre rîvnita sărutare / ce-ndrăgostiţii-n zîmbet şi-o dădură, / el, ce pe veci cu mine-o soartă are, // de freamăt plin, mă săruta pe gură. / Fu, cartea, Galeot, şi cel ce-o scrise! / Şi n-a mai fost nici zi şi nici lectură".
Ce se petrecuse în acea zi din anul 1285? Francesca îi spusese, la început, lui Dante: "Pe noi, ce lumea-am înroşit-o-n sînge...". Pe scurt, soţul ei, Gianciotto, a surprins îmbrăţişarea şi i-a înjunghiat pe amîndoi. Sufletele lor, încărcate de păcatul adulterului, ajung astfel în viforul fără de sfîrşit al infernului.

E doar "poveste" aici? Nu. Trebuie să dăm curs îndemnului chiar al lui Dante, din cîntul IX: "Voi, cei deprinşi cu-a' gîndului strădanii, / scrutaţi învăţătura ce s-ascunde / sub vălul fin al versurilor stranii!"
Se degajă, din istoria Francescăi, care nici sub cazna divină nu se dezice de iubirea ei, o înaltă idee despre om. O enunţ cu cuvintele lui Francesco de Sanctis: "Luat în el însuşi şi izolat, spiritul posedă o forţă nemărginită, care nu poate fi înfrîntă nici de Dumnezeu, acesta neputînd face în aşa fel ca spiritul să nu creadă, să nu simtă şi să nu vrea ceea ce crede, simte şi vrea. Nu există nici o biată femeie, oricît de mică la suflet, care să nu simtă în ea o putere infinită atunci cînd e cuprinsă de pasiune. Te iubesc şi te voi iubi mereu; iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu! - şi mai bine cu tine în infern, decît fără tine în paradis! Acestea sunt blestemele elocvente care se revarsă dintr-o inimă pătimaşă şi prin care timida Julieta a lui Shakespeare, ca şi nobila Francesca, devin eroice".

Francesca e, aşa cum spunea De Sanctis "prima femeie a lumii moderne" pentru că ea este (îi aplic o vorbă a lui Noica): un om deplin. O fiinţă umană care, ca să spun simplu, se ia în serios, care-şi aplică sieşi gîndul lui Seneca: "omul e ceva sfînt pentru om" (homo res sacra homini). Francesca e supusă de destin, dar nu încovoiată. Ca şi Dante, ea e o personalitate paradoxală: e o vinovată fără vină. Francesca e din "familia" Manonei Lescaut, a Annei Karenina, a Doamnei cu căţelul, adică a acelor femei pentru care, după spusa biblică, "dacă dragoste nu e, nimic nu e". Dante o plasează în infern, dar o idolatrizează.
În două locuri, în Banchetul şi în Epistola către Cangrande della Scala, Dante avizează ca scrierile sale trebuie citite în 4 sensuri: literal, alegoric, moral şi anagogic (adică înalt spiritual, transcendent). Francesca. femeie reală din toate punctele de vedere, o depăşeşte în semnificaţii pe adorata şi mai mult legendara Beatrice (numele "Beatrice" înseamnă "cea dătătoare de fericire"). Ca şi Faust al lui Goethe, şi Dante putea striga: Ah, două suflete se zbat în mine! şi, identificîndu-se prin simpatie şi empatie cu trăirile şi atitudinea pătimaşei doamne din Rimini, şi-ar fi putut însuşi, avant la lettre, celebra butadă a lui Flaubert: Francesca c'est moi! - Francesca sunt eu!
Dar, poate, cel mai important lucru care este de spus e acela că episodul Francescăi e o ilustrare, tutto tremante, a ideii că LECTURA e hotărîtoare de destine.
Fraza aceea cu "cartea care a fost Galeot" - adică intermediar, mijlocitor între un bărbat şi o femeie (cuvîntul galeotto a rămas în italiană chiar cu sensul rău, de codoş), fraza aceea are o urmare peste timp, ca-ntr-un joc de oglinzi. Să recapitulăm: în romanţul Cavalerilor Mesei Rotunde, Lancelot o săruta pe Ginevra. Francesca şi Paolo citesc acest pasaj şi cartea "acţionează" ca un "catalizator" al trăirilor lor, îndemnîndu-i să şi le exteriorizeze. Peste vreo 600 de ani, în anul 1876, o tînără doamnă foarte scrobită, din lumea bună, îl are în vizită pe un poet cam jerpelit. Iată cum îl descrie chiar ea: "prea cărnos la faţă, nebărberit, cu dinţi mari galbeni, murdar pe haine şi îmbrăcat fără nici o îngrijire". Cei doi lucrează împreună, "per diletto", vorba lui Dante, la un...Dicţionar etimologic al limbii române! La un moment dat: "pe neaşteptate, nu însă într-o pasiune de moment, ci pe cînd eu, întoarsă spre el, vorbeam cu vioiciune, el mă sărută, şi eu îl lăsai fără să mă opun... El mă întrebă dacă am un Dante, apoi se ridică, îl căută şi-mi citi foarte vesel celebrul pasaj din Infernul...".
Femeia se numea Mite Kremnitz, era cumnata lui Titu Maiorescu (ce am citit e din amintirile ei traduse în româneşte de Paul Zarifopol), iar poetul se numea Mihai Eminescu.

