Monarhia
- Thread starter anuk
- Start date
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
am gasit un articol in care regasesc gandurile mele din acele momente
O Românie regală…
Ce-ar fi fost dacă, pe 22 decembrie 1989, Regele Mihai I ateriza la Otopeni şi România revenea la legalitatea de dinaintea loviturii de stat bolşevice?
Recunosc, poate nu m-aş mai fi gândit la asemenea lucruri dacă nu aş fi urmărit, fie şi pe sărite, imaginile de la recenta nuntă de la Curtea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Însă atmosfera sobră şi cordială de la respectivul eveniment, amestecul de etichetă şi spontaneitate, entuziasmul mulţimilor participând, de la distanţă, dar din plin, la sărbătoare, mi-au condus gândurile în direcţii cam paseiste şi cumva utopice. Ştiu, încă de la Aristotel, că judecăţile asupra viitorului sunt riscante, ştiu la fel de bine că trecutul s-a tot dus, e, într-un fel, mort şi îngropat. Ştiu însă la fel de bine că, uneori, un exerciţiu de imaginaţie poate fi de folos - nu ca să îndreptăm trecutul de neîndreptat, ci ca să evităm unele posibile erori în prezent şi în viitor.
M-am întrebat, prin urmare, privind imaginile cumva „de basm" de pe ecranele televizoarelor, ce s-ar fi întâmplat cu ţara asta dacă, pe 22 decembrie 1989, Regele ar fi aterizat la Otopeni şi România s-ar fi întors la starea constituţională de dinaintea loviturii de stat comuniste din 30 decembrie 1947. Dacă „regimul comunist a fost ilegitim şi criminal", cum a dovedit revolta populară din decembrie 1989 şi cum a confirmat un Raport şi o Declaraţie solemnă a celui mai recent preşedinte, în mod firesc România ar fi trebuit să revină la starea de legalitate de dinaintea loviturii de stat bolşevice. Sigur, asta nu s-a întâmplat! Dl Iliescu şi echipa dumisale de complotişti, care s-au căţărat pe mormanele de morţi şi răniţi din decembrie, erau prea grăbiţi să pună mâna pe putere, ca să se mai gândească la asemenea subtilităţi constituţionale şi legale. Şi cum opoziţia politică şi civică abia se înfiripa, ne-am trezit din nou republică, chiar dacă nu „populară" sau „socialistă", înainte de a ne da seama ce ni se întâmplă! Pe deasupra, şi cu o Constituţie care închide orice discuţie privind forma de guvernământ a ţării. Chiar dacă absolut toţi românii ar deveni brusc, peste noapte, monarhişti, nu ar avea altă soluţie pentru opţiunea lor decât revoluţia, orice cale constituţională fiind blocată prin însăşi legea fundamentală. Nu cred să mai existe o asemenea Constituţie undeva în lume. Iar dacă există, nu e mai puţin aberantă decât a noastră!
Deci, ce-ar fi fost dacă...? Cu siguranţă, funcţia supremă - însă simbolică, pentru că un monarh domneşte, nu guvernează - fiind scoasă în afara luptei politice, am fi avut o mai mică desfăşurare de energie şi de pasiune în perioadele electorale, ba chiar şi costuri mai mici! Cred că, în general, viaţa publică ar fi fost mai epurată de isterie, de mojicii şi mahalagisme. Exemplul de sus contează, totuşi! Cred că şi reformele ar fi mers mai repede având garanţia cuiva aflat în afara bătăliilor politice. Mai cred că unele uşi occidentale, UE, NATO, dar şi diverse state din Vest, ni s-ar fi deschis mai devreme şi mai uşor. Iată, un Rege fără tron a participat la un eveniment la care n-au participat nici Sarkozy, nici Obama. Era să-l adaug şi pe dl Băsescu, dar mi-am dat seama că dumnealui are şi destule uşi prezidenţiale închise.
În totul, cred că am fi trăit într-o ţară mai puţin spectaculoasă, cu mult mai puţine scandaluri, poate şi cu media mai plicticoase, dar care ne-ar fi provocat mult mai puţină nervozitate şi depresii decât cea în care se întâmplă să trăim. Am fi trăit şi ceva mai bine? Probabil, s-ar fi risipit mai puţine energii aiurea şi, poate, s-ar fi furat mai puţin! Sau, măcar, Justiţia ar fi fost mai eficientă!
preluare de aici
O Românie regală…
Ce-ar fi fost dacă, pe 22 decembrie 1989, Regele Mihai I ateriza la Otopeni şi România revenea la legalitatea de dinaintea loviturii de stat bolşevice?
Recunosc, poate nu m-aş mai fi gândit la asemenea lucruri dacă nu aş fi urmărit, fie şi pe sărite, imaginile de la recenta nuntă de la Curtea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Însă atmosfera sobră şi cordială de la respectivul eveniment, amestecul de etichetă şi spontaneitate, entuziasmul mulţimilor participând, de la distanţă, dar din plin, la sărbătoare, mi-au condus gândurile în direcţii cam paseiste şi cumva utopice. Ştiu, încă de la Aristotel, că judecăţile asupra viitorului sunt riscante, ştiu la fel de bine că trecutul s-a tot dus, e, într-un fel, mort şi îngropat. Ştiu însă la fel de bine că, uneori, un exerciţiu de imaginaţie poate fi de folos - nu ca să îndreptăm trecutul de neîndreptat, ci ca să evităm unele posibile erori în prezent şi în viitor.
M-am întrebat, prin urmare, privind imaginile cumva „de basm" de pe ecranele televizoarelor, ce s-ar fi întâmplat cu ţara asta dacă, pe 22 decembrie 1989, Regele ar fi aterizat la Otopeni şi România s-ar fi întors la starea constituţională de dinaintea loviturii de stat comuniste din 30 decembrie 1947. Dacă „regimul comunist a fost ilegitim şi criminal", cum a dovedit revolta populară din decembrie 1989 şi cum a confirmat un Raport şi o Declaraţie solemnă a celui mai recent preşedinte, în mod firesc România ar fi trebuit să revină la starea de legalitate de dinaintea loviturii de stat bolşevice. Sigur, asta nu s-a întâmplat! Dl Iliescu şi echipa dumisale de complotişti, care s-au căţărat pe mormanele de morţi şi răniţi din decembrie, erau prea grăbiţi să pună mâna pe putere, ca să se mai gândească la asemenea subtilităţi constituţionale şi legale. Şi cum opoziţia politică şi civică abia se înfiripa, ne-am trezit din nou republică, chiar dacă nu „populară" sau „socialistă", înainte de a ne da seama ce ni se întâmplă! Pe deasupra, şi cu o Constituţie care închide orice discuţie privind forma de guvernământ a ţării. Chiar dacă absolut toţi românii ar deveni brusc, peste noapte, monarhişti, nu ar avea altă soluţie pentru opţiunea lor decât revoluţia, orice cale constituţională fiind blocată prin însăşi legea fundamentală. Nu cred să mai existe o asemenea Constituţie undeva în lume. Iar dacă există, nu e mai puţin aberantă decât a noastră!
Deci, ce-ar fi fost dacă...? Cu siguranţă, funcţia supremă - însă simbolică, pentru că un monarh domneşte, nu guvernează - fiind scoasă în afara luptei politice, am fi avut o mai mică desfăşurare de energie şi de pasiune în perioadele electorale, ba chiar şi costuri mai mici! Cred că, în general, viaţa publică ar fi fost mai epurată de isterie, de mojicii şi mahalagisme. Exemplul de sus contează, totuşi! Cred că şi reformele ar fi mers mai repede având garanţia cuiva aflat în afara bătăliilor politice. Mai cred că unele uşi occidentale, UE, NATO, dar şi diverse state din Vest, ni s-ar fi deschis mai devreme şi mai uşor. Iată, un Rege fără tron a participat la un eveniment la care n-au participat nici Sarkozy, nici Obama. Era să-l adaug şi pe dl Băsescu, dar mi-am dat seama că dumnealui are şi destule uşi prezidenţiale închise.
În totul, cred că am fi trăit într-o ţară mai puţin spectaculoasă, cu mult mai puţine scandaluri, poate şi cu media mai plicticoase, dar care ne-ar fi provocat mult mai puţină nervozitate şi depresii decât cea în care se întâmplă să trăim. Am fi trăit şi ceva mai bine? Probabil, s-ar fi risipit mai puţine energii aiurea şi, poate, s-ar fi furat mai puţin! Sau, măcar, Justiţia ar fi fost mai eficientă!
preluare de aici
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
Pe 10 mai 1866 Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost încoronat ca principe al României şi a depus jurământul de credinţă faţă de ţară. Cuvântarea rostita cu acest prilej este edificatoare pentru întreaga sa domnie: ,,Ales de naţiune principe al României, am părăsit fără ezitare patria şi familia pentru a raspunde apelului acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, eu am devenit român. Acceptarea plebiscitului îmi impune, ştiu, mari datorii. Sper că îmi va fi dat să le duc până la capăt. Vă aduc o inimă credincioasă, intenţii curate, o voinţă fermă de a face bine, un devotament fără limite către noua mea patrie şi un respect neclintit faţă de legi, pe care mi l-au dat strămoşii mei.’’
La 10 mai 1877 Carol I a semnat Declaraţia de Independenţă a României după ce la 9 mai 1877, în Parlament, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, proclamase independenţa României faţă de Imperiul Otoman.
Pe 10 mai 1881, în urma proclamării României ca Regat, Carol I şi soţia sa Elisabeta au fost încoronaţi ca regi ai României.
Ziua de 10 mai a fost sărbătoare naţională până în 1947, când a fost înlăturată monarhia, iar regimul comunist a venit la putere
La 10 mai 1877 Carol I a semnat Declaraţia de Independenţă a României după ce la 9 mai 1877, în Parlament, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu, proclamase independenţa României faţă de Imperiul Otoman.
Pe 10 mai 1881, în urma proclamării României ca Regat, Carol I şi soţia sa Elisabeta au fost încoronaţi ca regi ai României.
Ziua de 10 mai a fost sărbătoare naţională până în 1947, când a fost înlăturată monarhia, iar regimul comunist a venit la putere
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Regele Mihai I a rupt legăturile istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern
Niciun membru al familiei regale nu va mai purta numele de "Hohenzollern-Sigmaringen". Regele Mihai I a anunţat că, începând de marţi, toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit, se arată într-un material transmis de Biroul de presă al Palatului Elisabeta.
Regele Mihai I precizează că decizia sa se bazează pe "autoritatea nedisputată ca Şef al Casei Regale a României", luând în considerare decizia Regelui Ferdinand I, de a conferi un caracter naţional şi independent Dinastiei şi Casei Regale şi urmând datoria sa fată de istorie şi faţă de urmaşii şi succesorii săi, ţinând cont de articolele 1(10), 15 şi Anexa 1 ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate la 30 decembrie 2007.
"Acţionând în conformitate cu voinţa mea liberă, fac cunoscut ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern. La data de 10 mai 2011 toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit. În conformitate cu dorinţele regretatului nostru bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand I, şi cu decizia Sa din anul 1921, Familia Regală a României şi membrii săi au purtat şi poartă numele de 'al (a) României". Dar începând cu 10 mai 2011, Casa Regală a României nu va mai purta numele de 'Hohenzollern-Sigmaringen', şi nu va mai fi cunoscută de la această dată sub numele de 'Casa de Hohenzollern-Sigmaringen. Casa Regală română va fi cunoscută de acum înainte numai sub numele de "Casa Regală a României", precizează Regele Mihai.
