• Forumul vechi a fost pierdut. Nu mai putem recupera continutul vechi. Va invitam sa va inregistrati pentru a reface comunitatea noastra!

Lucifer este Antihristul, NU Satana!

adrian_nicolae

Prieten
Joined
Nov 7, 2009
Messages
5,234
Reaction score
0
Lucifer si Satan sunt două fiinţe complet diferite.

Conform Bibliei

Isaia 14:1 Dar Domnul Se va milostivi de Iacov (Iacov este redenumit "Israel" în Geneza 32:28)şi va alege încă o dată pe Israel şi îl va statornici în pământul lui. Cei străini (care nu sunt evrei) se vor alătura lor şi se vor uni cu casa lui Iacov (Israel).

Isaia 14:2 Pe popoare le va lua şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni peste apăsătorii lor.

Isaia 14:3 Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri şi de amarnica ta robie în care ai fost,

Isaia 14:4 Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului(Lucifer) şi vei zice: "Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru!

Isaia 14:5 Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători!

Isaia 14:6 Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare! Compara Apocalipsa 13:7 Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.

Isaia 14:7 Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie.

Isaia 14:8 Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: "De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!"

Isaia 14:9 Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului.

Isaia 14:10 Toţi iau cuvântul şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă".

Isaia 14:11 În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău. (în cazul în care Lucifer putrezeste în mormânt, văzând cum îngerii nu pot muri (Luca 20:35 Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită.
20:36 Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.), atunci Lucifer nu poate fi un înger, de aceea el trebuie să fie un om muritor)

Isaia 14:12 Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
Compara Iov 2:1 Şi iarăşi au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfăţişeze înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei să se înfăţişeze înaintea Domnului. De asemnea compara Apocalipsa 12:4 Iar coada (Satana) lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ(îngerii căzuţi care s-au răzvrătit). Apocalipsa 12:7 Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Apocalipsa 12:8 Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Apocalipsa 12:9 Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. Deci, Satana nu a fost singurul care a fost aruncat, sau căzut din cer.


Isaia 14:13 Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. (De ce este Lucifer pedepsit pentru a spune, că el va sui în cer, dacă el era deja acolo?)

Isaia 14:14 Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi". Compara 2 Tesaloniceni 2:3 Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, 2 Tesaloniceni 2:4 Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept Dumnezeu. si Apocalipsa 13:5 Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. Apocalipsa 13:6 Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer.

Isaia 14:15 Si acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!

Isaia 14:16 Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: "Oare acesta este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?"

Isaia 14:17 Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul robilor săi?"

Isaia 14:18 Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său.

Isaia 14:19 Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preţ, ca rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare.

Isaia 14:20 Tu nu te vei pogorî în mormânt (El nu va fi unit cu ei în mormînt, căci el a fost aruncat afară din mormântul lui Isaia 14:19. Compara Apocalipsa 13:3 Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară.) căci tu ai pustiit pământul tău şi pe poporul tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi!

Isaia 14:21 Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice şi să cucerească pământul şi să umple de ruine faţa a tot pământul.

Isaia 14:22 "Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele Babilonului şi pe cei care au mai rămas: şi mugurii şi mlădiţele, zice Domnul.

Isaia 14:23 Acolo va stăpâni ariciul şi va fi mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul Savaot.

Isaia 14:24 Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: "Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla!

Isaia 14:25 Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. Şi robii vor fi liberaţi de jugul lor şi umerii de povara lor".

Isaia 14:26 Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile!

Isaia 14:27 Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc?

Aceste pasaje se referă la regele Babilonului, Lucifer; Antihristul: un om care părea atotputernic, dar care a fost coborâtă la locuinţa morţilor "Hell".
Lucifer înseamnă "luceafărul de dimineaţă"(un epitet al planetei Venus). Acesta a fost numele dat la apariţia zori a planetei Venus, care vesteste lumina zilei. Acest asupritor (Isaia 14:4 ) care este imaginea luceafarului de dimineata (Planeta Venus) care se ridica in zori ca strălucitoare a stelelor, stralucirea lui Jupiter şi Saturn, dar numai până când soarele apare . În acelaşi fel, Antihristul va veni ca o lumină falsă, dar va dura doar temporar pana cand adevaratul Fiu (Ioan 8:12 Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii) apare.