---------------------------
Pe scurt, Francesca da Polenta fiica lui di Guido Minore domn de Ravenna si Cervia este data drept sotie de tatal sau lui Giovanni Malatesta (zis Giangiotto Johannes Zoctus - Giovanni schiopul) in anul 1275, din motive de strategii militare.
Tatal fetei este sfatuit sa nu dezvaluie identitatea mirelui ,decat dupa casatorie ,preintampinand astfel un refuz categoric. In locul mirelui este trimis fratele sau, tanar si frumos, Paolo. Francesca il crede viitorul ei sot, urmand ca mai apoi sa descopere amara realitate. Casatoria a fost facuta prin procura, era o practica folosita in acele vremuri.
Parea resemnata, Francesca, a avut si o fica de la sotul ei, dar Paul, care avea mosii in apropiere de Gradara ,vizita des cumnata , parandu-i rau, poate ,ca a participat la siretlicul parintilor.
Astfel ,in una din acele zile ,sunt surprinsi de sotul gelos. Legenda spune ca Francesca se interpune intre spada sotului si Paul, fiind omorati amandoi.
Asa zisii amanti strabat iadurile impreuna fiind vinovati de adulter. Asa au ramas in constiinta populara, dar lumea ii admira si viseaza alaturi de ei, considerand iubirea lor curata si fara pata.
ps: in fiecare saptamana miresele dau buzna sa-si faca albumul la castel, se vede ca nu sunt superstitioase, ca la cum s-a sfarsit povestea asta de dragoste?
 
Iubire interzisă: Regele Mihai cu moştenitoarea Imperiului Malaxa



Una dintre cele mai frumoase idile ale epocii interbelice a fost cea dintre Irina, fiica industriaşului Malaxa, şi Principele Mihai.

În vara anului 1938, când cei doi s-au cunoscut, nici unul nu împlinise 18 ani. Erau la prima dragoste şi auspiciile păreau fericite, atât Carol al II-lea, cât şi Nicolae Malaxa încurajând relaţia. Abdicarea Regelui Carol al II-lea în toamna anului 1940 l-a adus pe Mihai pe tronul rămas liber.

Relaţia Prinţului redevenit Rege al României cu Lulu Malaxa s-a rupt din raţiuni de stat şi din influenţele familiei. Lulu Malaxa s-a căsătorit cu medicul George Emil Palade, au emigrat în SUA şi s-a stins din viaţă la numai 48 de ani, în 1969, cu cinci ani înainte ca soţul său să primească Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină. Irina şi George Palade au avut doi copii, Georgia Palade Von Dusen si Philip Palade, deveniţi moştenitorii averii Malaxa, confiscate de legionari şi naţionalizate de comunişti.

Regele Mihai I îşi aminteşte cu emoţie prima sa dragoste. Dacă este să dăm crezare înţelepciunii populare, aceasta nu se uită niciodată.