Familiei Regale a României nu va mai purta niciun titlu de Hohenzollern
Totodată, de la aceeaşi dată, niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte sau să folosească vreun titlu conferit (ereditar sau ad personam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern, a anunţat Regele Mihai I.
"Începând cu data de 10 mai 2011, niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte, sau să folosească, vreun titlu conferit (ereditar sau ad personam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern. Capul Casei Regale a României rămâne singura autoritate pentru aprobarea sau acceptarea oricărui titlu sau distincţie", menţionează documentul.
Majestatea Sa a informat că au fost amendate Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României: "Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României se amendează prin excluderea particulelor 'de Hohenzollern," 'de Hohenzollern-Sigmaringen" şi 'de Hohenzollern-Veringen," în măsura în care se referă la oricare dintre membrii Casei Regale a României. Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, amendate, vor fi transmise membrilor Familiei Regale a României".
Documentul, datat "La 10 mai 2011, la Palatul Elisabeta din Bucureşti" este semnat Mihai R.
Motivul pentru care Casa Regală a luat această decizie îl reprezintă o serie de procese deschise împotriva Casei Regale din România, în Germania, de un anume prinţ Karl de Hohenzollern, nemulţumit că titlul nobiliar i-a fost atribuit şi principelui Radu. Pentru a pune capăt proceselor care durează deja de prea multă vreme, Casa Regală a luat decizia de a renunţa la numele de "Hohenzollern-Sigmaringen"
preluare de aici
Niciun membru al familiei regale nu va mai purta numele de "Hohenzollern-Sigmaringen". Regele Mihai I a anunţat că, începând de marţi, toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit, se arată într-un material transmis de Biroul de presă al Palatului Elisabeta.
Regele Mihai I precizează că decizia sa se bazează pe "autoritatea nedisputată ca Şef al Casei Regale a României", luând în considerare decizia Regelui Ferdinand I, de a conferi un caracter naţional şi independent Dinastiei şi Casei Regale şi urmând datoria sa fată de istorie şi faţă de urmaşii şi succesorii săi, ţinând cont de articolele 1(10), 15 şi Anexa 1 ale Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a României, adoptate la 30 decembrie 2007.
"Acţionând în conformitate cu voinţa mea liberă, fac cunoscut ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern. La data de 10 mai 2011 toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit. În conformitate cu dorinţele regretatului nostru bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand I, şi cu decizia Sa din anul 1921, Familia Regală a României şi membrii săi au purtat şi poartă numele de 'al (a) României". Dar începând cu 10 mai 2011, Casa Regală a României nu va mai purta numele de 'Hohenzollern-Sigmaringen', şi nu va mai fi cunoscută de la această dată sub numele de 'Casa de Hohenzollern-Sigmaringen. Casa Regală română va fi cunoscută de acum înainte numai sub numele de "Casa Regală a României", precizează Regele Mihai.
Familiei Regale a României nu va mai purta niciun titlu de Hohenzollern
Totodată, de la aceeaşi dată, niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte sau să folosească vreun titlu conferit (ereditar sau ad personam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern, a anunţat Regele Mihai I.
"Începând cu data de 10 mai 2011, niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte, sau să folosească, vreun titlu conferit (ereditar sau ad personam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern. Capul Casei Regale a României rămâne singura autoritate pentru aprobarea sau acceptarea oricărui titlu sau distincţie", menţionează documentul.
Majestatea Sa a informat că au fost amendate Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României: "Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României se amendează prin excluderea particulelor 'de Hohenzollern," 'de Hohenzollern-Sigmaringen" şi 'de Hohenzollern-Veringen," în măsura în care se referă la oricare dintre membrii Casei Regale a României. Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, amendate, vor fi transmise membrilor Familiei Regale a României".
Documentul, datat "La 10 mai 2011, la Palatul Elisabeta din Bucureşti" este semnat Mihai R.
Motivul pentru care Casa Regală a luat această decizie îl reprezintă o serie de procese deschise împotriva Casei Regale din România, în Germania, de un anume prinţ Karl de Hohenzollern, nemulţumit că titlul nobiliar i-a fost atribuit şi principelui Radu. Pentru a pune capăt proceselor care durează deja de prea multă vreme, Casa Regală a luat decizia de a renunţa la numele de "Hohenzollern-Sigmaringen"
preluare de aici
Attachments
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
O sa continui io nitel despre Principele Duda, nenea ala care , mai nou e trecut in cartea de identitate drept Radu de Romania. Acu nuj ce-ar fi fost in sufletele bietilor lui parinti (nuj daca mai sunt in viata). S-o simti oarecum renegati sau o rasufla usurati ca nu mai trebuie sa-si asume paternitatea unei asemenea progenituri... Nenea ala parvenitu care a facut scoli inalte, intr-un timp record, ca de, fetele regale trebuie sa fie absolvente de scoli de prestigiu. Singura comunicare cu Familia Regala se face prin acest individ. Daca aveti curiozitatea, intrati pe situl oficial al Casei Regale si o sa vedeti ca Raducu ocupa mai mult de juma' din spatiu. E vedet, ce mai. Nenea ala care avea si aspiratii de presedinte. Mai mare rasul. Un republican intr-o casa regala...
Ah , era sa uit. Nenea asta a facut si lobby pentru Romanica timp de vreo 6 ani, asa, fiind subventionat de statul raman cu sume frumusele. Acu' ma intreb io ce lobby facea Principele pe la Polul Nord si prin Senegal.
Sa fim seriosi , Casa Hohenzollern nu prea mai are nicio influenta pe-afara. Sa nu ne amagim...
Ah , era sa uit. Nenea asta a facut si lobby pentru Romanica timp de vreo 6 ani, asa, fiind subventionat de statul raman cu sume frumusele. Acu' ma intreb io ce lobby facea Principele pe la Polul Nord si prin Senegal.
Sa fim seriosi , Casa Hohenzollern nu prea mai are nicio influenta pe-afara. Sa nu ne amagim...
In cazul asta ar trebui sa renunte la tot ce le-a parvenit de la urmasi.
magda
New member
- Joined
- Apr 15, 2010
- Messages
- 7,166
- Reaction score
- 0
Principesa Margareta: Suntem pregătiți pentru revenirea la monarhie
Principesa Margareta a declarat, joi seara la Antena 3, că problema legată de revenirea la monarhie este foarte complexă, dar că există disponibiltate pentru aceasta.
"Problema este complexă, dar da, eu am spus deja că suntem pregătiţi, suntem aici de 20 de ani, noi am învăţat foarte multe de la tatăl meu şi am învăţat cum este în ţară şi ce putem să facem noi, în limitele legii. Ştiţi foarte bine, un rege nu domină, este acolo să fie un exemplu, un simbol, să confere mândrie, dar şi să poată influenţa moral oamenii din jurul nostru", a declarat Principesa Margareta.
"Ce este important este că noi iubim ţara şi ne gândim la naţiune şi nu la noi. Cred că asta este ceva foarte sănătos", a conchis Principesa Margareta.
http://www.cotidianul.ro/146375-Principesa-Margareta-Suntem-pregatiti-pentru-revenirea-la-monarhie
Principesa Margareta a declarat, joi seara la Antena 3, că problema legată de revenirea la monarhie este foarte complexă, dar că există disponibiltate pentru aceasta.
"Problema este complexă, dar da, eu am spus deja că suntem pregătiţi, suntem aici de 20 de ani, noi am învăţat foarte multe de la tatăl meu şi am învăţat cum este în ţară şi ce putem să facem noi, în limitele legii. Ştiţi foarte bine, un rege nu domină, este acolo să fie un exemplu, un simbol, să confere mândrie, dar şi să poată influenţa moral oamenii din jurul nostru", a declarat Principesa Margareta.
"Ce este important este că noi iubim ţara şi ne gândim la naţiune şi nu la noi. Cred că asta este ceva foarte sănătos", a conchis Principesa Margareta.
http://www.cotidianul.ro/146375-Principesa-Margareta-Suntem-pregatiti-pentru-revenirea-la-monarhie
anuk
Moderator
- Joined
- Oct 28, 2009
- Messages
- 59,925
- Reaction score
- 0
ISTORII DE AMOR 
De la prostituate la artiste ratate: ce amante au trecut prin paturile regilor României?
Mai mult decât calităţile lui de conducător, aventurile amoroase l-au facut cunoscut pe Carol al II-lea, ramas in istorie drept Regele Playboy. Nici tatal sau, Ferdinand, nu a fost însă departe de această reputaţie, singurul care a reuşit să spele onoarea familiei regale fiind Mihai.
„Carol al II-lea a început de tânăr”, spune istoricul Dan Falcan. Ca să-şi înceapă viaţa sexuală, fiecărui rege i se aducea câte o fată. Lui Carol al II lea i-a fost adusă o tânără actriţă de la Teatrul Naţional de către Alexandru Davila, director pe vremea aia la TNB. Astfel, şi-a început viaţa sexuala la 16-17 ani, iar după o partidă de amor fata s-ar fi văitat: „M-a omorât, de 14 ori, şi niciodată mai puţin.”
Aventurile amoroase au început să ia amploare în timpul primului război mondial, când a avut ca amantă, o fată de liceu, pe nume Maria Martini.
Din relaţia cu ea s-ar fi născut o fetiţă ceea ce a dus la discuţii aprinse printre membrii Curţii Regale.
Căsătorie în secret la Odessa
Carol este însă nevoit să-şi urmeze familia la Iaşi unde o cunoaşte pe Zizi Lambrino, pe numele real Ioana Maria Valentina Lambrino, cu care începe o nouă relaţie şi pentru care capătă o pasiune nebună.
Carol a plecat împreună cu Zizi la Odessa unde, la 31 august 1918, s-au căsătorit încălcând statulul familiei, acela de a nu-şi lua o soţie româncă. Ferdinand, tatăl lui Carol al II-lea, a desfăcut la scurt timp căsătoria dintre cei doi şi lui Zizi i-a dat bani să părăsească ţara.
Şi-a tras un glonţ în picior pentru Zizi
Pentru a-l face s-o uite, Carol al II-lea este trimis într-o călătorie în jurul lumii care a durat cam un an. Despre acest voiaj se menţionează şi în cartea „Un secol cu Neagu Duvara” unde istoricul Djuvara povesteşte că „Carol al II-lea a avut în această călătorie aproximativ 20 de însoţitori, printre care şi fratele tatei, Radu Djuvara”.
Învăluit de furie, înainte de a pleca în jurul lumii, Carol al II-lea a ameninţat că se sinucide. „Carol avea vreo 25 de ani. Şi-a şi tras un glonţ în picior pentru Zizi. Apoi a uitat-o”, adaugă Dan Falcan, istoric.
Părinţii îi pregăteau însă căsătoria, despre care Neagu Djuvara aminteşte „bunicul Trandafir Djuvara se pregătea să plece în misiune la Atena, pentru a pregăti contractul de căsătorie între Prinţul Carol al II-lea şi Principesa Elena. Închipuiţi-vă că am găsit actul de ratificare al acestui contract, semnat de bunicul!”.
Aventura cu Magda Lupescu
„Este esenţa vieţii mele, este talismanul cel divin şi în clipele de greutăţi este refugiul meu suprem. Această dragoste este aşa încât nici nu pot concepe viaţa fără ea”, spunea Carol al II-lea despre Elena Magda Lupescu.