Satan ("adversar") are multe nume, dar "Lucifer" nu este unul dintre ele. El este numit "acuzator", "înger de lumină" "Belzebut", "Belial", "Deceiver", "Diavolul", "Dragon", "Enemy", "Evil One", "tatăl minciunii", "dumnezeu de această vârstă "," domn al puterii văzduhului "," printul acestei lumi "," criminal "," Şarpele "," ispititorul " .

Dar, nicăieri în Biblie numele de Lucifer nu i se aplică; deoarece Lucifer si Satan sunt două fiinţe complet diferite.


Sursa: http://www.unexplained-mysteries.com/forum/index.php?showtopic=201567&st=0
 
Mai Adita, in primul rand sursa nu-mi spune nimic, daca poti, incearca sa dai un link complet, sa videm mai in amanunt. In al doliea rand articolul e greoi si nu spune nimic concludent, sau asa percep io. In al treilea rand io stiu ca sunt tot un drac :D. Ca pacat suprem al necuratului l-as numi doar pe acela de a se iubi pe sine,excluzand orice, asta admitand ca ar exista, insa dupa cum am mai spus, cred ca e o inventie a oamenilor, un tap ispasitor pentru toate relele si nimic mai mult.

Admitand deci ca exista Lucifer sau Satana sau necuratu, sau cum mai vreti, iata ce mi se pare mai interesant (si e mult mai bine argumentat ):

http://forum-anti-christi.forumers.ro/t219-de-ce-este-isus-christos-lucifer
 
Pai tot un drac sunt :D :D :D Fac parte din aceeasi tabara :D

Nu mai pot citi ce e pe linkul ala :| :| :|
 
DIAVOLUL

Diavolul este privit ca o imagine a conflictului dintre om si realitatea istorica sau cea naturala. In sensul istoric al termenului, raul este conditionat de contextul social si de mintea umana ce are inclinatii spre fantastic. Prin urmare, actul de nastere al diavolului il reprezinta diferitele moduri de a percepe realul. La culturile primitive diavolul apare ca o transformare a demiurgului. In America centrala, demonul este forta malefica prezenta in ideologia dualista. Aceeasi viziune dualista o intalnim in demonologia iraniana care considera ca lumea demonica este predestinata unui autoconsum spre triumful binelui.(di Nola)
Existenta lui Satan,motivata de biserica prin suferinta si moarte, nu este altceva decat tiparul ancestral al opusului ( a se citi adversar). A fi adversar nu inseamna neaparat a fi raul in aceste conditii.Principala problema pe care n-a putut-o rezolva crestinismul : explicarea raului cosmic si istoric in raport cu vointa determinata a lui Dumnezeu;

Iata o gama variata a apelativelor si lista este departe de a se opri aici:
Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie au numit în felurite moduri pe diavol: “Duca-se pe pustie”, “întunecatul”, “stapânitorul mortii” (Evr. 2,14), “potrivnicul”, “mincinos si tata al minciunii” (Ioan 8,44), “cel viclean” (Matei 13,19), “urâtorul binelui”, “înselator”, “siret”, “vrajmas”, “ucigas”, “leu care racneste”, balaur”, “Belzebut” s.a.

Lumea sustine identitatea Lucifer-Satana. Dar, Lucifer nu apare mentionat in biblie decat o singura data : Isaia.14. 11-15
Satana, in schimb apare ca cel ce se opune lui Dumnezeu si ordinii lui si apoi sub denumirea cunoscuta de noi.Problema se pune astfel – Lucifer (aducatorul de lumina) se va afla in NT cu Iisus (noul aducator de lumina).Ca atare,Lucifer este aruncat si inchis in abis pentru a nu-si mai raspandi “lumina”. Ca atare, caderea lui devine necesara.

Numele lui e Helel, fiul zeului Shahar. Heleh era zeul babilonian al stelei de dimineata – Luceafarul, Venus. In momentul in care biblia a fost tradusa in latina, s-a tradus ‘Lucifer”, echivalentul latin. Apoi s-a folosit Lucifer in toate traducerile si s-a uitat de Helel. Ideea e ca omul isi creaza singur proprii demoni.