Până s-o cunoască pe Lulu Malaxa, prinţul Mihai era fascinat doar de maşini, puşti de vânătoare şi cai de rasă. Când în vara anului 1938 a zărit-o pentru prima dată într-o staţiune de pe litoralul Mării Negre pe fata celebrului industriaş, pasiunile prinţului au trecut în plan secund. Părea vrăjit de bruneta zveltă, cu profil grecesc, de camee. Avea şi de ce.

Cei care au cunoscut-o în epocă spun că Lulu Malaxa era o adolescentă cultivată, avea o fire deschisă şi romantică şi părea a fi foarte tandră şi caldă în relaţia cu prinţul Mihai. Tinerii au devenit foarte repede de nedespărţit, erau văzuţi adeseori în aceeaşi maşină, dar şi la hipodrom, pe terenul de tenis sau la bazinul de înot. Prinţul a început să-şi invite iubita la castelul Peleş din Sinaia. Ajungeau acolo cu automobilul favorit al lui Mihai, un Alfa Romeo care putea atinge şi 120 kilometri pe oră. Presa vremii a relatat că Mihai a rugat-o pe Lulu să-l însoţească la o vânătoare de lupi, iar ea a dat curs acestei invitaţii.

Mihai părea îndrăgostit lulea, îi cânta iubitei la pian piese din Bach, Brahms, Mozart şi Debussy, compozitorii săi preferaţi.

Simpatizaţi de presă, încurajaţi de familii

Dacă pe atunci ar fi existat paparazzi, probabil că ne-ar fi parvenit astăzi numeroase fotografii cu celebrul cuplu. Presa vremii a consemnat relaţia cu moderaţie şi rezervă, aproape că a protejat-o. Relatările sunt puţine şi decente. Idila de la Bucureşti a ajuns şi în paginile presei străine. Cei doi tineri erau descrişi admirativ de cotidianul "The Palm Beach Report": "El, inalt şi blond, iar ea, subţirică, brunetă, cu un splendid profil de grecoaică, fac un cuplu atât de contrastant…"

Lumea părea să fie doar a lor, dar relatările ulterioare ale poveştii amintesc de supravegherea din umbră a celor doi îndrăgostiţi de către Regele Carol al II-lea. Acesta dorea ca prinţul Mihai să stea cât mai departe de politică şi vedea în fiul său un rival. Nici Malaxa nu avea nimic împotriva unei relaţii care putea da alt curs relaţiei sale, şi aşa destul de bune, cu Casa Regală.

Nu este un secret că Nicolae Malaxa a ajuns să deţină cea mai mare avere din epocă şi datorită sprijinului masiv acordat de stat, sub formă de credite şi comenzi. Guvernul i-a acordat credite de stat, iar apoi i-a cumpărat producţia. Presa vremii afirma că au fost ani în care 98% din producţie era livrată către stat, profiturile obţinute atingând rate între 300 şi 1.000%, iar o parte din acestea s-au întors la rege sub formă de donaţii şi acţiuni.

Cel mai vehement contestatar al relaţiei dintre Carol al II-lea şi Malaxa a fost Constantin Argetoianu, premier vreme de două luni în 1939. Dacă Regele şi Malaxa păreau mulţumiţi de idila copiilor, nu acelaşi lucru se putea spune şi despre mama prinţului Mihai, prinţesa Elena, care-şi dorea o parteneră cu sânge albastru pentru unicul său fiu.


08_mihai_si_lulu.jpg

"El, inalt şi blond, iar ea, subţirică, brunetă, cu un splendid profil de grecoaică fac un cuplu atât de contrastant…"
THE PALM BEACH REPORT, cotidian



Istoria şi intrigile dau totul peste cap

Brusca abdicare a lui Carol al II-lea, la 6 septembrie 1940, la doar câteva zile după pierderea unei importante părţi din Ardeal către Ungaria, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, a schimbat decisiv cursul acestei poveşti de dragoste. Puterea efectivă a fost preluată de generalul Antonescu, dar prinţul Mihai a devenit Mihai I de România şi a urcat pe tron.