S-au cunoscut prin anii ’23, la o masă cu ofiţeri, ea fiind căsătorită cu căpitanul Tempeanu. Era o femeie fermecătoare, cu ochi verzi şi părul roşcat, fiica unui evreu numit Wolf, după traducerea căruia şi-a luat numele de Lupescu. De soţul ei divorţează destul de repede.
După o călătorie la Londra, Carol al II lea rămâne la Paris unde era aşteptat de Elena Lupescu. Despre Carol II se spune că era un bărbat inteligent, cultivat, dar neserios. „Ăsta e roman getbeget. Fumează, bea şi joacă cărţi”, spunea Regele Carol I despre Carol al II-lea. Cât despre fizic, era înalt, cu ochi frumoşi.
A renunţat la tron pentru Lupeasca
De la Paris trimite o scrisoare cum că renunţă la tron, alegând-o în locul acestuia pe Lupeasca, iar mai târziu, în urma unui consiliu al familiei regale, i se acceptă renunţarea. A rămas la Paris şi şi-a luat numele de Carol Caraiman fiindcă fusese decăzut din drepturi.
Între timp a divorţat de soţia sa Elena, iar după câţiva ani, instabil cum era, s-a gândit că vrea tronul înapoi. I se acceptă revenirea cu condiţia să nu vină cu Elena Lupescu. „La câteva luni a fost adusă şi ea. Se poate spune despre Magda că a fost femeia fatală din viaţa lui Carol”, adaugă istoricul.
Se mai spune că noaptea dinainte de abdicare şi-a petrecut-o tot cu Elena Lupescu. Până la urmă, dragostea dintre cei doi a mai condus la o escapadă. Au fost urmăriţi de legionari, au umblat prin Spania, Portugalia unde s-au şi stabilit. „Prin 47, Elena Lupescu a dat ochii peste cap şi i-a cerut lui Carol să o ia de nevastă. După căsătorie a mai trăit vreo 30 de ani”, completează istoricul.
Frecventa bordelurile Bucureştiului
Carol al II-lea era genul de bărbat care părea îndrăgostit de fiecare femeie. Mai mereu i se făceau rost de fete la bordelurile din zona Brezoianu. Ori i se aduceau la palat, ori mergea personal, cu maşina, la ele.
„De fapt, se ştie că suferea de o boală, priapismus, era excitat tot timpul. Boala era un chin şi pentru el şi pentru femeile din jurul lui”, explică Dan Falcan, istoric.
FERDINAND ŞI DOMNIŞOARA DE ONOARE A REGINEI ELISABETA
Unchiul lui Carol al II-lea, Carol I, primul rege al României, a fost mult mai potolit. El a fost casatorit cu Elisabeta de Neuwied şi, deşi n-au avut o casnicie prea reusită, el fiind un tip calculat si rece, iar ea o visatoarea, au reusit sa ramana impreuna, devenind buni prieteni.
După ce primul copil al Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta a murit la vârsta de 4 ani, cei doi au ales să-l crească pe nepotul lor, Ferdinand (născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) şi care în jurul vârstei de 23 de ani a venit din Germania în România.
Ajuns la Palatul Regal, tânărul cult, însă foarte timid se îndrăgosteşte de domnişoara de onoare a reginei, Elena Văcărescu. „Văcăreasca era foarte apreciată de Elisabeta. Aveau preocupări comune şi ambele scriau poezii. Elena făcea parte din cea mai veche familie boierească”, povesteşte istoricul Dan Falcan.
Nu era însă o femeie frumoasă, calitatea ei principală fiind şarmul. Nici Ferdinand nu era un bărbat arătos. „Ferdinand avea urechile mari, nasul coroiat, era foarte timid şi întotdeauna a fost sub dominaţia lui Carol I. Nu era un bărbat frumos după niciun standard”, spune istoricul.
Se întâlneau la Peleş şi la Cotroceni
Elena era cam de aceeaşi vârstă cu Ferdinand şi, îndrăgostită la fel de mult ca şi el, visa ca totul să sfârşească cu un mariaj. Regina Elisabeta era singura care încuraja relaţia dintre cei doi, neţinând cont de statutul familiei regale care prevedea ca regele să nu-şi ia nevastă româncă, ci una dintr-o dinastie străină.
Teoretic, tânărul îndrăgostit cunoştea statului familiei. Îşi petreceu timpul împreună, la Palatul Regal, la Palatul Cotroceni sau la Peleş şi începuseră să-şi cam ascundă iubirea. Relaţia dintre cei doi s-a consumat timp de un an, timp în care lumea a început să bârfească, iar Carol I a pus piciorul în prag.
Şi Consiliul de Miniştri, condus de Lascăr Catargiu, s-a împotrivit categoric spunând: „-Majestate, aiasta nu se poate!”. „Ferdinand s-a conformat, iar Elisabeta a fost mazilită. Elena a plecat în Franţa şi nu a mai revenit. A devenit acolo diplomat de succes şi scriitoare”, adaugă istoricul Falcan. Ferdinand s-a retras la castelul natal din Sigmaringen.
Speculaţii că a fost cu Miţa Biciclista
În ciuda faptului că era un bărbat timid, s-a speculat că Regele Ferdinand ar fi avut-o ca amantă pe Maria Mihăescu, cunoscută drept Miţa Biciclista. Gazetarii vremii spun că nu de puţine ori cei doi au fost văzuţi împreună, iar casa numită „Miţa Biciclista” se pare că i-ar fi fost dăruită curtezanei chiar de către rege.
Familia i-a ales viitoarea soţie
Intre timp, familia Regelui Ferdinand s-a hotărât să-l însoare conform statutului. I-au ales-o pe Maria de Edinburg, nepoata de fiu a reginei Victoria a Marii Britanii, o femeie frumoasă, blondă şi cârlionţată. Avea un singur defect, avea picioarele groase şi încerca să mascheze purtând rochii lungi şi largi. Era considerată una dintre reginele frumoase ale Europei .
„A venit în România unde nu prea i-a plăcut. A fost dezamăgită şi de personalitatea lui Ferdinand care era doar un neamţ supus, iar între ei nu părea a fi o dragoste prea mare”, mai spune istoricul Falcan.
Amanţii Reginei Maria
Mai târziu, Ferdinand şi Maria au avut şase copii, trei fete şi trei băieţi: Carol al II lea, Nicolae, Elisabeta, Mărioara, Ileana şi Mircea. Gazetarii perioadei suspectau că doi dintre copii erau ai Prinţului Barbu Ştirbey. Zvonurile ajunseseră şi la urechile copiilor. Într-una din zile, în timp ce se jucau copiii la Peleş, în faţa palatului vine Barbu Ştirbei. Carol al II lea îi zice Ilenei: „Vino să-l vezi pe tac-tu”.
Regina Maria a mai avut o legătură cu Zizi Cantacuzino Grănicerul, însă marea iubire a reginei a fost Boyre, un general canadian cunoscut în timpul războiului. Relaţia lor a fost una pasională şi a durat un an şi jumătate.
http://www.adevarul.ro
De la prostituate la artiste ratate: ce amante au trecut prin paturile regilor României?Mai mult decât calităţile lui de conducător, aventurile amoroase l-au facut cunoscut pe Carol al II-lea, ramas in istorie drept Regele Playboy. Nici tatal sau, Ferdinand, nu a fost însă departe de această reputaţie, singurul care a reuşit să spele onoarea familiei regale fiind Mihai.
„Carol al II-lea a început de tânăr”, spune istoricul Dan Falcan. Ca să-şi înceapă viaţa sexuală, fiecărui rege i se aducea câte o fată. Lui Carol al II lea i-a fost adusă o tânără actriţă de la Teatrul Naţional de către Alexandru Davila, director pe vremea aia la TNB. Astfel, şi-a început viaţa sexuala la 16-17 ani, iar după o partidă de amor fata s-ar fi văitat: „M-a omorât, de 14 ori, şi niciodată mai puţin.”
Aventurile amoroase au început să ia amploare în timpul primului război mondial, când a avut ca amantă, o fată de liceu, pe nume Maria Martini.
Din relaţia cu ea s-ar fi născut o fetiţă ceea ce a dus la discuţii aprinse printre membrii Curţii Regale.
Căsătorie în secret la Odessa
Carol este însă nevoit să-şi urmeze familia la Iaşi unde o cunoaşte pe Zizi Lambrino, pe numele real Ioana Maria Valentina Lambrino, cu care începe o nouă relaţie şi pentru care capătă o pasiune nebună.
Carol a plecat împreună cu Zizi la Odessa unde, la 31 august 1918, s-au căsătorit încălcând statulul familiei, acela de a nu-şi lua o soţie româncă. Ferdinand, tatăl lui Carol al II-lea, a desfăcut la scurt timp căsătoria dintre cei doi şi lui Zizi i-a dat bani să părăsească ţara.
Şi-a tras un glonţ în picior pentru Zizi
Pentru a-l face s-o uite, Carol al II-lea este trimis într-o călătorie în jurul lumii care a durat cam un an. Despre acest voiaj se menţionează şi în cartea „Un secol cu Neagu Duvara” unde istoricul Djuvara povesteşte că „Carol al II-lea a avut în această călătorie aproximativ 20 de însoţitori, printre care şi fratele tatei, Radu Djuvara”.
Învăluit de furie, înainte de a pleca în jurul lumii, Carol al II-lea a ameninţat că se sinucide. „Carol avea vreo 25 de ani. Şi-a şi tras un glonţ în picior pentru Zizi. Apoi a uitat-o”, adaugă Dan Falcan, istoric.
Părinţii îi pregăteau însă căsătoria, despre care Neagu Djuvara aminteşte „bunicul Trandafir Djuvara se pregătea să plece în misiune la Atena, pentru a pregăti contractul de căsătorie între Prinţul Carol al II-lea şi Principesa Elena. Închipuiţi-vă că am găsit actul de ratificare al acestui contract, semnat de bunicul!”.
Aventura cu Magda Lupescu
„Este esenţa vieţii mele, este talismanul cel divin şi în clipele de greutăţi este refugiul meu suprem. Această dragoste este aşa încât nici nu pot concepe viaţa fără ea”, spunea Carol al II-lea despre Elena Magda Lupescu.
S-au cunoscut prin anii ’23, la o masă cu ofiţeri, ea fiind căsătorită cu căpitanul Tempeanu. Era o femeie fermecătoare, cu ochi verzi şi părul roşcat, fiica unui evreu numit Wolf, după traducerea căruia şi-a luat numele de Lupescu. De soţul ei divorţează destul de repede.
După o călătorie la Londra, Carol al II lea rămâne la Paris unde era aşteptat de Elena Lupescu. Despre Carol II se spune că era un bărbat inteligent, cultivat, dar neserios. „Ăsta e roman getbeget. Fumează, bea şi joacă cărţi”, spunea Regele Carol I despre Carol al II-lea. Cât despre fizic, era înalt, cu ochi frumoşi.
A renunţat la tron pentru Lupeasca
De la Paris trimite o scrisoare cum că renunţă la tron, alegând-o în locul acestuia pe Lupeasca, iar mai târziu, în urma unui consiliu al familiei regale, i se acceptă renunţarea. A rămas la Paris şi şi-a luat numele de Carol Caraiman fiindcă fusese decăzut din drepturi.
Între timp a divorţat de soţia sa Elena, iar după câţiva ani, instabil cum era, s-a gândit că vrea tronul înapoi. I se acceptă revenirea cu condiţia să nu vină cu Elena Lupescu. „La câteva luni a fost adusă şi ea. Se poate spune despre Magda că a fost femeia fatală din viaţa lui Carol”, adaugă istoricul.