SATAN

Satan este o denumire abrahamica ce se refera de obicei la un înger, demon, sau zeu minor în diferite religii.
Satan joaca diferite roluri în Tanakh, Apocrypha si Noul Testament. În Tanakh, Satan este un înger pe care Dumnezeu îl foloseste pentru a testa omul în diferite situatii, de obicei legate de nivelul sau de credinta. în textele apocrife si în noul testament, Satan este un demon rebel, dusmanul lui Dumnezeu si al omenirii, si întruchiparea raului. Satan mai este cunoscut si ca diavolul, “Printul întunericului”,,” Belzebut, Belial, Lucifer, si Mefistofel.
În Talmud si în unele lucrari cabalice, Satan este uneori denumit Samael. În domeniile angelologiei si demonologiei, aceste denumire se refera uneori la îngeri si demoni diferiti, si nu exista consens asupra rautatii tuturor acestor entitati.
În islam, Iblis, este diavolul principal. Este denumit de obicei în Coran Shaitan. Perspectiva islamica asupra lui Satan are atât puncte comune, cât si diferente cu cele crestina si iudaica.
În islam, Iblis, este diavolul principal. Este denumit de obicei în Coran Shaitan. Perspectiva islamica asupra lui Satan are atât puncte comune, cât si diferente cu cele crestine si iudaice.


LUCIFER

LUCIFER

În credinta crestina moderna si de la sfârsitul evului mediu, Lucifer este un înger cazut, asociat de obicei cu Satan, întruchiparea raului, si un dusman al lui Dumnezeu. Lucifer (care se spune ca era foarte frumos) este de obicei considerat a fi fost (pe baza influentei literaturii crestine si legendelor) un arhanghel proeminent în rai (desi în unele contexte este considerat un heruvim sau un serafim), înainte de a fi motivat de mândrie sa se rascoale împotriva lui Dumnezeu. Când rebeliunea a fost înfrânta, Lucifer a fost aruncat din rai împreuna cu o treime din îngeri, si a ajuns sa traiasca pe pamânt, unde devine cunoscut ca “zeul acestei lumi” si “printul puterilor aerului”. Aceste lucruri nu sunt însa acceptate oficial de majoritatea bisericilor crestine, pe baza faptului ca pune raul într-o pozitie înalta si ca nu e sprijinita de vreun pasaj din Biblie. Lucifer era initial un cuvânt latinesc, o traducere a numelui ebraic Hilel Ben Sahar, însemnând “aducatorul de lumina” (de la lux, “lumina”, si ferre, “a purta, aduce”), o denumire astrologica romana pentru “Luceafarul diminetii”, planeta Venus.

În Biblie, diavolul si Satan reprezinta un înger cazut care s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu – cel care a vorbit prin intermediul sarpelui si a tentat-o pe Eva sa nu asculte porunca lui Dumnezeu. Este de asemenea identificat ca acuzatorul lui Iov, ispititorul din Evanghelii si balaurul din Apocalipsa. Poarta numele de “conducatorul demonilor” (Matei 12:24); “conducatorul lumii” si chiar “dumnezeul acestei lumi” (2 Cor. 4:4) Apocalipsa dupa Ioan descrie cum Satan este aruncat din rai spre pamânt cu “multa mânie” si razboindu-se cu adeptii lui Iisus, pâna ce este distrus complet în “lacul de foc” (Apoc. 12:7-17; 20:10)

Astfel, ingerul cazut, mana dreapta a divinitatii, razvratitul este un zeu pagan cu profunde semnificatii – zeul fecunditatii, al sexualitatii.