Şi Nicolae Malaxa, acest "Krupp al României", a căzut în dizgraţie. În luna mai a anului 1941, a fost acuzat de colaborare cu legionarii şi i s-au confiscat uzinele. Regele Mihai a fost influenţat decisiv să răcească şi să rupă relaţia cu Lulu Malaxa de către cele două femei care i-au marcat viaţa, mama sa, Elena, prinţesă de Grecia şi mătuşa sa, prinţesa de Spoleto, ulterior ducesă de Aosta. Antipatia constantă a acestora pentru Lulu Malaxa a fost foarte bine ambalată în "raţiunile de stat" potrivit cărora un rege avea datoria să caute să întemeieze o familie cu o femeie de rangul său.

ŞANSA UNEI NOI IUBIRI

Din cauza unor probleme de sănătate, Lulu ajunge să-l cunoască în cursul anului -1949 pe medicul George Emil Palade

În 1949, Lulu împlinise 20 de ani, George Emil Palade avea 29. Născut la Iaşi, fiul unui profesor de filosofie şi al unei învăţătoare, Palade avea deja o carieră promiţătoare în medicină internă, cu un doctorat în anatomie microscopică absolvit în 1940, la numai 28 de ani, sub îndrumarea a două somităţi medicale Francisc Rainer şi Andre Boivin, profesori de anatomie şi biochimie.

Au emigrat în SUA

Lulu Malaxa şi George Emil Palade s-au căsătorit în acelaşi an, potrivit biografiilor medicului român. Presa din zilele noastre susţine eronat că această căsătorie s-ar fi încheiat în 1946, an în care, de fapt, soţii Palade au emigrat în SUA. Şi Nicolae Malaxa s-a descurcat bine. După război, pe motiv că a fost persecutat de Antonescu, a reuşit să-şi transfere lichidităţi importante în SUA. Dar minunea n-a durat mult.

La naţionalizarea din iunie 1948, lui Nicoale Malaxa i-au fost confiscate toate proprietăţile şi a devenit angajat într-una din fabricile sale. Trimis într-o delegaţie comercială la Viena, Malaxa a refuzat să se întoarcă în România comunistă. A plecat în SUA şi s-a stabilit la New York, cerând drept de rezidenţă permanentă.

În ţară a fost acuzat în contumacie de colaborare cu Garda de Fier şi a fost condamnat la moarte pentru crime de război. După descoperirea trecutului său politic, industriaşul român a fost acuzat public de colaborare cu Garda de Fier, iar autorităţile americane au încercat să-l deporteze. N-au mai avut pe cine, fiindcă Nicolae Malaxa a murit în 1965.

Lulu a murit la 48 de ani

Nicolae Malaxa a fost fericit să fie aproape de fiica sa, pe care a divinizat-o, şi de ginerele său. A fost şi un bunic împlinit, având prilejul să-şi vadă adesea cei doi nepoţi, Georgia Palade Von Dusen si Philip Palade. La patru ani după moartea tatălui său, Lulu Malaxa a fost răpusă de o boală care nu-i dădea de mult timp pace. Avea numai 48 de ani.

Abia în 1974, George Emil Palade avea să primească premiul Nobel pentru medicină. Nu pentru România, ci pentru SUA, stat al cărui cetăţean devenise.

MOŞTENIRI

Ce au primit urmaşii lui Nicolae Malaxa

După revoluţie, cei trei nepoţi ai lui Nicolae Malaxa - Georgia Palade von Dusen Palade, Theodore Palade şi Loreen Malaxa - au primit de la statul român titluri de peste 310 milioane de dolari la Fondul Proprietatea, în schimbul tuturor proprietăţilor confiscate de comunişti celebrului lor bunic.