Se mai spune că noaptea dinainte de abdicare şi-a petrecut-o tot cu Elena Lupescu. Până la urmă, dragostea dintre cei doi a mai condus la o escapadă. Au fost urmăriţi de legionari, au umblat prin Spania, Portugalia unde s-au şi stabilit. „Prin 47, Elena Lupescu a dat ochii peste cap şi i-a cerut lui Carol să o ia de nevastă. După căsătorie a mai trăit vreo 30 de ani”, completează istoricul.
Frecventa bordelurile Bucureştiului
Carol al II-lea era genul de bărbat care părea îndrăgostit de fiecare femeie. Mai mereu i se făceau rost de fete la bordelurile din zona Brezoianu. Ori i se aduceau la palat, ori mergea personal, cu maşina, la ele.
„De fapt, se ştie că suferea de o boală, priapismus, era excitat tot timpul. Boala era un chin şi pentru el şi pentru femeile din jurul lui”, explică Dan Falcan, istoric.
FERDINAND ŞI DOMNIŞOARA DE ONOARE A REGINEI ELISABETA
Unchiul lui Carol al II-lea, Carol I, primul rege al României, a fost mult mai potolit. El a fost casatorit cu Elisabeta de Neuwied şi, deşi n-au avut o casnicie prea reusită, el fiind un tip calculat si rece, iar ea o visatoarea, au reusit sa ramana impreuna, devenind buni prieteni.
După ce primul copil al Regelui Carol I şi al Reginei Elisabeta a murit la vârsta de 4 ani, cei doi au ales să-l crească pe nepotul lor, Ferdinand (născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) şi care în jurul vârstei de 23 de ani a venit din Germania în România.
Ajuns la Palatul Regal, tânărul cult, însă foarte timid se îndrăgosteşte de domnişoara de onoare a reginei, Elena Văcărescu. „Văcăreasca era foarte apreciată de Elisabeta. Aveau preocupări comune şi ambele scriau poezii. Elena făcea parte din cea mai veche familie boierească”, povesteşte istoricul Dan Falcan.
Nu era însă o femeie frumoasă, calitatea ei principală fiind şarmul. Nici Ferdinand nu era un bărbat arătos. „Ferdinand avea urechile mari, nasul coroiat, era foarte timid şi întotdeauna a fost sub dominaţia lui Carol I. Nu era un bărbat frumos după niciun standard”, spune istoricul.
Se întâlneau la Peleş şi la Cotroceni
Elena era cam de aceeaşi vârstă cu Ferdinand şi, îndrăgostită la fel de mult ca şi el, visa ca totul să sfârşească cu un mariaj. Regina Elisabeta era singura care încuraja relaţia dintre cei doi, neţinând cont de statutul familiei regale care prevedea ca regele să nu-şi ia nevastă româncă, ci una dintr-o dinastie străină.
Teoretic, tânărul îndrăgostit cunoştea statului familiei. Îşi petreceu timpul împreună, la Palatul Regal, la Palatul Cotroceni sau la Peleş şi începuseră să-şi cam ascundă iubirea. Relaţia dintre cei doi s-a consumat timp de un an, timp în care lumea a început să bârfească, iar Carol I a pus piciorul în prag.
Şi Consiliul de Miniştri, condus de Lascăr Catargiu, s-a împotrivit categoric spunând: „-Majestate, aiasta nu se poate!”. „Ferdinand s-a conformat, iar Elisabeta a fost mazilită. Elena a plecat în Franţa şi nu a mai revenit. A devenit acolo diplomat de succes şi scriitoare”, adaugă istoricul Falcan. Ferdinand s-a retras la castelul natal din Sigmaringen.
Speculaţii că a fost cu Miţa Biciclista
În ciuda faptului că era un bărbat timid, s-a speculat că Regele Ferdinand ar fi avut-o ca amantă pe Maria Mihăescu, cunoscută drept Miţa Biciclista. Gazetarii vremii spun că nu de puţine ori cei doi au fost văzuţi împreună, iar casa numită „Miţa Biciclista” se pare că i-ar fi fost dăruită curtezanei chiar de către rege.
Familia i-a ales viitoarea soţie
Intre timp, familia Regelui Ferdinand s-a hotărât să-l însoare conform statutului. I-au ales-o pe Maria de Edinburg, nepoata de fiu a reginei Victoria a Marii Britanii, o femeie frumoasă, blondă şi cârlionţată. Avea un singur defect, avea picioarele groase şi încerca să mascheze purtând rochii lungi şi largi. Era considerată una dintre reginele frumoase ale Europei .
„A venit în România unde nu prea i-a plăcut. A fost dezamăgită şi de personalitatea lui Ferdinand care era doar un neamţ supus, iar între ei nu părea a fi o dragoste prea mare”, mai spune istoricul Falcan.
Amanţii Reginei Maria
Mai târziu, Ferdinand şi Maria au avut şase copii, trei fete şi trei băieţi: Carol al II lea, Nicolae, Elisabeta, Mărioara, Ileana şi Mircea. Gazetarii perioadei suspectau că doi dintre copii erau ai Prinţului Barbu Ştirbey. Zvonurile ajunseseră şi la urechile copiilor. Într-una din zile, în timp ce se jucau copiii la Peleş, în faţa palatului vine Barbu Ştirbei. Carol al II lea îi zice Ilenei: „Vino să-l vezi pe tac-tu”.
Regina Maria a mai avut o legătură cu Zizi Cantacuzino Grănicerul, însă marea iubire a reginei a fost Boyre, un general canadian cunoscut în timpul războiului. Relaţia lor a fost una pasională şi a durat un an şi jumătate.
http://www.adevarul.ro
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Regele Mihai a fost sluga rusilor iar abdicarea a fost un act de tradare. Stiu, istoricii de doi lei ai zilelor noastre, printre care si "distinsa" Zoe Petre care a facut muci manualele de istorie (sa nu uitam ca a fost cea care a promovat rahatul cu manualele alternative), vin acum sa ne dea lectii , de parca toti am avea creerele sterse si noi n-am stii sa citim si sa ne formam opinii. Si ce-mi place mie cand monarhistii astia de ocazie il recunosc pe Mihaitza de conducator al statului numai cand e vorba de chestiuni bune . Iar cand e vorba de decizii importante ale istoriei, ne arunca scuza ca regele nu a hotarat, ca Antonescu era cel cu deciziile, adevaratul sef de stat. Poi horatati-va , dragi nostalgici monarhisti. Regele Mihai a fost un oportunist, care nu s-a opus aliantei cu Germania, la fel cum nu s-a opus intoarcerii armelor. Pentru asta a primit si o decoratie de la tatuca Stalin , pe ai mai mare,ordinul "Victoria" cu diamante (si pentru ca l-a arestat pe Antonescu). Si cei cu creere spalate sa deschida bine ochii si sa nu se mai uite in gura istoricilor de doi lei, si sa se intrebe de ce dragul lor rege nu a fost invitat de-a lungul vremii la festivitatile din Occident dedicate zilei Victoriei din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Nu cumva e asta o condamnare tacita a actului de tradare al Regelui? In schimb a fost chemat la serbarile din Rusia!
Antonescu pregatise trupele si putea face fatza cu succes Rusiei cateva luni. E usor sa dai vina pe Antonescu si sa-i pui lui totul in carca, dar oare nu Mihaitza a asmutit partidele politice, care jucau la doua capete? Trebuie sa recunoastem ca suntem un neam de tradatori. Asta a facut si Regele! Consider ca Antonescu a fost de zeci de ori mai patriot decat aceasta marioneta a istoriei, care se vrea si reablitat de istorie. Deci, dragi monarhisti, hotarat-va, care a fost cconducatorul de drept al statului?
Regele mihai , slugoi al ruilor. Abdicare a fost un act de tradare!
Traian Basescu a declarat miercuri seara ca desi, in continuare se considera ca abdicarea regelui a fost un mare act patriotic, "abdicarea regelui Mihai a fost un inalt act de tradare a interesului national". Totodata, presedintele a adaugat ca nu e suparat pe regele Mihai si ca relatia sa de apropiere cu printul Paul a fost un gest pentru a proba ca nu are nimic cu Casa Regala.
"Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere", a comentat presedintele Romaniei.
Romania nu isi aseaza corect valorile, sustine seful statului, care precizeaza ca in mod nedrept Antonescu ramane responsabil de Holocaust si nimeni nu spune ca Romania avea, la acel moment, un sef de stat.
"Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaust impotriva evreilor si a tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce. Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci. Asta (maresalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe altii ii consideram criminali de razboi - seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam, de toate pacatele?", a subliniat Traian Basescu.
"Am vazut pe birou, chiar inainte sa plec, o solicitare de la ambasada Federatiei Ruse ca vine o fregata a Federatiei Ruse, ne cere permisiunea sa ne viziteze portul pentru a marca momentul scufundarii fregatei Moskva in cel de-al doilea Razboi Mondial, fregata ce a fost scufundata de distrugatorul Marasesti si de fragata Regina Maria a Romaniei", a mai spus Traian Basescu.
http://revistapresei.hotnews.ro/
Antonescu pregatise trupele si putea face fatza cu succes Rusiei cateva luni. E usor sa dai vina pe Antonescu si sa-i pui lui totul in carca, dar oare nu Mihaitza a asmutit partidele politice, care jucau la doua capete? Trebuie sa recunoastem ca suntem un neam de tradatori. Asta a facut si Regele! Consider ca Antonescu a fost de zeci de ori mai patriot decat aceasta marioneta a istoriei, care se vrea si reablitat de istorie. Deci, dragi monarhisti, hotarat-va, care a fost cconducatorul de drept al statului?
Regele mihai , slugoi al ruilor. Abdicare a fost un act de tradare!
Traian Basescu a declarat miercuri seara ca desi, in continuare se considera ca abdicarea regelui a fost un mare act patriotic, "abdicarea regelui Mihai a fost un inalt act de tradare a interesului national". Totodata, presedintele a adaugat ca nu e suparat pe regele Mihai si ca relatia sa de apropiere cu printul Paul a fost un gest pentru a proba ca nu are nimic cu Casa Regala.
"Tot continuam sa consideram ca abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de tradare a interesului national al Romaniei. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere", a comentat presedintele Romaniei.
Romania nu isi aseaza corect valorile, sustine seful statului, care precizeaza ca in mod nedrept Antonescu ramane responsabil de Holocaust si nimeni nu spune ca Romania avea, la acel moment, un sef de stat.
"Vedeti, noi inca nu ne asezam corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toti si pentru istorie, Antonescu ramane responsabil de Holocaust impotriva evreilor si a tiganilor, ducerea lor in Transnistria, nu stiu ce. Nimeni nu spune ca statul roman avea un sef de stat atunci. Asta (maresalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe altii ii consideram criminali de razboi - seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare il iertam, de toate pacatele?", a subliniat Traian Basescu.
"Am vazut pe birou, chiar inainte sa plec, o solicitare de la ambasada Federatiei Ruse ca vine o fregata a Federatiei Ruse, ne cere permisiunea sa ne viziteze portul pentru a marca momentul scufundarii fregatei Moskva in cel de-al doilea Razboi Mondial, fregata ce a fost scufundata de distrugatorul Marasesti si de fragata Regina Maria a Romaniei", a mai spus Traian Basescu.
http://revistapresei.hotnews.ro/
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
El mai spune că declaraţia trebuie pusă în contextul întregii emisiuni, în care Traian Băsescu "şi-a asumat ipostaza politicianului care spune tot ceea ce crede": "A spus ceea ce crede în legătură cu Ţinutul Secuiesc, a spus ceea ce crede în legătură cu opoziţia. Era destul de greu ca, în ultima parte a emisiunii, să înceapă să facă politică".