ANTICHRISTUL

Asta ne aduce pe aceeasi filiera iudaic-profetic-apocaliptica la problema Antichristului. Desi numele Antichrist e folosit doar in 1 Ioan si 2 Ioan, Biblia ne mai da detalii despre aceastea si in Daniel 7;8;11 Matei 24, 2Tesaloniceni 2, Apocalipsa 13;17;18 unde Antichristul este aratat ca o fiara, ca un Christos fals,profet fals, inselatorul sau Omul pacatului. Scopul lui Antichrist este sa distruga sfintii, alesii lui Dumnezeu. Antichristul este condus de duhul celui rau si este opusul lui Isus.
Cam asa suna vizunea crestina, insa poate ca reintregirea dualismului va reprezenta revitalizarea echilibrului. El este vazut ca un Mesia intors. Iisus, ca personaj mitologic,are nevoie de un reflex pentru a-si desfasura actiunile “morale”.



Interesant de citit si aici
http://ro.wikipedia.org/wiki/Satan
 
În latină, cuvântul "Lucifer" care înseamnă "aducător de lumină" (de la lux,lucis, "lumină" și ferre,"a aduce"), este un nume pentru "steaua dimineții" (planeta Venus cu înfățișarea ei întunecată.Versiunea Bibliei în latina vulgară a folosit acest cuvânt de două ori pentru a se referi la "steaua dimineții": o dată în Petru 1:19 pentru a traduce cuvântul grecesc "Φωσφόρος"(Phosphoros),[3] care are același sens literar al expresiei "aducătorul de lumină" cum are "Lucifer" în latină; și o dată în Isaia 14:12 pentru a traduce "הילל" (Hêlēl), care înseamnă și "steaua dimineții". În pasajul mai târziu, titlul de "steaua dimineții" este dată tiranului rege babilonian, despre care profetul spune că va cădea. Acest pasaj a fost aplicat ulterior prințului demonilor, astfel că numele de "Lucifer" a început să fie folosit pentru Satana și a fost raspândit cu ajutorul unor lucrări precum Infernul lui Dante Alighieri și Paradisul Pierdut al lui John Milton, dar pentru vorbitorii de engleză cea mai mare influență a fost determinată de utilizarea în King James.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucifer
 
Aş dori să vă lansez o provocare.
Fără să vă dezvălui motivele şi sursele inspiraţiei mele, iată ce cred eu:
1. Lucifer nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată una cu Satan
2. Lucifer nu are NIMIC COMUN cu ANTICHRISTUL!
3. Lucifer s-a născut din Marele Ler Dumnezeu
4. Lucifer A FOST, ESTE şi VA RĂMÂNE întotdeauna CEEA CE A FOST, un "Supraînger", iubit de cerul întreg şi de Sfânta Familie, într-o relaţie de mare frăţietate cu însuşi IISUS.
5. În lumea dumnezeirii cereşti, Lucifer se aşează alături, foarte apropiat de însuşi Iisus Hristos.
Ceea ce oamenii i-au pus în cârcă nu are importanţă şi, chiar dacă are, LUCIFER rămâne un MARE NUME SFÂNT!
Atât deocamdată. Cândva, poate mai mult.
Atât am avut eu de spus.
 
Hmmmm, teotia lui Ioan aduce cu teoria lui Lorin Fortuna . Cica Lucifer e fratili lu Isus (fara Hristos) :D. Prezizez ca sursele de inspiratie ale lui Lorin sunt ambigue, cica ii comunica neste unii . :P
 
bodo said:
Hmmmm, teotia lui Ioan aduce cu teoria lui Lorin Fortuna . Cica Lucifer e fratili lu Isus (fara Hristos) :D. Prezizez ca sursele de inspiratie ale lui Lorin sunt ambigue, cica ii comunica neste unii . :P



Iote ca ne putem lamuri ,izact cum devine teaba.Bezebut pretenul cel mai bun al lui Satan i-a povestit Veronicai ce si cum :D:




ALBERT PIKE

- prinţ al întunericului;

- colaborator al lui Belzebut.



Am chemat pe ilustrul gânditor, cel mai mare metafizician al organizaţiei francmasonice universale. Iată enumerate acum titlurile pe care le avea în forul suprem de conducere al francmasoneriei mondiale:

- Mare Maestru - păstrator al Paladiului sfânt;

- Suveran pontif al francmasoneriei universale;

- Suveran şef de acţiune politică.

Siu Karta: - L-am chemat, dar se lasă greu de adus... numai cu misiuni mari vine pe Pământ. Este mâna dreaptă a celui mai mare care stăpâneşte întunericul...