Despăgubirile au fost acordate astfel: 622,5 milioane lei pentru Uzina Faur (fosta uzină Nicolae Malaxa, fostă 23 August), 384,7 milioane lei pentru Uzina Republica şi 73,3 milioane lei pentru Combinatul Siderurgic Reşiţa.


http://www.evz.ro/detalii/stiri/iub...u-mostenitoarea-imperiului-malaxa-939934.html
 
Jules Verne si Luiza din Carpati



Numele Cetăţii Colţ, de la marginea Munţilor Retezat, a ajuns în toată lumea, în paginile unei cărţi. Jules Verne a scris despre ea în ,"Castelul din Carpaţi''. Şi nu numai titlul romanului are legătură cu România. Cine şi-ar fi închipuit că Jules Verne a iubit o româncă din Homorod, de focul căreia s-a stins, şi de dragul căreia a scris această carte de succes! „Castelul din Carpati”, reprezinta o exceptie intre scrierile lui Jules Verne, fiind de fapt o poveste de dragoste. Se pare ca Jules Verne a calatorit in Transilvania, unde a cunoscut o tanara de 17 ani, Luiza Teutch, ce a fost pentru romancier un adevarat refugiu sentimental.Singura urma a acestei povesti de dragoste este insa, doar romanul amintit, nici biografii lui Verne nedetinand prea multe informatii in acest sens. Personajele si numele locurilor din roman pot fi cu usurinta identificate ca fiind din zona Cetatii Colt, mai mult, grafica din primele aparitii a cartii (editia Hetzel) reda izbitor silueta cetatii. Despre tanara Luiza, pe care Verne o numeste in scrieri „unica sirena” se cunosc cateva amanunte. Ea a fugit de acasa chiar inainte de nunta ei, si ea este cea care il insoteste pe romancier in calatoriile sale din Transilvania. Idila dintre cei doi, se pare ca s-a consumat la poalele cetatii unde a existat o cocheta cabana, numita „Casa vanatorilor”, unde cei doi indragostiti s-au stabilit o perioada.Dupa mai multi ani, la interventia parintilor, Luiza nu scapa totusi de o casatorie aranjata, mirele fiind Gustav Muller, un barbat cu 16 ani mai tanar decat Verne. Se cunoaste ca aceasta situatie agraveaza iremediabil perioada neagra si ciudata pe care scriitorul tocmai o traversa, perioada cauzata printre altele de moartea mamei sale, a editorului sau - cel mai bun prieten, si de un atentat a carui victima este, ramanand infirm. Dragostea celor doi iubiti s-a consumat apoi in scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A ramas insa vie pentru scriitor.Povestea castelului are, cumva, un final. in 1944, intr-o familie din Bucuresti, intr-un scrin, sunt gasite cateva scrisori. De la Jules Verne catre Luiza. Epistole de dragoste, pe care preafrumoasa femeie le-a lasat nepoatelor ei. Urmasii ei (familia Luciei Angela Dudescu) pastreaza si alte daruri despre care spun ca sunt de la Jules Verne - un ceas cu pendul, doua machete ale iahturilor scriitorului si cateva volume din ,"Calatorii extraordinare.

http://pandhoraa.blogspot.com
 
ISTORII DE AMOR Maria, soţia lui George Enescu, şi-a turnat acid pe faţă, de dorul lui şi al lui Nae Ionescu.


Una dintre cele mai excentrice prezenţe din viaţa mondenă a începutului de veac XX a fost, cu siguranţă, Maria Cantacuzino, considerată pe drept cea mai frumoasă prinţesă aristocrată a vremii. Prietenă apropiată a reginei Maria, ea s-a iubit cu prinţul Mihail G. Cantacuzino, cu filosoful Nae Ionescu şi cu muzicianul Dinu Lipatti, pentru ca mai târziu să devină soţia marelui compozitor George Enescu.

Născută în 1878 într-o familie de boieri moldoveni din Tescani, tânăra timidă cu părul negru-arămiu, înaltă şi cu râs cristalin, a fost cerută de soţie, la 18 ani, de un boier muntean din marele clan al Cantacuzinilor, Mihail.

A visat mult la această căsnicie, dar mariajul a existat doar pe hârtie. Pentru Maruca, cum o alintau toţi, ochii nu s-au mai uscat deloc după ce a descoperit că acesta iubeşte mai mult vinul şi domniţele de consumaţie, în contrast cu dragostea ei timidă.

Şi-a prins soţul inşelând-o cu sora ei



Mai mult, pe parcursul relaţiei lor îşi prinde soţul în pat cu sora ei, Nellie. Acest lucru o determină să ceară divorţul, dar Mihai o imploră să-l ierte măcar de dragul celor doi copii pe care îi făcuseră împreună. Nu poate să se despartă decât psihic de el şi decide să rămână sub acelaşi acoperiş.