Ion Cristoiu consideră că preşedintele n-a exprimat un punct de vedere istoric, ci "un punct de vedere moral": "Conducătorul nu abdică, ci se împuşcă. E un punct de vedere radical, care a funcţionat şi în aprecierea atitudinii Regelui din timpul regimului Antonescu. Pledoaria era a bărbatului de stat care-şi asumă gesturi, fie ele riscante".
http://www.evz.ro/detalii/stiri/culisele-atacului-la-regele-mihai-935146.html
Si iata si un punct de vedere pe care eu il impartasesc. Sa faci din abdicarea regelui un act eroic., imi pare o prostie mai mare decat monarhia insasi.
Sergiu Nicolaescu despre abdicarea regelui Mihai: Considerati ca acest lucru este un act de vitejie? Spuneti-i cum vreti voi. Dar eu consider ca 23 august este un act iresponsabil
Regizorul a povestit ca familia sa ar fi putut pleca cu trenul regal, in momentul in care Regele Mihai a parasit tara, tren care a plecat de la Sinaia. Astfel, Sergiu Nicolaescu si-a amintit ca tatal sau a primit un telefon pentru a o transporta pe logodnica unui apropiat al regelui.
"A plecat tata cu masina si, la un moment dat, a vrut sa ia si familia, ca sa ne urcam in tren cu regele. Mama n-a vrut", a povestit Nicolaescu.
"Eu vreau sa spun ca urmarile plecarii regelui sunt mii si zeci de mii de arestari si de morti in inchisori. Bun, nu e de vina regele pentru treaba asta. Eu va spun adevarul, ca regele a plecat din tara cu un tren, cu prieteni. S-a casatorit, are fete, sa fie sanatos si sa traiasca", a continuat regizorul. Nicolaescu a povestit si despre alte aspecte ale activitatii regelui.
"Dar, daca asta voi vreti sa o considerati vitejie, spuneti-i cum vreti voi, dar pentru mine este o tradare. Mai mult decat atata, pe 23 august 1944, regele, asa cum am aratat si in filmul "Oglinda", i-a arestat pe cei doi Antonesti si a anuntat seara la radio romanilor ca e pace. (...) Ca sa inchei o capitulare fara conditii care s-a iscalit pe 14 septembrie la Moscova, ca sa iscalesti un astfel de document, in primul rand trebuie sa anunti cu gura ta si pe urma sa faci, pentru ca armata era pe front cu rusii. In conditiile respective, intre 130.000 si 150.000 de soldati romani si ofiteri au cazut prizonieri. Din acestia, s-or mai fi intors 70- 80.000 de oameni vii", a spus regizorul.
"Considerati ca si acest lucru este un act de vitejie? Spuneti-i cum vreti voi. Dar eu consider ca si 23 august este un act iresponsabil facut de Regele Mihai. Are scuza ca era tanar."
Si daca e sa respectam adevarul istoric, nu le-o pot ierta acestor regi straini pentru ca nu l-au lasat pe Cuza sa moara acasa. N-am auzit sa faca nimeni o dezbatere din asta, in schimb ne cramponam de un gest iresponsabil.
Ion Cristoiu consideră că preşedintele n-a exprimat un punct de vedere istoric, ci "un punct de vedere moral": "Conducătorul nu abdică, ci se împuşcă. E un punct de vedere radical, care a funcţionat şi în aprecierea atitudinii Regelui din timpul regimului Antonescu. Pledoaria era a bărbatului de stat care-şi asumă gesturi, fie ele riscante".
http://www.evz.ro/detalii/stiri/culisele-atacului-la-regele-mihai-935146.html
Si iata si un punct de vedere pe care eu il impartasesc. Sa faci din abdicarea regelui un act eroic., imi pare o prostie mai mare decat monarhia insasi.
Sergiu Nicolaescu despre abdicarea regelui Mihai: Considerati ca acest lucru este un act de vitejie? Spuneti-i cum vreti voi. Dar eu consider ca 23 august este un act iresponsabil
Regizorul a povestit ca familia sa ar fi putut pleca cu trenul regal, in momentul in care Regele Mihai a parasit tara, tren care a plecat de la Sinaia. Astfel, Sergiu Nicolaescu si-a amintit ca tatal sau a primit un telefon pentru a o transporta pe logodnica unui apropiat al regelui.
"A plecat tata cu masina si, la un moment dat, a vrut sa ia si familia, ca sa ne urcam in tren cu regele. Mama n-a vrut", a povestit Nicolaescu.
"Eu vreau sa spun ca urmarile plecarii regelui sunt mii si zeci de mii de arestari si de morti in inchisori. Bun, nu e de vina regele pentru treaba asta. Eu va spun adevarul, ca regele a plecat din tara cu un tren, cu prieteni. S-a casatorit, are fete, sa fie sanatos si sa traiasca", a continuat regizorul. Nicolaescu a povestit si despre alte aspecte ale activitatii regelui.
"Dar, daca asta voi vreti sa o considerati vitejie, spuneti-i cum vreti voi, dar pentru mine este o tradare. Mai mult decat atata, pe 23 august 1944, regele, asa cum am aratat si in filmul "Oglinda", i-a arestat pe cei doi Antonesti si a anuntat seara la radio romanilor ca e pace. (...) Ca sa inchei o capitulare fara conditii care s-a iscalit pe 14 septembrie la Moscova, ca sa iscalesti un astfel de document, in primul rand trebuie sa anunti cu gura ta si pe urma sa faci, pentru ca armata era pe front cu rusii. In conditiile respective, intre 130.000 si 150.000 de soldati romani si ofiteri au cazut prizonieri. Din acestia, s-or mai fi intors 70- 80.000 de oameni vii", a spus regizorul.
"Considerati ca si acest lucru este un act de vitejie? Spuneti-i cum vreti voi. Dar eu consider ca si 23 august este un act iresponsabil facut de Regele Mihai. Are scuza ca era tanar."
Si daca e sa respectam adevarul istoric, nu le-o pot ierta acestor regi straini pentru ca nu l-au lasat pe Cuza sa moara acasa. N-am auzit sa faca nimeni o dezbatere din asta, in schimb ne cramponam de un gest iresponsabil.
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Si un articol care rezuma excelent ce s-a intamplat zilele astea cu isteria provocata de o declaratie e Presedintelui, o declaratie personala, nu oficiala, facuta la un post tv. De cand nu mai are voie Presedintele sa aiba pareri? E un punct de vedere pe care sunt convinsa ca-l impartasesc milioane de romani. Si de cand se erijeaza Antonescu in purtatorul de cuvant al romanilor, cerandu-si scuze public in numele lor? Sau PNTCD -ul, de parca boboru asta e unul de monarhisti. Hai sa nu-i dam Regelui o importanta mai mare decat merita ( dupa mine nu prea merita nimic). A abdicat, a plecat din tzara, a trait frumos, pe banii nostri, s-a intors, i s-au dat inapoi proprietatile, care sunt in fapt tot ale poprului roman. Deh, dar intr-o tara in care datul cu parerea e sport national, ce ne mai mira isteria asta... Sau le-o fi dat peste cap unora un plan?
Scandalul Basescu vs. Rege: stupid, penibil, deprimant
Spectacolul oferit ieri de reactiile la declaratia Presedintelui Traian Basescu este, sa fim cinstiti, bulversant. Vazut de la distanta, pare un montaj dintr-o opera comica, o farsa, o gluma estivala transferata treptat intr-un registru suprarealist. Te uiti si iti vine sa strigi: “Fratilor, ce faceti? Ati pierdut cu totul simtul proportiilor? Ce inseamna tot circul asta? Unde va este realismul si masura?! Unde va e simtul ridicolului?!“
Nu stii daca sa razi sau sa plangi. Oamenii par seriosi. Cred ce spun. Saptamana trecuta aveam mii de experti in drept constitutional. Acum doua saptamani, in administratie publica. Mai de mult, erupea macroeconomie pura din orice roman cu acces la internet. Iata ca a venit timpul istoriei nationale. Nu e cetatean care sa nu stie ce si cum. Daca nu stie, are macar o interpretare, un sentiment, o emotie etica sau o fibrilatie morala de impartasit. Specialitatea nationala fiind indignarea morala, este, evident, un moment in care excelam.
Si dai si lupta. Si da-i si dai… Nu poti decat sa-ti inchipui ce e la televizoare. Ii si vezi sufocati de emotie, “gata de orice sacrificiu” pentru Tron si Patrie si Neam … sau, ma rog, pentru ce-o fi in mintea lor obiectul pentru care se simt motivati sa se manifeste atat de intens mental si emotional in public. Din pacate, sau din fericire, nu ai timp decat de o sumara trecere in revista a surselor pe internet. Dedici 15 minute.
Si ajunsi in acest punct, sa fim sinceri si directi. Poate ca de aproape, din interior, se vede altceva dar ce se vede din afara este asta: O explozie imensa de prostie nationala. De lipsa de masura si de bun simt. De lipsa de simt al ridicolului.
Daca declaratia lui Traian Basescu a fost nesimtita la puterea a doua, reactiile la ea sunt nesimtite la puterea a zecea. Dar mai au o calitate: lucesc a prostie orbitoare. Repet: din interior, din focul dezbaterii de la fata locului, poate ca se vede altceva. Cine vede, sa ne spuna si noua ce vede. Dar iata ce se vede de la distanta. Exemple si cazuri luate aproape la intamplare. Filtrate de impresii, evident personale, si cu riscul de a gresi.
Incepi prin a deschide Facebook. Ce vezi?!
Comunicat PNTCD. Titlu: “Basescu, un personaj in afara istoriei”. Da, ati citit bine, asa se numeste comunicatul. Cum incepe: “Fiecare are Institutia sa Monarhica!” Semn de exclamare.
Pauza de un rand. Paragraf nou:
“ Noi si poporul Roman il avem pe Maiestatea sa Regele Mihai I, prin traditie, iar presedintele Traian Basescu si mostenitorii sistemului comunist il au pe Prins Pol, inventie fesenista antidinastica.” Da, ati citit bine, Prins Pol. Compunerea continua cu aceeasi vivacitate stilistica pana ajunge in punctul final, punctul pe i: “PNTCD isi exprima optiunea promonarhica si sustinerea pentru actiunile care vor face ca poporul roman sa poata opta liber printr-un referendum privitor la forma de stat a Romaniei, consecvent cu principiile enuntate recent la Congresul din 18 iunie. Asa sa ne ajute Dumnezeu!”
Ce sa mai zici?! Asa sa va ajute Dumnezeu, consecvent cu principiile enuntate recent la Congresul din 18 iunie!
Continui pe Facebook. Dai imediat de un articol al unui prieten care prins de val si de indignare cere reparatii morale si scuze. Probabil in numele Maiestatii Sale. Ca nu crezi ca le cere in nume personal. Alt prieten face referire la nu stiu ce lectii de istorie. Istoria cu I mare probabil – Istoria in Sine si Pentru Sine – caci daca ar fi cu i mic ar fi acceptabil ca vorbim de ceva interpretabil ,supus idiosincraziei hermeneutice a muritorilor aflati nu deaspura vremilor ci sub vremi. Intre alti prieteni pare sa se contureze o noua scoala de gandire in care notiunea de crima de lezmajestate este direct si functional aplicabila realitatilor romanesti ale anului 2011.