George: - Da, există, deci, un şef suprem al întunericului!

Siu Karta: - Desigur!... E Belzebut... căruia i se mai spune şi Lucifer...

Au trecut 10 minute de când l-am chemat şi tot nu vine.

Siu Karta: - Greu vine!

M-am uitat la ceas, se scurseseră în total 14 minute.

Veronica: - În sfârşit, a apărut!... Vai, ce miros greu are!... S-a plecat în fata lui Siu... Siu nici o mişcare..., este de o seriozitate şi o severitate de nerecunoscut! Pike e îmbrăcat într-o mantie neagră, este uscăţiv şi are ochii ca de jăratec... Are cam 70 de ani. Înalt, sever, dârz totuşi... Parcă e afumat la nări..., pielea arămie închisă..., priviri încruntate, duşmănoase.

Albert Pike: - Pentru ce m-aţi deranjat? Eu, când mă deplasez, merg numai cu misiuni importante din partea stăpânului meu, domn şi împărat al întunericului, cel mai adânc pe care l-am iubit, pe care l-am slujit, pe care l-am apărat, căruia i-am arătat calităţile ce m-au ajutat în viaţa pământeană, care m-au făcut slugă vrednica a sa, şi care îşi desface voinţele sale prin mine.

George: - Cine este acest atât de onorat stăpân al tău?

Albert Pike: - Este cel ce stăpâneşte lumea întunericului, cel ce dă ordine, din cele de mai jos locuri până la rătăcitori.

George: - Cum îl numiţi voi?

Albert Pike: - Belzebut!

George: - Ce părere ai despre cealaltă lume, de deasupra?

Albert Pike: - Între lumea planetară şi între stăpânirea luminii, există legi pe care nimeni nu le poate deranja sau schimba, nici chiar Stăpânul Întunericului, şi de aceea, oricât ai nega pe Domnul Luminii, în momentul în care pământeanul rupe legătura cu haina Pământului, este atras, printr-o lege aparte, în faţa Domnului Luminii. Pe acest drum poţi vedea fel de fel de categorii şi societăţi de oameni, până ajungi în faţa celui numit Conducător şi Stăpân al Luminii.

Acolo am ajuns şi eu. În viaţa pământeană am citit despre o împărăţie a Luminii şi una a întunericului. Prin faptul ca am fost dotat, am scris despre aceste două împărăţii, urând şi dispreţuind Împărăţia Luminii, în care am socotit eu că, din orgoliul de a nu fi doi stăpâni, s-a făcut această ruptură.

Am fost devotat cu întreaga mea fiinţă crezului meu, prin care am primit tot sprijinul şi ajutorul, dar nici eu nu m-am închinat. L-am privit cu ură şi, într-o miime de secundă, m-am văzut lângă acela pe care l-am apărat şi căruia i-am dăruit toate simţămintele mele şi ale tuturor celor ce m-au înţeles şi au fost credincioşi cauzei susţinute de mine. La intrarea în împărăţia întunericului, cei ce predomină peste "gradurile" mulţimilor...

George: - Ce înseamna "grad"?

Albert Pike: - Gradurile sunt mulţimile de înrăiţi şi sălbăticiţi, care nu au ascultat sfaturile noastre până la capăt şi peste care noi am pus paznici, ca mai mult să-i mustre...

Deci, vă spuneam că la venirea mea în împărăţia întunericului, cei din graduri voiau să mă sfâşie, dar fraţii mei şi prinţii întunericului mi-au făcut o primire triumfală, cum se cuvine unui adevărat slujitor credincios "cauzei noastre".

Am ajuns lângă acela pe care l-am apărat, şi în faţa lui m-am plecat. Atunci am simţit că întreaga mea fiinţă s-a încărcat cu o puternică forţă de ură faţă de Cel ce stăpâneşte Lumina, văzând cum stă Acela pe Tron de Lumină şi văzând sărăcia celui slujit de mine...