La puţin timp după această ruptură, Mihai Cantacuzino moare într-un accident de maşină, tragedie care o face pe Maruca să o ia pe altă cale şi să i se deschidă apetitul pentru aventură.

„Anturajul select a făcut-o să beneficeze de cea mai înaltă instruire în spiritul filosofiei şi al artei. Aşa l-a cunoscut de fapt pe marele Nae Ionescu, alături de care a trăit o iubire devastatoare”, povesteşte istoricul Dan Falcan. Filosoful a rămas impresionat de vitalitatea ei, deşi era cu zece ani mai în vârstă.

A încercat să se sinucidă de mai multe ori

Prietenia lor, nota prinţesa, era una „eterică, în domeniul transcendental al spiritului”, dar nu excludea dintre calităţi virilitatea lui. Relaţia lor nu a fost una lipsită de precipitaţii, deşi s-a consumat vreme de şapte ani.

Între timp, viaţa ei sentimentală lua foc, astfel că, în acelaşi timp se îndrăgosteşte la prima vedere, într-o noapte de Revelion, de marele George Enescu, chemat să cânte la curtea reginei Maria şi a lui Ferdinand.

Biografii muzicianului spun că acestuia nu i-a picat tocmai bine să fie muzician la curtea prinţesei din Sinaia, cu atât mai mult cu cât, în acea vreme el era considerat doar un simplu lăutar. Deşi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea, Enescu este nevoit să plece în Franţa după terminarea războiului.

Un alt motiv de depresie pentru prinţesă, pe lângă despărţirea de Nae Ionescu. Aşa ca, imediat, Maruca decide să se sinucidă turnându-şi acid pe faţă.

Un gest extrem şi greu de înţeles, mai ales că era obsedată de frumuseţea ei. “Fiecare apariţie a Mărucăi era un adevărat spectacol de feminitate. Cu toate astea, una dintre marile ei manii era aceea de a sta pe întuneric. Nu a fost prima dată când a încercat să se sinucidă. A fost urmărită parcă de blestemul sinuciderii tatălui său, fapt care i-a declanşat aceste stări depresive”, explică Falcan.

Dupa tentativa ei de sinucidere, Enescu s-a întors de urgenţă la Bucureşti, acolo unde a cumpărat o casă, pe Calea Victoriei, în care i-a fost alături. Între timp, in 1937, s-au căsătorit.

Copiii l-au renegat pe Enescu

“O slujbă religioasă sfinţi căsătoria lor, în prezenţa Cellei Delavrancea, ca martoră, în noua lor locuinţă, un apartament într-un imobil cu vedere spre Cişmigiu. Preotul începuse slujba, când deodată s-a deschis uşa apărand Alice, fiica Marucăi. Făra a saluta preotul, a sărutat-o pe maică-sa, apoi uitându-se prelung la Enescu care-i întindea mana, i-a întors spatele şi a plecat trântind uşa.
Alice îl detesta pe Enescu, considerându-l, prin originea sa modestă, nedemn de a se căsători cu o prinţesă”

Ilie Kogălniceanu – „Destăinuri despre George Enescu”

În ciuda statutului, ea dezvoltă mai multe relaţii extraconjugale cu oameni din lumea muzicii, precum Dinu Lipatti, după cum vorbesc cronicarii acelor vremuri. Enescu o iubea, însă, orbeşte şi trecea cu vederea toate aceste escapade amoroase ale prinţese.

Enescu merita mai mult de la Maruca, pe care o iubea sincer şi curat. Ea a mai clacat în timpul relaţiei, dar el se făcea că nu vede, nu aude. Exact ca în cazul relaţiei dintre Eminescu şi Veronica Micle!”, explică istoricul Dan Falcan.