Abia acum realizezi ca e groasa. Daca prietenii tai, oameni pe care ii consideri intre cei mai lucizi si inteligenti membri ai elitei romanesti, oamenii pe care te bazezi pentru interpretarea evenimentelor si formarea opiniei publice din tara, au luat viteza asa de tare, ce sa te mai astepti de la altii, mai putin dotati?
De pilda, de la Mircea Geoana. Care nu dezamageste. Ce aflam? Alfam ca d-l Geoana nu poate rezista tentatiei. A sta pe margine in conditiile date fara sa se bage singur in seama e prea mult pentru domnia sa. Ce face? Intervine. Si nu are doar o parere. Are si o sugestie:
Presedintele Senatului, Mircea Geoana, zice Hotnews, i-a sugerat joi sefului statului sa repare “greseala grosolana” fata de Regele Mihai si sa-i ceara scuze acestuia. “Fac apel la presedintele Romaniei sa-si ceara scuze fata de regele Mihai, care, dincolo de faptul ca a trait si a condus Romania intr-un moment foarte complicat, este un fost sef de stat al Romaniei….”
Domnul Presedinte de Senat are dreptate. Ca intotdeauna, la obiect: (1) Regele Mihai a trait. Fapt. (2) A condus Romania. Fapt. (3) Momentul era complicat. Fapt. In plus, dincolo de faptul acesta complex, trihotomic, anume ca a trait si a condus Romania intr-un moment foarte complicat, regele „este si un fost sef de stat al Romaniei”.
Ce mai poti spune? Logicul si empiricul isi dau mana. Bine ar fi ca d-l Basescu sa-l asculte pe D-l Geoana. Dar parca nu prea-ti vine a crede. Dar macar d-l Geoana are constiinta linistita. A incercat.
Treci mai departe.
Ce afli? Intensa activitate epistolara. Agentiile de stiri: Presedintele Partidului National Liberal (PNL), Crin Antonescu, i-a adresat joi o scrisoare regelui Mihai I in care ii cere scuze in numele “romanilor care-si respecta istoria” pentru ca “a fost jignit” de presedintele Traian Basescu.
Epistola debuteaza dramatic: “Va scriu in numele tuturor romanilor, republicani sau monarhisti, care-si iubesc tara si isi respecta istoria. Ati fost jignit inca o data si am fost cu totii jigniti inca o data de catre un apatrid moral, care se afla astazi, vremelnic si din ce in ce mai abuziv, in fruntea statului roman.”
Apatrid moral deci. Vremelnic si din ce in ce mai abuziv deci. Cuvinte dure… Nu e prea clar cind si cum a primit d-l Antonescu mandatul „tuturor romanilor” dar figurile astea de stil se poarta si amanuntul factual se pierde. Ce conteaza e daca textul combate adanc…Si combate.
Continuarea e pe masura. Din ea afli ce s-a intamplat de fapt: O „agresiune”. Lucrurile incep deci sa se lamureasca: „ In numele tuturor compatriotilor mei care Va respecta ca pe un simbol al istoriei noastre, Va cer eu iertare pentru aceasta agresiune stupida si ticaloasa. Suntem alaturi de Majestatea Voastra pentru ceea ce ati reprezentat si reprezentati, din respect pentru istoria si demnitatea Romaniei”.
Agresiune stupida si ticaloasa deci. Simbol al istoriei deci. Demnitatea Romaniei deci. Vorbe tari, vorbe mari. Bine gasite. O mare nenorocire a cazut pe capul Regelui si oamenii de bine sunt solidari cu domnia sa. Logica e neclara insa. Nu e clar ce concept de vina si iertare e folosit de autor si la ce incidente se refera. Cum a ajuns el sa agreseze stupid si ticalos pe Majestatea Sa de trebuie acum sa ceara iertare? Sau o face in numele lui Traian Basescu?
Incepi sa speculezi: L-o fi mandat si Basescu cand d-l Antonescu a primit misiunea de la toti romanii sa-i scrie regelui. Greu de crezut. Asa cum am vazut din comunicatul PNTDC, Basescu e in afara istoriei. Prin implicatie in afara poporului. Mult in afara…
Dar ce mai conteaza acum amanuntele?! Agresiune sa fie si iertare sa fie. Ca daca iertare nu e, nimic nu e. Restul sunt detalii si chitibusarie.
Urmatoarea stire nu mai e insa nici detaliu, nici chitibus. Asta chiar ca e groasa: “Ponta și Antonescu cer intervenția SUA în problema șah la rege”. Nici mai mult nici mai putin: Interventia SUA! Deja simti ca intri in zona crepusculara. Ramai fara cuvinte si fara reactie. Citesti mai departe cu gura cascata.
Co-preşedinţii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, i-au trimis o scrisoare deschisă ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, în care îi solicită să-şi exprime public un punct de vedere cu privire la afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai I. “Nu ar fi prima dată când, în calitate de ambasador, v-aţi exprima un punct de vedere în legătură cu un subiect important de pe agenda publică internă. Şi, în acest caz, este foarte necesar să aflăm cu toţii poziţia Ambasadei SUA despre acest episod din istorie şi în legătură cu acuzaţiile pe care Traian Băsescu le aduce Regelui Mihai’, i-au scris Ponta și Antonescu ambasadorului.
Citesti si te freci la ochi: Nu, nu e gluma. E antologica! Asta chiar ramane in anale! Oamenii astia chiar au gasit de cuviinta sa scrie ambasadorului SUA. Vor ca ambasadorul SUA sa “exprime un punct de vedere”… E “foarte necesar” să “aflăm cu toţii”… Ce?! Cu privire la ce solicita ei ambasada SUA?!! Ce s-a intamplat asa de grav? Si de ce ambasadorului SUA? De ce nu celui al Rusiei? Ar fi mai la obiect. Sau Angliei? Sau mai bine direct Consilului de Securitate al ONU? Care e logica si care e protocolul? Care e miza si care e ratiunea?!
Da, oamenii astia sunt sefii Opozitiei de la Bucuresti. Da, oamenii astia vor sa guverneze o tara industriala, membra a UE si NATO. Poti sa-i mai acuzi pe cei care se uita la ei si se intreba daca parintii cuplului co-autor sau tutorii lor legali stiu pe unde sunt si ce fac cand sunt plecati de acasa?! Mi-e teama ca nu …
Ajuns aici nu-ti mai trebuie nimic. Ridici din umeri, vrei sa inchizi fereastra de internet. Ti-a ajuns doza de Romania pe ziua de azi. Vrei sa te scuturi si sa respiri adanc. Dar nu poti. Pentru ca intr-o fractiune de secunda iti sare in coltul priviri un nou titlu:
Fostul preşedinte Ion Iliescu a apreciat joi la B1 TV drept lipsite de răspundere şi “descalificante” declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu referitoare la Regele Mihai, menţionând că fostul suveran nu a abdicat, ci “a fost abdicat”. Aha! A fost abdicat deci…
Fara comentarii.
Si toate cele de mai sus si inca altele ca ele in mai putin de 12 ore!
Lasand gluma la o parte, sa incheiam prin a spune ca avem o problema serioasa daca nu ne dam seama cat de aiurea, de ridicola si deplasata e toata povestea asta. Ce se vede de la distanta despre Romania, in turbionul zilei de ieri, este imaginea unei confuzii mentale si atitudinale de dimeniuni epice. Un spectacol in sine. Cand ridicol, cand penibil, cand pur si simplu deprimant. Daca de aproape nu se vede acelasi lucru, mi-e tema ca avem o probelma si mai serioasa.
In tot circul respectiv un singur castigator, desi castigator nu e un cuvant potrivit caci acuzele aduse de Basescu vor ramane, pe drept sau nedrept, lipite de ea, indiferent ce ar face: Casa Regala. Macar au stiu sa taca. Nu ca ar fi avut cine stie ce de spus. Dar nici ceilalti nu aveau.
In fine, sa punem intrebarea cea mai importanta: Si toate astea, de ce?! Pentru ce? Care e miza? Daca vine cineva si spune ca asta a fost o manevra diversionista a lui Basescu, atunci nu avem decat sa ne miram de prostia adversarilor sai ce au intrat in capcana ca niste pitpalaci natangi. Atunci chiar ca-si merita soarta.
Sa zicem insa ca nu este asa. Ca nu e o manevra diversionista. Poate cineva sa explice totusi care miza la toata povestea asta?! Chiar crede cineva ca scandalul asta face bine Casei Regale? Sau rau lui Traian Basescu? Sau pretinde cineva ca e o dezbatere nationala serioasa, delirul acesta verbal cu “Prins Pol”, “apatrid moral”, “simbol al istoriei” si “agresiune stupida si ticaloasa”?
Si atunci care e miza?! Ce s-a intamplat de fapt?! Ce e in joc si cu ce consecinte?! Are cineva macar o idee vaga ? Cand sunt pe masa atatea teme grele si urgente… discutam, ce? Ne agitam…pentru ce?! Poate cineva sa spuna?!
Mult zomot. Mult, mult zgomot… Dar pentru ce? Nu cumva pentru nimic?!
http://www.contributors.ro/fara-categorie/scandalul-basescu-vs-rege-stupid-penibil-deprimant/
Scandalul Basescu vs. Rege: stupid, penibil, deprimant
Spectacolul oferit ieri de reactiile la declaratia Presedintelui Traian Basescu este, sa fim cinstiti, bulversant. Vazut de la distanta, pare un montaj dintr-o opera comica, o farsa, o gluma estivala transferata treptat intr-un registru suprarealist. Te uiti si iti vine sa strigi: “Fratilor, ce faceti? Ati pierdut cu totul simtul proportiilor? Ce inseamna tot circul asta? Unde va este realismul si masura?! Unde va e simtul ridicolului?!“
Nu stii daca sa razi sau sa plangi. Oamenii par seriosi. Cred ce spun. Saptamana trecuta aveam mii de experti in drept constitutional. Acum doua saptamani, in administratie publica. Mai de mult, erupea macroeconomie pura din orice roman cu acces la internet. Iata ca a venit timpul istoriei nationale. Nu e cetatean care sa nu stie ce si cum. Daca nu stie, are macar o interpretare, un sentiment, o emotie etica sau o fibrilatie morala de impartasit. Specialitatea nationala fiind indignarea morala, este, evident, un moment in care excelam.
Si dai si lupta. Si da-i si dai… Nu poti decat sa-ti inchipui ce e la televizoare. Ii si vezi sufocati de emotie, “gata de orice sacrificiu” pentru Tron si Patrie si Neam … sau, ma rog, pentru ce-o fi in mintea lor obiectul pentru care se simt motivati sa se manifeste atat de intens mental si emotional in public. Din pacate, sau din fericire, nu ai timp decat de o sumara trecere in revista a surselor pe internet. Dedici 15 minute.
Si ajunsi in acest punct, sa fim sinceri si directi. Poate ca de aproape, din interior, se vede altceva dar ce se vede din afara este asta: O explozie imensa de prostie nationala. De lipsa de masura si de bun simt. De lipsa de simt al ridicolului.
Daca declaratia lui Traian Basescu a fost nesimtita la puterea a doua, reactiile la ea sunt nesimtite la puterea a zecea. Dar mai au o calitate: lucesc a prostie orbitoare. Repet: din interior, din focul dezbaterii de la fata locului, poate ca se vede altceva. Cine vede, sa ne spuna si noua ce vede. Dar iata ce se vede de la distanta. Exemple si cazuri luate aproape la intamplare. Filtrate de impresii, evident personale, si cu riscul de a gresi.