I-am jurat atunci credinţă, şi am cerut să fiu trimis în cele mai iscusite treburi pentru a mări împărăţia noastră şi a împuţina pe cea a Aceluia care se complace să primească numai cântari şi laude, pornind de la cel mai subţire fir de iarbă, până la cei mai falnici arbori, şi de la stratul I până la Oraşul de Aur, Cel ce se desfată în tot felul de bogăţii, Cel ce se complace în bucurii şi cântări, iar stăpânul nu culege decât vaietele şi blestemele celor zănateci, celor răi şi îndobitociţi.

George: - Aţi vrea şi voi o împărăţie a cântecelor?

Albert Pike: - Nu, nu! Noi nu avem nevoie de cântece. În această împărăţie a noastră nu încape nici cântec, nici odihnă!

AICI E ÎMPĂRĂŢIA RĂZBUNĂRII!

PUŢINI SUNT CEI CARE AU NEGAT LUMINA ŞI NU SUFERĂ! NU SUFERĂ PENTRU CĂ E PREA PUTERNICĂ URA ŞI DORINŢA DE RĂZBUNARE. PENTRU A TE SIMŢI BINE AICI TREBUIE CA, ÎNCĂ ÎNAINTE DE A VENI ÎN ACEST LOC, SĂ TRĂIEŞTI ÎNTOCMAI CA STĂPÂNUL TĂU, URÂND CEEA CE URĂŞTE EL, NEGÂND TOT CEEA CE NEAGĂ EL ŞI CĂUTÂND SĂ CORUPI TOT MAI MULŢI PENTRU A-I ADUCE ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUI. NUMAI ACEŞTIA NU SIMT CHINUL ŞI SUNT PUŞI LUCRĂTORI PESTE MULŢIME...

George: - Voi nu aveţi regret?

Albert Pike: - După ce să regretăm? Noi suntem îmbrăcaţi în platoşele luptei!

VREM SĂ NIMICIM TOT, TOT CE-I CÂNTEC ŞI BUCURIE!...

Veronica: - Acum a devenit dârz şi feroce!...

George: - De ce să nimiciţi cântecul şi bucuria?

Albert Pike: - Voi nu slujiţi pe Stăpânul vostru? Şi noi îl slujim pe al nostru! Toate cântecele şi bucuriile sunt îndreptate către cel pe care noi îl urâm şi îi dorim distrugerea!

George: - Şi ce puteri aveţi?

Albert Pike: - Ştim că nu ne putem atinge de Împărăţia Lui!... Aşa de fapt cum nici ei nu pot veni la noi. CUM NE ZVÂRLE PE NOI LUMEA LOR, ŞI PE EI ÎI ZVÂRLE ATMOSFERA NOASTRĂ... NOI DUCEM MARI LUPTE PENTRU A ÎNMULŢI ÎMPĂRĂŢIA NOASTRĂ, PENTRU A SMULGE ÎMPĂRĂŢIEI LUMINII CÂT MAI MULTE SUFLETE...

NOI LUPTĂM, ŞI LUPTA NOASTRĂ NU E ZADARNICĂ! PĂMÂNTUL E ÎN MÂINILE NOASTRE! ÎN CURÂND, BIRUINŢA ASUPRA PĂMÂNTULUI VA FI DEFINITĂ, ŞI ÎN ACELAŞI TIMP, VEŞNICĂ!

Siu Karta: - Aşa credeţi voi, pui de năpârci! Credeţi voi că Domnul şi Stăpânul nostru va mai răbda mult mârşăviile voastre? Nici nu ştiţi ce vă aşteaptă! Ştiu că nu credeţi nimic!...

DAR RĂZBUNAREA CERULUI VA FI CRUNTĂ!

Albert Pike: - Am mai auzit noi de-astea!... Poveşti...

George: - Ţie îţi plac vaietele şi scâncetele celor de jos? Celor din gradurile de care pomeneai?