Au renunţat amândoi la România şi s-au mutat la Paris, acolo unde compozitorul şi moare. Slăbit şi pe jumătate paralizat el a rămas lucid până în ultima clipă. Maruca moare 13 ani mai târziu în Elveţia, însă amândoi sunt îngropaţi în acelaşi cimitir din Paris.

http://www.adevarul.ro/locale/bucur...ul_lui_si_al_lui_Nae_Ionescu_0_430156998.html
 

Cine n-a ascultat la o carciumioara,undeva spre dimineata ,melodia Zaraza,a trait degeaba :D: Desi melodia " îi aparţine lui Benjamin Tagle Lara, şi este un tango specific Uruguayului, devenit celebru, ea a fost preluata de compozitorii români din acea perioadă: superbul tango "Zaraza" răspândind pasiune cântat de melodioasa voce a lui Cristian Vasile, chiar el protagonist al legendei legate de Zaraza ."

O legenda despre iubire,intriga,crima .....

Se spune că Zaraza, sau Zarada (în limba romani „zarada” înseamnă „cea minunată””), cum mai este cunoscută, pe numele său Rada Moldoveanu, era fiica unui boier grec şi a unei ţigănci. Unele cronici ale vremii o descriu ca o ţigancă cu un şarm ieşit din comun, care atrăgea cu mersul său uşor lasciv şi cu hainele în culori tari, fiind nelipsită din localurile de noapte ale Bucureştiului. Era cunoscută şi prin răceala pe care o afişa, şi prin faptul că nu se îndrăgostea niciodată.
Alte mărturii spun că era doar o fată fermecătoare, care avea aceeaşi „problemă” ca şi în cazul variantei cu dama de consumaţie: nu se îndrăgostea niciodată! Iar de aici legenda îşi urmează cursul unic, în amândouă „cazurile”. Într-o seară de vară, Zaraza a auzit o melodie şi a lăcrimat. Se spune că aceea a fost clipa care „i-a dezgheţat sufletul”, ea îndrăgostindu-se iremediabil de celebrul Cristian Vasile. Şi pentru ca totul să fie pe potriva „caracterului telenovelistic” al ţării de unde provenea melodia, în legendă apar personaje intrigante, care distrug sufletele celor doi îndrăgostiţi.

Povestea mai spune că celebrului cântăreţ Zavaidoc, care se simţea ameninţat de de succesul lui Cristian Vasile i-ar fi încolţit în minte ideea de a-l elimina pe concurent, însă Burilă (capul bandei care îl proteja pe Zavaidoc) refuza să îl omoare pe Cristian, pe motiv că îi plăcea melodia “Zaraza”! Burilă ar fi pus însă la cale un plan mult mai crunt: uciderea Zarazei!

Într-o seară de toamnă, la numai doi ani după ce cunoscuse iubirea adevărată, cea despre care nu se ştia exact dacă este damă de consumaţie sau...exemplu de virtute, ţiganca care cucerise întreg Bucureştiul de atunci este ucisă de către Burilă. Iar despre Cristian Vasile se spune că ar fi încetat să mai cânte, dorul nesecat de iubita lui Zaraza fiind foarte . Unele cronici chiar povestesc despre faptul că cenuşa Zarazei ar fi fost furată şi înghiţită de către Cristian Vasile, iar apoi cântăreţul s-a făcut nevăzut!

Povestea nu se sfârşeşte, deoarece pentru însetaţii de „mistere ale Bucureştiului”, este un nesecat izvor de variante şi supoziţii. Unii au încercat să demonstreze că povestea nu poate fi reală. Se pare ca Cristian Vasile nu ar mai fi putut cânta din cauza unor noduli care i-au afectat corzile vocale, iar Zaraza, fiind de origine rroma, ar fi trebuit să fie îngropată, şi nu incinerată, cum spune legenda.

Alte voci susţin că legenda ar fi fost reală, dar nu cu aceşti protagonişti. Totuşi, ar fi existat în perioada interbelica o prostituată de lux, extrem de frumoasă, care a murit foarte tânară, ucisă de un om plătit de un admirator, iar lăutarul care era îndrăgostit de ea i-ar fi inghiţit cenuşa.

Cert este că totul a rămas o fermecătoare legendă urbană, care s-a transformat, cu timpul în scenarii de filme sau romane, iar întrebarea dacă frumoasa Micului Paris a existat sau nu poate că nici nu are nevoie de răspuns. „Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza...”.









 
Back
Top