Incepi prin a deschide Facebook. Ce vezi?!
Comunicat PNTCD. Titlu: “Basescu, un personaj in afara istoriei”. Da, ati citit bine, asa se numeste comunicatul. Cum incepe: “Fiecare are Institutia sa Monarhica!” Semn de exclamare.
Pauza de un rand. Paragraf nou:
“ Noi si poporul Roman il avem pe Maiestatea sa Regele Mihai I, prin traditie, iar presedintele Traian Basescu si mostenitorii sistemului comunist il au pe Prins Pol, inventie fesenista antidinastica.” Da, ati citit bine, Prins Pol. Compunerea continua cu aceeasi vivacitate stilistica pana ajunge in punctul final, punctul pe i: “PNTCD isi exprima optiunea promonarhica si sustinerea pentru actiunile care vor face ca poporul roman sa poata opta liber printr-un referendum privitor la forma de stat a Romaniei, consecvent cu principiile enuntate recent la Congresul din 18 iunie. Asa sa ne ajute Dumnezeu!”
Ce sa mai zici?! Asa sa va ajute Dumnezeu, consecvent cu principiile enuntate recent la Congresul din 18 iunie!
Continui pe Facebook. Dai imediat de un articol al unui prieten care prins de val si de indignare cere reparatii morale si scuze. Probabil in numele Maiestatii Sale. Ca nu crezi ca le cere in nume personal. Alt prieten face referire la nu stiu ce lectii de istorie. Istoria cu I mare probabil – Istoria in Sine si Pentru Sine – caci daca ar fi cu i mic ar fi acceptabil ca vorbim de ceva interpretabil ,supus idiosincraziei hermeneutice a muritorilor aflati nu deaspura vremilor ci sub vremi. Intre alti prieteni pare sa se contureze o noua scoala de gandire in care notiunea de crima de lezmajestate este direct si functional aplicabila realitatilor romanesti ale anului 2011.
Abia acum realizezi ca e groasa. Daca prietenii tai, oameni pe care ii consideri intre cei mai lucizi si inteligenti membri ai elitei romanesti, oamenii pe care te bazezi pentru interpretarea evenimentelor si formarea opiniei publice din tara, au luat viteza asa de tare, ce sa te mai astepti de la altii, mai putin dotati?
De pilda, de la Mircea Geoana. Care nu dezamageste. Ce aflam? Alfam ca d-l Geoana nu poate rezista tentatiei. A sta pe margine in conditiile date fara sa se bage singur in seama e prea mult pentru domnia sa. Ce face? Intervine. Si nu are doar o parere. Are si o sugestie:
Presedintele Senatului, Mircea Geoana, zice Hotnews, i-a sugerat joi sefului statului sa repare “greseala grosolana” fata de Regele Mihai si sa-i ceara scuze acestuia. “Fac apel la presedintele Romaniei sa-si ceara scuze fata de regele Mihai, care, dincolo de faptul ca a trait si a condus Romania intr-un moment foarte complicat, este un fost sef de stat al Romaniei….”
Domnul Presedinte de Senat are dreptate. Ca intotdeauna, la obiect: (1) Regele Mihai a trait. Fapt. (2) A condus Romania. Fapt. (3) Momentul era complicat. Fapt. In plus, dincolo de faptul acesta complex, trihotomic, anume ca a trait si a condus Romania intr-un moment foarte complicat, regele „este si un fost sef de stat al Romaniei”.
Ce mai poti spune? Logicul si empiricul isi dau mana. Bine ar fi ca d-l Basescu sa-l asculte pe D-l Geoana. Dar parca nu prea-ti vine a crede. Dar macar d-l Geoana are constiinta linistita. A incercat.
Treci mai departe.
Ce afli? Intensa activitate epistolara. Agentiile de stiri: Presedintele Partidului National Liberal (PNL), Crin Antonescu, i-a adresat joi o scrisoare regelui Mihai I in care ii cere scuze in numele “romanilor care-si respecta istoria” pentru ca “a fost jignit” de presedintele Traian Basescu.
Epistola debuteaza dramatic: “Va scriu in numele tuturor romanilor, republicani sau monarhisti, care-si iubesc tara si isi respecta istoria. Ati fost jignit inca o data si am fost cu totii jigniti inca o data de catre un apatrid moral, care se afla astazi, vremelnic si din ce in ce mai abuziv, in fruntea statului roman.”
Apatrid moral deci. Vremelnic si din ce in ce mai abuziv deci. Cuvinte dure… Nu e prea clar cind si cum a primit d-l Antonescu mandatul „tuturor romanilor” dar figurile astea de stil se poarta si amanuntul factual se pierde. Ce conteaza e daca textul combate adanc…Si combate.
Continuarea e pe masura. Din ea afli ce s-a intamplat de fapt: O „agresiune”. Lucrurile incep deci sa se lamureasca: „ In numele tuturor compatriotilor mei care Va respecta ca pe un simbol al istoriei noastre, Va cer eu iertare pentru aceasta agresiune stupida si ticaloasa. Suntem alaturi de Majestatea Voastra pentru ceea ce ati reprezentat si reprezentati, din respect pentru istoria si demnitatea Romaniei”.
Agresiune stupida si ticaloasa deci. Simbol al istoriei deci. Demnitatea Romaniei deci. Vorbe tari, vorbe mari. Bine gasite. O mare nenorocire a cazut pe capul Regelui si oamenii de bine sunt solidari cu domnia sa. Logica e neclara insa. Nu e clar ce concept de vina si iertare e folosit de autor si la ce incidente se refera. Cum a ajuns el sa agreseze stupid si ticalos pe Majestatea Sa de trebuie acum sa ceara iertare? Sau o face in numele lui Traian Basescu?
Incepi sa speculezi: L-o fi mandat si Basescu cand d-l Antonescu a primit misiunea de la toti romanii sa-i scrie regelui. Greu de crezut. Asa cum am vazut din comunicatul PNTDC, Basescu e in afara istoriei. Prin implicatie in afara poporului. Mult in afara…
Dar ce mai conteaza acum amanuntele?! Agresiune sa fie si iertare sa fie. Ca daca iertare nu e, nimic nu e. Restul sunt detalii si chitibusarie.
Urmatoarea stire nu mai e insa nici detaliu, nici chitibus. Asta chiar ca e groasa: “Ponta și Antonescu cer intervenția SUA în problema șah la rege”. Nici mai mult nici mai putin: Interventia SUA! Deja simti ca intri in zona crepusculara. Ramai fara cuvinte si fara reactie. Citesti mai departe cu gura cascata.
Co-preşedinţii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, i-au trimis o scrisoare deschisă ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, în care îi solicită să-şi exprime public un punct de vedere cu privire la afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai I. “Nu ar fi prima dată când, în calitate de ambasador, v-aţi exprima un punct de vedere în legătură cu un subiect important de pe agenda publică internă. Şi, în acest caz, este foarte necesar să aflăm cu toţii poziţia Ambasadei SUA despre acest episod din istorie şi în legătură cu acuzaţiile pe care Traian Băsescu le aduce Regelui Mihai’, i-au scris Ponta și Antonescu ambasadorului.
Citesti si te freci la ochi: Nu, nu e gluma. E antologica! Asta chiar ramane in anale! Oamenii astia chiar au gasit de cuviinta sa scrie ambasadorului SUA. Vor ca ambasadorul SUA sa “exprime un punct de vedere”… E “foarte necesar” să “aflăm cu toţii”… Ce?! Cu privire la ce solicita ei ambasada SUA?!! Ce s-a intamplat asa de grav? Si de ce ambasadorului SUA? De ce nu celui al Rusiei? Ar fi mai la obiect. Sau Angliei? Sau mai bine direct Consilului de Securitate al ONU? Care e logica si care e protocolul? Care e miza si care e ratiunea?!
Da, oamenii astia sunt sefii Opozitiei de la Bucuresti. Da, oamenii astia vor sa guverneze o tara industriala, membra a UE si NATO. Poti sa-i mai acuzi pe cei care se uita la ei si se intreba daca parintii cuplului co-autor sau tutorii lor legali stiu pe unde sunt si ce fac cand sunt plecati de acasa?! Mi-e teama ca nu …
Ajuns aici nu-ti mai trebuie nimic. Ridici din umeri, vrei sa inchizi fereastra de internet. Ti-a ajuns doza de Romania pe ziua de azi. Vrei sa te scuturi si sa respiri adanc. Dar nu poti. Pentru ca intr-o fractiune de secunda iti sare in coltul priviri un nou titlu:
Fostul preşedinte Ion Iliescu a apreciat joi la B1 TV drept lipsite de răspundere şi “descalificante” declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu referitoare la Regele Mihai, menţionând că fostul suveran nu a abdicat, ci “a fost abdicat”. Aha! A fost abdicat deci…
Fara comentarii.
Si toate cele de mai sus si inca altele ca ele in mai putin de 12 ore!
Lasand gluma la o parte, sa incheiam prin a spune ca avem o problema serioasa daca nu ne dam seama cat de aiurea, de ridicola si deplasata e toata povestea asta. Ce se vede de la distanta despre Romania, in turbionul zilei de ieri, este imaginea unei confuzii mentale si atitudinale de dimeniuni epice. Un spectacol in sine. Cand ridicol, cand penibil, cand pur si simplu deprimant. Daca de aproape nu se vede acelasi lucru, mi-e tema ca avem o probelma si mai serioasa.
In tot circul respectiv un singur castigator, desi castigator nu e un cuvant potrivit caci acuzele aduse de Basescu vor ramane, pe drept sau nedrept, lipite de ea, indiferent ce ar face: Casa Regala. Macar au stiu sa taca. Nu ca ar fi avut cine stie ce de spus. Dar nici ceilalti nu aveau.
In fine, sa punem intrebarea cea mai importanta: Si toate astea, de ce?! Pentru ce? Care e miza? Daca vine cineva si spune ca asta a fost o manevra diversionista a lui Basescu, atunci nu avem decat sa ne miram de prostia adversarilor sai ce au intrat in capcana ca niste pitpalaci natangi. Atunci chiar ca-si merita soarta.
Sa zicem insa ca nu este asa. Ca nu e o manevra diversionista. Poate cineva sa explice totusi care miza la toata povestea asta?! Chiar crede cineva ca scandalul asta face bine Casei Regale? Sau rau lui Traian Basescu? Sau pretinde cineva ca e o dezbatere nationala serioasa, delirul acesta verbal cu “Prins Pol”, “apatrid moral”, “simbol al istoriei” si “agresiune stupida si ticaloasa”?
Si atunci care e miza?! Ce s-a intamplat de fapt?! Ce e in joc si cu ce consecinte?! Are cineva macar o idee vaga ? Cand sunt pe masa atatea teme grele si urgente… discutam, ce? Ne agitam…pentru ce?! Poate cineva sa spuna?!
Mult zomot. Mult, mult zgomot… Dar pentru ce? Nu cumva pentru nimic?!
http://www.contributors.ro/fara-categorie/scandalul-basescu-vs-rege-stupid-penibil-deprimant/
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Un ultim punct de vedere asupra subiectului, de la acelasi om cu coloana vertebrala, calitate din ce in ce mai rara, din pacate....