Albert Pike: - Drept să-ţi spun, deşi nu-mi plac locurile şi duhorile lor, totuşi vaietele lor îmi dau o satisfacţie nebună! Sunt semnele biruinţei noastre! Ale puterii noastre ce o avem peste miliardele de netrebnici... Mă încarc cu mai multa ură privindu-i, MĂ FACE SĂ CLOCOTESC MAI MULT DE DORINŢA DE A ATRAGE MAI MULŢI LA NOI... N-AŞ FI CREZUT CĂ E O ATMOSFERĂ ATÂT DE GREA AICI. DE ACEEA ÎL URĂSC PE "EL", CĂ A AZVÂRLIT PE CEL MAI DEMN COLABORATOR AL LUI ÎN CELE MAI CHINUITOARE ŞI PUTUROASE LOCURI... "EL" ŞI-A ALES PARTEA CEA MAI FRUMOASĂ, CEA MAI LUMINOASĂ, ŞI PE DOMNUL MEU L-A ARUNCAT ÎN CELE MAI RESPINGĂTOARE LOCURI...

George: - Se spune că el singur a căzut şi nimeni nu l-a izgonit!...

Albert Pike: - Păi, da! Când Belzebut a vrut să-şi impună punctul lui de vedere, a fost aruncat de "EL" în prăpastia întunericului...

George: - Lasă poveştile astea!... Belzebut nu a fost niciodată înger!... Nu putea ca o fiinţă DIVINĂ să cadă, să se revolte, cum spune povestea, şi apoi să fie azvârlit!

Dintru început, Belzebut şi spiritele lui s-au separat de Împărăţia Luminii! Asta-i realitatea! Altceva mă interesează: cum sunt locurile în care staţi voi?

Albert Pike: - Stăm foarte aproape de soare, şi aşa cum vedeţi voi soarele de pe cer, aşa are el un tron de la care pornesc fierbinţelile în sus.

George: - Şi "fierbinţeala" asta îi face bine lui?

Albert Pike: - Da, şi lui, şi nouă, numai că are o însuşire proastă: strică aerul şi împuţeşte atmosfera, în schimb, dă tuturor lucrătorilor putere.

George: - Acest Belzebut, cum îi spui tu, poate veni pe Pământ?

Albert Pike: - Nu, el nu părăseşte locul lui niciodată. Suntem destui care împlinim orice poruncă. Unii sunt lucrători permanenţi, alţii lucrători curieri, care merg oricând şi oriunde în afara împărăţiei. Pe Pământ sunt trimişi cei mai iscusiţi.

George: - Voi puteţi veni oricând pe Pământ?

Albert Pike: - Nu, sunt perioade când nu putem veni nici noi pe Pământ.

George: - "Dondo" (nume conspirativ ce nu-l dezvăluim - n. aut.) e de-al vostru?

Albert Pike: - Dondo e alături de mine în lumea noastră. El şi-a împlinit cu cinste şi corectitudine misiunea pe care a avut-o pe Pământ, astfel că face şi el parte din colaboratorii cei mai apropiaţi ai lui Belzebut.

George: - Cum numiţi voi stadiul acesta al "scăpării de chin"?

Albert Pike: - E rangul de "Fiu al întunericului", nu fac parte dintre cei munciţi! Una e să fii chinuit şi alta să simţi chinul! Unele sunt treptele robilor, altele ale fiilor.

George: - Ce părere ai de noi?

Albert Pike: - Ce părere să am? Sunteţi nişte luptători ai Împărăţiei Luminii, căutaţi să descoperiţi şiretlicurile luminii şi ale celor ce au căutat să arate, aşa cum au văzut şi înţeles ei, ascunzişurile luminate.

Vă urăsc! Vă urăsc pe toţi!

George: - Bine, bine! Tu ce lucrezi acum?

Albert Pike: - Eu am multe de strecurat în minţile oamenilor! Intenţia principală e de a arăta cu seriozitate nedreptăţile aplicate împărăţiei întunericului, de a se spune şi public pământenilor, în mod radical, că tot ce ni s-a făcut nouă este o cruntă nedreptate, şi vrem să stârpim pe cei necinstiţi care, în laşităţi milogitoare, îşi îndreaptă rugile lor către Împărăţia Luminii.

George: - Cum vezi tu sfârşitul acestei lupte a voastre? Unde veţi ajunge?

Albert Pike: - Asta numai stăpânul meu ştie. Interesul este să ne mărim împărăţia.

George: - Ce misiune ai?

Albert Pike: - Misiunea mea este să fiu prezent în cele mai înalte trepte ale francmasoneriei terestre. Mă ocup cu îndrumarea lor, îi învăţ cum să lucreze pentru nimicirea şi suprimarea adepţilor luminii. Eu nu am rupt legătura cu ei niciodată. Sunt atât de puternici şi întăriţi, cum nici nu vă puteţi închipui. Aţi vrea voi să fiţi şi voi aşa tari pe Pământ, cum suntem noi! Pământul e în mâinile noastre. În curând va fi al nostru întru totul! Suntem mai tari ca voi pe Pământ.

George: - Ce argumente ai?

Albert Pike: - Nu-i nevoie să vă spun. Priviţi mai bine şi veţi vedea cât de inteligent şi ascuns lucrează...

George: - Unde este sediul vostru central?

Albert Pike: - America!

George: - De ce?

Albert Pike: - Eeee, avem noi mai multe ţări: Anglia, Franţa, Elveţia, dar în America sunt izvoare băneşti foarte mari.

George: - În Rusia parcă aţi fost descoperiţi...

Albert Pike: - Da, şi ne-au omorât slujitorii. Avem timp de răzbunare. Noi, în orice ţară, avem oamenii noştri, dar în unele nu prea avem capete lucide. La voi merge cam prost treaba. Ţara voastră e cam defavorabilă de la un timp. Înainte cu 10-15 ani în urmă mergea mai bine...

George: - De câte ori ai fost pe Pământ şi în ce naţie?

Albert Pike: - Nu am fost decât o singură dată, evreu. Nu ştiu să mai fi fost. De fapt, n-am mai fost, pentru că lucrul meu este important aşa cum îl fac acum, nu în trup.

Veronica: - Siu îl priveşte sprijinindu-şi barba cu mâna...

George: - Ce spui, Siu?

Siu Karta: - Fiecare, la locul în care se găseşte, ascultă de voinţa şefului său.

George: - Vezi că ei nu se urăsc între ei?!

Siu Karta: - Nu se urăsc, pentru că nu au ce împărţi. Fiecare e fixat în lucrul lui şi se sileşte să aducă rezultate cât mai mari.

George: - Nu-i spui ceva?

Siu Karta: - Nu am ce să-i spun!

Albert Pike: - (Către Siu) Ştii că te urasc, nu?!

Siu Karta: - Eşti format din ură şi nu poţi iubi decât pe stăpânul tău sau misiunea ta. Oriunde mergi, tu nu poţi da linişte, nici iubire, nici înălţare. Îndobitoceşti doar, prin întunecata ta prezenţă. Nu suntem acum pentru a ne lupta în cuvinte. Ne cunoaştem fiecare locul şi lucrul!

Pleacă!

Veronica: - Pike a dispărut!...

Siu Karta: - V-aţi lămurit, preaiubiţii mei, de lucrul acestora! De acum mă retrag şi eu! Fiţi binecuvântaţi!



Daca va intereseaza ce "convorbiri " a mai avut si cu cine cititi Aici
 
=))=))=)) hai ca a tare .


"George: - Unde este sediul vostru central?

Albert Pike: - America!

George: - În Rusia parcă aţi fost descoperiţi...

Albert Pike: - Da, şi ne-au omorât slujitorii. Avem timp de răzbunare. Noi, în orice ţară, avem oamenii noştri, dar în unele nu prea avem capete lucide. La voi merge cam prost treaba. Ţara voastră e cam defavorabilă de la un timp. Înainte cu 10-15 ani în urmă mergea mai bine..."

Tari rusii astia. Si noi...Femeia e totala. :D
 
Mey, daca ilustrul gânditor si cel mai mare metafizician al organizaţiei francmasonice universale zice, tu mai ai indoieli ?Toma care esti, de aia nu trec pe la tine aia micii si verzi :D:
 
Pfff, stiam io ca epsista o iespicatie. De-aia ma ocolesc astia... Tre ' sa-mi schimb atitudinea, ca se strica dr. proviziile alea.
 
Lasa suspiciunule , "crede si nu cerceta ":P
 
Back
Top