Despre scandalul privind Regele si Basescu: Un ultim cuvant
Dragos Paul Aligica
Am publicat zilele trecute un articol in care imi exprimam opinia ca toata povestea scandalului declaratiilor Presedintelui Basescu la adresa Regelui Mihai este o furtuna intr-un pahar cu apa. Mult zgomot pentru nimic. O dezbatere practic irelevanta. O pierdere de timp. Dar in acelasi timp un prilej extraordinar pentru elita noastra politica, mediatica si intelectuala de a practica ce stie mai bine: datul in stamba. Si dat in stamba a fost! N-am pretentia sa reprezint pe nimeni: nici pe Basescu, nici Casa Regala, nici Istoria, nici Natiunea, nici Demnitatea…. Doar pe mine insumi si opiniile mele. Si opinia mea este urmatoarea: Rar am vazut ceva mai ridicol, deplasat si stupid ca spectacolul public de zilele acestea.
Aflu insa acum (din reactii atat publice cat si private) ca a-mi exprima punctul de vedere, a spune ce cred, nu e suficient. A-mi exprima consternarea si amuzamentul la ceea ce am considerat si continui sa consider -fara sa retractez- un exponat magnific din vitrina ilustrand prostia elitei noastre nationale, nu e satisfacator.
Nu. Sunt nevoit acum sa primesc un baraj de acuze. Am dezamagit. Am tradat. De ce nu sunt alaturi de colegii mei, intelectualii?! Trebuia sa spun ceva anume. Si numai acel ceva. Fiecare are o parere despre ce cuvinte ar fi trebuit sa repet. Dar trebuia sa repet niste cuvinte. Parerile, evident, sunt impartite. Dar un lucru e sigur: n-am facut ce trebuie.
Mi-e neclar insa ar fi trebuit sa fac, mai exact.
Sa ma manifest isteric in favoarea bunului simt si sa ma bat in piept cu Istoria Romaneasca? N-am aceasta inclinatie din fire… Sa ma indignez si sa delirez verbal pe marginea crimei de lezmajestate? Mi-e imposibil din punct de vedere tehnic. In plus, chiar nu era suficienta inflatia de indivizi indignati marlaneste in fata marlaniei?! Trebuia sa mai particip si eu la hyper-inflatie?!
Acum ca Seful Opozitiei il face public betiv pe Seful Statului, exista vreo asteptare de la mine sa ies public si sa fac cunoscuta indignarea-mi? Imi pare rau ca dezamagesc dar nu sunt “un mic meserias al marilor indignari” , asa cum inspirat spune Adrian Cioflanca intr-un remarcabil articol in al carui echilibru si bunsimt incerc sa ma regasesc (vezi aici). Asta e.
Ce sa fac? Sa ma pronunt public si fara ezitare pe fondul problemei cand nu am nici autoritatea, nici stiinta sa o fac? I-am lasat pe altii sa o faca. Sunt oamenii ce au stiinta. Si sunt oameni ce nu au stiinta dar au certitudini. Eu nu am nici una, nici alta. M-am pronuntat si eu cum m-a dus mintea cu privire la ce mi s-a parut batator la ochi: ridicolul situatiei. Asta mi s-a parut mie ca e de notat in acest contex: Ca daca te detasezi un pic, nu poti sa nu remarci disproportiile si penibilul. M-am pronuntat si am mers mai departe.
Ce era sa fac deci? Sa dau cu subsemnatul la comunicatul GDS? Nu sunt membru. E o stare pe care o prefer tocmai pentru a evita sa fiu pus in situatia de a semna astfel de comunicate aiurea’n tramvai. Oricum, data viitoare, daca ma solicita, voi semna sigur comunicatul sau luarea de pozitie pe tema reformei cercetarii stiintifice in Romania, sau a reformei administratiei locale sau a strategiilor privind regionalizarea. Desigur, pentru “dialogul social” si dezbaterea publica acestea din urma sunt probleme probabil la fel de importante si arzatoare ca problema ce ne macina constiintele zilele astea.
Pe scurt, nu mi-e clar ce altceva ar fi trebuit sa fac decat sa fac ceea ce mi s-a parut mie necesar: Sa evoc simtul masurii si simtul ridicolului. Daca asta nu a fost suficient ca si contributie la dezbaterea publica, asta e. Atat am putut eu. Sa faca altii mai mult.
Mi-e clar insa altceva.
Daca toti agitatii din acest scandal ar fi pus o parte din energia pe care au pus-o in acest incident stupid, intr-o chestiune de inters public real, macar de doua ori pe an, eram departe.
In final, lasand la o parte toata aceasta poveste, intreb: Chiar nu ni se pare ciudat cata energie si pasiune se pune in viata publica din tara in chestiuni de nimic, in raport cu energia si pasiunea dedicate unor teme reale si urgente, ce tin de insusi viitorul tarii?!
Scriu randurile de mai sus nu ca o apologie. N-am nevoie de asa ceva. Pentru ca, sa fiu sincer, nu dau doi bani pe tot scandalul si agitatia adiacenta. Scriu randurile acestea pentru ca impresia mea este ca atitudinea ce le strabate rezoneaza cumva cu cea a majoritatii celor ce au asistat la spectacol.
Se uita lumea si se intreaba: Oamenii astia -elita noastra politica, mediatica si intelectuala- chiar nu au nimic mai bun de facut? Chiar nu au nimic mai important si mai util in care sa-si canalizeze energiile si emotiile? Caci e clar ca nu ne putem plange ca nu au energie si emotii. Au, slava Domnului, au in exces. Daca le lipseste ceva, acest ceva tine de alt compartiment…
http://www.contributors.ro/fara-cat...ul-privind-regele-si-basescu-un-ultim-cuvant/
Despre scandalul privind Regele si Basescu: Un ultim cuvant
Dragos Paul Aligica
Am publicat zilele trecute un articol in care imi exprimam opinia ca toata povestea scandalului declaratiilor Presedintelui Basescu la adresa Regelui Mihai este o furtuna intr-un pahar cu apa. Mult zgomot pentru nimic. O dezbatere practic irelevanta. O pierdere de timp. Dar in acelasi timp un prilej extraordinar pentru elita noastra politica, mediatica si intelectuala de a practica ce stie mai bine: datul in stamba. Si dat in stamba a fost! N-am pretentia sa reprezint pe nimeni: nici pe Basescu, nici Casa Regala, nici Istoria, nici Natiunea, nici Demnitatea…. Doar pe mine insumi si opiniile mele. Si opinia mea este urmatoarea: Rar am vazut ceva mai ridicol, deplasat si stupid ca spectacolul public de zilele acestea.
Aflu insa acum (din reactii atat publice cat si private) ca a-mi exprima punctul de vedere, a spune ce cred, nu e suficient. A-mi exprima consternarea si amuzamentul la ceea ce am considerat si continui sa consider -fara sa retractez- un exponat magnific din vitrina ilustrand prostia elitei noastre nationale, nu e satisfacator.
Nu. Sunt nevoit acum sa primesc un baraj de acuze. Am dezamagit. Am tradat. De ce nu sunt alaturi de colegii mei, intelectualii?! Trebuia sa spun ceva anume. Si numai acel ceva. Fiecare are o parere despre ce cuvinte ar fi trebuit sa repet. Dar trebuia sa repet niste cuvinte. Parerile, evident, sunt impartite. Dar un lucru e sigur: n-am facut ce trebuie.
Mi-e neclar insa ar fi trebuit sa fac, mai exact.
Sa ma manifest isteric in favoarea bunului simt si sa ma bat in piept cu Istoria Romaneasca? N-am aceasta inclinatie din fire… Sa ma indignez si sa delirez verbal pe marginea crimei de lezmajestate? Mi-e imposibil din punct de vedere tehnic. In plus, chiar nu era suficienta inflatia de indivizi indignati marlaneste in fata marlaniei?! Trebuia sa mai particip si eu la hyper-inflatie?!
Acum ca Seful Opozitiei il face public betiv pe Seful Statului, exista vreo asteptare de la mine sa ies public si sa fac cunoscuta indignarea-mi? Imi pare rau ca dezamagesc dar nu sunt “un mic meserias al marilor indignari” , asa cum inspirat spune Adrian Cioflanca intr-un remarcabil articol in al carui echilibru si bunsimt incerc sa ma regasesc (vezi aici). Asta e.
Ce sa fac? Sa ma pronunt public si fara ezitare pe fondul problemei cand nu am nici autoritatea, nici stiinta sa o fac? I-am lasat pe altii sa o faca. Sunt oamenii ce au stiinta. Si sunt oameni ce nu au stiinta dar au certitudini. Eu nu am nici una, nici alta. M-am pronuntat si eu cum m-a dus mintea cu privire la ce mi s-a parut batator la ochi: ridicolul situatiei. Asta mi s-a parut mie ca e de notat in acest contex: Ca daca te detasezi un pic, nu poti sa nu remarci disproportiile si penibilul. M-am pronuntat si am mers mai departe.
Ce era sa fac deci? Sa dau cu subsemnatul la comunicatul GDS? Nu sunt membru. E o stare pe care o prefer tocmai pentru a evita sa fiu pus in situatia de a semna astfel de comunicate aiurea’n tramvai. Oricum, data viitoare, daca ma solicita, voi semna sigur comunicatul sau luarea de pozitie pe tema reformei cercetarii stiintifice in Romania, sau a reformei administratiei locale sau a strategiilor privind regionalizarea. Desigur, pentru “dialogul social” si dezbaterea publica acestea din urma sunt probleme probabil la fel de importante si arzatoare ca problema ce ne macina constiintele zilele astea.
Pe scurt, nu mi-e clar ce altceva ar fi trebuit sa fac decat sa fac ceea ce mi s-a parut mie necesar: Sa evoc simtul masurii si simtul ridicolului. Daca asta nu a fost suficient ca si contributie la dezbaterea publica, asta e. Atat am putut eu. Sa faca altii mai mult.
Mi-e clar insa altceva.
Daca toti agitatii din acest scandal ar fi pus o parte din energia pe care au pus-o in acest incident stupid, intr-o chestiune de inters public real, macar de doua ori pe an, eram departe.
In final, lasand la o parte toata aceasta poveste, intreb: Chiar nu ni se pare ciudat cata energie si pasiune se pune in viata publica din tara in chestiuni de nimic, in raport cu energia si pasiunea dedicate unor teme reale si urgente, ce tin de insusi viitorul tarii?!
Scriu randurile de mai sus nu ca o apologie. N-am nevoie de asa ceva. Pentru ca, sa fiu sincer, nu dau doi bani pe tot scandalul si agitatia adiacenta. Scriu randurile acestea pentru ca impresia mea este ca atitudinea ce le strabate rezoneaza cumva cu cea a majoritatii celor ce au asistat la spectacol.
Se uita lumea si se intreaba: Oamenii astia -elita noastra politica, mediatica si intelectuala- chiar nu au nimic mai bun de facut? Chiar nu au nimic mai important si mai util in care sa-si canalizeze energiile si emotiile? Caci e clar ca nu ne putem plange ca nu au energie si emotii. Au, slava Domnului, au in exces. Daca le lipseste ceva, acest ceva tine de alt compartiment…
http://www.contributors.ro/fara-cat...ul-privind-regele-si-basescu-un-ultim-cuvant/
bodo
Prieten
- Joined
- Nov 29, 2009
- Messages
- 9,993
- Reaction score
- 0
Izact. Au uitat brusc cand regele a fost tinut pe aeroport de tatuca Iliescu. Cata ipocrizie.... Eu raman la parerea ca se incerca varianta cu monarhia constitutionala, cu Duda cap de afis. Si latra ca le-au fost incurcate planurili. Nu ca i-ar durea pe ei fix undeva de rege...